Comportament neadecvat în cazul căţeluşilor
Adriana Florentina Florea, dr. med. vet,
Maxi Pet, Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti
|
Î: Bună ziua! Vă rog să mă sfătuiţi ce ar trebui să fac pentru caţeluşul meu, un Beagle de 3 luni şi câteva zile, care mănâncă tot ce găseşte pe jos, în special pământ amestecat cu iarbă, pietricele mici, linge praful de pe asfalt, plus multe alte lucruri total interzise (lemne, ambalaje de tot felul).
I-am făcut la veterinar un tratament cu multivitamine, l-am deparazitat, i-am făcut toate vaccinurile pâna la această vârstă. Acasă îl hrănesc cu bobiţe de la Royal Canin (care nu prea îi mai plac) şi cu fiertură de orez cu legume amestecată cu carne de pui (desigur dezosată). Ce îmi puteţi recomanda pentru a-l dezobişnui de acest obicei? Vă mulţumesc! Ioana
R: Câinii, prin natura lor sunt animale excesiv de pofticioase și curioase. Uneori ei pot înghiți obiecte care nu fac parte din dieta lor naturală. Înghiţirea în mod regulat a unor obiecte necomestibile poartă denumirea de sindrom de Pică. Cei mai mulţi specialiști consideră pica a fi o tulburare compulsivă, care nu trebuie lăsată netratată |
Riscul ingestiei obiectelor precum beţe, oase, pietre, pungi din plastic, etc., este reprezentat de posibilitatea producerii unor blocaje intestinale, invaginaţii intestinale sau volvulus. Aceste afecţiuni se manifestă prin blocarea tranzitului intestinal, încetarea defecării, continuându-se cu necroza porţiunilor de intestin afectate.
La pui, rosul și înghițitul unor obiecte necomestibile este destul de frecvent și am putea spune, aproape natural. Cățelușii încearcă astfel să cunoască mediul înconjurator și să își facă o imagine asupra lucrurilor. Schimbatul dinţilor şi curiozitatea fără margini sunt alte motive pentru care puiul recurge la acest obicei. Semnele de îngrijorare apar atunci când, după depăşirea copilăriei, câinele încă mai păstrează acest comportament.
Acest sindrom poate fi exprimarea unor afecţiuni:
- tulburări digestive,
- parazitoze intestinale,
- tulburari metabolice,
- deficienţe nutriţionale, etc.
Dacă acest tip de comportament a aparut spontan, este momentul să cereţi sfatul medicului veterinar, poate fi vorba de o afecţiune din categoriile de mai sus.
Carenţele nutriţionale se pot solda şi cu acest tip de comportament. Oferiţi câinelui o dietă mai bogată în fibre sau cu ingrediente de calitate. Împărţiţi raţia zilnică în porţii mai mici şi dese astfel încat animalul să fie mereu sătul.
Această boală nu poate fi ținută sub control, însă există diverse măsuri pe care le puteți lua: îi puteți oferi câinelui o alternativă la acele obiecte, oase sau alte gustări interesante.
Cazurile mai dificile trebuie abordate altfel, punandu-i câinelui o botniţă sau o zgardă prin care să nu poată culege obiectele de pe jos. Cu o astfel de botniță poate respira, poate gâfâi, mirosi şi bea, dar nu poate mânca.
