Întreabă Veterinarul!

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! Catelul meu are 2 luni si nu i-am facut primul vaccin ,ce riscuri sunt? Va multumesc! R: Vaccinarea este un proces important în viața unui cățel deoarece îi oferă imunitate împotriva multor boli periculoase, care pot chiar să-i pună viața în pericol. Nerespectarea schemei de vaccinare va avea drept consecință neinstalarea unei imunități corespunzătoare. Cu alte cuvinte, animalul nu va fi protejat dacă va intra în contact cu bolile infecțioase pentru care se realizează vaccinarea și se va îmbolnăvi, putând merge până la decesul animalului. Pe toată perioada vaccinării, animalul nu are voie să intre în contact cu alte animale sau cu locuri frecventate de acestea. Un câine sănătos și/sau vaccinat poate fi purtător pentru bolile virale specifice câinilor și poate să transmită aceste boli unui animal neprotejat. De asemenea, nu trebuie permis animalului să intre în contact cu hainele dumneavoastră de stradă şi mai ales cu încălţămintea folosită afară. Este recomandat ca animalul să iasă afară (și să intre în contact cu alte animale) abia la două săptămâni de la ultimul vaccin pentru a ne asigura că efectul acestora este instalat și, astfel, animalul este protejat.    

Daniela Ghelmez, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! Am observat de cateva luni, ca uneori, cand sta in repaus in pozitia culcat cainelui meu ii tremura fie o labuta din fata, fie amandoua. Ce poate cauza aceasta manifestatie? In rest este bine din toate punctele de vedere. Va multumesc! R:  Tremurăturile sunt contracții musculare repetitive, ritmice, involuntare care alternează cu perioade de relaxare, care implică una sau mai multe părți ale corpului.Spasmele musculare pot apărea la nivelul oricărei părți a corpului și pot avea ca și cauză afectarea neurologică, traumele fizice sau în urma unui surmenaj. Spasmele musculare nu sunt o afecțiune care să pună viața animalului în pericol , însă pot fi simptomele unor afecțiuni mai serioase, care necesită atenție medicală imediată. Acestea includ afectarea nervului, hernia de disc sau afectarea mușchiului, deshidratarea. Pentru un diagnostic și pentru aflarea cauzei apariției spasmelor este necesară consultarea unui medic veterinar.Spasmele pot fi însoțite și de alte manifestări cum ar fi apatie, slăbiciune, durere.atunci când apar și alte simptome cum a fi salivare, pierderea conștienței e clar că nu e vorba doar de niște spasme musculare.Spasmul muscular este o contracție involuntară a mușchiului în timp ce tremuratul este o mișcare ritmică involuntară, incontrolabilă care afectează o singură parte a corpului sau un membru.Spasmele pot apărea în cazul unor boli, reacții la medicamente sau chiar alergii. Pot fi indicatorul existenței unei dureri. Este important să se descopere cauza spasmelor pentru a se stabili tratamentul potrivit pentru ce determină apariția simptomelor.Pentru stabilirea cauzei medicul veterinar va face o examinare clinică minuțioasă, o serie de investigații de laborator (analize de sange biochimice și hemoleucogramă ) și chiar investigații imagistice (radiografii, RMN, tomografii, ecografii).Apar mai degrabă în urma unor dezechilibre chimice și neurologice decât în urma unei slăbiciuni musculare. Pot fi mulți factori favorizanți cum ar fi genetica, vârsta, mediul de viață.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! După cât timp de la ultimul vaccin pot scoate afara catelusul? Va multumesc! R:  Imunitatea oferită de realizarea schemei de vaccinare se instalează complet în aproximativ două săptămâni de la realizarea ultimului vaccin, cu alte cuvinte, după vârsta de 3 luni și jumătate (această vârstă poate varia în funcție de schema de vaccinare folosită, firma producătoare de vaccinuri, vârsta la care s-a început vaccinarea sau presiunea infecțioasă din zona respectivă). De aceea, se recomandă, ca animalul să nu intre în contact cu alte animale sau cu zone în care circulă alte animale pe această perioadă. De asemenea, nu trebuie permis animalului să intre în contact cu hainele dumneavoastră de stradă și mai ales cu încălțămintea folosită afară. Câteva informații privind schema de vaccinare la puiuți găsiți pe site-ul nostru în următoarele articole: Schema vaccinare pui, Vaccinarea puilor de căţel, Scheme de vaccinare.

Catalin Mazilu, dr. med. vet. MAXI PET Bd. Chimiei, nr 2 (zona comerciala, intersectie Bd.Tudor Vladimirescu cu Bd.Chimiei), Iasi Î: Buna ziua! Puteți sã mã ajutați cu un rãspuns? Am o cãțelușă de 7 luni, aceasta a avut probleme cu picioarele din spate, acum nu mai merge cu picioarele din fațã, o doare,nu mãnâncă, nu se mai joacã, stã numai în pat....ce poate fi? Va multumesc! R:  Imposibilitatea de a merge poate avea drept cauză o artrită.Artrita este termenul medical folosit pentru definirea inflamaţiei articulaţiilor, iar osteoartrita este inflamaţia cronică a articulaţiilor.Pentru un diagnostic cert şi o identificare a cauzei durerilor articulare trebuie să mergeţi să faceţi analize amănuţite la un cabinet veterinar.De asemenea trebuie să ţineţi cont dacă cumva, în trecut, căţelul dumneavoastră a suferit vreun traumatism ce putea duce la o dezvoltare anormală a oaselor şi/sau articulaţiilor. Cauzele ce determină apariţia bolilor degenerative secundare la nivel articular sunt variate, incluzând: • dezvoltare anormală a articulaţiei şoldului sau cotului;• dezvoltare anormală a oaselor şi cartilajului;• luxaţia patelei;• dispalazia de şold congenitală;• necroza ţesutrilor învecinate articulaţiei;• rupture ligamentelor încrucişate;• traumatisme;• factori de risc precum: activitate intensă, obezitatea. Câinii ce au artrite pot prezenta următoarele simtome:• nu mai este la fel de activ ca până în acel moment;• prezintă şchiopătură intermitentă sau mers rigid care încet progresează;• scăderea apetitului datorită durerii• şchiopătura sau tulburările de mers pot deveni mai accentuate odată cu mişcarea, sau în timpul perioadelor reci• tumefierea articulaţiei datorită acumulării de lichid intracapsular sau îngroşarea capsulei articulare. Tratmentul acestei afecţiuni (în funcţie de gravitatea ei) se poate face prin:Fizioterapie: diverse exercţii controlate, înot, masaj, laseroterapie;Dietetic: reducerea greutaţii pentru căţeii mai graşi, precum şi diete speciale pentru afecţiunile articulare Royal Canin Mobilty, Hilll’s J/D, Brit Joint and Mobility;Medicamentos;Chirurgical. Pentru a putea formula un diagnostic corect vă recomandăm să vizitați medicul vetrinar curant pentru a realiza un examen amănunțit al animalului, a sensibilității articulare, forma articulațiilor, poziția animalului în mers și în staționare, se poate opta și pentru analize suplimentare (RX, atroscopie etc.). pe baza rezultatelor obținute se va institui o conduită terapeutică adecvată.

Catalin Mazilu, dr. med. vet.MAXI PET Bd. Chimiei, nr 2 (zona comerciala, intersectie Bd.Tudor Vladimirescu cu Bd.Chimiei), Iasi Î: Buna ziua! Cainele meu a avut un accident de maşină si în urma acestuia a rămas cu ambele picioare rupte şi oasele de la bazin. I-am făcut radiografie şi medicul mi-a spus că îl operează dar va rămîne tot aşa. Ultima variantă fiind eutanasierea. Ce parere aveti? Va multumesc! R:  Traumatismele de la nivelul bazinului sunt deosebit de complicate, atat pentru ca produc un soc traumatic sever insa si pentru ca pot insemna producerea unor leziuni ce pun viata in pericol imediat sau pot lasa urme pentru totdeauna. In caz de accident auto este absolut necesar sa efectuati o consultatie de urgenta urmata de investigatii obligatorii ce pot salva animalul sau diminua durerea.In urma accidentelor ce afecteaza bazinul pot exista separat sau impreuna o serie intreaga de leziuni, precum fracturile oaselor bazinului si a membrelor, deplasarea bazinului fata de coloana vertebrala, paralizii, distrugeri ale muschilor, vaselor de sange, nervilor ce trec prin aceasta zona. La toate acestea se adauga rupturile vezicii urinare, ale uretrei sau ureterelor. Aceste lucruri se pot petrece atat ca urmare a impactului si presiunii puternice exercitate asupra bazinului, dar si ca urmare a leziunilor produse de fragmentele osoase rezultate in urma fracturilor.Medicul veterinar care a consultat animalul stie cel mai bine starea acestuia si posibilitatea de refacere completa a animalului. In functie de gravitatea leziunilor se poate ajunge sau nu la o recuperare completa.In cazul in care eutanasia va fi singura varianta trebuie sa stiti ca eutanasierea induce o moarte lipsita de durere, animalul cade intr-un somn adanc din care nu se va mai trezi niciodata. Animalul intra in starea de inconstienta, apare stopul respirator si imediat dupa el cel cardiac, totul pe durata a cel mult 1 minut. Animalul nu sufera si nici nu isi da seama ce s-a intamplat. Dumneavoastra va cunoasteti animalul cel mai bine, stiti cum si-a trait viata si de aceea dumneavoastra trebuie sa fiti cel care luati decizia. Nu lasati pe altcineva sa hotarasca in locul dumneavoastra. Nu este usor, dar ii datorati asta catelului dumneavoastra, stiind ca intotdeauna i-ati dorit numai binele. Trebuie sa stiti insa ca o viata lunga in suferinta nu este buna pentru el.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! Am o catea de 14 ani si tuseste continuu si scuipa ceva alb,am incercat cu antibiotic dar degeaba,va rog frumos un sfat daca se poate. Va multumesc! R: Tusea este un simptom ce poate fi corelat cu o serie de patologii diverse și poate avea mai multe cauze. Aceasta poate fi consecința inhalării unor gaze iritante, poate fi determinată de infecții ale căilor aeriene superioare, de paraziți ai aparatului respirator sau prezența diverselor formațiuni la acest nivel. Tusea poate să apară și în cazul existenței unui obstacol în căile aeriene (un os, un fragment de jucărie etc). Se poate verifica prezența unui obiect străin prin palpație, endoscopie sau prin examen radiologic. Altă cauză a tusei este evoluția unui proces inflamator la nivelul căilor aeriene. Acesta se poate localiza la nivelul laringelui, traheei, bronhiilor sau a plămânului, astfel putându-se diagnostica laringita, traheita, bronșita sau pneumonia. Inflamația la acest nivel poate fi rezultatul acțiunii unor factori alergici, iritanți, infecțioși, parazitari etc. Diagnosticul în aceste cazuri se pune în urma realizării unui consult medical veterinar general completat de realizarea unor analize de sânge și/sau a unor investigații imagistice (ecografie, radiografie). În cazul în care tusea este violentă, iar în urma episoadelor prelungite apare voma, trebuie luată în considerare și o boală virală ce poartă numele de „tusea de canisă”. Această afecțiune este asociată, de cele mai multe ori, cu anumiți factori favorizanți: aglomerări de animale (canise, adăposturi, pensiuni etc), condiții improprii de igienă (mai ales umiditatea crescută), spații excesiv ventilate, temperaturile scăzute, stresul. Boala poate să apară și la animalele de companie ce au intrat în contact cu alți câini bolnavi, fiind o boală contagioasă transmisă cu ușurință de la un animal la altul. Tusea de canisă evoluează de obicei benign, fără modificări ale stării generale, doar cu inflamarea căilor respiratorii superioare, exprimată clinic prin tuse uscată, cu crize prelungite ce pot fi provocate ușor prin palparea laringelui și/sau a traheei. De regulă afecțiunea se limitează la căile respiratorii superioare, dar la câinii tineri (sub 6 luni) sau la cei bătrâni /adulți cu o stare se sănătate precară sau care suferă de alte afecțiuni poate evolua către bronhopneumonii, pneumonii interstițiale. Severitatea simptomelor se diminuează după circa o săptămână, dar boala poate continua până la 14 – 21 de zile. Apariția altor simptome cum ar fi febra, secrețiile nazale, lipsa apetitului, tusea umedă poate indica apariția unei suprainfecții sistemice. Diagnosticul se bazează pe apariția bruscă a tusei după contactul în ultimele 5 – 10 zile cu alți câini cu simptomele respective și se poate confirma pe baza testelor specifice. Tratamentul pentru tusea de canisă se bazează pe antibioterapie pe perioade prelungite asociată cu medicație antitusivă (doar în cazul în care tusea este neproductivă). În cazul în care infecția este la nivel profund antibioticele administrate oral sau injectabil pot prezenta o eficacitate redusă, astfel se preferă administrarea acestora cu ajutorul aerosolilor sau chiar prin injecții directe, la nivel intratraheal. Prevenția acestei boli se realizează prin vaccinarea împotriva infecției virusurilor ce pot fi implicate (vaccinarea împotriva maladiei Carre, adenovirozei, parainfluenței) precum și vaccinarea împotriva infecției cu Bordetella bronchiseptica cu ajutorul unui vaccin cu administrarea intranazală. Pentru stabilirea cauzei ce a dus la apariția simptomelor observate de dumneavoastră sunt necesare teste și examene complementare, precum: - hemoleucogramă și examen biochimic al sângelui pentru depistarea afecţiunilor prezente la nivelul organelor interne (ficat, pancreas, rinichi etc) și a evoluției unei eventuale infecții, - examinarea fecalelor pentru determinarea unui eventual agent cauzal parazitar, bacterian sau identificarea prezenței unui protozoar - ecografii și radiografii abdominale și toracale (preferabil și cu substanță de contrast pentru evaluarea tranzitului și a prezenței eventualelor formațiuni sau corpi străini)- endoscopie, colonoscopie pentru vizualizarea mucoasei pe întreg tractusul digestiv și rinoscopie pentru căile aeriene. În cazul animalelor în vârstă poate să apară și „tusea cardiacă” consecutiv unei insuficiențe cardiace cu acumulare de fluide la nivel pulmonar și congestie. Cauzele insuficienței cardiace pot fi multiple, printre acestea numărându-se: traume, infecții, toxine, anumite medicamente, șoc electric, infarct miocardic, tumori sau dirofilarioza (prezența unei infestații cu viermi de Dirofilaria spp. la nivel cardiac). Pentru identificarea cauzei exacte ce a dus la apariția tusei câinelui dumneavoastră vă recomandam realizarea unui consult de specialitate în cadrul unei clinice veterinare. Numai după stabilirea unui diagnostic cert se poate institui un tratament adecvat, specific cauzei ce a dus la apariția simptomelor.

Daniela Ghelmez, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! Am si eu o catelusa de aproaope 3 luni! As dori si eu daca se poate sa-mi dati niste informații despre alimentație si ce alte suplimente ar trebui sa-i dau la aceasta vârstă  ( ma refer daca trebuie sa-i dau calciu sau alte minerale si vitamine, uleiuri sau alt ceva pentru blanita). Va multumesc! R:  Privind alimentația este indicat să alegeți o hrană specifică vârstei și taliei cățelului. În această situație vorbim despre o hrană indicată câinilor de talie mică, juniori. Pe fiecare ambalaj de hrană aveți un tabel nutrițional în care veți regăsi ce cantitate de hrană se recomandă zilnic. Cantitatea este cea pe care trebuie să o primească în 24 de ore, împărțită în două- trei tainuri. Pentru a stabili dacă o hrană este potrivită sau nu cățelului dumneavoastră există câteva criterii după care să vă ghidați. Primul ar fi ingredientele folosite de producător, apoi dacă animalul acceptă sau nu hrana, dacă o consumă cu plăcere, următorul ar fi aspectul fecalelor, aspectul pielii și blăniței cățelului, starea generală. Variante de hrană pentru câini de talie mică juniori :• Brit Care Mini Puppy• Rustican Puppy & Junior Mini• Carnilove Puppy Small Breed• Royal Canin Puppy Mini sau Shihtzu Junior (hrană specifică rasei)• Hill's Puppy Miniature• Purina Puppy SmallHrană pentru junior se administrează până la vârsta de 10 luni, apoi se trece pe variantele pentru adult. Ori de câte ori veți dori să îi schimbați hrană recomandarea este să o faceți treptat amestecând cele două tipuri de hrană , pe parcursul unei săptămâni. Astfel evitați apariția problemelor digestive. Suplimentarea hranei este indicată frecvent în cazul câinilor de talie mare care au creșterea rapidă, în cazul câinilor de talie mică nefiind necesară. Medicul veterinar curant poate recomanda suplimentarea în cazul constatării unor carențe. Variante de suplimente :• Petphos Ca/P 1,3• Biovit Junior• Canvit JuniorSuplimente pentru blană:• Petphos Special Pelage• Vitaderm ulei• Calopet pastă• Canvit BiotinAlimentația joacă un rol important în sănătatea animalelor deci este important să alegeți mâncarea cu atenție și recompensele de asemenea.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! Duminica am castrat 3 catei (masculi). Unul din ei (desi inainte era cel care manca si mancarea celorlalti si trebuia sa-i pazesc ca sa nu se intample asta) nu mai mananca. Azi e joi si el nu a mancat mai nimic. DAca ii dau eu in gura am vazut ca mananca, altfel nu vine la masa.Nu pare bolnav, nasucul e rece. Doar privirea e de catel speriat. Cand vorbesc cu el da din coada. Credeti ca ar trebui sa merg cu el la medic?Castrarea a fost facuta in cadrul unei campanii de sterilizari, asadar nu am contactul cu doctorul care l-a castrat. Va multumesc! R: Uneori, câinii pot prezenta episoade depresive după realizarea unei intervenții chirurgicale. Cauza acestei stări modificare poate fi o combinație de factori, precum:• durere sau disconfort fizic• modificări hormonale• efecte secundare produse de medicația folosită • stresul produs de întreaga experiență• purtarea colierelor elisabetane.De regulă, aceste modificări au o durată scurtă de manifestare, majoritatea animalelor revenind la starea lor normală în câteva zile. Se recomandă să petreceți cât mai mult timp cu acesta, să vă jucați cu el, să îl scoateți la plimbări sau să realizați orice altă activitate care lui îi face plăcere. Unii câini pot reacționa pozitiv la administrarea produselor pentru reducerea stresului pe bază de valeriană sau triptofan. cum ar fi:• Orme Naturali Equilibria-vet Suspensie orală• Sanal Relax• Beaphar Zgardă calmantă pentru câiniDacă observați că starea generală se îmbunătățește ușor zi de zi nu sunt motive de îngrijorare. În caz contrar se poate recomanda realizarea unui consult medical pentru depistarea unei eventuale surse de disconfort. În cazurile grave, medicul veterinar poate recomanda administrarea de produse medicamentoase specifice antidepresive.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! Am o catelusa bichonica de 16 ani care sufera de insuficienta renala la care doctorul mi-a spus ca vine asociată cu o insuficienta cardiaca. Ma chinui cu mancare renala pe care nu o accepta mai deloc. Ce altceva as putea sa ii dau? Va multumesc! R:  În cazul animalelor cu probleme de sănătate care implică administrarea unei diete special concepute din punct de vedere nutrițional, nu se recomandă hrana gătită sau de altă natură. De asemenea, recompensele sau alte alimente suplimentare ar trebui evitate. În afară mărcilor menționate de dumneavoastră, putem să vă recomandăm:• INTEGRA Dog Protect Renal Pui• BRIT Grain Free Veterinary Diet Renal• Dr. Clauder's Conservă pentru câini Special Diet Low ProteinÎn cazul animalelor care refuză hrana poate fi utilizată formula lichidă ROYAL CANIN VD Renal Liquid. Aceasta este o hrană completă destinată cerințelor nutritive ale câinilor cu insuficiență renală acută sau cronică și encefalopatie hepatică, care sunt aflați în terapie intensivă și care necesită un suport major în vederea recuperării.

Lupoae Elvira, dr. med. vet. MAXI PET Bd. Chimiei, nr 2, Iasi Î: Buna ziua!Am un bichon cu vârsta de 3 ani .de 2,3 zile strănută , credeți ca este din cauza fumului de tigara? Tin sa menționez ca nu prea l-am scos afara zilele astea . Și chiar astăzi a vomat un lichid de culoare Galbena.Va multumesc! R:  Fumul de țigară este toxic atât pentru oameni cât și pentru animalele de companie. Există studii ce susțin faptul că că acesta determină la căței în proporție de peste 60% apariția unor forme de cancer. De obicei la câinii cu botul lung, fumatul pasiv poate determina apariția cancerului nazal datorită faptului că tractul respirator este mai lung, iar la cățeii cu botul scurt poate determina apariția cancerului pulmonar. De asemenea există posibilitatea apariției și cancerului oral deoarece aceste substanțe cancerigene se pot acumula la nivel bucal.Fumatul pasiv la animale se traduce prin inhalarea directă a fumului de țigară sau în urma reziduurilor de fum rămase pe blană, mobilier, haine chiar dacă camera în care de obicei se fumează a fost aerisită.Trebuie să se țină cont că animalele de companie (cele care locuiesc în apartament) petrec în general mult mai mult timp în casă decât proprietarii.Simptomele cele mai cunoscute care apar datorită fumului sunt următoarele:- probleme la nivel respirator;- vomă;- salivație;- diaree;- probleme ale pielii;- probleme cardiace.Mai mult, unele substanțe din compoziția fumului de țigară pot determina apariția unor alergii care se exprimă prin înroșirea și iritarea ochilor.Pe termen lung, expunerea repetată și prelungită la fumul de țigară poate duce la inflamații ale gâtului, traheei și ale bronhiilor, animalul manifestând simptome precum tuse cronică, dureroasă și obositoare.  Cea mai cunoscută substanță dintr-o țigară este nicotina, aceasta fiind principalul compus neurotoxic din tutun. Dacă se întâmplă ca animăluțul să consume din greșeală între două și patru țigări, acestea sunt suficiente pentru ca un câine de 4.5 kilograme să manifeste semnele unei intoxicații. Simptomele unei otrăviri cu nicotina depind de cantitatea și de tipul de nicotina inghițită de câine și de greutatea animalului. Majoritatea câinilor vomită după ingerarea acesteia. Dacă se consumă cantități însemnate, efectele pot fi letale pentru animal, însă, chiar și putina nicotina poate induce simptome.  Fara tratament, intoxicatia cu nicotina poate cauza paralizia muschilor pulmonari si cainele poate muri pentru ca nu poate respira in doar cateva ore de la ingerarea nicotinei. Cele mai intalnite simptome ale intoxicatiei cu nicotina sunt: tremuratul, slabirea, lipsa coordonarii, depresia, hiperactivitatea, letargia (in cazul dozelor mari), ritmul rapid al respiratiei sau respiratie ingreunata, salivarea excesiva, pupilele dilatate, vomitarea, diareea, posibile atacuri de apoplexie si aritmia cardiaca. Diagnosticul de intoxicatie cu tutun este bazat de obicei pe identificarea unor situatii in care patrupedul a fost expus sau a mancat produse ce contin nicotina si arata simptome specifice. Voma de culoare galbenă poate indica existenta parazitilor interni sau obstrucție intestinală. Vă recomand să mergeți la un control veterinar pentru a vă asigura că animăluțul dvs nu suferă de ceva grav.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! Ce presupune diagnosticul de insuficienta hepatica la rasa british shorthair? momentan face tratament și as vrea sa o achiziționez de la actualii stăpâni, exista posibilitatea de a mai avea probleme ? Va multumesc! R:  Insuficiența hepatică este rezultatul afectării unui procent ridicat din totalul de țesut hepatic, astfel încât acest organ vital nu își poate săvârși în totalitate funcțiile. Insuficiența hepatică poate să fie cronică sau acută și poate fi determinată de o gamă largă de cauze, precum:• substanțe hepatotoxice - unele antibiotice, analgezice, agenți chimioterapici și anestezici• agenți infecțiosi• toxine• starea de șoc• hipoxie• probleme ale circulației sangvine la nivel hepatic• boli care afectează coagulabilitatea sangvină• boli metabolice care afectează sinteza de proteine.Ficatul este un organ cu o capacitate de regenerare crescută, dacă se depistează din timp problemele și se instituie un tratament corespunzător. Medicul veterinar curant, care are animalul în evidență și care îi cunoaște întreg istoricul medical, este cel mai în măsură să vă ofere informații legate de prognostic și evoluția pisicii pe termen lung.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua!Catelusa mea shihtzu a fatat de 4 zile 6 puiuti. Problema este ca mamica refuza bobitele starter, mananca orice altceva in afara de hrana uscata. Ii dau zilnic 2ml de calciu gluconic la indrumarea medicului.ma nelinisteste si respiratia ei,  respira destul de repede, ca si cum ar fi alergat. Trebuie sa ma ingrijorez sau este normal dupa nasterea a 6 puiuti? Starea ei generala este buna, nu este apatica deloc, pare doar obosita.Va multumesc! R:  Eclampsia reprezintă o deficiență de calciu de la nivelul sângelui (hipocalcemie) care apare în săptămânile după fătare, deși poate să se dezvolte și înaintea fătării sau pe perioada lactației. De regulă, simptomele apar în primele 40 de zile de fătare. Simptomele ce pot fi observate sunt: lipsa instinctului maternal, nervozitate, neliniște, dezorientare, gâfâială, vomă, diaree, mers rigid, tulburări musculare, tetanii (rigiditate la nivelul întregului corp), convulsii, temperatură corporală ridicată, respirație grea și rapidă. Cauzele apariției eclampsiei pot fi:- administrarea suplimentară de calciu pe perioada gestației (fără recomandarea unui medic veterinar)- administrarea unei diete pe perioada gestației cu un raport calciu/fosfor necorespunzător sau a unei diete de slabă calitate- greutate corporală scăzută comparativ cu numărul puilor. Pentru stabilirea unui diagnostic de certitudine este necesară realizarea unui control medical, alături de o dozare a calciului de la nivel sangvin. Eclampsia poate pune în pericol viața femelei, dacă este lăsată netratată. Tratamentul va viza scăderea temperaturii corporale și restabilirea concentrației de calciu din sânge pe cale injectabilă (intravenos lent). Administrarea de calciu pe cale orală are nevoie de o perioadă de până la 24 de ore pentru a ajunge la nivelul sângelui, timp în care starea cățelușei se poate înrăutăți. De asemenea, dacă se utilizează preparate ce sunt indicate pentru utilizare injectabilă atunci cantitatea de calciu ce va fi absorbită la nivel intestinal va fi mult redusă, insuficientă pentru restabilirea echilibrului mineral. În anumite cazuri poate fi recomandată înțărcarea puilor precoce sau utilizarea unei formule speciale de lapte pentru hrănirea acestora, în locul laptelui matern. Dacă se va continua alăptarea puilor de către mamă va trebui să monitorizați permanent calciul seric. O cățea ce a prezentat eclampsie va fi predispusă pentru apariția altor episoade la gestațiile următoare. Pentru prevenirea reapariției eclampsiei la fătări ulterioare va trebui să aveți în vedere următoarele aspecte:- asigurarea unei diete de calitate și cu un raport de calciu/fosfor (1:1 sau 1:2) înainte de montă și pe durata gestației- administrarea suplimentară de calciu se va realiza doar la recomandarea medicului veterinar (dacă acesta a observat prezența unui deficit ce trebuie corectat)- evitarea mâncărurilor cu concentrație crescută de fitați (soia, orz, orez, tărâțe și germeni de grâu) care interferează în procesul de absorbție al calciului de la nivel intestinal.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! Am un Pinchers  pitic in varsta de 6 ani (8 kg cam mult pentru rasa lui din cate am inteles) a fost castrat la 3 anisori din cauza unei infecti la organele genitale.... insa am observat de curand ca are un buric exagerat de umflat din punctul meu de vedere, fata de alti catei din rasa lui. Ce teste imi recomandati sa ii fac,  credeti ca este ceva grav? Va multumesc! R:  Modificarea observată de dumneavoastră poate fi o hernie ombilicală sau poate fi consecința unei modificări produse în interiorul cavității abdominale. Pentru depistarea naturii acesteia se recomandă realizarea unui control medical de specialitate care poate să conțină: examene hematologice și biochimice din sânge, examinări imagistice (radiografie, ecografie, endoscopie) și altele. Hernia reprezintă pătrunderea țesuturilor sau a organelor prin deschideri care în mod normal sunt închise. Hernia poate fi ombilicală, diafragmatică sau inghinală. Acestea pot avea diverse dimensiuni, iar cu creșterea mărimii herniei și complicațiile produse de aceasta pot fi mai mari. Hernia ombilicală apare în regiunea ombilicului. Hernia ombilicală congenitală este cea mai comună dintre toate tipurile de hernie. Dacă hernia este de dimensiuni reduse se poate remedia de la sine pe măsură ce animalul crește. În cazul în care hernia nu se închide natural, se va realiza o intervenție chirurgicală pentru a repara defectul respectiv. La masculi intervenția se va realiza în jurul vârstei de 12-18 săptămâni, iar la femele concomitent cu intervenția de sterilizare. Hernia ombilicală se poate complica atunci când țesuturile sau organele sunt strangulate. Herniile foarte mari nu pun presiune asupra țesuturilor, dar pot fi greu de reparat din cauza lipsei de țesut disponibil pentru remediere, în acest caz fiind nevoie de folosirea unei plase de întărire. Hernia diafragmatică reprezintă ruptura musculaturii diafragmatice și pătrunderea conținutului abdominal (stomac, ficat, intestine etc) în cavitatea toracică exercitând presiune asupra plămânilor. Această hernie poate fi congenitală sau dobândită pe parcursul vieții în urma unor traumatisme. Manifestările în acest caz pot fi: respirație greoaie, bătăi anormale ale cordului, cianoza mucoaselor, diaree, balonare, vomă etc. Remedierea în acest caz se face chirurgical. Hernia inghinală reprezintă pătrunderea organelor prin inelul inghinal. Această hernie poate fi uni- sau bilaterală și poate apărea în timpul vieții animalului sau poate fi congenitală. Se remediază prin intervenție chirurgicală. Hernia poate fi asimptomatică dacă este de dimensiuni foarte mici (se poate împinge înapoi în cavitatea abdominală cu degetul). În aceste cazuri se poate să nu se intervină chirurgical și să ținem animalul sub observație. Atunci când hernia nu poate fi împinsă înapoi în cavitate vorbim de o hernie încarcerată. În cazul herniilor în care apare strangulația țesuturile și aportul sangvin în zonă este perturbat apar simptome mai importante: zona devine umflată, este dureroasă, animalul devine letargic, poate prezenta febră, refuză hrana și apa. Dacă nu se intervine animalul poate muri. În cazul animalelor de vârstă înaintată orice intervenție chirurgicală presupune riscuri mai crescute. În aceste cazuri se recomandă un set complet de analize hematologice și de biochimie pentru a ne asigura că organele interne ale animalului (ficat, rinichi etc) sunt în stare bună de funcționare. Ar fi indicat și un control cardiologic pentru evaluarea funcționării cordului. Cât timp starea de sănătate a animalului este bună, atunci intervenția chirurgicală de reparare a herniei se poate realiza. De asemenea, se poate recurge la o anestezie inhalatorie pe durata intervenției chirurgicale, alături de atașarea unui aparat de măsurare al funcțiilor vitale pentru o mai bună monitorizare în timpul operației. Pentru prevenirea apariției infecțiilor locale consecutiv contactului direct al plăgii rezultate în urma intervenției chirurgicale cu mediul, puteți să optați pentru un body protector postoperator cu capse care va preveni și accesul animalului la zona lezată, astfel grăbind vindecarea. De asemenea, se pot utiliza și gulere speciale pentru a împiedica linsul plăgii de către animal sau încercarea acestuia de a umbla la firele de sutură.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! Cainele meu are 8 kg ,9 ani,rasa bishon. Bea multa apa si mananca mai mult decat de obicei si scoate niste sunete ca de sforait . Este destul de vesel. Am facut analize de sange si dupa  20 de minute  diagnosticul a fost diabet . Ar trebui sa consult si alt medic? Va multumesc! R:  Primele semne ale diabetului la câine sunt:· poliuria – animalul urinează mai frecvent· polidipsia – animalul bea mai multă apă· pierdere bruscă în greutate. În timp, pe măsură ce boala avansează, vor apărea: letargia, deshidratarea, o halenă dulceagă sau fructată, infecții urinare, vomă, cataractă, infecții cronice ale pielii. O simplă valoare crescută a glicemiei din sânge poate apărea în mai multe situații, precum:· Insuficiență pancreatică· Hipoadrenocorticism· Efort fizic intens (de ex. în cazul câinilor de vânătoare)· Câini tineri (în special rasele toy)· Gestație în ultimul semestru· Diabet zaharat· Deficiența de insulină: destrucție imun-mediată a celulelor β sau pancreatită· Rezistența la insulină: hiperadrenocorticism, acromegalie, feocromocitom, glucagonom· Frica sau surescitarea· Hipertiroidism· Terapie medicamentaosă· Sindrom hepatocutanat. Dignosticul diabetului la câine se pune pe baza simptomatologiei, alături de dozarea glicemiei „a jeun” (pe nemâncate), a glucozuriei și a fructozaminei (parametru mult mai relevant comparativ cu glicemia din sânge deoarece acest nu este influențat de stresul din momentul recoltării probei sangvine), realizarea unui test de stimulare cu ACTH sau de supresie cu doză mică de dexametazonă. Dozarea fructozaminei este indicată în diagnosticul diabetului zaharat și în monitorizarea terapiei cu insulină deoarece este un indicator al glicemiei pe o perioadă de 1-2 săptămâni, comparativ cu dozarea glicemiei care reflectă concentrația de glucoză din momentul recoltării sângelui. Vă recomandăm realizarea mai multor teste și examene suplimentare în cadrul unei clinici veterinare pentru stabilirea cu exactitate a diagnosticului și recomandarea unei conduite terapeutice corespunzătoare.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! De un an de zile Oscar este un  alt membru al familiei, este un shitzu energic. Din dorinta de a-l hrani sanatos si bine cred ca am cam exagerat cu proteinele. Am fost la veterinar, care in prima faza mi-a recomandat schimbarea alimentatiei apoi a decis ca este o alergie si i-a prescris cateva pastilute de cortizon. Acum el a inceput sa manace ceva mai bine insa saliva ii este inca maronie, blana se coloreaza in zonele unde se curata cat si  lacrimile lasa o pata maronie pe blanita. Ce sfat imi puteti da ? Va multumesc! R:  Petele roșiatice, ca de rugină, de sub ochi, în jurul botului sau la nivelul lăbuței sunt, de cele mai multe ori, consecința excreției de porfirine (molecule care conțin fier) prin intermediul lacrimilor, salivei sau urinei. Aceste modificări de culoare se observă mai ales la animalele cu blana deschisă la culoare. De asemenea, aceste pete se vor intensifica ulterior expunerii la razele solare. Modificări de culoare pot apărea și în cazul prezenței unei micoze în zonele respective. De regulă, blana deschisă la culoare va deveni maronie atunci când este afectată de o ciupercă. Astfel, vă recomandăm realizarea unui control medical pentru stabilirea cu exactitate a cauzei ce a dus la apariția petelor de culoare și dacă este nevoie de administrarea unui tratament. Pentru reducerea gradului de colorare al blănii consecutiv porfirinelor se recomandă:• curățarea zilnică a zonelor predispuse cu produse speciale• scurtarea părului la nivelul feței• administrarea unei alimentații echilibrate, de calitate• administrarea de apă filtrată în locul celei de la robinet care poate avea o concentrație crescută de minerale• înlocuirea vaselor de apă și hrană din plastic cu unele din metal sau ceramică. De asemenea, există suplimente alimentare special concepute pentru prevenirea apariției petelor produse de lacrimi sau salivă: Orme Naturali Hybrid. Legat de hrană, vă recomandăm gama Brit Care Mini special concepută pentru câinii de talie mică, formulă hipoalergenică și fără cereale.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua!Am un catel de talie mica (bichon), de aproximativ 8 ani si jumatate. In urma unei ecografii realizate in luna iunie, i s-a depistat un chist pe splina de circa 3 cm lungime x 3 cm latime. Mi s a spus ca trebuie sa i se faca o splenectomie, intrucat este riscant sa se lase asa (se poate dezvolta rapid sau poate cauza o hemoragie interna). Aceasta ecografie i-am repetat-o si saptamana trecuta, iar dimensiunile acestui chist au ramas aceleasi. Ce ma sfatuiti sa fac? Sa il operez sau sa mai aman operatie? Care sunt riscurile unei astfel de interventii si ce ar presupune lipsa splinei in viata de zi cu zi?Va multumesc! R:  Formațiunile de la nivelul splinei sunt relativ comune la câini. De cele mai multe ori aceste animale nu prezintă semne de boală sau posedă un tablou clinic nespecific (letargie, slăbire, vomă, anorexie). Cele mai mari probleme legate de formațiunile splenice apar atunci când acestea cedează și încep să sângereze. Hemoragia produsă de splină, datorită rolului acesteia în organism, este majoră și pune în pericol viața oricărui animal, fiind o urgență chirurgicală. În cazul formațiunilor de la nivelul splinei observate la examenul ecografic conduita terapeutică cea mai sigură este realizarea splenectomiei. Studii realizate pe această temă au observat că procentul de formațiuni maligne (canceroase) este cuprins între 50 și 75%. Chiar și în cazul formațiunilor benigne există posibilitatea apariției unei rupturi splenice. De asemenea, o formațiune necanceroasă poate suferi un proces de metaplazie și poate deveni malignă. Singura metodă de diagnosticare 100% a formațiunilor de la nivelul splinei este realizarea unui examen histopatologic al acesteia. Se poate încerca realizarea unei puncții ecoghidate în vederea realizării unui examen citologic, dar acesta nu poate identifica absolut toate formele de formațiuni maligne (cu alte cuvinte, se poate pune un diagnostic fals de benignitate). De asemenea, există riscul producerii unui rupturi splenice în momentul realizării intervenției sau, dacă este vorba de o formațiune malignă, se poate produce împrăștierea celulelor canceroase în organism cu apariția metastazelor. Din cauza riscurilor produse de prezența unei formațiuni pe splină se preferă înlăturarea acesteia chirurgical înainte de apariția unor complicații mai grave. Organismul animalelor se adaptează ușor în urma realizării splenectomiei, funcțiile acestui organ fiind preluate de către ficat și sistemul limfatic. Câinii fără splină duc o viață lungă și normală, fără complicații. Singurul lucru care s-a observat la acești indivizi a fost o tendință mai crescută de a dezvolta infecții, astfel că se recomandă să nu fie introduși în medii cu risc crescut (de ex. canise, hoteluri de câini etc).

Alina Voicescu, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua!Cainele meu a mancat niște oase, a doua zi a inceput sa aiba fecale cu oase in el si sa nu manance nimic. Este foarte apatic, nu mai mananca, nu se mai joaca, are o stare foarte ciudata. Ce pot sa fac ?Va multumesc! R:  Singurele oase care se pot da spre consum cainilor sunt cele de vita,miel sau porc, cu maduva, pe care le puteti fierbe si i le oferiti ca si recompensa. Oasele de miel, vita sau porc reprezinta o sursa importanta de nutrieti benefici care ar trebui sa faca parte din alimentatia cainilor, insa administrarea acestora se va face strict sub supraveghere.Oasele de pui sau de peste, sunt foarte periculoase, deoarece exista riscul obstructiilor sau a perforarii esofagului si stomacului, fracturilor de dinti sau de mandibula. In cazul in care consuma o cantitate prea mare de oase, sau mananca prea repede, poate aparea constipatia, obstructiile sau hemoragiile intestinale. Firicelele mici de sange prezente in scaun ne pot atentiona ca exista o problema legata de tranzitul catelului, in acelasi timp si prezenta oaselor in fecale nedigerate ne pot indica o problema digestiva.Oasele de peste sau pui, fiind lipsite de maduva, formeaza aschii, iar riscul aparitiei unor accidente devine insemnat. Pot aparea leziuni la nivelul cavitatii bucale, cat si la nivelul intregului tract digestiv, aceasta fiind si principalul motiv pentru care nu sunt recomandate in alimentatia cainilor.Tinand cont de starea de apatie recomandarea noastra in aceasta situatie este sa efectuati un control la medicul veterinar curant, pentru a se pune corect diagnosticul si administrat tratamentul adecvat. Se poate efectua o ecografie abdominala, sau cea mai sigura metoda este endoscopia.

Elvira Lupoae, dr. med. vet. MAXI PET Bd. Chimiei, nr 2 (zona comerciala, intersectie Bd.Tudor Vladimirescu cu Bd.Chimiei), Iasi Î: Buna ziua! Catelusa mea rasa ciobanesc german avand varsta de un an  nu asimileaza mancarea (este slaba) i-am cumparat tot felul de vitamine si minerale ,de curand am intrebat un medic veterinar referitor la problema cainelui si mi-a dat o reteta pt a cumpara acele pastile de deparazitare care au fost administrate la diferenta de zece zile .dar nu am observat nici un viermisor  .ce mi-ati recomanda pentru ingrasarea cainelui? Va multumesc! R:  De regulă, atunci când un animal nu reușește să ia în greutate, acest lucru se poate datora unor probleme de sănătate, a prezenței paraziților interni sau a malnutriției.Administrarea vitaminelor este recomandată să se facă doar la recomandarea medicului veterinar după examinarea în prealabilă a animalului în funcție de necesitățile organismului.Paraziții intestinali nu întotdeauna pot fi observați cu ochiul liber, ei de multe ori fiind de ordin microscopic. Pentru a se elimina din start existența sau nu a paraziților intestinali puteți să efectuați un examen coproparazitologic al materiilor fecale. De asemenea, și prezența paraziților externi pot să supună animalul unui stres și implicit să împiedice ca animalul să asimileze substanțele nutritive oferite de hrană.Înainte de toate trebuie să vă asigurați că dvs. îi oferiți animalului o hrana de bună calitate adaptată vârstei și taliei acestuia. Nu orice hrană care se găsește la momentul actual în comerț asigură elemente nutriționale necesare cum ar fi proteinele, grăsimile, vitaminele și mineralele astfel încât câinele sa fie sănătos alimentat. Procesul de îngrășare a unui animal necesită timp și răbdare. În primul rând, câinele trebuie să se îngrașe într-un mod sănătos. Cel mai indicat ar fi ca dvs. să vă prezentați la un cabinet veterinar, iar în urma consultației, medicul veterinar să elaboreze un plan nutrițional adaptat câinelui dvs.