Boli bacteriene la perusi
Întreb acest lucru findcă mi-au murit doi papagali aduși în colivie când aveau câteva luni, iar în jurul vârstei de 2 ani aceștia au murit dintr-un motiv inexplicabil mie. După ce prima pasăre a murit, la câteva luni am adus o alta (pereche pentru cea rămasă singură în colivie), care și aceasta a murit după o vreme (mă refer la cea rămasă singură în primă fază). Acum a mai ramas în colivie doar ultima adusă, însă mi-e teamă să nu existe vreun virus care s-a transmis de la o pasăre la alta, să am o surpriza neplăcută și cu aceasta. Mulţumesc. Răzvan
R: Nu pot formula un răspuns exact în privința problemei apărute la perușii dumneavoastră deoarece patologia acestor păsări este foarte variată și este greu de precizat cauza decesului, aceasta putându-se afla doar în urma efectuării examenului necropsic.
Păsările de colivie sunt foarte sensibile, ele putând contacta o serie de afecțiuni virale, parazitare, bacteriene.
Printre factorii etiologici se pot număra și carențele vitaminice (deficiențele calitative ale alimentației primite) sau stresul. Starea lor de sănătate poate fi uşor influenţată de condiţiile de microclimat, printre acestea numărându-se temperatura ambientală, curenţii de aer, condiţii stresante, prezenţa gazelor nocive sau a fumului de țigară.
Păsările au aproximativ aceleași simptome în cazul multor boli. O pasăre este bolnavă dacă stă zgribulită, nu mai este vioaie, nu mai cântă, nu se mai toaletează, nu mai mănâncă. Aceste manifestări nu trebuie să apără toate simultan. Poate apărea o singură manifestare sau în diverse combinații.
Majoritatea păsărilor încearcă să disimuleze starea de boală pentru că în natură pot deveni foarte ușor ținta prădătorilor atunci când sunt bolnave, de aceea uneori proprietarul ajunge cu pasărea la veterinar într-un stadiu în care tratamentul este posibil să nu mai aibă rezultatele scontate.
Păsările sunt susceptibile la o serie de boli bacteriene, de regulă provocate de lipsa igienei sau de stres. Unii indivizi, care au imunitatea crescută, pot deveni purtători și transmit infecția la alte păsări, ei nemanifestând niciun semn clinic de boală. Uneori chiar și purtătorii pot face boala, dacă există factori favorizanți cum ar fi: vârsta (sunt mai predispuse la îmbolnăviri păsările foarte tinere și cele bătrâne), prezența unui factor stresant în mediu, stresul emoțional (cum ar fi, de exemplu, pierderea partenerului), sau orice alt factor care scade temporar imunitatea păsării.
Printre bacteriile care provoacă îmbolnăviri la păsări se numără: Escherichia coli, Pseudomonas, Aeromonas, Serratia marcescens, Salmonella, Mycobacterium (în funcție de specia bacteriei, provoacă tuberculoza sau paratuberculoza aviară), Clostridia, Klebsiella, Enterobacter, Proteus, Citrobacter, Pasteurella, Chlamydia psittaci (această bacterie produce boala cunoscută sub numele de clamidioză sau psitacoză, care se poate transmite și la oameni).
Paraziții interni pot provoca atât tulburări gastrointestinale cât și afectarea altor organe interne. La peruși întâlnim frecvent Giardia și Coccidiile. Una dintre cele mai des întâlnite boli parazitare este trichomonoza (provocată de Trichomonas gallinae), însă aceasta apare destul de rar la păsările crescute în captivitate.
Viruși, cum sunt cei din genurile Polyomavirus, Circovirus, Herpesvirus, Influenzavirus etc., pot produce afecțiuni letale sau pot scădea imunitatea păsărilor, acestea devenind astfel sensibile la acțiunea bacteriilor menționate mai sus.
Dintre carențele vitaminice, cel mai des întâlnite sunt hipovitaminoza A, hipovitaminoza D și hipocalcemia.
Păsările supraponderale sunt susceptibile la dezvoltarea artritei sau a bolii ficatului gras. Perusii pot dezvolta și tumori, cele mai frecvente fiind lipomul și fibromul.
Pentru a preveni răspândirea eventualelor boli bacteriene la peruși, este necesar să aveți în vedere următoarele aspecte:
animalele nou achiziționate trebuie ținute în carantină;
cușca nu trebuie să fie suprapopulată;
evitarea creerii unui mediu ambiant stresant pentru păsări;
asigurarea unei diete echilibrate din punct de vedere nutrițional;
dezinfectarea regulată a coliviei și accesoriilor;
depozitarea hranei în locuri curate si cu umiditate scazută.