Regurgitare/vomă la peruși
R: În cazul papagalilor trebuie făcută diferențierea între regurgitare și vomă. Regurgitarea reprezintă expulzarea de material nedigerat din cavitatea bucală, esofag sau din gușă. Voma este reprezentată de expulzarea de material parțial digerat de la nivelul stomacului. Papagalii regurgitează frecvent pentru a-și hrănii perechea. Acest comportament poate să apară și dacă pasărea este foarte atașată de propietar.
Voma este un semn patologic care atestă prezența unei boli. Voma poate fi determinată de:
- boli infecțioase de natură bacteriană, fungică, virală sau parazitară
- boli metabolice localizate la nivelul organelor interne
- probleme de natură dietetică: de exemplu o dietă hiperproteică
- intoxicații: cu metale, plante toxice etc
- traumatisme la nivelul gușii
- obstrucții: corp străin la nivelul gușii, supraalimentarea (perușul înghite mai multă mâncare decât poate stoca la nivelul gușii), apariția unor formațiuni
- alergii: alimentare, la diverși alergeni din mediu etc
- consecutiv administrării unor alte tratamente
- cancer
- alte cauze: stres, rău de mișcare.
Perușii sunt foarte sensibili la curent și au nevoie de o temperatură ambientală de 18 - 24°C, astfel poziția cuștii în cameră este foarte importantă pentru sănătatea păsărilor. De asemenea, au nevoie de câteva ore de zbor liber, în afara coliviei. Atunci când le dați drumul prin cameră aveți grijă ca geamurile și ușile să fie închise. Țineți păsările sub observație atunci când sunt lăsate libere.
Perușilor le place apa, de aceea este bine să le instalați o cădiță cu apă sau să îi stropiți cu un pulverizator. Nu este indicat să utilizați detergenți pentru spălarea coliviei, ci doar apă fierbinte sau produse speciale pentru dezinfectarea cuștilor păsărilor. De asemenea, periodic se pot administra suplimente de vitamine și minerale sub formă de perle/pudră sau sub formă lichidă.
Ciocul perușilor crește pe tot parcursul vieții, la fel ca și gheruțele lor. Din acest motiv este foarte important ca păsările să aibe acces la un os de sepie și/sau bloc mineral, precum și la jucării din materiale ce pot fi roase (preferabil din lemn). În cazul în care ciocul devine prea mare și împiedică pasărea să se hrănească normal va trebui ca acesta să fie pilit sau tăiat de către un medic veterinar.
Un peruș este sănătos dacă:
• ochii nu prezintă secreții și sunt larg deschiși
• penele sunt curate și aranjate
• excrementele nu au culoarea și consistența modificate
• are nările uscate și curate
• ghearele și ciocul nu sunt prea lungi
• nu prezintă umflături sau răni vizibile
• este energic și cu un apetit normal.
Dacă observați că pasărea dumneavoastră prezintă simptome de apatie, excremente modificate, refuzul hranei sau al apei, este important să mergeți cu perușul de urgență la un cabinet veterinar specializat pe animale exotice. Pentru a fi siguri că manifestările observate de dumneavoastră nu sunt de natura patologică ar fi recomandat să vă duceți cu pasărea la un cabinet medical veterinar pentru realizarea unui control general și, în cazul în care se detectează prezența unei afecțiuni, pentru administrarea unui tratament adecvat.