Hiperplazia tiroidei la perus
Î: Am un perus de 8 anișori. N-a avut probleme de sănătate decât în primul an. O diaree care s-a rezolvat cu Enteroguard M. De atunci a fost perfect sanatos până acum de curând, când a făcut din nou diaree. I-am administrat din nou Enteroguard M, diareea i-a trecut însă acum după ce ia câteva bobițe de mei, le desface, însă am vazut că nu le poate înghiți. Meiul decojit pică în tăvița cu mâncare. Nu vomită. Doarme foarte mult și e umflat în puf. Are burtica umflată.
Vă mulţumesc.
R: O cauză ce ar putea duce la apariția acestor simptome ar putea fi hiperplazia tiroidei. Această afecțiune se caracterizează prin creștere numărului de celule ale glandei tiroide, în consecință mărirea în volum a acestei glande.
În mod normal glanda tiroidă are rol în producerea hormonilor tiroidieni - tiroxina. Pentru a produce acești hormoni glanda tiroidă are nevoie de iod.
Cauzele apariției acestei hiperplazii tiroidiene sunt reprezentatea de:
deficiența de iod (o dietă săracă în iod);
consumul de alimente ce conțin substanțe ce duc la diminuarea funcției normale a glandei tiroide (soia, semințe de in, rapiță, napi, varză, brocoli etc.);
infecții ce pot duce la inflamarea glandei tiroide;
toxine cum ar fi organofosforicele sau bifenolii.
Glanda tiroidă este situată în cavitatea toracică, iar atunci când își mărește volumul ar putea compresa asupra inimii, sistemului digestiv, plămâni sau asupra sacilor aerieni. Printre simptomele ce caracterizează această afecțiune se enumeră:
convulsii sau moarte subită datorită compresiei asupra cordului și măririi volumului vaselor de sânge;
dificultate la deglutiție;
distensia gușii;
regurgitare;
apetit scăzut datorită blocării esofagului;
respirație dificilă;
schimbare a vocii.
Diagnosticul acestei afecțiuni se va realiza pe baza istoricului dietei perușului, expunerea la diverse toxine sau infecții, precum și pe baza semnelor clinice. Se pot realiza și alte investigații paraclinice, precum analizele sangvine sau radiografie.
Tratamentul se realizează conform protocolului terapeutic impus de medicul veterinar curant.
Pentru prevenirea acetei afecțiuni mai ales în zonele cunoscute cu deficiență de iod în sol sau apă, trebuie să luăm în considerare adăugarea de suplimente cu iod, însă doar la recomandarea medicului veterinar curant.
Pentru a preveni aparița afecțunilor glandei tiroide puteți folosi suplimente vitamino-minerale îmbogațite cu iod.
Trebuie să cunoașteți faptul că peruşii masculi regurgitează seminţele pentru femelele pe care le curtează sau chiar și în oglindă (dacă femela nu există). Seminţele regurgitate sunt decojite, curate, întregi, dar acoperite de un mucus transparent. Peruşul le strânge în guşă, ele nu ajung în stomac să fie digerate. Este un obicei de curtare, care are loc atât în perioada de împerechere, dar şi în perioadele în care cei doi se alintă.
De asemenea, perusul mascul regurgitează seminţe şi pentru pui, când are o familie. Femelele se întâmplă mai rar se regurgiteze seminţe, numai pentru pui. Dacă o femelă regurgitează seminţe fără să aibă pui, înseamnă că are o problemă de sănătate şi trebuie ajutată imediat.
O altă afecțiune ce se impune drept diagnostic diferențial pentru problema perușului dumneavoastră ar fi:
pierderea proprietății de relaxare a musculaturii sfincterului;
îngustarea esofagiană datorată unor tumori;
infecții bacteriene.
Pentru un dioagnostic corect și un tratament adecvat perusul trebuie consultat de un medic veterinar.
Vă mulţumesc.
R: O cauză ce ar putea duce la apariția acestor simptome ar putea fi hiperplazia tiroidei. Această afecțiune se caracterizează prin creștere numărului de celule ale glandei tiroide, în consecință mărirea în volum a acestei glande.
În mod normal glanda tiroidă are rol în producerea hormonilor tiroidieni - tiroxina. Pentru a produce acești hormoni glanda tiroidă are nevoie de iod.
Cauzele apariției acestei hiperplazii tiroidiene sunt reprezentatea de:
deficiența de iod (o dietă săracă în iod);
consumul de alimente ce conțin substanțe ce duc la diminuarea funcției normale a glandei tiroide (soia, semințe de in, rapiță, napi, varză, brocoli etc.);
infecții ce pot duce la inflamarea glandei tiroide;
toxine cum ar fi organofosforicele sau bifenolii.
Glanda tiroidă este situată în cavitatea toracică, iar atunci când își mărește volumul ar putea compresa asupra inimii, sistemului digestiv, plămâni sau asupra sacilor aerieni. Printre simptomele ce caracterizează această afecțiune se enumeră:
convulsii sau moarte subită datorită compresiei asupra cordului și măririi volumului vaselor de sânge;
dificultate la deglutiție;
distensia gușii;
regurgitare;
apetit scăzut datorită blocării esofagului;
respirație dificilă;
schimbare a vocii.
Diagnosticul acestei afecțiuni se va realiza pe baza istoricului dietei perușului, expunerea la diverse toxine sau infecții, precum și pe baza semnelor clinice. Se pot realiza și alte investigații paraclinice, precum analizele sangvine sau radiografie.
Tratamentul se realizează conform protocolului terapeutic impus de medicul veterinar curant.
Pentru prevenirea acetei afecțiuni mai ales în zonele cunoscute cu deficiență de iod în sol sau apă, trebuie să luăm în considerare adăugarea de suplimente cu iod, însă doar la recomandarea medicului veterinar curant.
Pentru a preveni aparița afecțunilor glandei tiroide puteți folosi suplimente vitamino-minerale îmbogațite cu iod.
Trebuie să cunoașteți faptul că peruşii masculi regurgitează seminţele pentru femelele pe care le curtează sau chiar și în oglindă (dacă femela nu există). Seminţele regurgitate sunt decojite, curate, întregi, dar acoperite de un mucus transparent. Peruşul le strânge în guşă, ele nu ajung în stomac să fie digerate. Este un obicei de curtare, care are loc atât în perioada de împerechere, dar şi în perioadele în care cei doi se alintă.
De asemenea, perusul mascul regurgitează seminţe şi pentru pui, când are o familie. Femelele se întâmplă mai rar se regurgiteze seminţe, numai pentru pui. Dacă o femelă regurgitează seminţe fără să aibă pui, înseamnă că are o problemă de sănătate şi trebuie ajutată imediat.
O altă afecțiune ce se impune drept diagnostic diferențial pentru problema perușului dumneavoastră ar fi:
pierderea proprietății de relaxare a musculaturii sfincterului;
îngustarea esofagiană datorată unor tumori;
infecții bacteriene.
Pentru un dioagnostic corect și un tratament adecvat perusul trebuie consultat de un medic veterinar.
