Năpârlirea la tarantule

Î:        Bună ziua! Avem o tarantulă de un an și două luni. Am cumpărat-o de 2 cm. Între timp a năpârlit de 3 ori. De aseară a început procesul de năpârlire și de vreo 5-6 ore este în aceeași fază. Îngrijorarea mea constă în faptul că ultima pereche de picioare, cea de lângă abdomen, nu a ieșit încă. Scheletul de pe abdomen este crăpat mai mult de jumătate. Nu știu dacă este ok sau durează mai mult procesul deoarece a mai crescut? Celelalte năpârliri au decurs mult mai rapid. Aș putea face ceva să o ajut? Mulțumesc!

R:      La fel ca toate artropodele, tarantulele pe măsura ce cresc năpârlesc periodic, pentru îndepărtarea vechiului exoschelet și ieșirea la suprafața a unuia nou, mai încăpător. Daca nu sunt îndeplinite anumite condiții de năpârlire, fenomenul se poate solda cu pierderea vieții păianjenului. Cel mai important parametru care trebuie respectat este umiditatea. Umiditatea este esențială pentru tarantula toata perioada vieții, și cu atât mai mult în timpul năpârlirii.

           De altfel este principala cauza de deces la tarantule în timpul năpârlirii. Tarantula se folosește de apa înmagazinată pentru a desprinde vechiul exoschelet (exuvia). Păianjenul își va dirija toată rezerva de lichide în diverse segmente ale corpului pentru a creste presiune în acestea și astfel exoscheletul de deasupra se va fisura, facilitând eliminarea lui.
O tarantulă deshidrată nu va avea nici forța, nici mijloacele să își elimine exoscheletul, ramând prinsă în capcana propriului înveliș. Daca ați observat că păianjenul a pătruns în perioada năpârlirii, asigurați-vă că umiditatea se afla la parametrii optimi. Folosiți un spray cu apă călduța și pulverizați cu generozitate pe pereții terariului și pe substrat.

           Tarantulele năpârlesc stând pe spate, așa că dacă vă găsiți păianjenul astfel nu vă impacientați.

           Păianjenul își va săpa în substrat un mic jgheab în care se va poziționa pe spate. Unele exemplare își tapetează acest locaș cu pânza și/sau perișori. Își va pompa fluidele corporale în zona abdomenului, locul unde exuvia va crapă prima oara, de-o parte și de alta a abdomenului. Prin mișcări aproape imperceptibile va continua să pompeze lichid la nivelul membrelor, pentru a le elibera. Din când în când își va flexa cate un membru care va fi astfel liber. Năpârlirea propriu-zisa poate dura de la câteva zeci de minute pana la câteva ore.

          În acest caz se poate ajuta tarantula prin fixarea unei cantități mici de glicerina pe exoschelet care va determina slăbirea acestuia si va da posibilitatea trecerii libere a picioarelor.
Când va fi terminat, tarantula se va rostogoli pe o parte, lăsând în urma „haina” veche. O tarantula proaspăt năpârlită are un aspect „cauciucat”, neted. În următoarele zile își va flexa membrele și își va întări noul exoschelet.

          Năpârlirea se produce și la nivelul colților, astfel noii colți sunt albi și elastici. Pana nu se întăresc, păianjenul nu va putea și nu va dori să mănânce. Această perioadă poate fi de la câteva zile până la câteva săptămâni, în funcție de vârstă. În acest interval se interzice manipularea tarantulei care este foarte vulnerabilă, slăbită și suficient stresată.

          O tarantulă adultă năpârlește o dată la 1-2 ani. În schimb tineretul, datorită ratei mari de creștere, poate năpârli chiar lunar. În cazul lor procesul este mai facil, mai rapid, micuții putându-se hrăni a 2-a zi după năpârlire. O proprietate fascinantă a năpârlirii este regenerarea. O tarantulă care și-a pierdut anterior un picior, după năpârlire îl va avea la loc, însă de multe ori se întâmplă sa fie mai mic decât celelalte și nefuncțional.

         Dacă după aceste recomandări ,vedeți că tarantula nu năpârlește complet, pentru a nu pune în pericol viața acesteia, vă recomandăm să mergeți cu ea la un cabinet veterinar specializat pe animale exotice.