Displazie de șold - ciobănesc
Daniela Chelaru, dr. med. vet,
MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti
|
Î: Am un ciobănesc bucovinean în vârstă de 6 luni pe care l-am primit la vârsta de 3 luni și jumătate. Acum 2 săptămâni a fost diagnosticat cu displazie de șold și ni s-a recomandat aplazyl, 3 pastile/zi și hrană de la Hills (numai că lui nu-i place absolut deloc) până la vârsta de 1 an - 1 an jumătate și atunci, în urma radiografiilor se va stabili dacă este nevoie de operație sau nu. Intrebarea mea este dacă în această perioadă este indicat să-i dăm și calciu, vitamine, etc și ce ne recomandați? Vă mulţumesc.Ioana Incidența cea mai mare se întâlnește la rasele mari cum ar fi Saint Bernard, Rottweiler, Golden Retriever, Ciobănesc German, Labrador și mulți alții. Rasele mici pot fi de asemenea afectate, dar sunt șanse mici să manifeste simptome. În cazul displaziei modificarea la nivelul articulației este incapacitatea capului femural de a intra în cavitatea acetabulară. Pe măsură ce greutatea animalului crește este depășită capacitatea țesuturilor care fac legătura între capul femural și cavitatea acetabulară ceea ce duce la o articulație instabilă |
Este o boală determinată genetic, dar și alți factori pot favoriza apariția cum ar fi dieta animalului.
Prin administrarea unei diete bogate caloric animalelor în creștere se favorizează apariția displaziei de șold din cauza creșterii rapide în greutate.
Supraponderabilitatea favorizează manifestarea displaziei de șold dar și a altor boli scheletice. De asemenea o dietă cu un raport dezechilibrat între calciu și fosfor este nepotrivită pentru dezvoltarea oaselor. Exercițiile fizice nepotrivite pe perioada creșterii de asemenea pot determina apariția simptomelor displaziei de șold.
Câinele ar trebui oprit de a face sărituri la care aterizarea se face pe membrele posterioare (ex : prinderea unei mingii) sau să se ridice pe membrele posterioare.
Câinii cu displazie se nasc cu șolduri ce par normale dar care pe măsură ce timpul trece manifestă modificări structurale. Vârsta la care apare este de 4-12 luni.
Puii pot manifesta durere, schipătură, când aleargă pot prezenta sărituri asemănătoare cu cele ale iepurelui, dificultate la ridicarea de jos, dificultate la urcarea scărilor etc.
Diagnosticul se pune prin examinarea clinică a animalului și prin radiografie.
Radiografia este sigura metodă sigură prin care se poate pune diagnosticul de displazie de șold. Pentru o radiografie corectă este necesară sedarea sau anestezia animalului pentru că nu se pot întinde membrelor posterioare, animalul stând pe spate, fără apariția durerii.
Displazia este de mai multe tipuri moderată, medie, sau severă.
Deoarece este boală determinată genetic nu există produse medicamentoase care să oprească apariția displaziei.
Displazia de șold este tratată atât medicamentos cât și chirurgical. Tratamentul medicamentos constă în administrarea antiinflamatoarelor, analgezicelor, produse speciale pentru susținerea articulațiilor. De asemenea este importantă reducerea greutății și limitarea activității fizice.
Înotul este o activitate excelentă pentru dezvolatrea masei musculare fără a suprasolicita articulațiile. Toate acestea ajută la ținerea sub control a afecțiunii nu la vindecarea ei.
Intervenția chirurgicală este hotărâtă de medicul vetrinar după realizarea radiografiei, în funcție de severitatea bolii și de vârsta animalului. Se recurge la intervenție chirurgicală când celelalte metode nu dau rezultate. Există mai multe metode de a interveni chirurgical.
Prevenirea constă în:
- menținerea greutății în valori normale pentru vârsta și talia animalului. Acest lucru întârzie apariției simptomelor displaziei și la limitarea la o formă mai ușoară a displaziei.
- administrarea unei hrane echilibrată, pentru o creștere normală
- administrarea unei diete cu conținut caloric redus puilor supraponderali
- limitarea la reproducție a animalelor diagnosticate cu displazie de șold.
- asigurarea unor locuri călduroase și moi pentru odihna animalului
