Apariţia diabetului la câini
Daniela Chelaru, dr. med. vet,
Maxi Pet, Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti
|
Î: Bună ziua, Anul trecut în noiembrie, căţelul meu a fost diagnosticat cu diabet. Mă îngrijorează faptul că de două zile nu mai mănâncă şi vomită. Am fost cu el la consult şi i s-a făcut o ecografie şi analizele de sânge. Se pare că totul este în regulă.
Glicemia oscilează de la 500, 600 spre 300. I-au fost puse perfuzii deorece refuză să mai mănânce, dar este din ce în ce mai slăbit. Ce se întampla cu el? Doctorul nu găseşte o cauză care să determine astfel de manifestări. Aştept un răspuns cât mai repede din parte dumneavostră. Vă mulţumesc mult! David
Vârsta la care apare este de obicei 6-9 ani. Diabetul este cauzat de o producție insuficientă de insulină a pancreasului sau de o ineficiență a acesteia. |
Factori favorizanți:
- - Predispoziție genetică;
- - Boli autiomune;
- - Pancreatite;
- - Diete bogate în grăsimi;
- - Obezitatea;
- - Gestația.
Deficiența de insulină duce la hiperglicemie și glicozurie. Prezența glucozei în urină duce la eliminarea unor cantități mari de urină și în consecință la deshidratare și consum ridicat de apă. Inițial, câinii prezintă un apetit crescut, dar cu timpul acesta scade.
Semnele primare ale diabetului sunt:
- - urinări frecvente,
- - consumul unor cantități mari de apă,
- - creșterea apetitului și
- - o pierdere în greutate inexplicabilă.
La testele de laborator de găsește o glicemie ridicată și glicozurie. În cazurile mai avansate se întâlnește letargia, pierderea apetitului, voma, deshidratarea, slăbire și chiar coma. De asemenea, poate apărea și cataracta. Diabetul este o boală care afectează toate organele.
Cetoacidoza este o condiție asociată cu hiperglicemia severă, în care cetonele se acumulează în sânge. Diabetul cetoacidozic poate fi recunoscut prin prezența slăbiciunii, vomei, respirație accelerată și mirosul de „acetonă”. Este o afecțiune care poate pune viața animalului în pericol.
Tratamentul diabetului se face prin control dietetic și prin administrarea zilnică a insulinei. Doza de insulină nu se poate stabili doar pe baza greutății animalului, deoarece gradul de insuficiență pancreatică variază de la animal la animal. Doza de insulină trebuie stabilită pentru fiecare animal.
Obezitatea reduce semnificativ sensitivitatea la insulină și face diabetul greu de controlat. Hiperglicemia se poate ține sub control și cu ajutorul dietelor specifice, care se găsesc atât sub formă uscată cât și umedă cum ar fi: Hill’s w/d, Royal Canin Diabetic, Advance Diabetes Colitis, Purina OM, etc.
Este important să se respecte un program strict al administrării insulinei. Pentru a se evita apariția hiperglicemiei după masă este recomandat să se împartă cantitatea de hrană în 2-3 tainuri sau după cum recomandă medicul veterinar.
Dacă animalul nu consumă cantitatea normală de hrană sau chiar deloc, trebuie schimbată și doza de insulină sau să nu se administreze deloc. În cazul în care apare voma, se suspendă complet administrarea de hrană și apă până se oprește din vomat cel puțin 4 ore. Insulina nu se administrează. După această perioadă de 4 ore se începe administrarea unor cantități foarte mici de apă. Dacă nu vomită se administrează din nou după 2 ore. În cazul în care, în continuare, voma nu mai apare, se poate administra o cantitate foarte mică de hrană. Treptat se crește cantitatea de hrană de la administrare la administrare în cazul în care animalul nu mai vomită. Se ajunge la cantitatea de hrană pe care o consumă în mod normal pe parcursul a 24-48 de ore.
Dacă apar episoade frecvente de vomă atunci este nevoie de tratament mai complex, administrat la cabinetul veterinar.
Așadar, în cazul animalului dumneavoastră, voma este cauzată cel mai probabil de diabet, dacă alte modificări nu au fost găsite în urma investigațiilor. Diabetul trebuie ținut sub control și insulina trebuie dozata corect și glicemia verificată frecvent până se stabilește doza corectă.
Trebuie de asemenea, să luați în calcul și factorii ambientali, deoarece orice modificare în mediul animalului (stres, agitație, etc), determină și modificări în programul alimentar al acestuia.
