Prostata la câini
Mihaela Mincu, dr. med. vet.,
MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti
|
Î: Bună ziua, vă trimit acest mesaj în speranţa că îmi puteţi răspunde la o întrebare. Câinele meu, în vârstă de 4 ani şi jumătate a fost diagnosticat cu prostată. La control, doamna doctor la care mergem de obicei i-a verificat glandele, iar dupa ce le-a stors a spus că în continuare simte o umflătură în zona anusului şi că sigur este prostata. Am urmat un tratament pentru trei zile, cu două injecţii pe zi, iar acum trebuie sa bea timp de o lună 250 ml/zi ceai de pufuliţă. Nedumerirea mea este următoarea: doamna doctor a spus ca este strict o problemă genetica şi că după ceva timp singura soluţie va fi castrarea. Este adevărat? Mulţumesc, Beatrice
Patologia prostatei este destul de vastă incluzând inflamații ale prostatei, chişti prostatici, tumori ale prostatei sau |
hiperplazia prostatei (se întâlneşte mai ales la seniori).
În afecțiunile prostatei, lichidul suferă modificări cantitative şi calitative care duc la scăderea fertilităţii. Astfel, lichidul secretat în cantitate mai mică nu diluează suficient spermatozoizii. În infecțiile glandei, pH-ul modificat al lichidului prostatic reduce mobilitatea spermatozoizilor, aceste doua aspecte constituind cauze importante ale infertilităţii.
Consecutiv acestor afecțiuni, prostata creşte în volum, este inflamată şi dureroasă, exercitând o presiune asupra organelor vecine. Alte semne clinice care pot aparea sunt: tendinţa de constipaţie,urinări frecvente şi în cantitate mică, urinare cu sânge sau doar pierderea unor picaturi de sânge între urinări, disconfort abdominal. Când afectarea este severă câinele are temperatura ridicata este apatic, refuză hrana şi se deplasează cu dificultate.
Hiperplazia benignă a prostatei se întâlneşte la câinii seniori, fără activitate sexuală. În acest caz prostata se măreşte în volum pe parcursul a câteva luni sau chiar ani. Castrarea este tratamentul cel mai indicat.
Infecţiile prostatei sunt însoţite frecvent de infecţii urinare. Tabloul clinic este mai grav: animalul are febra mare, abdomen dureros, se deshidratează şi se poate instala septicemia urmată de starea de şoc.
Chiştii paraprostatici se decelează de multe ori întâmplător, cu ocazia examenului ecografic sau atunci cand sunt suficient de mari încât presează organele din jur determinând astfel semne clinice specifice. Castrarea masculilor cu afecţiuni prostatice este de cele mai multe ori tratamentul cel mai adecvat.
Pentru a stabili conduita terapeutică ce trebuie urmată vă recomand să mergeți la cabinetul veterinar.
