Întreabă Veterinarul!

Î: Buna ziua, am o pereche de zebre australiene care au facut oua de 4 ori,au scos si pui, ultima data au avut 5 puiuti, insa nu le da de mancare si mor , ii arunca din cuib.Ce pot sa fac sa ii ajut sa le dea de mancare? Multumesc.R: Zebra australiana prefera un cuib fixat la inaltime in colivie, ce poate fi umplut pe jumatate fie cu hartie maruntita, fie cu iarba, in care oamenii sa nu umble dupa depunerea oualelor. Daca aparitia oualelor intarzie mai multe de trei luni, se recomanda inlocuirea cuibului, deoarece zebrele l-au respins. Femela depune de regula cate un ou pe zi si nu se va aseza la clocit inainte de evacuarea ultimului ou din cloaca. Numarul mediu de oua variaza intre 3 si 6, uneori chiar 8. Ambele zebre vor cloci ouale pe rand, insa femela petrece mai mult timp in cuib decat masculul. In general, puii incep sa eclozeze la doua saptamani dupa ce zebrele au inceput sa le cloceasca. Daca la 20 de zile, niciun pui nu si-a facut aparitia, ouale pot fi indepartate, deoarece sunt infertile. In sezonul de reproducere, zebrele australiene prefera pana la 16 ore de lumina pe zi, iar caldura este un alt factor important pentru succes: daca temperatura coboara sub 10 C in camera in care se afla colivia pasarilor, ouale nu se vor cloci. In primele zile dupa eclozare, puii au nevoie de o temperatura între 35 și 37 grade Celsius si de hrana speciala, ce poate fi achizitionata și din magazinul nostru. Puii de zebra australiana mananca foarte putin in primele zile de viata, iar pentru a introduce hrana lichida speciala in cioc, puteti folosi scobitori fara varf ascutit. Uneltele de hranit pot fi de unica folosinta sau de plastic, insa acestea trebuie spalate foarte bine cu sapun dupa fiecare folosire, pentru a preveni infectiile bacteriene. Temperatura hranei trebuie sa fie cat mai apropiata de cea a corpului, iar consistenta recomandata este cea a aluatului de clatite, nici prea lichida, nici prea vascoasa. Hranirea in primele zile trebuie facuta la aproximativ 2 ore, insa fara pauze mai mari de 7 ore, nici chiar noaptea. Nevoia de hrana creste, iar puii de zebra australiana prefera o temperatura mai scazuta dupa primele zile de viata. Puii hraniti de mana se dezvolta mai incet si sunt intarcati mai greu, dar cu rabdare si cu atentie, acestia pot fi crescuti si in absenta parintilor.

Î: Vă rog să îmi spuneți o părere, să îmi dați un sfat sau poate îmi recomandați un tratament corespunzător pentru perușul meu care este apatic de câteva zile, are diaree, nu are poftă de mâncare, este slăbit și cu greu stă pe bățul din colivie, respiră normal. Pe picioare i-au apărut niste umflături, care par că se măresc, iar culoarea pielii e cam închisă ( comparativ cu perechea lui). M-am documentat despre bolile perusilor si nu cred că poate fi acarioză, are ciocul curat, nu se scarpină... îl am de 2 ani, iar perușica de 3 ani este bine, nu prezintă semne de boală. Nu au stat închiși niciodată. I-am tamponat piciorusele cu betadină, îi pun de 2 zile pastile galbene pisate în apă, azi la recomandarea unui crescător de perusi i-am cumpărat unguent Asocilin si picături Vita- plus. Nu stiu dacă fac bine să îi aplic de 2 ori pe zi, însă am întrebat în Constanța de un veterinar cu ceva experiență în domeniul păsărilor exotice si nu am găsit. Mă gândesc totusi să nu aibă vreo boală de rinichi... Ne dorim să îl ajutăm, însă nu prea stim cum, este parte din familia noastră și îl vedem cum suferă. Orice sfat este binevenit. Va multumesc!R: Poate fi un simptom al gutei, aceasta poate fi cauzată de factori ereditari, cât și de mediu ori nutriționali. Identificarea timpurie a bolii este esențială pentru gestionarea sa eficientă și asigurarea calității vieții păsări dumneavoastră. Guta este o afecțiune caracterizata prin apariția unor depuneri de acid uric la nivelul articulațiilor, ligamentelor, tendoanelor, dar și al țesuturilor organelor interne. În funcție de localizarea depunerilor, guta este împărțita în:- guta viscerală: depunerile de acid uric se localizează la nivelul organelor interne ale pasării (ficat, splina, rinichi);- guta articulară: depunerile se localizează la nivelul articulațiilor. Guta primară este cauzată de sintetizarea anormală a proteinelor care determină creșterea alarmantă a nivelului de acid uric din sânge, în timp ce guta secundară, caracterizată prin incapacitatea rinichilor de a excreta acidul uric în mod corespunzător, poate fi declanșată de: medicație, precum administrarea de antibiotice, afecțiuni cronice, boli renale, supraalimentare, aport prea ridicat de calciu si vitamina D3, căruia i se asociază un aport scăzut de fosfor, aport prea ridicat de sodiu (sare), aport prea ridicat de proteine (peste 30% din alimentația zilnică), consum de apa cu conținut ridicat de minerale, deshidratare, infecții virale, etc. În cazul gutei articulare, forma cronica a bolii, articulațiile se umfla, se înroșesc, sunt dureroase și calde la atingere. Din cauza suferinței, pasările afectate își pot transfera alternativ greutatea corpului de pe un picior pe altul și pot prefera să stea la baza coliviei, în loc să folosească stinghiile. Atunci când guta afectează aripile pasărilor, acestea pot refuza să zboare. Alte simptome ale gutei la pasările de companie includ: scăderea apetitului, diaree verzuie, letargie, pierderea în greutate, schimbări comportamentale. Un diagnostic corect poate fi pus doar in cabinetul medicului veterinar. Acesta va analiza alimentația, factorii de mediu și istoricul medical al pasării și va realiza radiografii și teste de sânge pentru a pune diagnosticul de gută. De asemenea, medicul veterinar poate realiza si o biopsie la nivelul articulațiilor. Identificarea cristalelor de acid uric în țesutul articulațiilor va confirma afecțiunea. Tratamentul prescris variază în funcție de cauzele declanșatoare ale gutei. Dacă există dezechilibre alimentare, acestea trebuie remediate. Totodată, i se va prescrie un tratament medicamentos și eventuale suplimente de multivitamine care să favorizeze buna funcționare a rinichilor. Compresele locale cu gheață timp de 20-30 minute, de mai multe ori pe zi, pot reduce durerile articulare. Odată instalata guta, tratamentul va trebui continuat întreaga viată, întrucât stoparea sa poate determina reapariția bolii.

Î: Buna ziua. Am o pereche de canari,este a patra oara când depun oua,dar niciodată nu au eclozat. Le ofer semințe,mâncare pentru canari,fructe, apa cu vitamine,au calitatea speciala pentru baie. Nu inteleg ce fac greșit. Va rog din suflet daca imi puteți da un sfat ce as putea face. Multumesc anticipat pentru raspuns.R: În perioada premergătoare depunerii, ca și în perioada incubației este foarte important să oferiți femelei posibilitatea de a se îmbăia, umiditatea este extrem de importantă atât în “prepararea” ouălor cât și în procesul de incubație (când ouăle din cuib trebuie sa aibă diferite niveluri de umiditate pentru a se dezvolta normal). Dieta femelei este foarte importantă, oferiți-i neapărat suplimente de calciu și minerale (os de sepie, blocuri de minerale), ou fiert tare, fructe și legume proaspete precum: măr, banană, portocală, căpșuni, pepene, broccoli, porumb, morcov etc, semințe înmuiate în apă (48 de ore).În general, femela canar va depune în medie circa 4-6 oua mici și albăstrui (deși este posibil să fie depuse chiar și 8 ouă). Ouăle sunt depuse dimineața devreme, câte unul pe zi, iar ultimul ou depus este mai albastru decât celelalte. Procesul de incubație poate începe cu al treilea – al patrulea ou sau abia după depunerea ultimului ou. Ouăle fertile rămân viabile pana la 7 zile la temperatura camerei dacă procesul de incubare nu a început, așa că nu aveți motive de îngrijorare.Nu neapărat toate ouăle depuse sunt fertile, se estimează că doar circa 80-90% din ele vor dezvolta pui. După 2-3 zile de la începerea incubației ouăle pot fi verificate pentru a evalua fertilitatea lor și dezvoltarea embrionului dinăuntru. Pentru aceasta va trebui să folosiți o mini lanternă (sau să adaptați o lanternă mai mare) al cărei fascicul de lumina să nu fie foarte puternic (expunerea la căldură puternică omoară embrionul). Luați oul și, într-o camera unde este întuneric, expuneți fundul acestuia (capătul mai lat) la fascicolul de lumina provenit de la lanterna. Dacă oul este fertil va trebui sa vedeți imediat sub coaja o rețea fina de capilare distincte și roșii, iar embrionul apare ca o pată închisă la culoare în mijlocul acestei rețele.Veți vedea de asemenea și o bulă de aer în interiorul cojii. Dacă embrionul este mort va apărea ca o pată de culoare închisă, uscată în interiorul cojii. Dacă oul este infertil sau nu este incubat va permite trecerea luminii prin el. Încercați să limitați pe cât posibil atât durata procedurii de verificare a fertilității ouălor, cât și durata expunerii oului la fascicolul de lumină pentru a nu afecta embrionii. Manipulați ouăle cu mare grijă întrucât sunt foarte fragile! Nu zgâlțâiți ouăle, nu le întoarceți de pe o parte pe alta pentru ca omorâți embrionii! Ouăle infertile sau cu embrionii morți trebuieîndepărtate din cuib.Incubarea ouălor este făcută numai de femela, care își petrece aproape tot timpul în cuib, fiind hrănită și de către mascul. În timpul incubației, atât ziua cât și noaptea, femela întoarce ouăle de pe o parte pe alta în cuib, pentru a preveni aderarea embrionilor de coaja oului. Întreruperea procesului de incubație se soldează întotdeauna cu moartea embrionilor.

Î: Bună seara. Am cumpărat un pui de Jako de 3 luni și nu prea știu ce sa-i dau sa mănânce. Mă puteți ajuta cu mai multe informații referitoare la hrana necesară puilor de Jako?R: Se recomandă de la vârsta de 3 săptămâni când îl puteți hrăni manual, cu ajutorul unei seringi. Pe piață există diverse preparate specifice puilor de păsări, spre exemplu Orlux-Handmix, Versele-Laga NutriBird A21. În jurul vârstei de 5 săptămâni începe perioada de înțărcare care se desfășoară treptat, hrana manuală se reduce și se introduc treptat diverse semințe și peleți. Marele Gri African este un papagal de dimensiuni medii, cu originile în vestul și centrul Africii. Coloritul este gri de diferite nuanțe și cu coada roșie sau maro. Din familia papagalilor Jako sau Marele Gri African (Psittacus Erithacus) fac parte două tipuri și anume Jako Congo sau Gri Gabon și Jako Timneh. Diferențele între cele două tipuri constau în colorit și în mărimea lor. Papagalul Gri Gabon este un papagal foarte apreciat pentru inteligența sa, pentru capacitatea de a vorbi (reproduce limbajul uman) și pentru faptul că este un animal foarte sociabil încă de acum câteva sute de ani. De asemenea, este o pasăre dificilă, care necesită foarte multă atenție și care nu este potrivită pentru toată lumea ca animal de companie. De aceea este important ca înainte de achiziționarea unui asemenea animal să vă interesați despre el și nevoile lui astfel încât să nu ajungeți să regretați alegerea și eventual să renunțați la el, ceea ce ar fi un stres foarte mare pentru pasăre, mai ales după ce se atașează de o persoană. Speranța de viață este de aproximativ 65 de ani, deci este un angajament pe viață. Papagalii Gri Gabon pot învăța până la 200 de cuvinte și imită sunetele din casă foarte realist. O caracteristică aparte este aceea că pot asocia sunetele și cuvintele unui anumit context. Se spune despre ei că ar avea starea emoțională a unui copil de 2 ani și inteligența unuia de 5 ani. Trebuie să fiți pregătiți să îi acordați mult timp și să-i stimulați creierul prin diverse activități și bineînțeles să îi oferiți educație pentru a corecta comportamentele nedorite.Are reputația de a se dedica unei singure persoane însă acest lucru se întâmplă din cauza faptului că de cele mai multe ori doar o singură persoană petrece suficient timp cu el. Este indicat să îi oferiți ocazia de a socializa cu cât mai multe persoane și fiecare persoană trebuie să petreacă suficient timp cu el pentru a-i câștiga încrederea, acest lucru realizându-se cu răbdare și respect. Automutilarea este una din problemele care pot apărea la papagali cu cauze diverse fizice, psihice. Se poate manifesta dacă nevoile lor afective nu sunt satisfăcute, dacă sunt stresați, dacă nu li se acordă suficientă atenție. Orice pasăre care ajunge să își smulgă penele trebuie consultată de un medic veterinar pentru a se exclude posibilele cauze fizice. Colivia cu cât este mai mare cu atât mai bine. Este indicat un minim de 90x60x120. Spațiul grilajului trebuie să nu fie suficient de mare cât pasărea să își poată prinde capul între gratii, dar nici prea mici cât să își prindă degetele. Ideal este ca spațiul între gratii să fie de 1,9 - 2,5cm. Este indicat ca măcar o parte a cuștii să aibă gratii orizontale pentru a-i permite păsării să urce. Materialul din care este confecționată colivia trebuie să fie unul potrivit astfel încât papagalul să nu poată deforma gratiile, să nu existe margini ascuțite, să nu poată fi dezasamblat, etc. Cele mai potrivite sunt cuștile pătrate deoarece oferă mai mult spațiu. Colivia trebuie amplasată într-un loc unde pasărea va avea contact cu oamenii o mare parte a timpului, însă nu în zona cea mai agitată. Colivia trebuie ferită de curenții de aer, de sursele de încălzire, de aerul condiționat și nu trebuie așezată imediat lângă ferestre. În colivie este indicat să puneți o gamă variată de ramuri de diferite dimensiuni și din diferite materiale. Important este să-i oferiți o gamă variată de jucării. Jucăriile trebuie verificate să nu pună viața animalului în pericol și să aibă dimensiunile potrivite. Ele trebuie să fie cât mai diverse și puse alternativ în colivie (cam la 2 săptămâni), astfel pasărea nu se va plictisi de ele. Jucăriile noi nu trebuie introduse brusc în colivie pentru că altfel pasărea se poate speria și să nu se mai joace cu ele niciodată. Trebuie introduse treptat și este indicat ca înainte să vă observe pe dumneavoastră jucându-se cu ele, pentru că faptul că sunt curioși nativ îi va determina să se apropie de ele. Este indicat să vă planificați timpul astfel încât să îl lăsați în afara colivie o bună perioadă de timp, în fiecare zi. Bolurile de apă și mâncare trebuie să fie din ceramică sau din oțel pentru a rezista în timp și pentru a fi ușor de curățat.Alimentația trebuie să fie cât mai diversificată. Regimul alimentar trebuie să cuprindă cereale, fructe și legume proaspete, proteine, grăsimi. Asemenea unui copil, poate fi o provocare să îi diversificați alimentația. Trebuie să insistați pentru a-l face curios să încerce diverse alimente. Cerealele nu trebuie să reprezinte partea principală a alimentației. Pot fi predispuși carențelor de calciu, de aceea este important ca anual să se verifice valorile calciului de un medic veterinar. Suplimentele de calciu, dar de asemenea și suplimentele cu vitamine trebuie utilizate cu grijă și după consultarea medicului veterinar. Indicat este însă să se ofere în alimentația papagalului alimente bogate în calciu, cum ar fi legumele cu frunze verzi (spanac). Apa proaspătă trebuie să fie oferită la discreție și este important ca bolurile de apă să fie spălate zilnic. Cea mai potrivită hrană pentru papagali este cea bazată pe pelete, fără aditivi sau coloranți artificiali. Păsările consumă câtă hrană au nevoie, astfel că nu trebuie îi limitați cantitatea de mâncare oferită. În ceea ce privește dieta papagalului, aceasta trebuie să fie una echilibrată, alcătuită din semințe sau amestecuri de semințe, fructe și legume proaspete sau pelete. În cazul în care optați pentru amestecurile de semințe va trebui să aveți grijă ca pasărea să nu devină selectivă și să nu consume doar o parte dintre semințe. Acest comportament poate duce la apariția obezității, precum și a unor deficiențe vitamino-minerale. Mâncarea peletată este cea mai completă variantă de hrană pentru păsări având în compoziție nu doar semințe, ci și fructe, cereale, legume și uleiuri, precum și adaosuri de minerale, alte și ingrediente pentru susținerea florei intestinale. Alimente potrivite pentru Jako crude sau fierte: morcovi, broccoli, ardei roșu, verde, galben, dovlecei, castraveți, mazăre, fasole verde, salată verde, pepene, kiwi, struguri, portocale, banane, papaya, pere, ananas.Există o serie de alimente toxice pentru această specie de papagali, cum ar fi: ciocolata, avocado, cafeina, asparagus, fructe uscate, măsline, alcoolul, semințele și sâmburii mai multor fructe cum ar fi mere, piersici, cireșe, caise, nectarine, prune, etc, ciupercile, produsele ce conțin lactoză, sarea, ceapa, usturoiul, fasole, produse bogate în grăsimi, produsele prăjite sau cu un conținut crescut de zahăr sau de sare. Comportamentul este important de observat astfel încât să înțelegeți ce vrea să vă transmită pasărea dumneavoastră. Analizați în timp ce se joacă, explorează, interacționează pentru a ajunge să o înțelegeți. Atunci când irisul păsării se mărește sau se micșorează, însă postura corpului este relaxată înseamnă că pasărea este concentrată, interesată de ceva. În situația în care irisul se mărește sau micșorează iar penele sunt umflate înseamnă că pasărea este deranjată de ceva și poate ataca. Ștergerea ciocului este o manifestare frecventă a păsării după o masă și va folosi ca obiect de șters orice este la îndemână în acel moment - ramurile din colivie, colivia, umărul dumneavoastră, etc.

Î: Buna ziua. In urma cu cateva luni mi-am luat un perus si i-am pus o piatra din aceea pentru cioc cu arome. Am crezut ca nu stie el cum sta treaba pentru ca era prea mic, dar de fapt nu ii placea. Ulterior a inceput sa roada gratiile coliviei si sa ii apara niste formatiuni calcaroase pe cioc si in jurul ciocului. I-am luat alta piatra si a fost multumit. Pe cele din jurul ciocului le am putut da jos foarte usor, insa pe cioc s-a format o crusta foarte dura. Am cautat peste tot si nu am gasit nimic similar. Va rog sa imi spuneti despre ce ar putea fi vorba. Va multumesc!R: Râia este dată de nişte insecte parazite minuscule, pe care nu le putem vedea cu ochiul liber (au aproximativ un sfert de milimetru lungime). Acesti acarieni sapă tunele prin piele şi se hrănesc cu fragmentele infime de piele moartă. Tot în piele, acarienii îşi depun ouăle şi reuşesc să se înmulţească rapid, în câteva lunii ajungând la câteva sute de exemplare. În acest stadiu avansat al bolii, tratamentul este mai dificil, de aceea trebuie intervenit imediat, de la primele simptome. Starea generală a peruşului este neschimbată la început, de aceea râia este greu de depistat din primele săptămâni. De îndată ce se observă cruste pe cioc sau pe picioare, trebuie mers la un veterinar pentru un consult si pentru aplicarea unui tratament adecvat.Tratamentul poate fi:• uleiul de parafină - indicat în stadiile incipiente ale bolii, se aplică cu ajutorul unui beţişor cu vată bine îmbibat în ulei pe zonele atacate de acarieni. Uleiul astupă canalele săpate de acarieni, îi împiedică să respire şi îi omoară în cele din urmă. Uleiul de parafină trebuie aplicat o dată pe zi în cantitate mică. Mare atenţie să nu fie înghiţit de peruşi pentru că le provoacă diaree!Tratamentul cu ulei de parafină trebuie susţinut timp de 4 – 6 săptămâni, deoarece ouăle depuse de insecte sunt rezistente şi, chiar dacă pasărea pare sănătoasă, după o vreme apar noi acarieni.• soluţii pe bază de ivermectină: acestea sunt recomandate de veterinar în stadiile avansate şi grave ale bolii şi trebuie aplicate cu periodicitate, la sfatul veterinarului. Soluţiile cu ivermectină se aplică pe gât, în jurul ciocului, în jurul funduleţului şi de aici se răspândesc pe corpul păsării, la nivelul pielii, ucigând acarienii. Ivermectina este toxică, astfel că aplicarea acestui tratament trebuie făcută de un veterinar. În paralel, se poate folosi şi uleiul de parafină. Dezinsecţie şi curăţenie: colivia şi toate obiectele folosite de peruşi trebuie tratate cu insecticide, trebuie spălate zilnic cu apă fierbinte, frecate cu spirt şi din nou clătite cu apă. Este important ca acarienii să nu se ascundă prin crăpăturile jucăriilor sau ale coliviei, pentru că vor ataca din nou păsările. Dezinsecţia completează tratamentul, una fără cealaltă nu se poate! Ciuperca ciocului poate fi confundată cu râia. În condiţii mizere şi cu un sistem imunitar slab, peruşii se pot îmbolnăvi de ciuperca ciocului, care face ca cera şi ciocul să capete un aspect spongios, ca de burete, şi apar cruste la suprafaţă. Această boală poate fi confundată cu râia, de aceea este foarte important ca veterinarul să dea un diagnostic corect.