Pododermatita la porcușorii de Guineea

Î: Bună ziua, am un porcușor de Guineea care a făcut pododermita la lăbuțele din față. Ce tratament recomandați? Menționez că am fost la medic, dar tratametul recomandat nu a dat roade (antibiotic injectabil + Dermoguard). Mulţumesc, Anca

R: Pododermatita este o condiţie destul de greu de tratat, întâlnită la animalele cu condiţii de cazare improprii (podele din grilaje, cu dimensiuni nepotrivite), la animalele obeze, sau la animalele cazate în condiţii de igienă precară. Alţi factori favorizanţi  sunt sunt unghiile prea lungi, alimentaţia săracă în vitamina C.

Porcuşorii au porţiunea terminală a membrelor fără blană, astfel fiind expuşi la apariţia leziunilor, care ulterior se pot suprainfecta. Leziunile pot apărea foarte uşor la animalele cazate în cuşti cu podele din grilaje.

Porcuşorii sunt animale predispuse la obezitate pentru că adoră să mănânce şi vor continua să mănânce dacă au ocazia. Este şi dificil să refuzi un porcuşor care face zgomotele specifice pentru a primi o recompensă. Obezitatea duce la apariţia presiunilor asupra membrelor, favorizând astfel problemele podale.

În condiţii de igienă precară, când animalul stă pe un aşternut umed sau îmbibat în mizerie, pielea de la nivelul membrelor se înmoaie şi devine vulnerabila la acţiunea bacteriilor.

Porcuşorii cu pododermatite au cel puţin un membru umflat şi  dureros, uneori şchiopătând. Deseori pot aparea ulceraţii sau cruste. Aspectul este de calozitate (bătături). Alte simptome ar fi pierderea blăniţei la membrul afectat, pierderea apetitului animalului din cauza durerii.

Pentru stabilirea diagnosticului sunt necesare:

• radiografiile, astfel stabilindu-se extinderea infectiei. Dacă infecţia ajunge la nivel osos (osteomielita) prognosticul este grav
• examenele bacteriologice, pentru indentificarea bacteriei implicate şi antibiograma pentru stabilirea antibioticului la care agentul patogen este sensibil. Tratamentul cu antibiotice la care agentul patogen nu este sensibil nu face decât să întârzie vindecarea şi să permită infecţiei să se extindă.

Tratamentul consta în :

• Tratamentul corespunzător impus de medicul vetrinar care a evaluat starea animalului
• corectarea deficienţelor de cazare. Utilizarea unui aşternut moale, curat ajută la o vindecare mai rapidă.
• în cazurile mai grave se poate recurge chiar la intervenţie chirurgicală, pentru îndepărtarea ţesutului nesănătos. Lăsată netratată pododermatita poate să se complice ducând chiar la amputarea membrului.
• local se utilizeaza soluţii dezinfectante, cum ar fi betadina sau clorhexidina
• se pot utiliza bandajele moi pentru prevenirea contaminării

Prevenirea pododermatitelor se poate realiza prin:

• îndepartarea grilajelor din cuşti, sau utilizarea unei cantităţi suficiente de aşternut astfel încât să acopere grilajul.
• curăţarea periodică a cuştii şi schimbarea aşternutului astfel încât animalele să aiba un aşternut curat şi uscat
• administrarea unei cantităţi potrivite de  hrană, astfel evitându-se apariţia obezităţii
• examinarea periodica a animalelor, inclusiv a membrelor, iar în cazul în care sunt prezente leziuni acestea să fie tratate cât mai repede posibil.