Întreabă Veterinarul!

Georgiana Paraschiv, dr. med. vet. MAXI PET Bd. Chimiei, nr 2 (zona comerciala, intersectie Bd.Tudor Vladimirescu cu Bd.Chimiei), Iasi Î: Buna ziua! Am un iepuraș și aș vrea să iau și un cățeluș. Mă interesează daca vor conviețui în pace. Nu doresc să fac rău iepurașului, stresându-l cu prezența unui cățel. Poate dacă vom lua un puiuț de 8 săptămâni, fiind mic, iepurașul nu se va speria de el și se vor obișnui. Care este opinia dvs și ce rasă de cățeluș ar fi indicată? Va multumesc! R: Introducerea unui pui de cățel într-un nou mediu, cu un iepuraș trebuie făcută cu grijă deoarece în majoritatea cazurilor cățeii sunt energici, se agită foarte mult, vor să descopere noua locuință, sunt curioși, iar la început există posibilitatea ca iepurașul să se sperie de noul membru al familiei.Pot conviețui împreună, mai ales dacă animăluțul adus este puiuț, vor crește împreună și se va acomoda mult mai ușor, spre deosebire de un câine adult care poate deveni agresiv, teritorial cu alte animăluțe mai ales din alte specii.Puiuțul îl poate percepe pe iepuraș ca pe un frate.Vă recomand să achiziționați un câine de talie mică, deoarece sunt mai docili, iar iepurașul se va simți în siguranță cu un animăluț de dimenisiuni mai mici.Consider că rasa nu este atât de importantă, contează foarte mult cum îl creșteți.Trebuie să alegeți dvs. rasa de cățel pe care o preferați și să vă documentați referitor la temperamentul rasei pe care o alegeți.Cand intentionati sa ii apropiati, primul lucru este sa le faceti cunostinta. Varianta potrivita este sa tineti catelul lângă dvs. dacă este agitat si iepurele intr-o cusca special amenajata pentru el. De cele mai multe ori, iepurii se simti mai increzatori si mai in siguranta in mediul lor de refugiu; mai mult decat atat, nu trebuie sa uitati faptul ca iepurii sunt animale foarte sensibile care se pot speria cu usurinta.Daca observati o agitatie a cainelui, incercati sa il stapanit, in momentul in care se calmeaza, laudati-l! Va simti, cu siguranta, ca este iubit si apreciat si isi va controla indeaproape comportamentul.Exista si varianta intalnirii fata in fata dintre un iepure increzator si un catel mai bland, care poate avea loc chiar si fara o cusca intre cei doi.Cel mai important aspect este sa repetati “intalnirea” in fiecare zi pentru a se obisnui unul cu celalalt.

Georgiana Paraschiv, dr. med. vet. MAXI PET Bd. Chimiei, nr 2 (zona comerciala, intersectie Bd.Tudor Vladimirescu cu Bd.Chimiei), Iasi Î: Buna ziua! Am un bichon de 7 anisori care saliveaza si lacrimeaza excesiv. Problema lacrinatului excesiv a fost ridicata inca de un an,doi dar nu am scapat de ea prin dieta (suspiciune de alergie alimentara) . Care ar putea fi cauza? Va multumesc! R:  Secreția lacrimală se drenează prin canalele lacrimale. Lăcrimarea excesivă poartă denumirea de epiforă. Epifora poate fi cauzată de mai mulți factori : iritație la nivelul ocular sau o obstrucție la nivelul canalelor lacrimale, care împiedică drenarea secreției lacrimale.Pentru a se putea determina cauza acestei epifore, vă recomandăm efectuarea unul control general, ce cuprinde inclusiv și un control oftalmologic. În cazul în care iritația este pe fond bacterian se face o antibiogramă și se efectuează tratamentul local cu antibiotic, sau dacă iritația este produsă de un alt factor se poate interveni și chirurgical pentru corectarea problemei.Producția excesivă de salivă poate avea mai multe cauze. Unele implică probleme localizate la nivelul gurii și gâtului, altele probleme generalizate, sistemice. Prezența în exces a salivei poate să apară ca urmare a unei producții excesive a glandelor salivare sau atunci când se produce salivă normal însă apare incapacitatea de a o înghiți.Producția excesivă de salivă poate să apară în urma- iritării de către un corp străin cum ar fi oase, lemne, jucării de plastic.Urmăriți cu atenție și observați dacă este prezent ceva care în mod normal nu se găsește în gura sau regiunii gâtului cățelului cum ar fi așchii, oase, fragmente de plante, țesături etc. - leziunilor gurii cum ar fi tăieturi, abraziuni, mușcături în interiorul gurii. când acestea sunt prezente se observă o schimbare de culoare la nivelul mucoasei, aceasta devine din roz roșie sau chiar vânătă. - infecțiilor - trebuie tratate cu seriozitate deoarece pot duce la endocardita bacteriană.- problemelor dentare- emoțiilor excesive- răului de mișcare- dificultății de înghițire- iritarea sau blocajul gâtului poate să facă înghițirea dificilă și saliva se acumulează în exces- anumitor medicamente- reacțiilor alergice- intoxicațiilor- bolilor infecțioase - defectelor gurii- tumorilor- problemelor glandelor salivare- insuficiente hepatice, renale

Daniela Ghelmez, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! Imi pot spală câinele pe perioada vaccinării? (Pui aproape 2 luni,Bichon) Va multumesc! R:  Pe perioada vaccinării nu se recomandă spălarea animalelor deoarece crește riscul ca acestea să se îmbolnăvească ceea ce ar duce la amânarea vaccinării și în consecință afectarea schemei de vaccinare. Acest lucru crește riscul ca animalul să contacteze bolile infecțioase pentru care ar trebui să fie vaccinat.Băița este permisă la două săptămâni după ultimul vaccin din schema stabilită de medicul veterinar.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! Am vaccinat azi catelul Tekel si dupa vaccin este foarte suparat. Nu se joaca, sta intins si tremura putin. I s-a administrat vaccinul la 1 an.Ce ar trebui facut? Va multumesc! R:  După vaccinare pot apărea reacții alergice. Despre acest lucru găsiți mai multe detalii pe pagina de web Reacţie alergică la vaccin. Importantă este și tehnica de inoculare a vaccinului. Dacă tehnica este greșită pot apărea granuloame, infecții etc. Vaccinurile sunt produse biologice cu regim special de păstrare și manipulare. Vaccinurile constituie produse biologice care conțin un antigen. Acesta poate fi reprezentat de germeni atenuați, germeni inactivați sau părți componente ale acestora. Pe lângă acestea, vaccinurile conțin și diverși excipienți care diferă de la producător la producător și la care pot să apară reacții adverse. După cum se specifică și în prospectele vaccinurilor, se pot înregistra reacții post-vaccinare de tipul unui șoc anafilactic (răspuns alergic exagerat) sau sub forma unui granulom la locul injecției. De regulă, inflamațiile apărute la locul inoculării sunt de dimensiuni reduse, nedureroase și au caracter trecător. Apariția nodulilor după vaccinare este destul de frecventă la câini. Aceștia reprezintă o reacție locală a sistemului imunitar la injectarea unui produs străin corpului. De cele mai multe ori granuloamele vor dispărea de la sine (putând dura chiar și câteva luni de la apariția lor). În cazul granuloamelor se poate grăbi resorbția acestora prin aplicări de unguente antiinflamatorii sau de comprese calde câte 10 minute, de 2 – 3 ori pe zi. În anumite situații poate apărea infecții la locul efectuării injecției (mai ales dacă nu s-au respectat condițiile de asepsie) sau, mai rar, se poate dezvolta o formațiune tumorală foarte agresivă numită sarcom (mase de ţesut ce cresc foarte rapid și care trebuie îndepărtate chirurgical). În cazul apariției unor reacții adverse în urma administrării oricărui tratament sau vaccin este recomandat un control medical la cabinetul veterinar. De asemenea, vă rugăm să țineți cont că acesta nu este un serviciu pentru soluționarea urgențelor medicale și răspunsurile pot întârzia, motiv pentru care vă recomandăm să vă duceți cu animalul la o clinică veterinară sau să apelați la serviciile unei ambulanțe veterinare în momentele în care observați apariția unei probleme de sănătate. Un tratament administrat în stadiile incipiente ale bolii va crește considerabil șansele de recuperare, va reduce durata tratamentului, precum și costurile acestuia.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! Cățelușa mea a fătat ieri după amiaza 7 pui, însă gafaiala specifica travaliului și momentului fatarii încă persista și astăzi. Nu are niciun alt simptom, mănâncă, bea, e protectoare cu puii, doar ca gâfâie mereu. Ce e de făcut? Menționez ca ultima data când a fătat a avut o cădere de calciu. Va multumesc! R:  După fătare se recomandă vizita la medicul veterinar în maxim 24 de ore de la fătare pentru realizarea unui consult general. Acest lucru este recomandat pentru a vă asigura ca totul este în regulă și că au fost fătați toți puii și eliminate toate placentele. Timp de câteva zile femela mai poate avea descărcări vaginale și chiar eliminări de coaguli. Anunțați medicul dacă descărcările persistă mai mult de 7 zile sau dacă au culoare modificată sau miros neplăcut. Retenția placentară poate conduce la apariția metritei acute (infecție uterină acută). Femelele afectate de metrită manifestă, de regulă, semne de boală: febră, abatere și inapetență, iar din tractusul genital se elimină secreții cu miros neplăcut. Mamele bolnave își neglijează puii care „plâng” continuu. Metrita acută trebuie suspicionată la toate femelele de companie care prezintă, postpartum, semne generale de boală și scurgeri genitale patologice. La palpare se simte uterul mărit și flasc. Pentru stabilirea diagnosticului este necesar un examen ecografic pentru a controla posibilitatea reținerii vreunui fetus sau a unor placente. Eclampsia reprezintă o deficiență de calciu de la nivelul sângelui (hipocalcemie) care apare în săptămânile după fătare, deși poate să se dezvolte și înaintea fătării sau pe perioada lactației. De regulă, simptomele apar în primele 40 de zile de fătare. Simptomele ce pot fi observate sunt: lipsa instinctului maternal, nervozitate, neliniște, dezorientare, gâfâială, vomă, diaree, mers rigid, tulburări musculare, tetanii (rigiditate la nivelul întregului corp), convulsii, temperatură corporală ridicată, respirație grea și rapidă. Cauzele apariției eclampsiei pot fi:- administrarea suplimentară de calciu pe perioada gestației (fără recomandarea unui medic veterinar)- administrarea unei diete pe perioada gestației cu un raport calciu/fosfor necorespunzător sau a unei diete de slabă calitate- greutate corporală scăzută comparativ cu numărul puilor. Pentru stabilirea unui diagnostic de certitudine este necesară realizarea unui control medical, alături de o dozare a calciului de la nivel sangvin. Eclampsia poate pune în pericol viața femelei, dacă este lăsată netratată. Tratamentul va viza scăderea temperaturii corporale și restabilirea concentrației de calciu din sânge pe cale injectabilă (intravenos lent). Administrarea de calciu pe cale orală are nevoie de o perioadă de până la 24 de ore pentru a ajunge la nivelul sângelui, timp în care starea cățelușei se poate înrăutăți. De asemenea, dacă se utilizează preparate ce sunt indicate pentru utilizare injectabilă atunci cantitatea de calciu ce va fi absorbită la nivel intestinal va fi mult redusă, insuficientă pentru restabilirea echilibrului mineral. În anumite cazuri poate fi recomandată înțărcarea puilor precoce sau utilizarea unei formule speciale de lapte pentru hrănirea acestora, în locul laptelui matern. Dacă se va continua alăptarea puilor de către mamă va trebui să monitorizați permanent calciul seric. O cățea ce a prezentat eclampsie va fi predispusă pentru apariția altor episoade la gestațiile următoare. Pentru prevenirea reapariției eclampsiei la fătări ulterioare va trebui să aveți în vedere următoarele aspecte:- asigurarea unei diete de calitate și cu un raport de calciu/fosfor (1:1 sau 1:2) înainte de montă și pe durata gestației- administrarea suplimentară de calciu se va realiza doar la recomandarea medicului veterinar (dacă acesta a observat prezența unui deficit ce trebuie corectat pe baza rezultatelor analizelor speciale)- evitarea mâncărurilor cu concentrație crescută de fitați (soia, orz, orez, tărâțe și germeni de grâu) care interferă în procesul de absorbție al calciului de la nivel intestinal. Pentru orice simptom sau modificare a stării generale a cățelușei apărută după fătare este necesar un control medical veterinar pentru identificarea cauzei și stabilirea unei scheme de tratament.

Elvira Lupoae, dr. med. vet.MAXI PET Bd. Chimiei, nr 2 (zona comerciala, intersectie Bd.Tudor Vladimirescu cu Bd.Chimiei), Iasi Î: Buna ziua! Am un pudel de 1,5 ani, foarte rasfatat si iubit, azi toata ziua a avut un comportament ciudat ca si cum i-ar fi frica de ceva, nu se odihneste, nu poate sa doarma ca tot tresare si se uita in jur.Nu s-a intamplat azi nimic deosebit, nu-mi dau seama care ar fi cauza. Pare foarte speriat si stresat, se catara pe noi, vrea in brate si tresare tot timpul. Care poate fi problema? Va multumesc! R:  Mulți câini suferă de temeri și de fobii. Aceste fobii pot avea o varietate de cauze, inclusiv lipsa de socializare timpurie, experiențe din trecută negative sau chiar genetice. Temerile și fobiile unui câine pot duce la semne de frică cum ar fi: tremurul, salivarea, lătratul, comportamentul distructiv, izolarea și, în unele cazuri, agresiunea. Câinii speriați au o postură și un comportament specific. Animalele speriate stau cu capul la un nivel mai jos decât spatele, evită contactul vizual, au urechile culcate și coada între picioare, se adăpostesc în brațele proprietarilor etc.De cele mai multe ori, unii factori pe care noi îi considerăm ca fiind normali, la animale, pot determina însă, declanșarea instalării fricii sau chiar a anxietății. Trebuie să aveți în vedere dacă s-a întâmplat ceva în ultimile săptămâni ce ar fi putut duce la schimbarea de comportament a cățelului dvs. deoarece această stare nu apare neapărat doar într-o zi.Lucruri precum: tunetele, artificiile, zgomotele puternice ( de ex.: zgomotului unei bormașini dacă stați la apartament, zgomotele produse de autovehicule mari), lipsa socializării timpurii, temperamentul animalului precum și anumite experiențe din trecut (vizita la medicul veterinar, tăiatul unghiilor sau toaletarea urechilor etc.) toate acestea pot declanșa în timp o schimbare în comportamentul animalului dvs.Cele mai frecvente tipuri de "frici" existente la animale sunt următoarele:- frica de tunet;- frica de artificii;- frica de a rămâne singur acasă mai mult timp dacă el a fost obișnuit ca mai mereu să fie cineva lăngă el;- frica de veterinar;- frica de mers cu mașina;- frica de a cobori sau de a urca stările;- frica de oameni;- frica de străini;- frica de copii;- frica de obiecte ( din ce în ce mai mulți câini dezvoltă frica de anumite obiecte: aspiratorul, decorurile de sărbători, jucăriile copilului, echipamentele de construcție și multe altele. Foarte des, acest tip de frică poate fi îndepărtat, deoarece multe obiecte pot fi pur și simplu eliminate din vedere. În anumite cazuri, cu toate acestea, poate fi problematică. În acest caz, uneori poate fi necesar să prezentați câinelui dvs. obiectele de care se teme pe rând într-o manieră cât mai pozitivă și fericită). Câinii rareori depăşesc frica fără ajutor din partea proprietarilor. tabilirea cauzei apariției fricii. De cele mai multe ori este vroba de unul sau doi stimuli. Poate fi un obiect, un zgomot, un miros sau poate fi legat de locul unde a avut loc evenimentul neplăcut. După ce ați determinat ce duce la apariția fricii, recreați situația ori de câte ori doriți. Apropiați animalul de obiectul, persoana sau locul ce provoacă frica cât se poate de calm, recompensându-l. Oferindu-i lucruri care îi plac foarte mult cresc șansele ca el să accepte mai ușor apropierea. Este important să rămâneți cât mai calmă pentru că animalele intuiesc foarte ușor emoțiile dumneavoastră. Treptat, în mai multe etape și sesiuni, apropiați din ce în ce mai mult animalul de zona/ obiectul/ persoana respectivă. Pe parcursul acestor procese premiați animalul, vorbiți calm, liniștiți-l.Punând animalul să facă activități plăcute pentru el în situațiile care îi determină frică treptat va scădea intensitatea fricii.Dacă procesul de învățarea nu are progrese sau dacă nu vă descurcați puteți apela la persoane specializate în dresajul câinilor.Desori se pot folosi produse pentru calmarea câinilor înainte de efectuarea pașilor de învățare. Produsele se administrează cu o jumătate de oră înainte de începerea sesiunii de învățare.Puteți de asemenea, să folsiți metoda prin care animalul aflat în situații stresante primeşte comenzi cu care este acomodat. Trebuie să îi distrageți atenția de la elementul stresant, arătându-i recompensele, însă oferiindu-le doar atunci când execută comenzile. Prelungiți cât mai mult perioada în care animalul este atent la dumneavoastră și ignoră elementul stresant.Nu este recomandat să pedepsiți animalul, deoarece nu face decât să accentueze problema, să țipați la el, să îl obligați să vă asculte.Câinii capătă încredere în ei prin învățarea cât mai multor comenzi și astfel se dezvoltă și capacitatea de a înfrunta situațiile stresante. Cu cât învață mai multe comenzi vocale la care să răspundă cu atât cresc șansele să se încreadă în dumneavoastră în situațiile stresante.Frica determinată de o singură situație este mai ușor de manageriat decât cea determinată de mai multe cauze.

  Catalin Mazilu, dr. med. vet. MAXI PET Bd. Chimiei, nr 2 (zona comerciala, intersectie Bd.Tudor Vladimirescu cu Bd.Chimiei), Iasi  Î:    Bună ziua! Am un Bichon Havanez în vârstă de un an pe care doresc să îl tund. Considerați că este o decizie bună? R:    Funcția principală a părului câinelui este aceea de a-l proteja de diverse impurități sau chiar organisme vii din mediul extern. În plan secundar, însă, aceasta a devenit un element de consolidare a legăturii om-animal, deoarece, blana este distractiv de atins, fapt ce favorizează contactul înte câine și stăpânul său.           Desigur, nu toți câinii au același tip de blană. Blana lor poate fi lungă sau scurtă, buclată sau netedă, dar ceea ce este cu adevărat important, este legat de câte straturi au: unii au o singură blană, iar alții au o blană dublă.   Blana cățelului tău se clasifică în 3 tipuri de bază:   Blana „primară” sau de protecție, care formează stratul exterior al blănii unui animal și asigură protecție împotriva razelor solare sau a umezelii;Blana „secundară”, sau substratul, care formează stratul interior al blănii unui animal și oferă izolație;Fire de păr tactile, mustățile, care asigură funcții senzoriale.           Toți câinii adulți au fire primare mai lungi și fire secundare mai scurte, dar raportul fiecărui tip de blană – care sunt mai multe, care sunt mai puține – diferă în funcție de vârstă și, în special, de rasă. Unele rase au substratul foarte subțire și păr primar relativ scurt și subțire. Aceasta se poate observa la boxeri, dalmațieni și ogari. De asemenea, Yorkshire Terrierii nu au prea mult substrat, însă stratul lor primar este lung și mătăsos.  Așa-numitele rase „cu blană dublă” au straturi primare dense și substraturi semnificative. Labradorul are un substrat scurt, dar foarte dens de fire de păr primar și un strat gros de fire de păr secundare mai moi, izolante. Bearded Colli-ul are un substrat dens și un strat exterior moale. Puii se nasc doar cu fire secundare scurte și moi.          Surpinzător, atunci când vine vorba despre reglarea temperaturii corpului, cantitatea de blană pe care o au, nu contează prea mult. Atunci când este cald, câinii se răcoresc transpirând prin limbă și pernițe, nu prin piele ca oamenii. De asemenea, ei gâfâie pentru a-și regla temperatura corpului. Tocmai de aceea, toaleta și îngrijirea blănii cățeilor, este o temă relativ controversată în lumea animalelor de companie – mai ales în perioada caldă a anului – dacă îți privezi câinele de un strat protector natural, cum este blana, s-ar putea să devină mai vulnerabil. Spre exemplu, câinii cu părul scurt nu trebuie să meargă la tuns, deoarece părul îi protejează de radiațiile solare, prevenind, astfel, posibile arsuri și cancer de piele.           În funcție de rasă, vârstă, desimea blănii și/sau lungimea firului de păr, recomandările se impart, în general, între a tunde blănosul și a-l ajuta să se răcorească doar cu jucării specifice. În cazul în care tindeți spre a doua categorie, aici găsiți idei și modele de jucării pentru perioada caldă. Chiar și bere pentru câini. Date fiind eventualele schimbări sau riscuri pentru animăluț, unii stăpâni refuză vehement să tundă rase de căței cu blană dublă, spre exemplu. Alopecia, în speță, poate fi rezultatul direct al tunsului acestor rase, ori aspectul inestetic, neplăcut și neregulat. Odată ce au decis să meargă pe varianta de tunsoare scurtă, ideal ar fi ca proprietarii de rase de căței cu blană dublă să fie pregătiți pentru a-și rade animalul periodic, pentru tot restul vieții.          Pe de cealaltă parte, însă, dacă are o blăniţă deasă cu fir de păr lung, este chiar recomandat să tundeţi câinele. Aceasta va permite îndepărtarea câlţilor formaţi, o bună oxigenare la nivel cutanat şi o igienizare corespunzătoare. În plus, acest demers vă va reduce timpul destinat îngrijirii, periajului şi igienăzării învelişului pilos. Se va reduce riscul apariţiei complicaţiilor bolilor de piele, putând observa modificări ale pielii încă din stadiul incipient. De asemenea, veți putea observa, cu uşurinţă, prezenţa paraziţilor externi, putând lua decizii corespunzătoare privind înlăturarea lor. Totuși, este necesar să aveți grijă ca la începutul anotimpului rece animalul să aibă blăniţa suficient de lungă pentru a putea face faţă frigului.          În ceea ce privește „starea de spirit” a cățelului, pentru a-l calma în timpul tunsului, puteți folosi medicamente pe bază de plante (mușețel, valeriană) care reduc stresul și starea de anxietate. Înainte de a merge cu el la tuns îl puteți obosi prin joacă, iar în timpul tunsului, dacă este agresiv, puteți folosi chiar și o botniță.          În general, cei care se ocupă de tunsul animalelor de companie nu au răbdarea necesară pentru a tunde un câine agitat, deoarece poate dura până la câteva ore (necesită multe pauze în timpul tunsului pentru a calma animalul). Vă recomand să căutați o persoană care efectuează tunsori la domiciliu, deoarece este posibil ca animăluțul dumneavoastră să fie mai puțin agitat dacă se află într-un mediu cunoscut.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! Am un cățeluș rottweiler de aproximativ 5 ani. Sâmbăta i-am dat 4 pastile deparazitare la recomandarea medicului(1pastila la 10kg) și de sâmbătă câinele nu a mai făcut treaba mare decât foarte puțin. Ieri a făcut scaun moale și de culoare maro foarte foarte închis, și azi a făcut la fel doar ca de culoare verde. Bea foarte multa apa, face treaba mica des. Azi am fost din nou la farmacie, și mi-a dat o crema laxativa. I-am dat cantitatea ca și cum as fi pus pasta de dinți pe periuța... Doctorul a recomandat o linguriță. I-am mai dat și 2 vitamine. Dupa s-a balonat și am urmărit câteva ore sa vad dacă are scaun și nici vorba de asa ceva. Și năsucul este uscat.. Îmi este foarte frica și o iubesc enorm nu vreau sa o pierd... R:  În urma administrării produselor de deparazitare internă pot apărea unele efectele secundare ușoare pe parte digestivă de tipul unor episoade tranzitorii de vomă, diaree și un apetit ușor scăzut temporar. Apariția acestor manifestări nu reprezintă un motiv de îngrijorare, dar dacă acestea nu se opresc atunci este recomandat un control la medicul veterinar.Simptomele descrise de dumneavoastră sunt nespecifice și pot avea o gamă variată de cauze. Recomandarea ar fi să vă duceți cu animalul la o clinică veterinară specializată pentru un control alături realizarea unor examene și teste pentru identificarea cauzei apariției simptomelor, precum și instaurarea unei terapii de susținere al organismului. De asemenea, vă rugăm să țineți cont că acesta nu este un serviciu pentru soluționarea urgențelor medicale și răspunsurile pot întârzia, motiv pentru care vă recomandăm să vă duceți cu animalul la o clinică veterinară sau să apelați la serviciile unei ambulanțe veterinare în momentele în care observați apariția unei probleme de sănătate. Un tratament administrat în stadiile incipiente ale bolii va crește considerabil șansele de recuperare, va reduce durata tratamentului, precum și costurile acestuia.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! De doua zile am un Cane Corso, are doar vaccin  făcut, pe 20 trebuie sa mergem la următorul, întrebarea mea este: Îl pot scoate afara chiar dacă are doar un vaccin facut? Ce se poate întâmpla dacă i al scos deja? Va multumesc! R:  Imunitatea oferită de realizarea schemei de vaccinare se instalează complet în aproximativ două săptămâni de la realizarea ultimului vaccin, cu alte cuvinte, după vârsta de 3 luni și jumătate (această vârstă poate varia în funcție de schema de vaccinare folosită, firma producătoare de vaccinuri, vârsta la care s-a început vaccinarea sau presiunea infecțioasă din zona respectivă). De aceea, se recomandă, ca animalul să nu intre în contact cu alte animale sau cu zone în care circulă alte animale pe această perioadă. De asemenea, nu trebuie permis animalului să intre în contact cu hainele dumneavoastră de stradă și mai ales cu încălțămintea folosită afară. Câteva informații privind schema de vaccinare la puiuți găsiți pe site-ul nostru în următoarele articole: Schema vaccinare pui, Vaccinarea puilor de căţel, Scheme de vaccinare.

Elvira Lupoae, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! Am 6 puiuti de viszla care au intrat in a 4 a sapt de viata. De careva zile 2 din 4 mese le-am dat eu - lapte cu galbenus si miere, deoarece catelusa mama nu mai sta la alaptat ( are rani urate pe sani de la dintisorii si unghiile puiutiilor). As vrea sa trec puii doar pe hrana data de mine si sa opresc lactatia catelei. Ce ma sfatuiti, cum sa procedez? Si ce pastile sa-i dau catelei pentru acest lucru? Va multumesc! R: Alăptarea durează, în medie, șase săptămâni după naștere, cu un maxim de producție în jurul vârstei de trei săptămâni. În această perioadă este important ca femela să se hrănească cu o hrană foarte gustoasă, al cărei aport crescut de energie să-i permită să-şi acopere necesarul energetic, atâta timp cât nu reprezintă un volum prea mare de alimente. Cantitatea de lapte produsă de o femelă poate fi estimată prin cântărirea regulată a puilor înainte și după alăptare. Ideal ar fi ca dvs. să mergeți la un cabinet veterinar unde animalul să fie consultat deoarece oprirea lactației înainte de perioada recomandată uneori poate să determine apariția unor afecțiuni la nivelul acestora dacă laptele persistă în continuare la nivelul mameloanelor.Medicul veterinar vă va prescrie în urma examenului fizic al animalului preparate medicamentoase pe bază de hormoni ce se utilizează de obicei în astfel de cazuri și doza specifică cățelei.Un astfel de preparat este Galastop, acesta fiind indicat pentru tratamentul gestației false la cățele, suprimarea lactației la cățele și suprimarea lactației la pisici și se eliberează pe baza unei rețete medicale. De asemenea ați putea să încercați separarea puilor de mamă. În astfel de situații dvs. puteți începe hrănirea acestora cu mâncare uscată de căței specifică vârstei lor.De exemplu, puteți utiliza hrana de la Brit Care Puppy - Lamb & Rice ce se recomandă puilor începând cu vârsta de 4 săptămâni, Advance Mother dog & Initial, Royal Canin Mother & Baby ( până la vârsta de 2 luni), Happy Dog Baby Original etc.- https://www.maxi-pet.ro/brit-care-hrana-uscata-puppy-all-breed-cu-miel-si-orez.aspx- https://www.maxi-pet.ro/royal-canin-shn-medium-starter.aspx- https://www.maxi-pet.ro/advance-mother-dog-initial-pui-si-orez-3kg.aspx- https://www.maxi-pet.ro/happy-dog-baby-original-4kg.aspx Cel mai frecvent se poate instala mastita. Această afecțiune se caracterizează prin inflamarea mameloanelor și se produce pe cale ascendentă, hematogenă sau limfatică. Este una dintre cele mai frecvente boli care afectează cățelele care alăptează și care tocmai au dat naștere și pot să apară chiar și la femelele care nu sunt gestante.Agenții etiologici care pot determina apariția acestei entități sunt reprezentați de stafilococi, streptococi sau diverși germeni Gram negativi. De obicei această formă de mastită apare în perioada puerperală (după fătare), iar agentul etiologic cel mai frecvent este stafilococul. Evoluția mastitelor la carnivore este acută sau cronică. Evoluția acută se caracterizează prin hiperemia glandelor mamare, creșterea sensibilității locale, însoțite de sindrom de febră, inapetență și sindrom enteric. Evoluția clinică este de regulă spre gangrenă, cu sfărșitul letal al femelei.În cazul în care boala evoluează mai lent (forma cronică), apar mici abcese în glanda mamară, zone de indurație și uneori formarea de fistule prin care se observă drenarea unui puroi maroniu ce conține țesuturi necrozate.În jurul focarelor purulente apar reacții proliferative, ce dau glandei mamare un aspect tumoral. Există multe motive pentru care un câine poate dezvolta mastita. Acestea includ următoarele: - leziuni ale glandelor mamare din cauza ghearelor și a dinților ascuțiți ale puilor în timpul perioadei de hrănire( apar "porți" deschise care pot conduce bacteriile dăunătoare la locul rănii determinând apariția inflamațiilor;- procesele stagnante în glandele mamare (numite mastitis stagnant) cauzate de acumularea de lapte, care rămâne la nivelul acestora ( în cazul în care femela are un descendent mort, lactația femelei este prea puternică sau pur și simplu când puilor le este interzis accesul la sân;- o sarcina falsă poate provoca, de asemenea, mastita  glandelor mamare.- înfundarea sfincterilor care curg din mamelon duce la stagnări și apoi la procese inflamatorii etc.- temperaturi excesiv de ridicate sau scăzute,- substanțe chimice care intră în glanda mamară,- întreruperea fondului hormonal,- o situație stresantă poate declanșa astfel de inflamații (cum ar fi separarea față de pui).

Georgiana Paraschiv, dr. med. vet. MAXI PET Bd. Chimiei, nr 2 (zona comerciala, intersectie Bd.Tudor Vladimirescu cu Bd.Chimiei), Iasi Î: Buna ziua! De curand am adoptat o femela Husky, are doi ani iar stapana sa anterioara m-a sfatuit intr-o oarecare masura cu privire la alimentatie dar mi se pare ca mananca prea putin. Iar de asemenea mi s-a spus ca sub nici o forma sa nu o hranesc cu carne de pui.Daca aveti sugestii le astept cu mare placere. Va multumesc! R:  Câinii din rasa Husky sunt câini de talie mare ce au nevoie de o hrană cu conținut ridicat de proteine, vitamine și calciu pe perioada de creștere. Recomandarea ar fi să alegeți o hrană specifică pentru câini adulți, de bună calitate, pe care să o administrați conform cu tabelul indicat de producător. Cantitatea de hrană administrată într-o zi diferă și de la o gamă la alta deoarece și formulele hranei diferă de la o gamă la alta. Din gama superpremium enumerăm câteva tipuri: Acana, Orijen, Rustican,Carnilove,  Hill's, Purina Proplan, Brit Care, Advance, Belcando. De asemenea se găsește și hrană sub formă umedă- conserve sau plicuri. Dacă se administrează hrană uscată cu umedă, atunci din cantitatea zilnică de hrană uscată se scade aproximativ un sfert din cantitatea indicată de producător.Dacă vi se pare că mănâncă prea puțin și implicit a slăbit, în primul rând trebuie să vă gândiți dacă este activ, se joacă, este deparazitat intern și extern la timp sau are alte simptome sau modificări care pot sugera că ceva este neregulă cu el. De asemenea, pentru intensificarea apetitului și accelerarea asimilației vă recomand complexul de B-uri și aminoacizi (produsul Rx Amino B-Plex ce îl puteți găsi și în magazinul Maxi Pet). Acest produs este o formulă excelentă pentru animalele slăbite, inapetente. Ingredientele din compoziția acestui produs participă ca și factori determinanți în mecanismul asimilației elementelor nutritive în organism. Dacă stăpâna anterioară a insistat să nu îi oferiți carne de pui, acest fapt poate însemna că animăluțul are o intoleranță la proteina de pui sau are predispoziție la această proteină.Proteina pe bază de pui poate fi răspunzătoare de apariția dermatitei alergice de natură alimentară, ce se manifestă prin prurit, lins excesiv, apariția eczemelor.Proteina cu cel mai ridicat potențial alergogen se regăsește în carnea de pasăre. Vă recomand să îi oferiți o hrană hipoalergenică, bazată pe proteine care nu determină reacții alergice, cum ar fi mielul sau somonul. Recomandările de hrană superpremium pentru câinele dumneavoastră sunt: - Brit Care: formulă hipoalergenică pe bază de miel sau pe bază de somon și fără cereale - Carnilove: formulă cu somon și curcan, fără cereale și fără cartofi- Rustican: formulă cu miel și orez, fără gluten- Belcando: formulă cu miel și orez- Hill's: formulă cu miel și orez- Pro Plan: formulă pentru piele sensibilă cu somon.- Petkult

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! Am un american bully in varsta de 3 ani si a fost diagnosticat cu discospondilita si displazie de sold.As dori sa stiu ce este de facut pentru ca toti doctorii pe care i-am consultat au spus ca este destul de grav. Va multumesc! R:  Discospondilita reprezintă inflamația discurilor vertebrale consecutiv unei infecții bacteriene sau fungice. La câini, ca și la restul animalelor vertebrate, coloana vertebrală este compusă dintr-o serie de oase (vertebre), cu rolul de a susține poziția corporală și de protecție a măduvei spinării. Între două vertebre consecutive se găsește câte un disc intervertebral. Acestea sunt rotunde, cartilaginoase, cu un nucleu fibros și au rolul de a permite mișcarea normală a vertebrelor fără ca acestea să se frece între ele. Infecțiile la acest nivel sunt localizate la nivelul discurilor intervertebrale și, de cele mai multe ori, ajung la acest nivel prin intermediul circulației sangvine (infecția primară fiind localizată în altă parte a corpului). Din cauza apropierii de măduva spinării simptomele observate sunt de tip neurologic: durere, dificultate în realizarea mișcărilor, mers rigid, mers incoordonat, slăbiciunea membrelor, șchiopături, febră. Cauzele apariției inflamației discurilor intervertebrale sunt: -          infecții bacteriene (infecții urinare, respiratorii etc)-          infecții fungice-          intervenții chirurgicale-          mușcături-          fracturi-          prezența unui corp străin-          leziuni la nivelul spatelui sau coloanei vertebrale-          abcese localizate în apropierea locului inflamat. Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice, unui set complet de analize de sânge, de urină, radiografii și/sau RMN, CT. Tratamentul depinde de gradul de întindere al infecției, mergând de la tratament medicamentos și repaus până la intervenție chirurgicală pentru înlăturarea discului afectat în cazurile foarte grave. Displazia de șold reprezintă o afecțiune care constă în dezvoltarea anormală sau defectuoasă a șoldului (articulația coxo-femurală). Dezvoltarea anormală a șoldului poate determina uzura excesivă a cartilajului articular datorită susținerii greutății corporale, ducând în final la dezvoltarea artrozei, o afecțiune articulară degenerativă. Cauzele sunt ereditare și de mediu. Cauzele ereditare sunt reprezentate de genele transmise de ambii părinți către pui și care determină această afecțiune, iar factorii de mediu sunt reprezentați de toate influențele exterioare ce pot altera creșterea și funcționarea oaselor, cartilajelor, ligamentelor, tendoanelor și mușchilor (rata de creștere, alimentația, exercițiul, greutatea corporală). Mediul în care câinele crește include și tipul și intensitatea exerciţiului.  Semnele clinice sunt reprezentate de șchiopătură, rigiditate după odihnă, mers țeapăn, intoleranța la activitatea fizică, aplomb modificat. De obicei, câinii nu își arată disconfortul, deoarece durerea este mai degrabă de intensitate redusă și continuă, decât ascuțită și acută. Examenul radiologic este singura metoda de diagnostic de certitudine a displaziilor și de stadializarea a bolii degenerative articulare secundare. Din punct de vedere al terapiei, se poate opta pentru administrarea substanțelor antiinflamatorii cu eliberare prelungită, care acționează la nivel osteoarticular. Suplimentarea cu calciu se face în cazul în care puiul are o deficiență de absorbție dovedită (în urma realizării unei dozări de calciu din sânge), care se poate solda cu rahitism (această afecțiune se stabilește în urma unui consult clinic și a unei radiografii). Pe lângă suplimentele minerale medicul veterinar poate recomanda și administrarea unor produse special concepute pentru sănătatea articulațiilor.  În cazul câinilor cu displazie de șold, cel mai important aspect de urmărit este greutatea, deoarece excesul de kilograme va pune și mai multă presiune pe articulațiile deja afectate. Pentru a estima dacă animalul are o greutate ideală sau este prea gras, puteți să îi palpați coastele – ar trebui să puțeți să le simțiți. Dacă nu puteți, atunci câinele va trebui să mai slăbească. Un alt aspect important de care trebuie să țineți cont este condiția fizică a animalului. Acesta are nevoie de o musculatură puternincă, mai ales pe trenul posterior, pentru a susține corpul. În acest sens, este indicat să îi oferiți perioade scurte și dese de mișcare, preferabil plimbări sau înot. De asemenea, puteți să mergeți cu el la un centru pentru fizioterapie canină unde să poată realiza exerciții special concepute pentru afecțiunile sale. Instructorul în fizioterapie va consulta animalul pentru a evalua starea lui și va recomanda un program de terapie, acesta putând include: acupunctură, exerciții pe banda de alergat sub apă, terapie laser și altele. În casă aveți grijă să aibă un pătuț confortabil, care să îi ofere suficientă susținere și să fie într-o zonă ferită de curent și umiditate. În perioadele cu vreme rece puteți să îi faceți masaje în zonele afectate (numai dacă animalul vă lasă și nu prezintă semne de durere la atingere). De asemenea, puteți să aplicați comprese calde (sau sticle cu apă caldă) câte 15 minute de două ori pe zi. De cele mai multe ori, câinii cu displazie de șold vor prezenta dificultate în mers pe suprafețe alunecoase (gresie, parchet). Astfel, este de preferat să îl țineți pe covor sau mochetă. Dacă nu este posibilă evitarea zonelor alunecoase, atunci puteți să optați pentru șosete sau încălțări cu efect de antialunecare. Pentru a stabili dacă este necesară suplimentarea hranei cu un complex vitamino-mineral, vă recomandăm să faceți un control veterinar amănunţit care poate să includă: radiografii, dozări ale calciului și ale celorlalte componente implicate în fixarea acestuia în oase din sânge (eventual realizate înainte și după administrarea de suplimente pentru a observa dacă acestea se absorb corespunzător de la nivel digestiv) etc. În cazul în care se constată probleme de absorbție de la nivel digestiv atunci se recomandă administrarea suplimentelor pe cale injectabilă. Dacă animalul prezintă durere de intestitate mare va fi nevoie de medicație specifică cu substanțe antiinflamatoare. În cazurile grave, atunci când câinele prezintă dureri mari constante și starea lui generală este mult afectată, se pot realiza intervenții chirurgicale pentru corectarea displaziei. Există mai multe tipuri de operații pentru displazie. Pentru a determina dacă este nevoie de operație și care este metoda cea mai bună pentru câinele dumneavoastră va trebui să consultați un medic veterinar chirurg ortoped care, în urma realizării mai multor teste și analize și evaluării stării animalului, vă poate recomanda cele mai variante de tratament.

Georgiana Paraschiv, dr. med. vet.MAXI PET Bd. Chimiei, nr 2 (zona comerciala, intersectie Bd.Tudor Vladimirescu cu Bd.Chimiei), Iasi Î: Buna seara,cainele meu a inghitit un os de pui gatit,nu pare sa aiba nimic.Respira bine si i-am dat o bucata de paine si a mancat-o cu multa pofta. Ce as putea face?   R:  La nivelul cavității bucale, oasele pot produce fisuri sau rupturi dentare, leziuni la nivelul mucoasei orale și a limbii, aceasta fiind bine vascularizată poate duce la hemoragii masive, blocaje ale fragmentelor osoase la nivelul molarilor mandibulari etc. Fragmente sau chiar oase întregi pot fi înghițite accidental și pot provoca blocarea căilor aeriene, ducând la asfixiere. Aschiile osoase pot irita tractul digestiv pe toata lungimea sa: esofag, stomac, intestine. Oasele care punctioneaza stomacul sau intestinele provoaca peritonita, o infectie extrem de grava. In intestine fragmentele osoase pot obstructiona tranzitul intestinal si vor duce la constipatie severa. Intrucat nu pot fi digerate complet, aschiile de os sunt eliminate prin fecale. Cainele va defeca cu greutate si cu dureri. Anusul poate fi lezat si va elimina scaun cu sange. In cazul de fata cea mai buna recomandare ar fi să  supravegheati catelul cateva zile, iar daca starea generala este buna inseamna ca osul respectiv nu i-a cauzat nicio problema. Pe viitor, va recomandam sa nu ii mai oferiti oase de pui, pentru a evita orice tip de problema. 

Medic Veterinar MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Bună ziua! Veterinarul nostru ne-a propus hrănirea câinelui cu hrană presată la rece și noi am văzut că voi ați adus recent în magazine. Ne puteți spune mai multe detalii despre această hrană? Am vrea să înțelegem exact diferența dintre hrana presată la rece și hrana uscată clasică? R:  Vă mulțumim pentru întrebarea dumneavoastră și pentru încrederea acordată.   Bună ziua! Mai jos aveți detaliate caracteristicile fiecărui tip de hrană disponibil în magazinele noastre. Suntem siguri că aceste explicații vă vor ajuta să luați decizia corectă pentru animăluțul dumneavoastră. Hrana presată la rece (ex. Wolfpack hrană presată la rece)Presat la rece înseamnă gătirea hranei foarte rapid, fără a se utiliza temperaturi mari sau abur. Acest lucru permite păstrarea intactă a nutrienţilor esenţiali, astfel se obţine un produs mai natural. De asemenea gustul ingredientelor naturale este mai bine menţinut în acest fel.Susţinătorii hranei presate la rece spun că substanţele din ierburi şi fructe de pădure sunt absorbite mai bine de organsimul câinelui ca urmare a procesării delicate. Ca urmare, au mai multe beneficii ca urmare a antioxidanţilor conţinuţi. Metoda de presare la rece înseamnă că ingredientele sunt amestecate cu apă rece şi apoi presate la temperaturi joase pentru perioadă scurtă de timp. Prin această metodă nu se produc radicalii liberi care au efecte negative asupra metabolismului şi care afectează blana şi pielea.Se consideră că hrana presată la rece asigură beneficiile nutriţionale ale hranei crude, cu toate avantajele unei hrane uscate. Hrana uscată este extrudată cu temperaturi foarte mari. Aceste temperaturi foarte mari reduc integritatea nutriţională a glanulei şi distrug găsimile, uleiurile, ierburile şi enzimele. Hrana presată la rece eliberează treptat nutrienţii şi se dizolvă de la exterior spre interior şi previne apariţia balonării (sindromul de dilataţie gastrică- volvulus).Datorită producţiei particulare şi absenţei conservanţilor, durata de viaţă a produsului pe raft, în ambalaje nedesfăcute, este de 9 luni. Deoarece hrana presată la rece este densă nutriţional, nu este nevoie să administraţi aceleaşi cantităţi ca în cazul hranei uscate extrudate sau hranei crude. Unii experţi consideră că hrana presată la rece este o alternativă ideală la hrana crudă. Deoarece se reduce cantitatea de hrană administrată se reduc şi costurile. În obţinerea hranei se folosesc ingrediente naturale. Este un produs fără aditivi, coloranţi, zaharuri, conservanţi sau materiale de umpluturăSe folosesc temperaturi joase (spre deosebire de hrana extrduată la care se folosesc temperaturi mari) ceea ce duce la păstrarea valorii nutriţionale a ingredientelor. Amestecarea naturală a ingredientelor şi presarea delicată duce la o densitate mare, nutrienţi mai mulţi şi o digestibilitate ridicată. Produsul se degradează uşor în procesul de digestie. Pe de altă parte, hrana clasică extrudată absoarbe umiditate, se măreşte în volum, poate cauza balonare şi poate rămâne intactă sau parţial digerată timp de mai multe ore. Beneficii:• Procesare delicata, la temperaturi scazute - păstrarea intactă a nutrienţilor esenţiali• Eliberează treptat nutrienţii şi se dizolvă de la exterior spre interior şi previne apariţia balonării• Fără conservanti• Densă nutrițional   Hrana extrudată (ex. Rustican hrana superpremium)Este varianta de hrană cea mai răspândită. Se produce la temperaturi mari. Susţinătorii hranei extrudate cred că această hrană este mai uşor de digerat de majoritatea câinilor deoarece ingredientele au fost descompuse înainte. Extrudarea este o cale uşoară şi eficientă pentru a se produce cantităţi mari de hrană nutritivă, cu durată de viată mare la raft. Beneficii:• Costurile produselor sunt reduse.• Hrana este uşor de servit, de păstrat şi de transportat (mai ales în cazul călătoriilor)• Ajută la reducerea plăcii dentare, menţinerea unor gingii sănătoase. • Este redus riscul existenţei contaminării bacteriene. Procesul de obţinere constă în:Ingredientele crude şi umede sunt amestecate împreună pentru a forma un aluat. Aluatul este împins într-un utilaj de expandare care utilizează apă fierbinte sau aburul pentru a găti aluatul. În timp ce este supusă la temperaturi ridicate, hrana este forţată (extrudată) prin găuri cu forme şi mărimi speciale şi tăiată de un cuţit. Odată de bucăţile ies din utilaj, ele se umflă şi iau aspectul bobiţelor cu care suntem obişnuiţi. Bobiţele sunt pulverizate cu grăsimi, uleiuri, vitamine, minerale şi ambalate înainte ca uleiurile să se altereze.Hrana poate sta afară timp de mai multe ore sau zile, şi este fără miros (nu intens). Există companii care au găsit o soluţie astfel încât să producă hrană uscată evitând temperaturile mari şi totuşi să aibă produse fără agenţi patogeni. Dezavantaje:Procesul de extrudare distruge în primul rând vitamina A, vitamina E şi grupul vitaminelor B. Amino acizii de asemenea nu reacţionează bine în timpul procesului de extrudare, ceea ce poate duce la apariţia unui număr mare de afecţiuni, atît de frecvente astăzi. Proteinele animale sunt denaturate în timpul procesului de extrudare. Denaturarea modifică structura proteinelor făcându-le greu de digerat şi de asimilat. Hrana crudă (ex. Hrana BARF)Ingredientele din carne crudă trebuie să fie tratate conform legilor europene pemtru a se asigura că nu au încărcătură de contaminanţi dăunători. De asemenea se asigură un control al ingredientelor şi originii acestora. Hrana crudă reduce scaunele, gazele acest lucru fiind posibil prin lipsa carbohidraţilor complecşi şi prin includerea enzimelor vii. Beneficii:• stare generală mai bună• digestie mai bună • calitatea fecalelor este ridicată• dinţi curaţi şi gingii sănătoase• piele şi blană sănătoaseIntegritatea nutriţională este păstrată integral datorită lipsei procesării. Este o hrană care nu conţine conservanţi, potenţiatori de aromă, aditivi iar aromele ingredientelor naturale nu sunt distruse în timpul producerii. Hrana este extrem de palatabilă. Dezavantaje: Există rapoarte care spun că hrana crudă poate fi contaminată cu bacterii inclusiv Salmonella, Listeria, E. Coli sau paraziţi, care pot contamina oamenii atunci când aceştia manipulează produsele. De aceea o atenţie mai mare şi practicarea unei bune igiene sunt necesare atunci când se manipulează produsele crude. O atenţie sporită trebuie să o aibă femeile gravide, persoanele în vârstă, copii sau persoanele imunocompromise. Conţinutul de grăsime variază între loturi şi nu poate fi garantat ca urmare a variaţiei naturale a grăsimii din ingrediente. Acest lucru poate fi un dezavantaj pentru câinii care au nevoie de o dietă cu un conşinut scăzt de grăsimi din motive medicale (pancreatite, hiperlipidemii).Este mai costisitoare, mai greu de transportat şi are o durată de viaţă la raft mai scurtă.Produsele trebuie decongelate pentru a putea fi servite, ceea ce face ca acest tip de hrană să fie unul care consumă mai mult timp. Concluzii: Indiferent de tipul de hrană pentru care optaţi, încercaţi să alegeţi o hrană de bună calitate, care se apropie de calitatea ingredientelor (din care este făcută) în stare naturală. Evitaţi mâncărurile care au ingrediente de calitate scăzută. Este indicat să discutaţi despre dieta câinelui cu medicul veterinar. Alegerea hranei se va face în funcţie de nevoile nutriţionale ale câinelui, modul de viaţă şi nivelul de activitate fizică. Citirea etichetelor ajută la alegerea unei hrane potrivite. Şi tineţi minte că primul ingredient este cel cu ponderea cea mai mare. Evitaţi achiziţionarea unei cantităţi foarte mari de hrană dacă nu se poate consuma în timpul recomandat.Fiecare tip de hrană are avantaje şi dezavantaje, nici o categorie nu este cea mai bună pentru toţi câinii şi proprietarii acestora. Decizia finală aparţine şi se reduce la ce este cel mai bine pentru dvs (preferinţe personale, buget, comoditate, consideraţii etice etc) şi pentru câinele dvs (sănătatea individuală şi preferinţele personale).

Alexandra Mincu, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! Am un bichon in vârstă de un an jumate, de ieri are o stare alterata, ieri a mâncat puțin, azi a refuzat mâncarea(chiar dacă am încercat diferite feluri), acum am găsit o capusa pe el, i-am scos-o. Îmi recomandați un vaccin ca să nu se complice starea lui? Va multumesc! R:  Daca dumneavoastra observati ca animalul prezinta o stare alterata in urma muscaturii de capusa va recomand sa va prezentati de urgenta la un cabinet veterinar pentru examinarea fizica a acestuia , efectuarea de analize ( sange , urina ) si in cazul in care acesta este infectat de tratamentul aferent . Babesioza este o boala parazitara cauzata de infectia cu Babesia, care la caine, poate sa fie transmisa prin muscatura de capusa, deoarece parazitul Babesia foloseste capusele ca pe un rezervor, pentru a ajunge la mamiferele gazda. Boala este, deseori, fatala. Simptomele clinice ale Babesiozei sunt:• lipsa de energie• lipsa poftei de mancare• pierdere in greutate• febra• umflarea abdomenului• culoare neobisnuita a urinei• culoare neobisnuita a scaunului• gingiile de culoare galbenaUn caine bolnav de Babesioza, in special daca are nevoie de trasfuzii de sange, sau perfuzii, trebuie internat si monitorizat in permanenta.Exista metode de tratament care s-au dovedit eficiente in suprimarea simptomelor, cu toate acestea, infectiile cu Babesia sunt persistente si, chiar si dupa recuparare, cainele trebuie tinut sub observatie si repetate regulat testele de sange. Este un proces lung si anevoios, care nu are intotdeauna succes, mai ales daca boala este intr-un stadiu avansat.Cainelui ii va fi administrat unul dintre agentii anti-infectiosi, in functie de specia de Babesia care a cauzat infectia. Aceste medicamente se administreaza intravenos si, de obicei, in doze repetate la un interval de timp.Care sunt sansele unui caine diagnosticat cu Babesioza?Pronosticul pentru un caine diagnosticat cu babesioza este rezervat. De multe ori, efectele bolii asupra organismului sunt devastatoare si, desi a primit tratament de sustinere, animalul nu se mai poate recupera. In prezent, nu exista niciun vaccin care sa impiedice imbolnavirea, de aceea, singura metoda eficienta este preventia.Cum prevenim Babesioza?Prevenirea babesiozei reprezinta, in primul rand, prevenirea infestarii cu capuse.Deparazitarea externa riguroasa reprezinta aplicarea lunara a unei solutii spot on, asa cum sunt cele de aici, sau aplicarea unei zgarzi antiparazitare, care are efect pe o perioada mai lunga. Daca mediul in care traieste cainele este unul cu risc mare de infestare, atunci o combinatie intre cele doua solutii, poate sa fie eficienta.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! Care sunt sansele catelului cu diabet? Sunt trei luni de investigatii si tratement si nu stim nimic.Catelul e vioi ,se joaca si mananca normal. Va multumesc! R:  Un diagnostic nu se poate pune strict doar pe baza unor parametrii sangvini. Doar medicul veterinar curant poate pune un diagnostic corelând datele obținute în urma realizării controlului fizic al animalului, alături de anamneză și rezultatele testele suplimentare sau în funcție de răspunsul animalului la administrarea tratamentului simptomatic. O interpretare corectă a rezultatelor analizelor o poate face doar medicul care a consultat animalul. Primele semne ale diabetului la câine sunt:• poliuria – animalul urinează mai frecvent• polidipsia – animalul bea mai multă apă • pierdere bruscă în greutate. În timp, pe măsură ce boala avansează, vor apărea: letargia, deshidratarea, o halenă dulceagă sau fructată, infecții urinare, vomă, cataractă, infecții cronice ale pielii. O simplă valoare crescută a glicemiei din sânge poate apărea în mai multe situații, precum:• Insuficiență pancreatică• Hipoadrenocorticism • Efort fizic intens (de ex. în cazul câinilor de vânătoare) • Câini tineri (în special rasele toy) • Gestație în ultimul semestru • Diabet zaharat • Deficiența de insulină: destrucție imun-mediată a celulelor β sau pancreatită • Rezistența la insulină: hiperadrenocorticism, acromegalie, feocromocitom, glucagonom • Frica sau surescitarea • Hipertiroidism • Terapie medicamentaosă • Sindrom hepatocutanat. Dignosticul diabetului la câine se pune pe baza simptomatologiei, alături de dozarea glicemiei „a jeun” (pe nemâncate), a glucozuriei și a fructozaminei (parametru mult mai relevant comparativ cu glicemia din sânge deoarece acest nu este influențat de stresul din momentul recoltării probei sangvine), realizarea unui test de stimulare cu ACTH sau de supresie cu doză mică de dexametazonă. Dozarea fructozaminei este indicată în diagnosticul diabetului zaharat și în monitorizarea terapiei cu insulină deoarece este un indicator al glicemiei pe o perioadă de 1-2 săptămâni, comparativ cu dozarea glicemiei care reflectă concentrația de glucoză din momentul recoltării sângelui. În controlul glicemiei la câine sunt implicați mai mulți factori precum:• Tipul de insulină folosit (cu efect imediat, retard sau mixt) și momentul administrării acesteia (înainte sau după masă)• Hrana oferită și programul de mese• Alți factori – stresul, modul de păstrare și administrare al insulinei, factori care influențează absorbția insulinei etc. Obiectivele generale ale terapiei diabetului la câine sunt:• Terapia medicamentoasă• Dieta alimentară• Activitatea fizică. Dacă animalul are o glicemie cuprinsă între 140 – 180 mg/dl se recomandă doar regim alimentar cu o dietă special concepută pentru câini cu diabet. În anumite cazuri se poate încerca și administrarea de hrană gătită pregătită după dieta recomandată în diabetologia umană. Ceaiul pentru diabet a fost recomandat în cantitate de 10 ml/kg. Dacă glicemia „a jeun” (pe nemâncate) are valori de 180 – 240 mg/dl, regimul alimentar se va completa cu tratament cu hipoglicemiante orale. Dacă glicemia „a jeun” a avut, în momentul prezentării la medic, valori de peste 250 mg/dl, iar glucozuria mai mare de 500 mg/dl, se instituie tratament cu insulină. În funcție de tipul de insulină folosit, medicul veterinar vă va recomanda un program pentru administrarea meselor și a insulinei. Se recomandă păstrarea unui jurnal cu orele de administrarea a insulinei, orele de mese, precum și valorile glicemiei înregistrare. La fiecare 2 -3 săptămâni se va realiza o re-evaluare a animalului de către medicul veterinar și, la nevoie, ajustarea dozelor de insulină, a orelor de administrare a acesteia, a programului de mese sau chiar schimbarea tipului de insulină. În unele cazuri, deoarece fiecare animal reacționează diferit, este necesară o perioadă de câteva luni pentru identificarea unui program terapeutic corespunzător. De asemenea, trebuie ținut cont și de eventualii factori care pot influența gradul de absorbție al insuline:• Factori care cresc absorbția insulinei includ: temperatura crescută la locul de administrare, masajul local, vasodilatația, exercițiul fizic (care antrenează grupe musculare din zona locului de administrare)• Factori care încetinesc absorbția insulinei includ: temperatura scăzută la locul de administrare, deshidratarea, vasoconstricția, dozele mari de insulină, grosimea țesutului adipos, lipodistrofia Un tratament corect urmărește obținerea următoarelor valori glicemice:• Dimineața, pe nemâncate și înainte de mese = 90 mg/dl• Post prandial, la o oră = 115 mg/dl; la două ore după masă = 100 mg/dl. În cazul animalelor obeze, reducerea ponderală produce o ameliorare spectaculoasă a toleranței la glucide, ajungându-se, în unele cazuri, la suprimarea medicației orale. Prin scăderea conținutului în grăsimi a adipocitelor are loc o pătrundere mai ușoară a glucozei în celule și, implicit, scăderea concentrației sale sanguine. Scăderea moderată în greutate, asociată cu efort fizic, poate ameliora semnificativ toleranța la glucoză.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! Am o problema cu catelusa mea, este Canish , are 5 ani . Am observat ca face un fel de crize ,sau nu stiu cum sa le numesc , uneori . Adica are toti muschii, tot corpul incordat , nu se poate ridica de jos chiar daca am incercat sa o ridic cade inapoi , pare speriata si efectiv nu se misca . Si are buza de sus ridicata ca si cand ar vrea sa maraie . Toate astea dureaza cam 2-3 min . Dupa isi revine la normal ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic . Daca ati putea sa imi spuneti ce ar putea avea. Va multumesc! R:  Epilepsia este o tulburare neurologică, caracterizată de atacuri bruşte, periodice, de scurtă durată. Printre manifestări se numără vărsături, urinări şi defecări necontrolate, salivare abundentă, crampe, pierderea conştienţei.Boala este de fapt o tulburare a activităţii electrice cerebrale, ceea ce duce la conducerea haotică a impulsurilor nervoase, de aici apărând tabloul clinic.Epilepsia poate fi congenitală. Cauzele epilepsiei adevărate sunt necunoscute.Crizele epileptiforme pot fi determinate de alte boli (leziuni cerebrale, tumori, hipocalcemie, hipoglicemie, parazitoze, hidrocefalie, intoxicaţii, encefalopatie hepatică, toxoplasmoza, boli renale, hipoxie, tulburări emoţionale şi mentale severe). La căţeii cu infestaţii masive cu paraziţi intestinali apare intoxicaţia cu ascaron, care are ca manifestare şi apariţia crizelor epileptiforme.Prima criză epileptică apare la câini cu vârsta cuprinsă între 6 luni şi 5 ani.Criza epileptiformă cuprinde mai multe faze. Prima fază poate trece neobservată, manifestându-se ca o schimbare de dispoziţie, insomnie. Cea de a doua fază are semne vizibile cum ar fi tendinţa animalului de a se ascunde, panică, nervozitate, salivare. A treia fază are un impact mai mare doarece se manifestă prin pierderea conştienţei, spasme musculare, pedalare şi durează cam 1-3 minute. Frecvent apar şi urinările şi defecările necontrolate. Ultima fază poate dura toată ziua, animalul este confuz, nelinistit sau letargic.Apariţia simptomelor este sesizată frecvent de proprietari de la primele faze, lucru foarte important pentru administrarea tratamentului.Diagnosticul se pune pe baza examenului neurologic şi istoricului medical, după eliminarea altor cauze posibile. Tratamentul se recomandă în cazul animalelor cu mai multe atacuri pe lună. Scopul este de a reduce frecvenţa şi gravitatea atacurilor.Pentru un diagnostic şi o terapie adecvată vă recomand să mergeţi la o clinică veterinară unde se pot face investigaţiile necesare pentru aflarea cauzei apariţiei crizelor epileptiforme.

Georgiana Paraschiv, dr. med. vet. MAXI PET Bd. Chimiei, nr 2 (zona comerciala, intersectie Bd.Tudor Vladimirescu cu Bd.Chimiei), Iasi Î: Buna ziua! Câinele nu are poftă de mâncare a vomitat un lichid alb și are urină roșie cu sânge. De dimineață nu am mâncat a stat retrasă intru în colț iar acum mai spre seară a vomitat un lichid alb și după aceea a început să curgă un lichid roșu mai pe scurt urină cu sânge. Va multumesc! R:  Urinarea cu sânge are mai multe cauze, dintre care babesioza este boala cu impactul cel mai grav asupra stării de sănătate a câinilor. Semnele clinice sunt: febră, apatie, lipsa poftei de mâncare, urină roșiatică-maronie, icter (îngălbenirea mucoaselor), slăbire rapidă. Aceste semne apar rapid după mușcătura căpușelor, iar diagnosticul se confirmă prin examenul sângelui la microscop, unde se descoperă paraziții cantonați în celulele roșii. Această boală are o evoluție rapidă, iar agentul patogen incriminat este transmis prin mușcătura de căpușă.Totuși, pentru excluderea acestei maladii, este important un examen microscopic al sângelui.Există și alte boli cu simptomatologie asemănătoare. O altă maladie care determină frecvent probleme de urinat la câini, în special dacă discutăm despre cei castrați, dar poate apărea și înainte de sterilizare, este litiaza urinară. Apariția calculilor la nivelul vezicii urinare poate crea dificultăți în eliminarea urinei, iar suprafața neregulată a acestora poate irita uretra, determinând apariția sângelui. Diagnosticul acestei boli se pune pe baza examenului ecografic și al examenului microscopic al sedimentului urinar. Suplimentar, acești calculi pot crea condiții favorizante pentru dezvoltarea agenților patogeni care produc cistite, uretrite etc.Tratamentul diferă în funcție de tipul afecțiunii, putând implica atât medicație specifică, cât și dietă pe perioada instituirii terapiei. Dacă discutăm despre o femelă nesterilizată, o altă cauză a modificărilor de culoare ale urinei poate fi piometrul.Scurgerile sangvinolente pot fi cauzate de o vaginită, piometru (infecție la nivelul uterului) sau de neoplasme la nivelul vaginului sau uterului. Cel mai frecvent, aceste scurgeri sunt cauzate de piometrul cu cervix deschis.Piometrul poate fi cu cervix deschis sau închis.Când cervixul este deschis, se scurge din uter spre exterior un conținut purulent cu miros respingător. În piometrul cu cervix închis, femelele sunt mai afectate, ca urmare a reținerii toxinelor în uter, pentru că secrețiile nu sunt eliminate la exterior. Cățelele afectate de piometru au apetitul scăzut, pot prezenta vomă sau sete exagerată.Piometrul este o urgență medicală pentru că infecția de la nivelul uterului se poate generaliza la nivelul întregului organism și duce la septicemie. Vă recomand o vizită cât mai rapidă la un cabinet veterinar, pentru aflarea diagnosticului , înainte ca starea generală a câinelui să se agraveze.