Boli virale la câini
Adriana Florentina Florea, dr. med. vet,
MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti
|
Î: V-am mai scris în legătură cu un câine de 11 ani care s-a mai refăcut și vârsta lui cam înaintată m-a determinat ca în urmă cu o lună să mai iau un cățel. L-am deparazitat cu pratel după care i-am făcut primul vaccin biocan. După alte două săptămâni medicul m-a sfătuit să fac al doilea vaccin biocan dhppi și biocan l. După 5 zile de la al doilea vaccin cățelul s-a îmbolnăvit și după 3 zile de suferință a murit. I-am facut înainte și perfuzii cu glucoză și ringer, antibiotice, Fosfor și B12, vitamina K şi C, antivomitive şi imunoglobulină. Cățelul avea vărsături și diaree care în cele din urmă au devenit roșiatice. Medicul zicea că ar fi jigodie dar după primul vaccin care conținea virusul nu a avut reacție. Boala l-a ţinut 4 zile din care primele două nu era aşa de rău dar mânca puțin, bea multă apa și urina des. Credeți-mă că nu mai știu ce să cred, sunt total derutat. Sper să mă ajutați cu un răspuns. Este posibil cu vaccinurile făcute și cu toate încercările de tratament să se întâmple așa ceva? Vă mulţumesc. Sara |
Atunci când sângele provine de la nivelul colonului sau al rectului fecalele sunt roșiatice, iar când sângele provine de la nivelul tubului digestiv superior, fecalele sunt negricioase și poartă numele de melenă.
Dintre paraziții intestinali, cel mai frecvent sunt întâlniți viermii cu cârlig, viermii panglică sau viermii inelari. Protozoare precum coccidia pot de asemenea determina apariția sângelui în fecale. Se recomandă identificarea paraziților existenți și prescrirea unui tratament specific de către medicul veterinar.
Parvoviroza este o boală virală ce afectează în special tineretul canin. Puii care au parvoviroză manifestă frecvent vomă, apatie, pierderea apetitului și apariția sângelui în fecale. Pentru prevenirea apariției acestei boli se recomandă vaccinarea animalului.
Maladia Carre, sau jigodia, este o boală virală infecto-contagioasă caracterizată prin sindrom febril, tulburări digestive, pulmonare, cutanate și nervoase. Cel mai frecvent este întâlnită forma acută, care debutează cu febră (39,5-41 grade Celsius), secreții oculo-nazale și vomă.
Manifestările clinice ale bolii diferă de localizarea acesteia:
- localizarea la nivelul mucoaselor: secreții la nivelul căilor respiratorii anterioare, senzație de prurit nazal, strănut cu apariția jetajului (la început seros, apoi mucos, mucopurulent), secreții la nivel conjunctival, fotofobie;
- localizarea pulmonară apare ca urmare a extinderii procesului inflamator la nivelul căilor respiratorii posterioare: strănut, tuse uscată și scurtă, apoi umedă și prelungită, semne de bronhopneumonie;
- localizarea digestivă: vomă, enterită manifestată inițial prin constipație, apoi diaree mucoasă, fetidă, uneori cu striuri de sânge, inapetență, sete accentuată;
- localizarea cutanată: erupții cutanate localizate pe fața internă a coapsei, fața inferoposterioară a abdomenului, rareori apar generalizate;
- localizarea la nivelul aparatului urinar: prezența în urină a albuminelor, a celulelor renale și a cilindrilor hialini;
- localizarea nervoasă: apare la 21-90 de zile de la infestare, deseori la animalele clinic vindecate, și se manifestă prin contracturi musculare la membrele posterioare, paralizii ale trenului posterior ce progresează caudo-cranial, înțepenirea cefei, opistotonus, pareze și paralizii, mișcări în cerc;
- localizarea plantară (”boala călcâiului tare”): îngroșarea pernuțelor, sensibilitate crescută a zonei plantare.
Este posibil ca imediat după vaccinarea cățelușilor împotriva virusului să apară simptome clinice care să indice această boală. În multe cazuri este greu de depistat infecția. Există o perioadă de latență între momentul infectării câinelui cu virus și momentul apariției simptomelor, de aproximativ 10-14 zile, ceea ce înseamnă că este posibil ca unii cățeluși deja infectaţi să fie vaccinaţi înainte de apariția semnelor clinice. Vaccinarea nu este eficientă dacă se face după contactarea virusului.
