Retenția oului la peruș
Î: Bună ziua. Am o problemă cu unul dintre papagali (perus): duminică am văzut că are cloaca foarte umflată, se observă ca și cum ar avea un ou. Nu știu ce să fac sunt foarte speriată să nu îl pierd. Prima oara am crezut că este balonat și l-am urmărit și mănânca, își face nevoile. Vă mulţumesc.
R: Retenția oului este o problema serioasă de sănătate a păsării, ce se consideră urgență medicală și necesită intervenția obligatorie a unui medic veterinar.
Retenția oului reprezintă incapacitatea femelei de expulzare a oului în extrerior sau traversare a oului de-a lungul oviductului, acesta putând să se blocheze lângă cloacă, sau la un nivel superior al tractului reproductiv. Reteția oului poate apărea în mod special la speciile de păsări mici, precum agapornis, nimfe, peruși, canari, cinteze.
Posibilitatea spargerii oului în interiorul oviductului este foarte mare și poate duce la apariția diverselor infecții sau deteriorarea țesuturilor adiacente iar dacă este lăsat netratat poate determina moartea păsării.
Tratamentul acestei afecțiuni se va realiza, obligatoriu, de către un medic veterinar. Acesta poate ajuta la eliminarea oului printr-un masaj ușor, dacă acesta intervenție nu dă rezultate se va recurge la spargere oului în interiorul tractului și scoatrea lui pe bucățele. Dacă cumva oul este deja spart oviductul se va curața bine de fragmentele de coajă și reziduri ale oului pentru a evita infecțiile.
Cauzele apariției acestei afecțiuni sunt:
Deficiența de calciu și vitamina D, asociat cu nivele scăzute ale caciului în sânge. Suplimentarea dietei cu produse ce conțin un nivel crescut de calciu și vitamina D este condiția principală pentru evitarea retenției. De asemenea în zonele unde accesul păsării la lumină naturală este limitat este bine să veniți în ajutor cu lămpi cu spectru larg ce emană radiații UVA și UVB.
Toate suplimentele administrate trebuie să fie sub un control strict al medicului veterinar curant, deoarece excesul de vitamină D, poate induce afecțiuni renale.
Malnutriția cauzată de dieta bazată doar pe semințe sau diete cu un nivel proteic scăzut.
Viața sedentară – predispuse sunt în special păsările ce sunt ținute captive în cuști mult prea mici în comparație cu dimensiunea numărul lor. Lipsa exercițiul ducând, în timp la apariția obezități și/sau a distrofiilor musculare.
Un risc crescut de apariție a retenției oului îl au păsările bătrâne sau bolnave.
Deficiența de vitamina E și seleniu afectează sănătatea tractului reproductiv, iar uneori problema nu ține de ou, ci de mușchii slab dezvoltați ai păsării.
Lipsa calciului, precum și altor nutrienți, vor determina apariția unui ou cu coajă moale, ce este mai mare decât în mod normal și cu forme anormale. Această coajă moale determină retenția oului în interiorul corpului femelei deoarece musculature din tractul reproductive nu poate cuprinde în mod corect oul și să îi înlesnească traversarea către exterior. De asemenea lipsa de calciu și alți nutrienți necesari fucționării normale a organismului poate provoca apariția unor tulburări de contractibilitate ale mușchilor, astfel încât să nu poată să expulzeze la exterior oul.
Infecții, disfuncții precum și anomalii genetice ale tractului reproductive, pot duce la apariția de retenții ale oului.
Primul simptom al femelei care sufera de retenția oului este timpul îndelungat petrecut pe fundul coliviei. Aceasta poate ține coada în sus și prezintă distensie abdominală, prezintă dorința de a împinge oul afară, dar nu poate, respirație greoaie. Constipatia sau excrementele apoase sunt alte simptome specifice, dar în multe cazuri, umflatura abdominală a păsării, însoțită de absența depunerii unui ou, este suficienta pentru a da un semnal de alarmă cu privire la situaţia păsării. Oul poate compresa pe nervii ce controlează musculatura membrelor, determinând incapacitatea păsării de a se cocoța. Membrele pot căpăta o culoare albastruie, ce indică o problemă vasculară. De asemenea pasărea poate scoate sunete ușoare de durere.
Diagnosticul se va face doar de un medic veterinar și se poate realiza prin examenul clinic amănunțit combinat cu deverse examene paraclinice precum radiografie sau ecografie.
În retenția oului este neaparat necesar un tratament cât mai rapid, realizat de medicul veterinar. Tratamentul depinde de starea avansată a problemei, dar și de locul unde a fost blocat oul în organismul femelei.
Prevenirea retenției oului la păsări este reprezentată, în primul rând de alimentația corectă. O dietă ce include numai semințe nu oferă păsării suficiente vitamine și minerale, fiind necesar adaosul periodic de fructe și legume proaspete sau suplimente alimentare. Dacă pasărea are la dispoziție o colivie în care se poate mișca în voie, ce este expusă și la lumina soarelui, dar nu în mod direct, riscul de retenție scade.
R: Retenția oului este o problema serioasă de sănătate a păsării, ce se consideră urgență medicală și necesită intervenția obligatorie a unui medic veterinar.
Retenția oului reprezintă incapacitatea femelei de expulzare a oului în extrerior sau traversare a oului de-a lungul oviductului, acesta putând să se blocheze lângă cloacă, sau la un nivel superior al tractului reproductiv. Reteția oului poate apărea în mod special la speciile de păsări mici, precum agapornis, nimfe, peruși, canari, cinteze.
Posibilitatea spargerii oului în interiorul oviductului este foarte mare și poate duce la apariția diverselor infecții sau deteriorarea țesuturilor adiacente iar dacă este lăsat netratat poate determina moartea păsării.
Tratamentul acestei afecțiuni se va realiza, obligatoriu, de către un medic veterinar. Acesta poate ajuta la eliminarea oului printr-un masaj ușor, dacă acesta intervenție nu dă rezultate se va recurge la spargere oului în interiorul tractului și scoatrea lui pe bucățele. Dacă cumva oul este deja spart oviductul se va curața bine de fragmentele de coajă și reziduri ale oului pentru a evita infecțiile.
Cauzele apariției acestei afecțiuni sunt:
Deficiența de calciu și vitamina D, asociat cu nivele scăzute ale caciului în sânge. Suplimentarea dietei cu produse ce conțin un nivel crescut de calciu și vitamina D este condiția principală pentru evitarea retenției. De asemenea în zonele unde accesul păsării la lumină naturală este limitat este bine să veniți în ajutor cu lămpi cu spectru larg ce emană radiații UVA și UVB.
Toate suplimentele administrate trebuie să fie sub un control strict al medicului veterinar curant, deoarece excesul de vitamină D, poate induce afecțiuni renale.
Malnutriția cauzată de dieta bazată doar pe semințe sau diete cu un nivel proteic scăzut.
Viața sedentară – predispuse sunt în special păsările ce sunt ținute captive în cuști mult prea mici în comparație cu dimensiunea numărul lor. Lipsa exercițiul ducând, în timp la apariția obezități și/sau a distrofiilor musculare.
Un risc crescut de apariție a retenției oului îl au păsările bătrâne sau bolnave.
Deficiența de vitamina E și seleniu afectează sănătatea tractului reproductiv, iar uneori problema nu ține de ou, ci de mușchii slab dezvoltați ai păsării.
Lipsa calciului, precum și altor nutrienți, vor determina apariția unui ou cu coajă moale, ce este mai mare decât în mod normal și cu forme anormale. Această coajă moale determină retenția oului în interiorul corpului femelei deoarece musculature din tractul reproductive nu poate cuprinde în mod corect oul și să îi înlesnească traversarea către exterior. De asemenea lipsa de calciu și alți nutrienți necesari fucționării normale a organismului poate provoca apariția unor tulburări de contractibilitate ale mușchilor, astfel încât să nu poată să expulzeze la exterior oul.
Infecții, disfuncții precum și anomalii genetice ale tractului reproductive, pot duce la apariția de retenții ale oului.
Primul simptom al femelei care sufera de retenția oului este timpul îndelungat petrecut pe fundul coliviei. Aceasta poate ține coada în sus și prezintă distensie abdominală, prezintă dorința de a împinge oul afară, dar nu poate, respirație greoaie. Constipatia sau excrementele apoase sunt alte simptome specifice, dar în multe cazuri, umflatura abdominală a păsării, însoțită de absența depunerii unui ou, este suficienta pentru a da un semnal de alarmă cu privire la situaţia păsării. Oul poate compresa pe nervii ce controlează musculatura membrelor, determinând incapacitatea păsării de a se cocoța. Membrele pot căpăta o culoare albastruie, ce indică o problemă vasculară. De asemenea pasărea poate scoate sunete ușoare de durere.
Diagnosticul se va face doar de un medic veterinar și se poate realiza prin examenul clinic amănunțit combinat cu deverse examene paraclinice precum radiografie sau ecografie.
În retenția oului este neaparat necesar un tratament cât mai rapid, realizat de medicul veterinar. Tratamentul depinde de starea avansată a problemei, dar și de locul unde a fost blocat oul în organismul femelei.
Prevenirea retenției oului la păsări este reprezentată, în primul rând de alimentația corectă. O dietă ce include numai semințe nu oferă păsării suficiente vitamine și minerale, fiind necesar adaosul periodic de fructe și legume proaspete sau suplimente alimentare. Dacă pasărea are la dispoziție o colivie în care se poate mișca în voie, ce este expusă și la lumina soarelui, dar nu în mod direct, riscul de retenție scade.
