Insuficiența cardiacă beagle
Ioana Mitran, dr. med. vet.
MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti
Î: Buna ziua ,este posibil ca dragul meu caine de 10 ani, un beagle, sa aiba ficatul cirotic si insuficienta cardiaca ambelele observate la ecografie, dar analizele sanguine sunt toate foarte bune?
Dupa care sa ma pot ghida?Analize sau ce zice dna dr de la ecografie? Tin sa mentionez ca este intr-o stare impecabila. Cainele nu tuseste, nu oboseste, mananca echilibrat, nu varsa ,i-am facut un control ca sa vad in ce parametri se afla dar dna dr m-a speriat foarte rau.
R: Insuficiența cardiacă nu reprezintă o boală anume sau un diagnostic specific. Insuficiența cardiacă este un sindrom consecutiv unor disfuncții severe ce rezultă în imposibilitatea sistemului cardiocirculator de a menține o circulație sangvină adecvată.
Insuficiența cardiacă poate fi împărțită în 4 categorii, în funcție de modul de apariție al acesteia:
- Reducerea generală a abilității musculaturii cordului de a se contracta – acest aspect se poate diagnostica ecografic putându-se observa o activitate scăzută a pereților ventriculari în timpul contracțiilor. În cazurile de reducere semnificativă a capacității contractile atunci o circulație normală nu poate fi susținută. Această insuficiență cardiacă poate fi cauzată de: traume, infecții, toxine, anumite medicamente, șoc electric, infarct miocardic sau tumori. De asemenea, poate să fie de tip idiopatic – fără o cauză ce poate fi identificată.
- Obstrucția circulației sangvine la nivel cardiac – această insuficiență cardiacă poate să apară consecutiv unei compresii externe a cordului (de exemplu, acumularea de lichid la nivelului sacului pericardic, formațiuni tumorale, inflamații etc), anomalii la nivelul structurii cordului.
- Creșterea presiunii – rezultat al unei creșteri a efortului produs de pereții cordului pe termen lung. Poate să apară în urma unei obstrucții a circulației sângelui de la nivelul cordului sau a creșterii tensiunii la nivelul corpului sau a artelor pulmonare.
- Supraîncărcarea cordului cu un volum crescut de sânge – apare în situații precum disfucții la nivelul valvelor inimii, prezența șunturilor sau a defectelor septale, hipertiroidism, anemii.
Insuficiența cardiacă poate implica disfuncții sistolice sau diastolice, ambele având drept consecință o circulație deficitară:
- Disfucția diastolică = o cantitate redusă de sânge ajunge la nivelul cordului în timpul activității cardiace
- Disfuncția sistolică = cordul este prea slăbit pentru a pompa destul sânge în organism.
Semnele insuficienței cardiace depind de ce compartiment cardiac este afectat:
- Insifuciență cardiacă stângă (implică disfucție la nivelul ventricului stâng): acumulare de fluide la nivel pulmonar și congestie (rezultând tuse, insuficiență respiratorie), leșin (consecutiv reducerii circulației la nivelul sistemului nervos central), scăderea numărului de bătăi cardiace și a tensiunii (rezultând colapsul).
- Insuficiență cardiacă dreaptă (implică disfucție la nivelul ventricului drept): acumularea de fluid la nivel abdominal (ascită), la nivelul cutiei toratice și al membrelor.
- Insuficineță cardiacă biventriculară (implică disfucție la nivelul ambilor ventriculi): apar atât semne de insuficiență cardiacă stângă și dreptă, deși, uneori, este posibil ca unele să fie predominante.
Inițial organismul este capabil să compenseze probleme de la nivel cardiac (fenomen denumit insuficiență cardiacă compensată) prin diferite mecanisme. Astfel, este posibil ca problemele cardiace să nu fie observate pe o durată de câteva săptămâni sau chiar luni de zile.
Diagnosticul insuficienței cardiace, cu identificarea exactă a cauzei ce a dus la apariția acesteia, este unul complex. Astfel, un control cardiologic complet poate conține:
- analiza istoricului medical și a simptomelor prezente;
- examinarea fizică a animalului – evaluarea sunetelor cardiace și respiratorii, identificarea eventualei prezențe a unui murmur cardiac sau a artimiilor, măsurarea pulsului, aprecierea gradului de instalare a ascitei, probleme la nivelul musculaturii difragmatice în timpul contracțiilor cardiace;
- examen radiografic pentru aprecierea dimensiunilor cordului și identificarea eventualelor modificări de structură la nivelul acestuia și/sau la nivelul organelor învecinate
- realizarea unei electrocardiograme și a unei ecografii cardiace.
În cazul insuficienței cardiace incipiente (compensate) se pot observa modificări la nivelul cordului în timpul examenului ecografic, chiar și înaintea apariției simptomatologiei specifice. Insuficiența cardiacă dreaptă poate avea drept consecință o creștere a presiunii sangvine la nivel hepatic care poate conduce la fibrozarea ficatului și, în timp, la instalarea cirozei hepatice. Aceasta, în funcție de gradul de întindere, poate avea drept simptome: scăderea apetitului, vomă, diaree, poliurie, polidispsie, apariția icterului, tendința la hemoragii etc.
Stadiile de instalare a cirozei hepatice sunt:
- stadiul 1: constituie într-o inflamație generală a ficatului ce poate apărea brusc sau se poate dezvolta pe o perioadă mai lungă (chiar și ani de zile). Această inflamație este rezultatul încercării ficatului de a se vindeca prin procesele sale naturale. Pe durata acestui stadiu animalul nu va prezenta semne de probleme hepatice și testele de sânge vor fi în parametrii normali, dar ecografic se poate observa o creștere a dimensiunilor ficatului.
- stadiul 2: caracterizat prin instalarea fibrozei. Consecutiv prezenței inflamației ficatului pe termen lung va apărea formarea de țesut cicatricial care va înlocui treptat țesutul hepatic sănătos. În acest stadiu încep să se observe modificări ale parametrilor specifici la analizele de sânge.
- stadiul 3: reprezintă ciroza propriu-zisă și se caracterizează prin înlocuirea țesutului hepatic cu țesut fibros în procent mai mare de 75% și, totodată, în acest stadiu animalul va începe să manifeste simptomatologie specifică. În acest stadiu se poate încerca prezervarea pe cât posibil a funcționării restului de țesut hepatic.
- stadiul 4: ultimul stadiu al cirozei este reprezentată de insuficiență hepatică, adică cedarea completă a funcționării ficatului.
Recomandarea noastră, în cazul câinelui dumneavoastră, ar fi realizarea unui examen EKG (electrocardiogramă) pentru depistarea eventualelor modificări de funcționare de la nivel cardiac, precum și repetarea ecografiei ficatului. Preferabil ca examenele respective să fie realizate de medici specializați pe cardiologie și imagistică veterinară.