Automutilarea la câini
Alexandra Nicolae, dr. med. vet,
Maxi Pet, Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti
|
Î: Bună ziua! Vă cer sfatul în urmatoarea problemă: deţin un Ciobanesc German, de 1 an şi 8 luni. La vârsta de 7 luni l-am dat la un dresaj de 3 luni. La scurt timp după asta, am observat că la intervale rare încearcă să se muşte de picioarele din spate, mai ales cel drept. Mergând la veterinar, au luat proba de sange, bănuind ceva la ficat sau alimentaţie neadecvată. A urmat un tratament cu antibiotice şi vitamine, rezultatul analizei neindicând ceva alarmant.
Dacă o perioadă de timp, totul a fost bine, acum însă, această manifestare este mult mai evidentă, muşcatura fiind atât de violentă, încat pur şi simplu se răneşte până îşi rupe pielea. Am revenit la medicul veterinar, şi i s-a administrat un tratament cu antibiotice şi antiinflamoatorii, rana fiind destul de serioasă (pielea era pur şi simplu ruptă, după o criză violentă).
Am menţionat că banuiala mea era că totul se datora modului de dresaj aplicat (ori de câte ori eram mai autoritar cu câinele), au concluzionat că ar fi o boală psihică, având ca rezultat final, eutanasierea! |
De asemenea, medicii mi-au sugerat că pot încerca cu Zylkene sau ceva asemanator, lăsând problema în “coada de peşte”. Vă mulţumesc anticipat şi aştept orice sfat venit. Sorin.
R: Problemele comportamentale ale câinilor pot avea cauze multiple și se pot remedia, în general, prin eforturi susținute și, coroborate din partea proprietarului, medicului veterinar și al specialistului în comportament canin.
Automutilarea poate apărea ca simptom consecutiv pierderii funcționalității nervilor care inervează o anumită zonă a corpului animalului. Aceste neuropatii senzoriale pot fi sau nu urmate de automutilare și pentru un diagnostic cât mai exact este necesară efectuarea de teste suplimentare care să verifice funcționalitatea nervilor respectivi. Pentru verificarea funcționalității se utilizează electromiografia. Neuropatiile senzoriale sunt însoțite de următoarele semne : pierderea sensibilității cutanate, reflexe spinale scăzute, nu apare slăbiciunea musculară, iar incontinența urinara sau cea a fecalelor pot sau nu să apărea. Pentru investigații amănunțite și coroborarea semnelor clinice pe care le prezintă câinele dumneavoastră cu rezultatele analizelor complementarea este necesar să mergeți la medicul veterinar care este specialiazat în acest fel de probleme neurologice.
Automutilarea este un tip de comportament obsesiv-compulsiv ce apare la câini și care este cauzat de o serie de factori. Acești factori pot fi : boala sau diferite situații fizice ce au fost sau sunt însoțite de durere, aceastea cresc nivelul de anxietate și contribuie la acest tip de probleme, izolarea și cazarea câinelui într-o canisă mai pot fi asociate cu tipul de comportamente repetitive.
Pentru diagnosticare este necesar să se facă un examen fizic complet și să se afle întregul istoric al câinelui, inclusiv posibile incidente care ar fi putut declanșa acest tip de comportament. Complementar se pot face și analize de sânge sau alte investigații pentru excluderea cauzelor de natură fizică.
Pentru tratarea acestui tip de probleme se pot folosi și diferite medicamente pentru tratarea anxietății și este necesar să se protejeze câinele cât mai mult pentru a nu se automutila în continuarea până când medicamentele încep să își facă efectul. Câteodată în cazurile severe este necesară chiar sedarea.
Concomitent cu administrarea de medicamente pentru reducerea anxietății este necesar să învățați câinele un nou tipar comportamental, astfel încât să întrerupeți tiparul comportamental deviat. Modificarea comportamentului trebuie să se facă în sensul înlocuirii anxietății cu un comportament care să învețe câinele să se relaxeze în diferite medii și să înlocuiască comportamentul obsesiv-compulsiv cu unul calm sau cu cel dorit. De exemplu în loc să se muște de picior puteți învăța câinele să înlocuiască acest comportament cu poziția culcat (cu capul și gâtul lipite de podea). Aceste schimbări în rutina comportamentală este bine să apară cât mai curând după apariția comportamentului obsesiv-compulsiv și pot fi introduse concomitent cu anumite semnale sonore pe care câinele le poate învăța și le poate asocia noului comportament dobândit.
Tratamentul medicamentos împreună cu încercarea modificării comportamentului poate dura chiar și câteva săptămâni până când se vor vedea primele rezultate.
Rezultatele sunt reprezentate de rărirea apariției și micșorarea ca timp a comportamenului deviat. Foarte important este să nu recompensați câinele decât atunci când este relaxat și nu este angajat într-un comportament neadecvat.
În cazuri de acest tip de un real folos poate fi un specialist veterinar în comportamentul câinilor. Acesta vă poate recomanda diferite tehnici prin care să ajungeți să modificați comportamnetul câinelui în felul dorit de dumneavoastră.
Din păcate dacă nici una din metodele de mai sus sau din cele recomandate de specialiștii pe care i-ați consultat nu dau roade, și comportamentul câinelui se agravează atunci este posibil să recurgeți și la ultima soluție – eutanasia.
