Întreabă Veterinarul!

Gabriel Cernica, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! Câinele meu urinează de foarte multe ori pe zi,ce pot sa ii cumpăr ca sa îi treacă? Va multumesc! R:  Vă mulțumim pentru întrebarea dumneavoastră și pentru încrederea acordată. Urinarea frecventa, cu sau fara prezenta cheagurilor de sange, poate semnifica aparitia unei infectii la nivelul aparatului urinar, care determina inflamatie si spasm al vezicii urinare. Diagnosticul infectiei urinare se pune pe baza unui examen ecografic unde se observa ingrosarea peretilor vezicii, corelat cu examenul microscopic al probei de urina, precum si cu urocultura.  O altă maladie care determină frecvent probleme de urinat la câini, în special dacă discutăm despre cei castrați, dar poate apărea și înainte de sterilizare, este litiaza urinară. Apariția calculilor la nivelul vezicii urinare poate crea dificultăți în eliminarea urinei, iar suprafața neregulată a acestora poate irita uretra, determinând apariția sângelui. Diagnosticul acestei boli se pune pe baza examenului ecografic și al examenului microscopic al sedimentului urinar. Suplimentar, acești calculi pot crea condiții favorizante pentru dezvoltarea agenților patogeni care produc cistite, uretrite etc.Tratamentul diferă în funcție de tipul afecțiunii, putând implica atât medicație specifică, cât și dietă pe perioada instituirii terapiei.Recomandarea noastra este o un consult la o clinica veterinara, care sa includa si testele paraclinice amintite mai sus, pentru a se pune un diagnostic corect si pentru a fi eliminata cauza exacta a urinarii frecvente.  

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua ! cățelului meu ii miroase urat gura,îmi puteți spune ce as putea sa fac? Din ce cauza ar fi?Mulțumesc R:  Vă mulțumim pentru întrebarea dumneavoastră și pentru încrederea acordată. Respirația urât mirositoare (halitoza) este rezultatul unei acumulări de bacterii la nivelul cavității bucale a câinelui, la nivelul plămânilor sau al tractusului digestiv. Prezența unei halitoze persistente poate fi un indiciu pentru necesitatea unei igiene bucale mai riguroase sau poate fi un simptom al unei afecțiuni digestive, la nivelul ficatului sau al rinichilor. De cele mai multe ori, halitoza canină este cauzată de probleme dentare sau la nivelul gingiilor, iar unii câini (mai ales cei de talie mică) pot avea predispoziție la formarea tartrului. Dar și alte afecțiuni pot modifica mirosul respirației unui câine, cum ar fi: • Respirație dulceagă sau cu tentă fructată poate indica prezența diabetului, mai ales dacă ați observat și o creștere a cantității de apă consumată de animal, precum și a producției de urină. • Respirație cu miros asemănător cu urina poate indica prezența unei afecțiuni renale • Respirație puternic respingătoare alături de prezența vomei, a pierderii apetitului și îngălbenirea ochilor și a mucoaselor aparente poate indica probleme la nivel hepatic. Dacă observația apariția bruscă a respirației urât mirositarea sau schimbarea mirosului respirației este recomandat să vă prezentați cu animăluțul la medicul veterinar pentru identificarea exactă a cauzei producerii acestor modificări. Tratamentul halitozei va depinde de diagnosticul pus de medicul veterinar în urma realizării unui consult general și a unor teste suplimentare. Tartrul se formează prin impregnarea plăcii bacteriene (pelicula de bacterii și resturi alimentare acumulată mai ales la baza dinților) cu sărurile de calciu prezente în salivă. Acumulările de tartru vor produce iritarea și inflamarea gingiilor care pot sângera și la o atingere ușoară. În timp se va produce retracția gingivală, precum și apariția bolii parodontale ce poate duce la căderea dinților. Tartrul se poate localiza supragingival (reprezintă depozitele vizibile formate pe dinte) și subgingival (localizat în spațiile dintre dinte și gingie). Aceste depuneri atrag în continuarea bacterii și produc formarea a peliculei ce va duce la agravarea bolii în timp. Detartrajul reprezintă o intervenție chirurgicală ce presupune îndepărtarea acumulării de tartru de la nivelul dentiției. Acest tratament constă în spargerea și înlăturarea depozitelor prin metoda manuală sau cu ajutorul unui aparat cu ultrasunete. Acest aparat are o ansă metalică ce vibrează sub acțiunea ultrasunetelor și, consecutiv vibrațiilor transmise printr-o peliculă de apă, duce la dezintegrarea tartrului. Manopera în sine nu este dureroasă, dar sensibilitatea dinților de la acest nivel (agravată de gradul de dezvoltare al complicațiilor produse de tartru), precum și necooperarea animalului necesită folosirea anesteziei totale. În funcție de gravitatea afecțiunii, după detartraj, se poate recomanda masajul gingiilor cu un gel special, aplicarea de spray-uri antiseptice sau chiar administrarea de antibiotice simultan cu medicație antiinflamatoare. Înaintea realizării oricărei intervenții chirurgicale ce presupune folosirea anesteziei este recomandat un control medical veterinar și realizarea unui set de analize de sânge (examen hematologic și biochimic) pentru aprecierea stării de sănătate a animalului, precum și cum va reacționa acesta la efectul substanțelor utilizate în realizarea anesteziei. Cum prevenim apariţia respiraţiei urât mirositoare consecutiv apariției tartrului? • Prin controale medicale regulate • Prin verificarea statusului dentiţiei şi cavităţii bucale • Prin oferirea unei hrane de bună calitate, cu digestibilitate ridicată sau a unei formule speciale pentru asigurarea unei igiene bucale (Royal Canin VD Dental) • Prin oferirea de jucării şi recompense care stimulează rosul • Prin periaj frecvent, ideal este zilnic (obligatoriu cu produse de uz veterinar) • Prin oferirea recompenselor cu rol de a schimba mirosul respiraţiei • Prin utilizarea sprayurilor cu enzime, pentru prevenirea apariţiei plăcii dentare, tartrului. Periajul dentar se face strict cu pastă special creată pentru animale, nu se va utiliza niciodată pastă de uz uman pentru că animalul o va înghiţi inevitabil, iar acesta irită stomacul. Pasta de uz veterinar este special creată pentru a putea fi înghiţită fără a dăuna în vreun fel.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua!Catelul meu se confrunta cu o dermatita,cauzata de purici.Recent i-am administrat pastila de deparazitare,a scapat de ei.Dar tot continua sa se scarpine in exces si are zone ale pielii iritate.Ce as putea sa-i dau ca sa opreasca aceste mancarimi?Exista vreun tratament? R:  Vă mulțumim pentru întrebarea dumneavoastră și pentru încrederea acordată. Dermatita este un termen ce defineşte o inflamaţie a dermului însoţită de o serie de semne clinice aşa cum sunt: căderea părului, prurit (scărpinat), hiperemie (înroșirea pielii), exfolieri, cruste, deformări ale pielii (vezicule, pustule) etc.   Dermatitele câinilor pot avea mai multe cauze şi anume: alergeni (dermatite alergice – alergiile alimentare pot fi la sursa de proteină, la gluten, la soia, la ouă, la coloranții alimentari, la aditivi etc.), bacterii, fungi, paraziţi, traumatisme (dermatite de contact), dermatite a căror cauză rămâne necunoscută (dermatite atopice), dermatite seboreice. Pentru a putea pune un diagnostic cert și determinarea tratamentului adecvat de care câinele dumneavoastră are nevoie trebuie realizat un consult dermatologic. Un control dermatologic complet va cuprinde: un consult general, un set complet de analize de sânge, citologie cutanată, raclate cutanate, tricograme, examen otoscopic și citologie otică, cultură bacteriană și antibiogramă, cultură dermatofiți și interpretare fungică a culturii, testare alergică intradermică, testare serologică in vitro (din ser sau sânge), prelevarea de probe pentru realizarea examenelor de biopsie etc. Tratamentul problemelor cutanate diferă în funcție de afecțiunea identificată, putând conține: administrarea unei diete alimentare, tratamente locale (aplicarea de soluții/unguente, băi cu substanțe medicamentoase), terapie pe cale generală (pe cale orală sau injectabilă), administrarea de imunoterapie specifică, tratarea altor afecțiuni identificate etc. În anumite cazuri dermatitele au nevoie de tratamente îndelungate de câteva săptămâni sau luni de zile. În cazul produselor antiparazitare sub formă de comprimate mastibile, efectul acaridic apare la câteva ore după atașare. Cu alte cuvinte, după ce purecele a mușcat și a început să se hrănească cu sângele câinelui este nevoie de câteva ore pentru ca efectul produsului să se instaleze și, astfel, parazitul să fie omorât. În tot acest timp câinele poate fi deranjat de prezența paraziților și se poate scărpina. Pentru deparazitarea externă există mai multe tipuri de produse: • șampoane antiparazitare din plante, care au efect repelent (alungă paraziții prezenți și împiedică alți paraziți să se urce pe animal) sau șampoane antiparazitare pe bază de substanțe de sinteză cu efect paraziticid (omoară paraziții prezenți pe animal); • pudre pe bază de plante (acționează doar asupra puricilor) sau pudre antiparazitare pe bază de substanțe de sinteză (acționează asupra puricilor și căpușelor); • pipete (spot-on) cu efect imediat care acționează asupra puricilor, căpușelor, păduchilor sau pipete care acționează în plus și pe țânțari, muște și flebotomi; • produse sub formă de comprimate masticabile a căror substanță acționează doar după ce parazitul intră în contact cu sângele animalului (după ce mușcă și începe să se hrănească). Aceste produse au o durată de eficacitate de 1-3 luni; • zgărzi impregnate cu substanțe antiparazitare de sinteză, care acționează pe purici, căpușe, păduchi, zgărzi impregnate cu ulei de Neem - au doar efect repelent. Zgărzile au durată de acțiune cuprinsă între 3-8 luni, protecția începând la 2-3 zile după ce sunt aplicate la gâtul animalului; • spray antiparazitar din plante, cu efect repelent sau spray pe bază de substanțe de sinteză, cu efect paraziticid. Spray-urile au efect imediat și oferă protecție antiparazitară 7-15 zile. Pentru a avea rezultate în lupta cu paraziţii externi se recomandă alternarea produselor de deparazitare externă (să nu folosiți mereu același produs) și aplicarea să se realizeze periodic, în funcție de recomandarea producătorului. De asemenea, puteți să asociați folosirea mai multor produse diferite concomitent. Foarte importantă este și deparazitarea mediului în care trăiește animalul. Aceasta se poate face prin soluții care se diluează în apă și se pulverizează la interval de două săptămâni.        

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: De curând mi am luat un pui de bichon, fetita de 3luni. Ss vrea sa stiu când îi pot face baie. R: La două săptămâni de la efectuarea ultimului vaccin puteți începe să îl spălați, dar cu un șampon adecvat pentru puii de câine. După spălare se recomandă să îl uscați cât mai repede cu un prosop absorbant și cu uscătorul de păr. De asemenea, trebuie să aveți grijă să nu fie curenți de aer rece în spațiul în care este cazat cățelul. Trebuie să luăm în calcul faptul că animalele au chimia pielii diferită de cea a oamenilor, de aceea se recomandă utilizarea produselor create special pentru câini şi este interzisă utilizarea produselor destinate oamenilor, pentru a nu se strica echilibrul pielii şi astfel să crească riscul apariţiei afecţiunilor dermatologice. Animalele au glande sebacee, care secretă un sebum ce ajută la menţinerea sănătăţii pielii şi blănii. Prin spălări frecvente se îndepărtează sebumul, iar pielea este astfel expusă apariţiei problemelor cum ar fi infecţii cutanate, iritaţii, eczeme, uscarea excesivă, iar blana devine mată. În general, se recomandă îmbăierea animalului de 3-4 ori pe an. Dacă animalul se murdăreşte foarte tare, atunci este recomandat să fie îmbăiat, în caz contrar vor apărea afecţiuni dermatologice consecutiv acumulării mizeriei. Dacă în urma băilor observaţi că pielea este uscată, atunci este bine să măriţi perioada dintre băi. În cazul animalelor care participă la concursuri de frumusețe și pentru care se folosesc produse de înfrumusețare frecvența băilor poate crește, fiind necesară îndepărtarea acelor substanțe de pe blana animalului după încheierea concursului. Înainte de orice baie va trebui să periați blana animalului și să eliminați eventualele noduri formate. Pentru întreţinerea blănii se recomandă periatul periodic, care este necesar cel puţin o dată pe săptămână, iar în cazul raselor cu blana lungă și/sau deasă chiar și zilnic. Periatul trebuie realizat aşa încât uleiurile esenţiale să fie răspândite pe pielea animalului. Uleiurile menţin pielea sănătoasă şi hidratată şi dau luciu blănii. Periatul reduce cantitatea de mizerie din blana animalului şi astfel reduce şansele de apariţie a unor infecţii cutanate cauzate de astuparea porilor şi prezenţa bacteriilor şi a fungilor.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna seara! Am un buldog francez pe care l-am dus la foarte mulți medici veterinari si nu am rezolvat problema. El sta la tara, însă sta in casa. Nu doarme afara doar se joaca și are o perioada de câteva luni de când îl manânca foarte tare blanita, se scarpina, are niște bubite roșii ce ies in relief și se simt, probabil îl și dor ca se lasă cu greu atins. Bubitele i-au apărut și pe burtica. Ce ma sfatuiti? R: Dermatita este termenul folosit pentru numeroase afecțiuni care lezează pielea animalelor. Poate avea o gamă largă de simptome, dintre care enumerăm : eritem (roșeață), prurit (mâncărime), edem (inflamare), îngroșarea pielii, apariția crustelor, veziculelor, papulelor, căderea părului etc. Cel mai important aspect în tratarea problemelor dermatologice este stabilirea unui diagnostic cert. Un control dermatologic complet va cuprinde: un consult general, un set complet de analize de sânge, citologie cutanată, raclate cutanate, tricograme, examen otoscopic și citologie otică, cultură bacteriană și antibiogramă, cultură dermatofiți și interpretare fungică a culturii, testare alergică intradermică, testare serologică in vitro (din ser sau sânge), prelevarea de probe pentru realizarea examenelor de biopsie etc. Cele mai întâlnite diagnostice întâlnite sunt: • Dermatita alergică la purici• Alergiile alimentare• Infecții cutanate bacteriene• Malassezia, infecții ale pielii• Granulomul prin lins• Demodecie (râie)• Scabia• Dermatofitoză• Noduli cutanați• Infecții fungice ale pielii• Boli de piele autoimune• Tulburări ale pielii: descuamare excesivă, năpârlire excesivă• Dermatita atopică• Hipotiroidismul• Hipercorticismul – Sindromul Cushing• Condiții hormonale• Leishmanioza. Tratamentul problemelor cutanate diferă în funcție de afecțiunea identificată, putând conține: administrarea unei diete alimentare, tratamente locale (aplicarea de soluții/unguente, băi cu substanțe medicamentoase), terapie pe cale generală (pe cale orală sau injectabilă), administrarea de imunoterapie specifică, tratarea altor afecțiuni identificate etc. În concluzie, este foarte important să identificați sursa apariției dermatitei pentru stabilirea unui tratament adecvat. Acest lucru puteți să îl realizați doar în cadrul unei clinici specializate pe dermatologie veterinară.  

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Bună ziua! Cățelușa mea a intrat în călduri de curând. În ultima perioadă a devenit cam agresivă (sare la noi să ne muște dacă vrem să o scoatem dintr-o cameră, când îi punem lesa sau cand vrem să i-o dăm jos). Să fie de la perioada asta? O doare  ceva sau e speriată de ceva? Vă rog să mă ajutați cu un răspuns. Vă mulțumesc! R: Ciclul de călduri apare la 6-12 luni, în funcţie de rasă şi dezvoltarea corporală. Ciclul de călduri revine la fiecare 6-10 luni (cu variaţii în funcţie de individ) , pe toată perioada vieţii femelei. Femelele nu au menopauză, însă, odată cu înaintarea în vârstă, scade fertilitatea, iar ciclul de călduri devine neregulat. După vârsta de 8 ani, nu se mai recomandă împerecherea, deşi animalele rămân fertile în continuare. Primul stadiu al ciclului reproductiv la femele este proestrul. Iniţial, vulva se tumefiază și se inflamează, apare descărcarea de lichid sangvinolent, urinări frecvente, neliniştea femelei. În această perioadă, masculii sunt atraşi de femelă, însă aceasta nu este receptivă. Durata proestrului este de 9-12 zile. Următorul stadiu este estrul. În această etapă a ciclului, femelele sunt receptive şi acceptă masculul. Doar în această perioadă, împrecherea poate fi urmată de o gestaţie. Pe perioada proestrului şi estrului femelele au o descărcare sangvinolentă, care la unele femele poate să treacă neobservată datorită toaletării intense. Aceste două perioade sunt cunoscute sub denumirea de „călduri”. Durata lor poate varia de la 5 la 21 de zile. Diestrul este perioada următoare şi durează 56-58 zile la femelele gestante şi între 60-100 zile la femelele negestante. Deoarece profilul hormonal atât la femelele gestante, cât şi la cele negestante este acelaşi, frecvent femelele negestante manifestă o pseudogestanţie, manifestată prin creşterea în greutate, inflamarea glandelor mamare, apariţia secreţiei glandelor mamare, exprimarea comportamentului matern. Anestrul este perioada de linişte reproductivă, când femela nu este atrasă şi nici nu atrage masculii. Durata lui este de 4- 5 luni. Modificările comportamentale observate pot fi consecința variațiilor hormonale produse de perioada de călduri, a pedepselor aplicate anterior sau pot avea altă cauză. Pentru a exclude orice problemă de natură patologică vă recomandăm realizarea unui consul medical. Cea mai indicată metodă de dresaj este folosirea recompenselor, dar trebuie să aveți grijă să nu exagerați cu acestea pentru că au un aport caloric și/sau proteic semnificativ. Căţeluşii vor face legătura între recompensă şi acţiunea care a precedat-o în mod direct, dar dacă recompensa este acordată mai târziu, această poate avea o influenţă contraproductivă. Să aveţi mereu la dumneavoastră delicatese pe care să le puteţi oferi drept recompensă căţeluşului imediat după ce a reacţionat pozitiv la o comandă. Începeţi prin învăţarea comenzilor simple, cum ar fi: „Şezi”, „Stai”, „Sus”, „Pas/Picior” etc. Problemele comportamentele trebuie rezolvate de la o vârstă cât mai fragedă deoarece, cu trecerea timpului, acestea se vor agrava și vor deveni din ce în ce mai greu de reparat. Cele mai bune sfaturi și metode legate de problemele comportamentale le veți găsi dacă vă adresați unui dresor profesionist, cu experiență în acest domeniu. Dresorul va evalua câinele și va putea concepe un program personalizat de exerciții care să vă ajute.

Daniela Ghelmez, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! Avem un pui de Labrador in vârstă de 4 luni jumatate.De 4 zile are o salivatie abundenta tot timpul ii curge saliva din gura (inclusiv cand doarme).E adevarat ca schimba ceva dintisori.Asta sa fie cauza ? Cam cat poate dura asta?Va multumesc! R:  Producția excesivă de salivă poate avea mai multe cauze. Unele implică probleme localizate la nivelul gurii și gâtului, altele probleme generalizate, sistemice. Prezența în exces a salivei poate să apară ca urmare a unei producții excesive a glandelor salivare sau atunci când se produce salivă normal însă apare incapacitatea de a o înghiți.Producția excesivă de salivă poate să apară în urma- iritării de către un corp străin cum ar fi oase, lemne, jucării de plastic.Urmăriți cu atenție și observați dacă este prezent ceva care în mod normal nu se găsește în gura sau regiunii gâtului cățelului cum ar fi așchii, oase, fragmente de plante, țesături etc. - leziunilor gurii cum ar fi tăieturi, abraziuni, mușcături în interiorul gurii. când acestea sunt prezente se observă o schimbare de culoare la nivelul mucoasei, aceasta devine din roz roșie sau chiar vânătă. - infecțiilor - trebuie tratate cu seriozitate deoarece pot duce la endocardita bacteriană.- problemelor dentare- emoțiilor excesive- răului de mișcare- dificultății de înghițire- iritarea sau blocajul gâtului poate să facă înghițirea dificilă și saliva se acumulează în exces- anumitor medicamente- reacțiilor alergice- intoxicațiilor- bolilor infecțioase - defectelor gurii- tumorilor- problemelor glandelor salivare- insuficiente hepatice, renaleÎn cazul puiuțului dumneavoastră sunt șanse mari să fie vorba de salivația excesivă determinată de schimbarea dentiției și disconfort provocat de aceasta. Însă este indicat să verificați cu atenție gura și gâtul cățelului, să analizați dacă există vreo altă cauză. Dacă aveți suspiciuni puteți merge cu cățelul la un cabinet veterinar pentru un consult de specialitate.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! Am un catel Amstaff in varsta de 5 luni ,i-au picat dintii din fata si acum incep maselele dar de 3 zile nu prea mai mananca cum manca pana acum. Mananca foarte putin si doar alimente moi. Am mai observat ca nu prea poate sa mai mestece alimentele cred,ca il deranjeaza. Ce sfat imi puteti da? Va multumesc! R: Începând cu vârsta de 12 – 16 săptămâni dinții de lapte vor începe să fie înlocuiți cu cei permanenți. Acest proces durează până în jurul vârstei de 6 luni, dar poate să difere în funcție de rasă. Perioada de schimbare a dinților poate fi stresantă pentru cățeluș din cauza durerii, dar și pentru proprietar. Cățelușii explorează lumea cu ajutorul gurii, astfel că vor roade aproape orice (incluzând pantofii dumneavoastră, mobila etc). De asemenea, instinctiv, se poate să vă roadă mâna când vă jucați cu el. Când observați aceste comportamente nedorite este indicat să determinați animalul să se oprească (cu ajutorul comenzilor vocale de tipul „NU!”), iar când cățelușul vă ascultă va trebui să îl recompensați. Foarte folositoare pentru dresaj sunt dispozitivele tip Clicker asociate recompenselor. Este recomandat să îi oferiți jucării speciale pentru ros și să îl încurajați să le folosească, cum ar fi:• Jucării din cauciuc gros care pot fi umplute cu recompense, de tipul KONG umplute cu pastă sau cu biscuiți de la KONG,GORRRRILLA, KARLIE sau CAMON (acestea pot fi umplute și cu apă sau hrană umedă și congelate peste noapte pentru un efect răcoritor și calmant pentru gingiile inflamate ale cățelușului)• Jucării din plastic sau nailon dur, de tipul ALL FOR PAWS, Dental Bone, Dental Rattle, Dental Twizzy, CAMON Os, CAMON Os vinilin, Jucărie Os cu aromă, Inel cu zimți, Nod din cauciuc, Anistick Elephant• Alte jucării cu efect răcoritor și calmant• alternativă naturală la jucăriile din comerț poate fi un morcov rece – bogat în Omega 6, Vitaminele A și K și Potasiu, dar și în fibre astfel fiind indicat să limitați cantitatea la un morcov pe zi. Atunci când alegeți o jucărie pentru cățelușul dumneavoastră trebuie să țineți cont de mărimea acestuia deoarece o jucărie prea mică poate fi înghițită ducând la probleme grave de sănătate. De asemenea, trebuie acordată o mare importanță calității jucăriei și a materialelor din care aceasta este construită. Trebuie să vă asigurați că nu există posibilitatea ca animăluțul să dezmembreze jucăria și să înghită bucăți din aceasta, mai ales în cazul jucăriilor de sfoară sau a celor din pluș. Pe durata creșterii cățelușului și, mai ales, pe perioada schimbării dințișorilor, este recomandat să evitați jucăriile de tras (cum ar fi de exemplu o Minge cu mâner) pentru că puteți să influențați modul de creștere al dinților. Evitați jucăriile de dimensiuni mici, cele confecționate din materiale ce pot fi rupte cu ușurință. De asemenea, este recomandat să nu îi oferiți drept jucărie obiecte vechi pe care dumneavoastră nu le mai folosiți. Câinele nu va putea face diferența între un pantof vechi și unul nou, de exemplu, și vă veți trezi că va începe să distrugă obiectele dumneavoastră din casă. Indiferent de tipul de jucărie, este foarte important să țineți animalul sub supraveghere cât se joacă și, periodic, să verificați integritatea jucăriilor, înlocuindu-le când acestea se deteriorează. Durerea produsă de schimbatul dinților nu este atât de mare încât să fie nevoie să îi administrați suplimentar produse medicamentoase în acest sens. Majoritatea cățelușilor trec fără probleme de această perioadă doar cu jucăriile de ros și cele cu efect calmant răcoritor. Tot în această perioadă este indicat să începeți să învățați cățelușul să accepte să îl spălați pe dințișori cu ajutorul produselor de îngrijire a dinților speciale pentru câini. Pasta de dinți pentru uz uman nu este indicată pentru animale deoarece acestea nu se clătesc ulterior folosirii acestora, iar ingredientele regăsite în acestea pot avea efecte negative la înghițire. În cazul câinilor mai dificili de dresat și care au tendința de a distruge obiectele din casă atunci când sunteți plecați sau pe timpul nopții când dormiți, este recomandat să îl învățați să doarmă în cușcă. Deși poate părea ca un gest nemilos, mulți crescători și dresori recomandă obișnuirea câinelui de mic să petreacă timp în cușcă. De asemenea, în sălbăticie puii ar fi stat până în jurul vârstei de 3 – 4 săptămâni doar în bârlogul pregătit de mamă și chiar și câinii sălbatici adulți se retrag în locuri întunecate pentru a se simți în siguranță atunci când se odihnesc. Totodată, cușca poate fi folositoare pentru prevenirea apariției anxietății de separare care poate să apară la unii câini atunci când se trezesc singuri în casă. Pentru început lăsați cățelușul câte 10 minute în cușcă, apoi creșteți treptat durata. Așezați pe fundul cușții un culcuș sau pat confortabil, precum și câteva din jucăriile favorite. Puteți, de asemenea, să acoperiți parțial cușca cu o pătură, dar să vă asigurați că aerul poate circula și că nu se face prea cald înăuntru. Majoritatea puiuților se obișnuiesc să stea peste noapte în cușcă în câteva zile.

Alina Voicescu, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! Catelul meu in varsta de trei luni a suferit de parvoviroza. Dupa tratamentul efectuat starea lui s-a imbunatatit, a inceput sa manance, sa alerge, sa fie mai bucuros. Ieri a stat suparat, a prezentat o varsatura si scaune deschise la culoare. Cum ar trebui sa procedez? Va multumesc! R:  Parvoviroza este o boala infecto-contagioasa foarte puternica. Este bine ca dupa acest episod hrana sa fie una de dieta – gastrointestinala, administrata un termen mai indelungat in cazul in care animalutul prezinta semne de scaune moi si varsatura. Odata ce catelul a reusit sa treaca cu bine peste parvoviroza, este important de stiut ca el inca poate contamina alti caini sanatosi. Parvovirusul este atat de puternic, incat poate sa reziste in pamant chiar si un an de zile, de aceea este crucial sa decontaminam zonele care ar putea sa fie infectate. Virusul activ poate fi eliminat cu o solutie de apa cu clor. Aceasta trebuie folosita inclusiv in zonele in care cainele vindecat continua sa isi faca nevoile. Nu este indicat ca in mediul in care a trait catelul bolnav, sa fie adus un caine nevaccinat, cel putin pentru o perioada de 6 luni, in care s-a lucrat la decontaminarea zonei. Totodata este bine ca animalutul sa nu intre in contact cu alti caini pana nu se termina schema de vaccinare. In cazul in care starea de sanatate nu se imbunatateste, va recomandam sa efectuati un nou control la cabinetul veterinar, pentru a se putea elucida clar cauza si intervenii cu tratamentul adecvat.

Daniela Ghelmez, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! Cainele meu este foarte răgușit și am vazut că ii curge și un ochi,ce aș putea să ii dau ca să nu mai fie răgușit? Va multumesc! R:  Vă mulțumim pentru întrebarea dumneavoastră și pentru încrederea acordată. Răgușeala poate să apară în urma unei agitații și unui lătrat excesiv, însă este de scurtă durată.Dacă răgușeala apare fără ca animalul să fi lătrat excesiv atunci se poate suspecta existența unei afecțiuni medicale. Cauzele comune apariției răgușelii sunt :- laringita- inflamația laringelui cauzată de bacterii, virusuri, fungi sau alergii- traume ale laringelui- prin zgărzi de forță, traumatisme, perforații - intoxicații- prin consumul de substanțe sau plante toxicePentru a se stabili cauza trebuie corelate simptomele prezentate de animal, situația în care se află și rezultatele investigațiilor.Medicul veterinar face o examinare a laringelui cu endoscopul și poate stabili cauza.Tratamentul diferă în funcție de cauză. Se pot administra antiinflamatoare, antibiotice, bronhodilatatoare,antihistaminice. în situația câinilor cu paralizie laringeală se poate interveni chirurgical.Pentru stabilirea unui tratament este necesară vizita la un cabinet veterinar pentru un consult de specialitate.  

Daniela Ghelmez, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! Am un westy in vârstă de 12 ani,cu o demodecie în jurul botului,confirmată in urma analizelor. Sunt 3 luni deja de când face tratament,fără rezultat(3 cure de antibiotic și pipete aplicate pe piele cu Advocate)...există și alte soluții la care aș putea să recurg? Va multumesc! R:  Vă mulțumim pentru întrebarea dumneavoastră și pentru încrederea acordată.   Demodex canis este un ectoparazit care trăiește în mod normal la nivelul foliculilor piloși și glandelor sebacee.Demodicoza apare atunci când sistemul imunitar al animalul este afectat și permite dezvoltarea exagerată a paraziților și astfel apariția semnelor clinice.Boala poate fi localizată sau generalizată.Este important să se sublinieze faptul că de fiecare dată există o altă cauză a apariției bolii. dacă nu se determină acea cauză tratamentul poate să nu dea rezultate.Bolile care pot duce la apariția demodicozei sunt:- diabetul zaharat- hiperadrenocorticismul- neoplaziile- tratament cu medicamente imunosupresoare- dirofilarioza- parazitism intestinal- leishmaniozaPentru a se descoperi aceste situații favorizante este necesar să se efectueze analize de sânge, testul de dirofilarioză, analize ale fecalelor, urinei , ecografie etc.Diagnosticul de demodicoză se pune în urma unui raclat cutanat, analizat la microscop cu evidențierea paraziților. Pruritul poate fi absent. Apare dacă apar secundar bolii alergice sau infecții bacteriene.Tratamentul constă în administrarea unui acaricid. Pe lângă se poate folosi un șampon pe baza de benzoil peroxid pentru curățarea profundă a pielii și foliculilor piloși și astfel eliminarea din paraziți. Se mai pot folosi produse pe baza de - milbemicină, dar după ce se verifică dacă animalul are sau nu viermi cardiaci. - ivermectină injectabil sau comprimate, cu specificația că unele rase au sensibilitate la această substanță Se pot folosi și produse spot-on (pipete cu aplicare pe piele), cu acțiune împotriva parazitului respectiv (Advocate)De asemenea se face tratament secundar pentru tratarea infecțiilor cutanate secundare (antibioterapie, dezinfectare cutanată etc).Este important să se reducă stresul, animalul să aibă o alimentație echilibrată. Suplimentele pe bază de acizi grași pot ajuta în timpul tratamentului.După începerea tratamentului animalul trebuie testat o dată pe lună până când se obțin două rezultate negative succesive. Tratamentul trebuie continuat timp de o lună după cel de-al doilea rezultat negativ.Tratamentul poate dura chiar și 6-12 luni.Animalul este declarat vindecat abia la un an după ultimul rezultat negativ și în care nu apare nicio recidivă.Tratamentul nu dă rezultate dacă problema care a favorizat apariția bolii nu este vindecată.Este important să se înțeleagă și faptul că deși animalul pare vindecat după două luni de tratament , acesta trebuie continuat pentru că paraziții încă mai pot fi prezenți și să apară recidivă.Animalele diagnosticate cu demodicoză este recomandat să se sterilizeze din cauza predispoziției ereditare iar la femele se elimină astfel și stresul cauzat de schimbările hormonale.Așadar este important să îi faceți cățelului investigații să vedeți ce alte afecțiuni are și îi determină apariția demodicozei și să tratați toate afecțiunile secundare (infecții bacteriene , alergii etc) și să faceți tratamentul complet (care poate fi de lungă durată).

Daniela Ghelmez, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! Am 2 caini tosa inu ( mascul 1 an si 5 luni - 55 kg si femela  5 luni - 16kg) . Sunt tinuti împreună in curte liberi. Cum as putea sa opresc imperecherea intre ei? Exista un vaccin care sa-l fac femelei? Nu am posibilitatea sa-i despart. Va multumesc! R:  Dacă nu doriți împerecherea lor, puteți opta pentru sterilizarea acestora sau a unui dintre ei (recomandarea ar fi pentru femela, astfel evitați eventualele împerecheri ulterioare cu alți masculi și problemele aparatului genital care pot să apară pe parcursul vieții).De asemenea există și produse care se pot utiliza pentru împiedicarea împerecherii însă la animalele care stau împreună nu puteți avea garanția că vor reuși să le dea jos, cum ar fi Chiloți pentru câini masculi Mr Wrap de la Karlie sau Pawise. O altă variantă este separarea lor pe perioada căldurilor la femelă.

Daniela Ghelmez, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! Catelusei mele,metis, in varsta de 7 ani ,i-a fost recomandata hrana renala de catre medicul veterinar.Rezultatul analizelor pentru creatinina a fost de 1,7 iar intervalul de referinta este intre 0,5-1.6 mg/dL. Imi puteti recomanda un sortiment de hrana uscata care sa se potriveasca cel mai bine? Va multumesc! R:  Vă mulțumim pentru întrebarea dumneavoastră.Dietele recomandate în probleme renal se pot găsi de la mai mulți producători.In magazinele noastre puteți găsi :- Royal Canin Renal hrana uscată și conservă- Hill's K/D hrană uscată și umedă- Advance Renal hrană uscată- Purina NF Renal Function hrană uscată și umedă- Animonda Integra Renal hrană umedăOricare dintre aceste variante se pot oferi ca hrană câinilor cu probleme renale.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! Catelusul meu in varsta de 2 ani si 5 luni arede cateva zile probleme la scaun. Primele zile a facut foarte moale , acum totul a revenit la normal dar la final dupa ce termina , mai sta si ii curg maxim 2 picaturi de sange rozaliu spre rosu amestecat cu o gelatina. Va multumesc! R:  Apariția sângelui în fecale este un semn clar că ceva nu este în regulă cu animalul dumneavoastră. Sângele în fecale poate să apară sub două forme: 1. sânge roşu aprins, aflat deasupra fecalelor sau amestecat cu acestea sub formă de striuri și nedigerat, ce poartă denumirea de hematochezie. În acest caz sângele provine din porţiunea inferioară a tubului digestiv (frecvent colon, rect sau regiunea anală).2. sânge de culoare negricioasă și digerat, cunoscut sub numele de melenă. În acest caz sângele provine din regiunea superioară a tubului digestiv (stomac, intestin subțire). Cauzele apariţiei sângelui în fecale sunt foarte variate: 1. Pentru hematochezie :• prezența unor agenți infecțiosi precum bacterii, protozoare, viruși sau paraziți intestinali;• intoleranțele, alergiile sau indiscrețiile în dieta animalului,ce pot determina iritarea intestinelor și în consecință sângerarea lor;• leziuni neoplazice ale intestinului gros;• prezența polipilor (formațiuni benigne) la nivelul colonului sau rectului;• boli inflamatorii precum colitele;• leziuni la nivel rectal (de exemplu dacă animalul a ingerat obiecte ascuțite, dure);• coagulopatii ce produc sângerări anormale;• invaginații (pătrunderea unui segment de intestin în altă parte a intestinului);• infectarea glandelor perianale, ce sunt localizate de o parte si de alta a anusului și care elimină o secreție maronie de fiecare dată când animalul defecă;• zgârieturi sau alte traumatisme în apropierea anusului. 2. Pentru melenă:• agenți infecțioși (bacterii, protozoare, viruși, paraziți intestinali);• anumite tratamente cu produse medicamentoase;• prezența unor corpuri străine la nivel stomacal sau în porțiunea anterioară a intestinelor;• coagulopatii ce produc sângerări anormale;• boli metabolice sau de altă natură ce produc ulcere care sângerează;• ingerarea de sânge, fie prin lingerea unei răni ce sângereză abundent, fie prin existența unei leziuni (de exemplu la nivel bucal) ce face animalul să înghită sânge;• complicații postoperatorii;• leziuni neoplazice prezente la nivelul intestinului subțire sau al stomacului;• ingerarea de metale grele. Hemoragia (indiferent de cauza acesteia) duce la pierderea de sânge prin fecale și va avea drept consecință instalarea anemiei. Astfel, mucoasele aparente (gingivală, conjunctivală) vor deveni palide, animalul va obosi mai repede și va avea o rezistență scăzută la efort mergând pâna la letargie, depresie, scăderea poftei de mâncare, iar în cazuri grave apar problemele de respirație alături de creșterea pulsului, toate acestea pe lângă alte simptome determinate de cauza primară ce a dus la apariția sângerării. Diagnosticul cu identificarea cauzei ce a dus la apariția hematocheziei sau a melenei presupune realizarea mai multor teste și analize, precum hemoleucogramă și profil biochimic din sânge, testarea fecalelor, radiografii, teste serologice pentru diverși agenți infecțioși, ecografii abdominale, tranzit baritat, endoscopie, colonoscopie etc. Tratamentul va conține terapie de susținere precum și terapia specifică diagnosticului descoperit.

Alina Voicescu, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! Cainele meu a mancat 8 pastile de calciu . El are 5 luni si 1 săptămâna si 23 de kg.Poate să-l afecteze? Va multumesc! R:  Supradoza de calciu este destul de periculoasa, deoarece poate afecta inima. In aceasta situatie de preferat ar fii sa mergeti la un cabinet veterinar pentru a se efectua spalaturi stomacale, in cazul in care dupa administrare cainele nu a vomitat.Totodata, in urma controlului la medicul veterinar curant, acesta poate stabili in urma anamnezei care ar fii perioada de pauza, pana se reincepe administrarea calciului.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! Detin o pereche de Kangali. Au 6 luni acum iar masculul de la trei luni da semne de probleme la picioare. Acum are zile cand se ridica greu si schioapata. Alteori calca pe toata laba piciorului. Ii dau lunar 10 zile pe luna calcitabs corespunzator greutații lui. Acum are 40 kg. Bola se agraveaza dar medicul la care merg imi zice sa nu ma ingrijorez si sa ii dau calcitabs in continuare. Ce ma sfstuiti sa fac? Va multumesc! R:  Rasele de talie mare au nevoie de o atenție deosebită pe perioada creșterii. Acești câini se opresc din creștere la 18-24 luni (sau chiar mai târziu la rasele foarte mari), iar perioada în care se produce cea mai rapidă dezvoltare este între 3 luni și un an. Problemele cele mai comune care pot apărea în perioada creșterii sunt: rahitismul, diverse modificări congenitale etc. O altă grupă de afecțiuni cu care se poate confrunta frecvent aceste rase și pentru care poate fi necesară suplimentarea rației suplimente articulare este displazia de șold sau de cot. Displazia este o afecțiune care constă în dezvoltarea anormală sau defectuoasă a articulației respective. Dezvoltarea anormală poate determina uzura excesivă a cartilajului articular, datorită susținerii greutății corporale, ducând în final la instalarea artrozei, o afecțiune degenerativă articulară. Cauzele sunt ereditare și de mediu. Cauzele ereditare sunt reprezentate de genele transmise de ambii părinți către pui și care determină această afecțiune, iar factorii de mediu sunt reprezentați de toate influențele exterioare ce pot altera creșterea și funcționarea oaselor, cartilajelor, ligamentelor, tendoanelor și mușchilor (rata de creștere, alimentația, exercițiul fizic, greutatea corporală). Semnele clinice sunt reprezentate de șchiopătură, rigiditate după odihnă, mers țeapăn, intoleranța la activitatea fizică, aplomb modificat. De obicei, câinii nu își arată disconfortul, deoarece durerea este mai degrabă de intensitate redusă și continuă, decât ascuțită și acută. Examenul radiologic este singura metoda de diagnostic de certitudine a displaziilor și de stadializare a bolii degenerative articulare secundare. Din punct de vedere al terapiei, se poate opta pentru administrarea substanțelor antiinflamatorii cu eliberare prelungită, care acționează la nivel osteoarticular pentru ameliorarea durerii, dar numai după vârsta de 6 luni. Rahitismul apare în general la tineretul în creştere şi reprezintă o insuficientă mineralizare osoasă datorată carenţei de calciu, magneziu, fosfor și/sau vitamina D3. Carenţa poate avea mai multe cauze: un aport scăzut de calciu și minerale ce ajută la absorbția de la nivel intestinal și fixarea acestuia (deficit de natură alimentară sau administrarea de suplimente incomplete/în doză necorespunzătoare), deficit de absorbţie (consecutiv bolilor cu localizare digestivă sau altor boli cu evoluție cronică), înțărcarea precoce, absența laptelui matern în primele stadii de viață, absenţa expunerii la lumina naturală, dezechilibru al raportului calciu/fosfor. Câinii de talie mare se pot confrunta cu astfel de probleme datorită ritmului de creştere. În prima parte a vieții, ei au o creştere explozivă. În decursul primelor luni de viață îşi dublează greutatea chiar de la o lună la alta. Astfel, oasele nu reușesc să atingă densitatea optimă și pot apărea dureri la nivelul membrelor, încurbări osoase, îngroşarea capetelor osoase (dau aspect butucănos) sau chiar fisuri și fracturi. Pot apărea întârzieri ale creşterii şi defecte de aplomb (poziții vicioase ale membrelor – membre în X sau în O, călcătură de urs etc.). La nivelul coastelor, pot apărea deformări nodulare cunoscute drept „mătănii”. Pentru a stabili gradul de rahitism, necesarul de minerale, doza de fixatori şi cauza apariției acestor modificări la nivelul membrelor, vă recomandăm să faceți un control veterinar amănunţit care poate să includă: radiografii, dozări ale calciului și ale celorlalte componente implicate în fixarea acestuia în oase din sânge (eventul realizate înainte și după administrarea de suplimente pentru a observa dacă acestea se absorb corespunzător de la nivel digestiv) etc. Tratamentul urmărește corectarea raportului de calciu/fosfor, administrarea de minerale şi fixatori de calciu, în special vitamina D3. În cazul în care se constată probleme de absorbție de la nivel digestiv atunci se recomandă administrarea suplimentelor pe cale injectabilă.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! Catelul meu are 2 luni si nu i-am facut primul vaccin ,ce riscuri sunt? Va multumesc! R: Vaccinarea este un proces important în viața unui cățel deoarece îi oferă imunitate împotriva multor boli periculoase, care pot chiar să-i pună viața în pericol. Nerespectarea schemei de vaccinare va avea drept consecință neinstalarea unei imunități corespunzătoare. Cu alte cuvinte, animalul nu va fi protejat dacă va intra în contact cu bolile infecțioase pentru care se realizează vaccinarea și se va îmbolnăvi, putând merge până la decesul animalului. Pe toată perioada vaccinării, animalul nu are voie să intre în contact cu alte animale sau cu locuri frecventate de acestea. Un câine sănătos și/sau vaccinat poate fi purtător pentru bolile virale specifice câinilor și poate să transmită aceste boli unui animal neprotejat. De asemenea, nu trebuie permis animalului să intre în contact cu hainele dumneavoastră de stradă şi mai ales cu încălţămintea folosită afară. Este recomandat ca animalul să iasă afară (și să intre în contact cu alte animale) abia la două săptămâni de la ultimul vaccin pentru a ne asigura că efectul acestora este instalat și, astfel, animalul este protejat.    

Daniela Ghelmez, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! Am observat de cateva luni, ca uneori, cand sta in repaus in pozitia culcat cainelui meu ii tremura fie o labuta din fata, fie amandoua. Ce poate cauza aceasta manifestatie? In rest este bine din toate punctele de vedere. Va multumesc! R:  Tremurăturile sunt contracții musculare repetitive, ritmice, involuntare care alternează cu perioade de relaxare, care implică una sau mai multe părți ale corpului.Spasmele musculare pot apărea la nivelul oricărei părți a corpului și pot avea ca și cauză afectarea neurologică, traumele fizice sau în urma unui surmenaj. Spasmele musculare nu sunt o afecțiune care să pună viața animalului în pericol , însă pot fi simptomele unor afecțiuni mai serioase, care necesită atenție medicală imediată. Acestea includ afectarea nervului, hernia de disc sau afectarea mușchiului, deshidratarea. Pentru un diagnostic și pentru aflarea cauzei apariției spasmelor este necesară consultarea unui medic veterinar.Spasmele pot fi însoțite și de alte manifestări cum ar fi apatie, slăbiciune, durere.atunci când apar și alte simptome cum a fi salivare, pierderea conștienței e clar că nu e vorba doar de niște spasme musculare.Spasmul muscular este o contracție involuntară a mușchiului în timp ce tremuratul este o mișcare ritmică involuntară, incontrolabilă care afectează o singură parte a corpului sau un membru.Spasmele pot apărea în cazul unor boli, reacții la medicamente sau chiar alergii. Pot fi indicatorul existenței unei dureri. Este important să se descopere cauza spasmelor pentru a se stabili tratamentul potrivit pentru ce determină apariția simptomelor.Pentru stabilirea cauzei medicul veterinar va face o examinare clinică minuțioasă, o serie de investigații de laborator (analize de sange biochimice și hemoleucogramă ) și chiar investigații imagistice (radiografii, RMN, tomografii, ecografii).Apar mai degrabă în urma unor dezechilibre chimice și neurologice decât în urma unei slăbiciuni musculare. Pot fi mulți factori favorizanți cum ar fi genetica, vârsta, mediul de viață.