Displazia de sold Saint-Bernard

Î: Am un baiat de 4 ani, saint bernard, si de aproape o luna de zile foloseste foarte greu piciorul stang din spate, medicul ne-a spus ca ar putea avea displazie de sold, neconfirmata in urma radiografiei. Daca se confirma, operatia este destul de costisitoare, vrem sa stim in ce masura se poate trata medicamentos eventual, sau ce putem face mai departe. Mentionez ca eutanasia ar fi ultima varianta.

va multumesc si astept raspuns cat mai repede din partea dumneavoastra, ca sa nu mai sufere.

R: Va multumim pentru intrebarea dumneavoastra, Displazia de sold reprezinta o afectiune care consta in dezvoltarea anormala sau defectuoasa a soldului (articulatiei coxofemurale). 

Dezvoltarea anormala a soldului poate determina uzura excesiva a cartilajului articular datorita sustinerii greutatii corporale, ducand in final la dezvoltarea artrozei, o afectiune degenerativa articulara. 

Cauzele sunt ereditare si de mediu. Cauzele ereditare sunt reprezentate de genele transmise de ambii parinti catre mascul si care determina aceasta afectiune, iar factorii de mediu sunt reprezentati de toate influentele exterioare ce pot altera cresterea si functia oaselor, cartilajelor, ligamentelor, tendoanelor si muschilor (rata de crestere, alimentatia, exercitiul, greutatea corporala). Este unanim acceptat faptul ca puii nu se nasc cu articulatiile soldului deja afectate de displazie dar, orice greseala in dezvoltare va duce in timp la schimbari ireversibile, iar perioada critica este intre 3 si 6 luni de viata. Oricum, modificarile incep de timpuriu la catei si se dezvolta devenind active si continue pana la maturitatea scheletului. Unii caini pot sa-si tripleze greutatea si marimea in doar trei luni de zile facand ca aceasta perioada sa fie una critica in dezvoltarea soldului. Asadar, necesarul nutritiv pentru cresterea armonioasa a scheletului trebuie sa fie valabil in proportie corecta si la timpul potrivit.

Mediul in care cainele creste, include si tipul si intensitatea exercitiului, rata de crestere si greutatea corporala, toate avand influente semnificative. Oricum componenta ereditara reprezinta factorul major ca atare, aici se poate influenta prin selectia corecta a cainilor. Semnele clinice sunt reprezentate de schiopatura, rigiditate dupa odihna, mers teapan, intoleranta la activitatea fizica, aplomb modificat. De obicei, cainii nu isi arata disconfortul deoarece durerea este mai degraba de intensitate mai redusa si continua decat ascutita si acuta. Examenul radiologic este singura metoda de diagnostic de certitudine al displaziei de sold si de stadializare a bolii degenerative articulare secundare. Aceasta se realizeaza prin extensie fortata a membrelor pelvine. Din punct de vedere al terapiei medicamentoase, se poate opta pentru administrarea substantelor antiinflamatorii cu eliberare prelungita, care actioneaza la nivel osteoarticular de tipul mavacoxib (denumirea comerciala Trocoxil). Aceasta substanta are ca principal avantaj faptul ca se administreaza o data pe luna si nu determina secundar gastroragii sau ulcer gastric, asa cum se intampla in cazul carprofenului administrat pe termen lung (cure repetate de cate 7 zile).

Recomandarea ar fi sa efectuati examenul radiologic specific pentru diagnosticul de certitudine al displaziei si apoi sa stabiliti impreuna cu medicul ortoped terapia. Singura solutie pentru vindecare este operatia, medicatia doar alina suferinta temporar. Se poate ajunge la situatia in care acel membru sa fie in imposibilitate functionala, fara terapie adecvata.