Ariciul african pitic - nevoi

Î: Bună ziua! Mă interesează să știu ce nevoi are un arici pitic african, mă refer dacă are nevoie de vizite regulate la medicul veterinar, vaccin, toaletare, care sunt bolile cele mai frecvente. Mulțumesc. Anca

R: Ariciul african pitic (Atelerix albiventris) face parte din familia Erinaceidae și mai este cunoscut și sub numele de ”ariciul cu patru degete” (nume derivat din numărul de degete de la picioarele din spate). Acesta provine din Africa Ecuatorială și Centrală, fiind un animal nocturn. În mediul lor natural, acestea nu trăiesc în grupuri, fiind destul de independente şi plăcându-le să exploreze teritorii noi.

Caracteristici fizice:

Ariciul african pitic are corpul oval, cu dimensiuni cuprinse între 15 și 25 cm și cântărește între 250 și 600 grame. Femelele sunt de obicei mai mari decât masculii.

Au picioare scurte, coada scurtă (de aproximativ 2,5 cm), nas lung și ochii mici, ca două mărgeluțe. Urechile și mustățile sunt relativ mari, animalul având simțurile dezvoltate.

Au picioare scurte, coada scurtă (de aproximativ 2,5 cm), nas lung și ochii mici, ca două mărgeluțe. Urechile și mustățile sunt relativ mari, animalul având simțurile dezvoltate.

După cum îi spune și numele și spre deosebire de alte specii înrudite, acest arici are doar 4 degete la fiecare picior. Cu toate acestea, la unii indivizi poate fi întâlnită o mică excrescență osoasă ca și ”pinten”.

Ca și colorit, acesta variază de la maroniu până la negru. Țepii au o lungime cuprinsă între 0,6 și 2,5 cm, pe bot și abdomen nefiind prezenți. Țepii sunt schimbați după aproximativ 18 luni, când cad și sunt înlocuiți cu alții noi.

Masculii au penisul vizibil, localizat în mijlocul abdomenului, iar testiculele se gasesc în scrot, aproape de anus.

Femelele pot avea între 2 și 5 perechi de dinți.

De obicei tăiesc în jur de 4-6 ani, dar au fost și exemplare care au ajuns la vârsta de 8 ani.

Comportament

Ariciul african pitic este un animal nocturn, solitar. De obicei se deplasează de-a lungul solului, dar se poate cățăra și poate înota dacă este necesar. Sunt animale foarte active, putând să străbată kilometri întregi într-o singură noapte, în căutarea hranei.

Când se sperie, ariciul își strânge capul și membrele într-un ghem, cu țepii spre exterior. Pote rămâne în poziția aceasta ore întregi și nu trebuie niciodată forțați să iasă din această poziție. Rareori se întâmplă ca aricii să muște, iar când sunt speriați, sâsâie și hâsâie, mai ales masculii.

Când ariciul simte un miros neobişnuit sau necunoscut, va lua obiectul nou în gură, producând o cantitate mare de salivă, care capătă o consistenţă spumoasă. Apoi, scuipă şi întinde această salivă pe propriul său corp. Nu se ştie de ce au aricii acest comportament ciudat.

Cușca pentru arici pitic

Aceste animale mici nevoie de un spatiu de minim jumatate de metru pătrat. Pot fi ţinuţi într-o cuşcă sau într-un terariu. Cușca trebuie să fie călduroasă, iar materialul din care este făcută să fie uşor de curăţat. Aricii sunt solitari şi preferă să aibă propria cuşcă, deşi unele femele sunt capabile să convieţuiască în linişte şi în grup, mai ales daca au fost crescute împreună. Mai mulţi masculi se vor bate între ei. Cu excepţia perioadei de înmulţire, nu este bine sa țineți mai mulţi arici într-o cușcă.

Amestecul dintre urină și excremente poate produce gaze ce pot fi mortale pentru arici. Puteți folosi șervețele sau bucăți de ziare, acestea putând fi schimbate ușor. Nu folosiți talaș din cedru deoarece gazele pe care le emană pot fi otrăvitoare. Materialul cel mai potrivit este talașul din plop sau pin și culcușurile comerciale făcute din știuleți de porumb sau din iarbă uscată. Unii arici pot fi învățați să facă la litieră, astfel: după ce mănâncă, puneți ariciul în litieră, în acea parte a cuştii unde îşi face treburile. Întotdeauna puneți toate excrementele în litieră. În scurt timp, aricii pot fi învăţaţi să îşi facă nevoile acolo.

Pentru că au nevoie de miscare multă, le puteți cumpăra diferite jucării sau le puteți da drumul prin cameră.

Condiții de întreținere

Habitatul natural al ariciului african este cald, de aceea temperatura din cușcă trebuie sa fie cuprinsă între 23 și 29 grade celsius. Exemplarele salbatice hibernează pe timpul iernii. În captivitate, dacă temperatura scade prea mult, ariciul crede că este iarnă și intră în hibernare, ceea ce îl face mai susceptibil la boli. Daca temperatura crește peste 29°C, ariciul poate suferi de stres.

Umiditatea trebuie să se mențină între 40 și 70%.

Pentru că sunt animale nocturne, aricii trebuie să aibă un program bine stabilit: 12 ore de lumină și 12 ore de întuneric. Programul poate fi ajustat în mod artificial, astfel încât ariciul să fie activ atunci cand sunteți dumneavoastră acasă.

Hrana

Aricii din salbaticie consumă mai ales insecte. Fiind foarte rezistenți la toxine, pot consuma o serie de insecte precum: viespi, cărăbuși, albine și șerpi veninoși; consumă și ouă de păsări, broaște și viermi etc. Mâncarea pentru câini sau pisici este mult mai pe placul aricilor de casă, chiar dacă - pentru nevoile acestora - este prea bogată în grasimi și prea saracă în proteine. Alimentația aricilor trebuie să fie bogată în proteine și săracă în grasimi. Meniul unui arici poate cuprinde: muște, insecte, fructe, legume, râme, greieri, ouă fierte.  Nu îi dați să mănânce lapte sau ouă crude și evitați hrana tare, cum ar fi alunele sau bucățile mari de morcovi cruzi. Acestea se pot bloca între molari.

Ariciul trebuie să primească suficiente proteine (30-50%) și puține grăsimi (10-20%), pentru că tinde să devina obez. La un mascul adult, raportul calciu-fosfor trebuie să fie de 1,2-1,5 la 1. La femele, acest raport trebuie sa fie putin mai mic, exceptând cazurile când femela e gestantă. În acest caz, se recomandă mărirea dozei de pânaă la 3 ori.

Trebuie să aibă mereu la dispozitie o sursă de apă, de preferinţă o sticluţă cu apă. Bolurile pentru mâncare trebuie sa fie grele pentru a nu le rasturna în substrat.

Reproducerea aricilor africani pitici

Aceste animale se pot înmulți în orice perioadă a anului. Femelele ajung la maturitate sexuală la vârsta de 2-6 luni. Masculii, în schimb, se maturizează din punct de vedere sexual la vârsta de 6-8 luni. Cel mai bine este ca femela să nu fie dată la reprodus până la vârsta de 6 luni, pentru a se dezvolta suficient din punct de vedere fizic.

Perioada de gestatie este de 32-37 de zile, iar femela poate da nastere la cel mult sapte pui (în medie, face câte 3 pui o dată). Înainte să nască, femela trebuie pusă într-o cuşcă separată. Dacă devine stresată, există riscul să-şi mănânce propriii pui. La fel se întampla cu celelalte animale din cuşcă, aşa că cel mai bine e ca mama să fie ţinută singură cu puii ei, în linişte, cel puţin cinci zile după naștere.

La aricii nou-nascuţi, țepile se află sub piele și încep să crească în exterior în primele 24 de ore. Ochii se deschid abia dupa 13-17 zile, iar dinţii erup la 7-9 saptamani. După 4-6 săptămâni, pot fi înțărcați.

Sănătatea aricilor

Ariciul trebuie observat în fiecare zi. O problemă de sănătate poate fi indicată de schimbarea apetitului, a comportamentului sau de schimbarea consistenței scaunului.

Cele mai frecvente probleme de sănătate sunt paraziții externi, precum căpușele.

Ariciul trebuie dus la veterinar la un interval de 3 luni pentru a i se efectua deparazitarea.