Rahitismul la rasele de talie mare

Ioana Mitran, dr. med. vet.
MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti 

Î: Buna ziua! Detin o pereche de Kangali. Au 6 luni acum iar masculul de la trei luni da semne de probleme la picioare. Acum are zile cand se ridica greu si schioapata. Alteori calca pe toata laba piciorului. Ii dau lunar 10 zile pe luna calcitabs corespunzator greutații lui. Acum are 40 kg. Bola se agraveaza dar medicul la care merg imi zice sa nu ma ingrijorez si sa ii dau calcitabs in continuare. Ce ma sfstuiti sa fac? Va multumesc!

R: 

Rasele de talie mare au nevoie de o atenție deosebită pe perioada creșterii. Acești câini se opresc din creștere la 18-24 luni (sau chiar mai târziu la rasele foarte mari), iar perioada în care se produce cea mai rapidă dezvoltare este între 3 luni și un an. Problemele cele mai comune care pot apărea în perioada creșterii sunt: rahitismul, diverse modificări congenitale etc.

O altă grupă de afecțiuni cu care se poate confrunta frecvent aceste rase și pentru care poate fi necesară suplimentarea rației suplimente articulare este displazia de șold sau de cot. Displazia este o afecțiune care constă în dezvoltarea anormală sau defectuoasă a articulației respective. Dezvoltarea anormală poate determina uzura excesivă a cartilajului articular, datorită susținerii greutății corporale, ducând în final la instalarea artrozei, o afecțiune degenerativă articulară.

Cauzele sunt ereditare și de mediu. Cauzele ereditare sunt reprezentate de genele transmise de ambii părinți către pui și care determină această afecțiune, iar factorii de mediu sunt reprezentați de toate influențele exterioare ce pot altera creșterea și funcționarea oaselor, cartilajelor, ligamentelor, tendoanelor și mușchilor (rata de creștere, alimentația, exercițiul fizic, greutatea corporală).

Semnele clinice sunt reprezentate de șchiopătură, rigiditate după odihnă, mers țeapăn, intoleranța la activitatea fizică, aplomb modificat. De obicei, câinii nu își arată disconfortul, deoarece durerea este mai degrabă de intensitate redusă și continuă, decât ascuțită și acută. Examenul radiologic este singura metoda de diagnostic de certitudine a displaziilor și de stadializare a bolii degenerative articulare secundare. Din punct de vedere al terapiei, se poate opta pentru administrarea substanțelor antiinflamatorii cu eliberare prelungită, care acționează la nivel osteoarticular pentru ameliorarea durerii, dar numai după vârsta de 6 luni.

Rahitismul apare în general la tineretul în creştere şi reprezintă o insuficientă mineralizare osoasă datorată carenţei de calciu, magneziu, fosfor și/sau vitamina D3. Carenţa poate avea mai multe cauze: un aport scăzut de calciu și minerale ce ajută la absorbția de la nivel intestinal și fixarea acestuia (deficit de natură alimentară sau administrarea de suplimente incomplete/în doză necorespunzătoare), deficit de absorbţie (consecutiv bolilor cu localizare digestivă sau altor boli cu evoluție cronică), înțărcarea precoce, absența laptelui matern în primele stadii de viață, absenţa expunerii la lumina naturală, dezechilibru al raportului calciu/fosfor.

Câinii de talie mare se pot confrunta cu astfel de probleme datorită ritmului de creştere. În prima parte a vieții, ei au o creştere explozivă. În decursul primelor luni de viață îşi dublează greutatea chiar de la o lună la alta. Astfel, oasele nu reușesc să atingă densitatea optimă și pot apărea dureri la nivelul membrelor, încurbări osoase, îngroşarea capetelor osoase (dau aspect butucănos) sau chiar fisuri și fracturi. Pot apărea întârzieri ale creşterii şi defecte de aplomb (poziții vicioase ale membrelor – membre în X sau în O, călcătură de urs etc.). La nivelul coastelor, pot apărea deformări nodulare cunoscute drept „mătănii”.

Pentru a stabili gradul de rahitism, necesarul de minerale, doza de fixatori şi cauza apariției acestor modificări la nivelul membrelor, vă recomandăm să faceți un control veterinar amănunţit care poate să includă: radiografii, dozări ale calciului și ale celorlalte componente implicate în fixarea acestuia în oase din sânge (eventul realizate înainte și după administrarea de suplimente pentru a observa dacă acestea se absorb corespunzător de la nivel digestiv) etc.

Tratamentul urmărește corectarea raportului de calciu/fosfor, administrarea de minerale şi fixatori de calciu, în special vitamina D3. În cazul în care se constată probleme de absorbție de la nivel digestiv atunci se recomandă administrarea suplimentelor pe cale injectabilă.