Ciobănesc german cu deficienţă de calciu şi cu probleme testiculare
Ciprian Balbuzan, dr. med. vet.,
MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti
|
Î: Bună ziua, Vă rog să mă ajutaţi în 2 probleme: 1. Câinelui meu de 6 luni, rasa ciobănesc german, nu i-au căzut testiculele în scrot. La ce vârstă se petrece fenomenul? 2. Acelaşi câine are o mare deficienţă de calciu. La 3 luni abia se mişcă, i-am făcut injecţii cu Ca şi vitamina D, apoi tratament continuu cu Pet Phos (3 pastile pe zi), iar de 10 zile am început să-i dau şi două pastile de Aplazyl. Câinele are acum, la 6 luni 25-28 kg, a început să alerge împreuna cu ceilalţi căţei, mai întâi ca un iepure, bătând pe ambele picioare din spate, iar acum aleargă aproape normal. Întrebare: ce medicamente îmi recomandaţi? Hrana: ROYAL CANIN MAXI JUNIOR. Are pofta de mâncare, dar încă are călcătura de coate de vacă. Mulţumesc frumos, Mihai R: De regulă, până la vârsta de 6 luni, testiculele trebuiau să fi coborât deja în scrot. Această afeciune, numită criptorhidie, se întâlneşte adesea la animalele născute prematur sau care au o întârziere în creştere. |
Se întâmplă ca în unele cazuri afecţiunea să se remedieze de la sine până la vârsta de 4-5 luni, în toate celelalte cazuri este necesară intervenţia medicală. După inspectarea zonei de către medicul veterinar, se pot constata unele din următoarele situaţii: testiculul este retractil (testiculul a coborat în întregime, dar câteodată este retras din scrot, de muşchiul care este ataşat la el), testiculul este ectopic (testiculul se află într-o poziţie anormală, în zona inghinală), fie testiculul este absent sau malformat (afecţiunea provine încă din timpul sarcinii). În toate aceste situaţii se poate institui fie tratament hormonal, fie intervenţia chirurgicală, în funcţie de complexitatea afecţiunii câinelui dumneavoastră.
În cazul celei de-a doua probleme a câinelui, este clară o lipsă acută de calciu (de multe ori asociată şi cu cea de fosfor), care a dus la conformaţia defectuasă şi aplomburi incorecte ale membrelor. Această problemă se poate remedia în timp, însă există şi riscul, în cazul în care organismul are grave tulburări în asimilaţia calciului, ca afecţiunea să persiste şi în viitor. Vă recomandăm să urmaţi sfaturile medicului veterinar curant, care cunoaşte bine cazul câinelui dumneavoastră, pentru a preveni neajunsul apariţiei osteomalaciei pe viitor.
