Rinotraheita felină
Raluca Calistru, dr. med. vet.
MAXI PET Bd. Chimiei, nr 2 (zona comerciala, intersectie Bd.Tudor Vladimirescu cu Bd.Chimiei), Iasi
Î: Am o pisica de rasa europeana, de 3, 5 ani, sterilizata, care traieste doar in apartament de la varsta de 2 luni. Din cauza unei lacrimari excesive, inca de mica am tot dus-o la mai multi medici veterinari pana i-au pus diagnosticul de rinotraheita, problema ce nu se rezolva decat partial, pe perioada tratamentului. Din aceasta cauza (cred), are respiratia urat mirositoare, dar si caninii usor ingalbeniti. Cum sa fac sa previn problemele dentare ulterioare? Ce solutii de curatare imi recomandati? Cum sa fac sa ii curat caninii daca imediat cum nu ii convine ceva, incearca sa ma muste? Va multumesc!
R: Rinotraheita felină (FHV) este o afecțiune frecventă la pisici și pisoi și, alături de calicivirusul felin (FCV), poate provoca „gripa felină”.
Rinotraheita virală felină este cauzată de virusul herpetic felin și are următoarele simptome:
• Conjunctivită – inflamația sau umflarea țesutului ocular, ducând la așa-numiții „ochi roz”
• Ulcerațiile corneene – leziuni deschise ale ochiului
• Scurgeri nazale – mucus care curge din nasul pisoiului
• Virusul rinotraheitei feline și calicivirusul felin sunt virusuri diferite, care cauzează simptome diferite. Simptomele FCV includ ulcerațiile cavității bucale și gingivita, precum și scurgerile nazale.
Aceste două virusuri sunt destul de diferite, dar confuzia provine din faptul că acestea sunt adesea asociate sindromului de „coriză felină”.
Acest sindrom implică infecții oculare (conjunctivită, scurgeri) și/sau scurgeri nazale și/sau inflamații și ulcerații ale cavității bucale. Poate fi cauzat de diverși agenți patogeni, inclusiv virusul herpetic, calicivirusul, dar și bacterii precum chlamydophila.
Stresul este un factor important care contribuie la declanșarea simptomelor și la transmiterea mult mai rapidă a virusului.
Tratamentul se va stabili în funcție de cât de avansată este boala. În cazul în care afecțiunea nu a progresat prea mult, atunci se poate trata la domiciliu, cu o curățare dentară regulată.
Cazurile mai grave pot necesita:
• curățarea tartrului de către medicul veterinar
• tratament cu antiinflamatoare
• tratament cu antibiotice
În cazul în care aceste tratamente nu funcționează, se poate apela chiar și la extracția dintelui afectat.
Cum prevenim apariția respirației urât mirositoare?
- prin controale medicale regulate
- prin verificarea statusului dentiției și cavității bucale
- prin oferirea unei hrane de bună calitate, cu digestibilitate ridicată
- prin oferirea de jucării și recompense care stimulează rosul
- prin periaj frecvent, ideal este zilnic (obligatoriu cu pastă de uz veterinar)
- prin oferirea recompenselor cu rol de a schimba mirosul respirației
- prin utilizarea sprayurilor cu enzime, pentru prevenirea apariției plăcii dentare, tartrului.
Periajul dentar se face strict cu pastă special creată pentru animale, nu se va utiliza niciodată pastă de uz uman pentru că animalul o va înghiți inevitabil, iar acesta irită stomacul. Pasta de uz veterinar este special creată pentru a putea fi înghițită fără a dăuna în vreun fel.
Sprayul se pulverizează pe dinții pisicii, câteva pufuri, după care folosiți un șervețel moale și ștergeți zona dentară.
Puteți folosi și soluții care se administrează în apa de băut, care ajută la reducerea tartrului și reîmprospătează respirația.
Există și un gel antiseptic pe baza de clorhexidină ( Stomodine), ce are un spectru larg de acțiune antibacteriană care combate multiplicarea bacteriilor și inhibă formarea plăcii dentare.
Dacă pisicuța este ușor agresivă, puteți apela la cineva ca să vă ajute să țineți animăluțul.
Vă recomand să aplicați sprayul/gelul când toarce, când este mai docilă, când vă jucați cu ea. Orice manevră trebuie să fie făcută cu blândețe, treptat pentru a se obișnui și a nu percepe ce îi faceți ca pe un stres.
