Tuse de canisă
Jowad Timol, dr. med. vet.,
MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti
|
Î: Bună ziua. Mi-am luat un Westie acum 3 săptămâni, iar de două săptamâni tuşeste sărăcuţul de mi se rupe sufletul când îl aud. Este luat de la un medic veterinar, care este şi crescător. Căţelul are 2 luni şi 3 săptămâni, i-a fost făcut al doilea vaccin pe 24 ianuarie, deşi el avea această tuse. Nu ştiu motivul pentru care tuşeste: eu am căutat răspuns în faptul că l-am şters cu şerveţele umede şi nu l-am uscat... şi a prins aer de sub uşi... poate vi se pare stupid, însă nu ştiu ce să cred, el nu a intrat în contact cu alţi căţei şi nici nu l-am lăsat pe afară, dacă l-am scos din casă, mereu l-am dus în braţe... De lunea trecută îi administrăm un antibiotic Xiclav 500 mg (un sfert dimineaţa şi un sfert seara) şi sirop Ambroxol câte 5 ml de 3 ori pe zi, la sfatul unui medic veterinar. Situaţia părea a se îmbunătăţi după vreo 5 zile de tratament, adică nu mai tuşea în timpul zilei, doar noaptea. Astăzi dimineaţă când m-am trezit l-am auzit parcă răguşit... Năsucul îl are normal, foarte puţin îi curge nasul... |
Are tuse seacă... la început tuşea atât de tare încât vomita un lichid alb spumos, câteodată... sâmbată dimineaţa am observat că mesteca ceva dupa ce a tuşit... şi am observat că avea pe blaniţa de la gură un fel de puroi, dar nu foarte consistent... de atunci nu a mai expectorat nimic... Ma puteţi sfătui?! Doresc să mai ştiu părerea altui medic.
Vă mulţumesc frumos anticipat!, Adelina
R: Tusea despre care ne vorbiţi poate avea mai multe cauze. Una dintre ele este existenţa unui obstacol de tip os, rest de jucărie, etc. în căile aeriene superioare. Se poate verifica existenţa unor astfel de obiecte prin examinare atentă, palpaţie sau prin endoscopie. Dacă aceasta este cauza este necesară îndepărtarea corpului străin.
Altă cauză a tusei este evuluţia unei inflamaţii ale căilor aeriene. Acestea pot fi la nivelul laringelui, traheei, bronhiilor sau a plămânului. Se poate diagnostica diferenţiat laringita, traheita, bronşita şi pneumonia prin ascultaţie, palpaţia laringelui, percuţia zonei pulmonare şi prin radiografiere. Tratamentul unor astfel de afecţiuni se face cu ajutorul antiinflamatoarelor steroidiene, cu antibiotice pentru prevenirea unor suprainfecţii, dacă se consideră necesar şi prin îmbunătăţirea condiţiilor de mediu.
Dat fiind faptul că în urma tratamentului administrat nu s-a remediat problema, ne putem gândi la o afecţiune numită "tuse de canisă". Această boală mai este cunoscută sub denumirea de traheobronşită infecţioasă şi rezultă din inflamarea căilor respiratorii superioare. Reprezintă o maladie uşoară dar care poate progresa într-o bronhopneumonie fatală la pui sau într-o bronşită cronică la câinii adulţi sau bătrâni debilitaţi. Fiind o boală contagioasă, această boală se răspândeşte rapid la câinii cazaţi în număr mare, de exemplu în canise sau în adăposturi, şi având o incidenţă mai ridicată în sezoanele reci sau umede.
Principalul agent patogen poate fi Bordetella bronchiseptica, mai ales la căţeii de sub şase luni. Totuşi, pe fondul lezării tractului respirator, unele bacterii pot produce o suprainfectare.
Semnul clinic principal este reprezentat de tusea uscată, puternică, urmată uneori de înnecare. Tusea poate fi facil indusă prin palparea uşoară a laringelui sau a traheei. Câinii afectaţi prezintă puţine alte simptome, cu excepţia unei anorexii parţiale. Apariţia semnelor clinice mai severe precum febra, secreţii nazale, lipsa apetitului, tusea umedă, mai ales la tineret, indică o suprainfecţie sistemică.
Traheobronşita trebuie suspectată întotdeauna când câinele dezvoltă tusea caracteristică după 5-10 zile de la contactul cu alţi câini afectaţi.
Tratamentul constă în îmbunătăţirea condiţiilor de mediu, a hranei şi a igienei. Medicamentos, se administrează supresori ai tusei precum preparatele pe bază de codeină, însă doar pentru a controla tusea neproductivă persistentă. Antibioticele nu sunt necesare de obicei, cu excepția cazurilor cronice severe.
Trebuie precizat că tratamentul tusei de canisă este unul de durată. Prevenţia se face prin imunizarea cu un vaccin specific, începând cu vârsta de 6-8 săptămâni, vaccin ce se administrează intranazal.
