Întreabă Veterinarul!

Mihaela Mincu,dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua! Care sunt riscurile deparazitării şi vaccinării în aceeaşi zi a unui labrador de 6 săptămâni? Cum iţi dai seama că puiul este bolnav? Are poftă de mâncare, dar adoarme din 10 în 10 minute. Vă mulţumesc, LauraR: Se recomandă ca deparazitarea internă să se facă înainte de vaccinare cu 14 zile, pentru a se putea realiza şi rapelul deparazitării interne. Animalul trebuie să fie în stare de sănătate perfectă în momentul administrării vaccinului. Prezenţa paraziţilor intestinali atrag după sine o scădere a imunităţii animalului şi administrarea vaccinului nu va avea efectul dorit.În prima parte a vieţii puiuţii îşi petrec majoritatea timpului hrănindu-se şi dormind. Ei cresc destul de rapid şi pentru asta au nevoie de energie pe care o obţin din hrană şi somn. Cu timpul o să observaţi că aceste activităţi o să fie cu o durată mai scurtă, iar el va începe să exploreze spaţiul înconjurător, o să se joace mai mult, iar durata somnului va fi mai scurtă. Dacă observaţi că animăluţul dumneavoastră este letargic, nu se joacă, nu se hrăneşte, nu este interesat de mediul înconjurător, are febră, diaree sau prezintă vomă vă recomand să luaţi legătura cu medicul veterinar curant.

Daniela Chelaru, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua! Am un căţeluş de 3 ani. L-am găsit când era mic de aproape 3 săptămâni pe o grămadă de gunoi, cineva îl aruncase deoarece avea purici şi păduchi de găină. L-am crescut cu biberonul şi vroiam să-l dau, că eu mai aveam unul, dar a rămas al meu.   De mic se speria de cel mai mic zgomot şi am crezut că îşi va reveni cu timpul, dar nu a fost aşa. Se sperie cel mai rău de maşina de spălat rufe când ajunge la programul de stoarcere, iar ultima dată când am fost la veterinar pentru vaccin tremura rău. Când am vrut să-i taiem unghiile a vrut să muşte. Ce să fac să nu mai fie atât de stresat măcar acasă?Cum să mă port cu el? Celălalt nu are nimic. De ce este aşa? Vă mulţumesc anticipat, AdelaR: Din cauza traumelor suferite la o vârstă fragedă, animalele rămân uneori cu această teamă accentuată şi cu un psihic labil. Din păcate foarte multe lucruri nu prea puteţi face. Este posibil să rămână cu această problemă pe tot parcursul vieţii.   Trebuie să vă purtați cu el cu multă răbdare, înţelegere şi dragoste. Trebuie să îl obişnuiţi cu anumite manopere, cum ar fi tăiatul unghiilor, curăţatul în urechi sau vidarea glandelor perianale, deoarece acestea sunt manopere foarte frecvente. Obișnuirea lui se poate face ca o joacă, atunci când este relaxat îi umblaţi pe la labuţe, la unghii sau la urechi astfel să se obişnuiască cu atingerea în acele zone. Când îi este foarte frică de un obiect străin îl apropiaţi încet de acel obiect, astfel să înţeleagă că nu va păţi nimic. Acest lucru se face lent, poate chiar în mai multe etape. Cel mai important este ca el să aibă încredere în dumneavoastră, să ştie că atunci când sunteţi acolo nu i se va întâmpla nimic. Un alt lucru pe care îl puteţi face este să discutaţi cu un specialist (cu un dresor, cu un specialist în etologie canină) pentru câteva sfaturi. Fiind vorba de un căţel foarte stresat, puteţi să îi daţi o dietă specială, care se adresează animalulor stresate. Se numeşte Royal Canin Calm şi o puteţi găsi în magazinul nostru.

Mihaela Mincu, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Aş dori să mă ajutaţi. O căţeluşă maidaneză a fost luată la ecarisaj. Acolo a fost castrată şi pus bănuţ în ureche. De când a fost adusă de acolo (la o instituţie) este foarte foarte stresată, tremură, nu mănâncă. Ce să-i dau pentru calmare, relaxare. E foarte fricoasă şi stă ascunsă. Vă mulţumesc, VioletaR: Trebuie să aveţi răbdare cu căţeluşa pe care aţi adoptat-o. Necunoscând condiţiile în care a trăit, nu ne putem aştepta la un comportament normal pentru un câine. Este destul de dificil şi pentru ea să se acomodeze noului mediu. Este normal pentru un moment să nu fie aşa sociabilă din cauza faptului că poate nu a intrat în contact direct cu oamenii decât în condiţii speciale(capturare, transport, sterilizare), experienţe pe care ea le poate percepe ca şi traume.Intraţi în contact cu ea. Arătaţi-i că mâna hrăneşte, nu face rău. Mângăiaţi animalul şi vorbiţi pe un ton calm. Amenajaţi un spaţiu numai pentru ea, în care să se simtă în siguranţă. Nu schimbaţi locul vaselor pentru hrană şi apă. Ademeniţi animalul cu hrană umedă (conservă) sau cu recompense şi încercaţi astfel să îi câştigaţi încrederea. Încercaţi să nu expuneţi animalul unui număr mare de persoane încă de la început. Acest lucru îl veţi putea realiza treptat. Apropiaţi-vă treptat de ea, să vadă că nu îi faceţi nici un rău şi cu timpul vă va lăsa să o mângâiați Pentru a reduce stresul puteţi să îi administraţi tonice nervoase. Nu administraţi sedative sau alte medicamente cu efect neuroleptic fără acordul medicului veterinar curant sau fară supraveghere medicală. Câştigarea încrederii animalului este un proces de durată care necesită multă răbdare din partea dumneavoastră.

Mihaela Mincu, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Am un câine de talie mică în vârstă de 6-7 ani şi de vreo 2 ani (nu mai ştiu exact) a început să facă crize asemănătoare celor de epilepsie şi chiar şi medicul ne-a spus acest lucru şi ne-a zis să îi dăm fenobarbital dacă nu vrem să-l eutanasiem. Crizele le face doar când intră în călduri. Am vrea să-l castrăm ca să nu mai facă crize, însă nu am primit un răspuns clar daca e recomandată această operaţie sau nu. Suntem într-o mare dilemă şi eu şi familia pentru că nici nu vrem să-l mai lăsăm să se chinuie, dar nici nu vrem să-l eutanasiem. Deci, întrebarea mea este dacă poate fi castrat chiar dacă suferă de epilepsie şi dacă după operaţie mai face crize? Vă mulţumesc anticipat! OanaR: Epilepsia este o tulburare nervoasă caracterizată clinic prin atacuri, convulsii tonico-clonice, pierderi ale cunoştinţei. Aceasta are un caracter brusc şi recidivant. Crizele sunt foarte puternice, iar revenirea este spontană. Crizele se pot repeta la intervale de timp variabile (uneori ciclice). Este o boală ce apare frecvent la câinii cu vârste mai mari de 6 luni. Puteţi citi mai multe detalii despre acesta în articolul Câinele meu are crize epileptiforme. Pe de altă parte crizele epileptiforme pot însoţi şi alte boli (sindroame hepato-renale, infestaţii cu endoparaziţi, mai ales la tineret, intoxicaţii, hipoglicemie, hipocalcemie, hipomagneziemie), ceea ce impune un diagnostic diferenţiat şi înlăturarea sau tratarea cauzei primare.   Animalele ce prezintă crize epileptiforme se pot castra, dar se va folosi un alt tip de anestezie aşa cum este anestezia inhalatorie sau un alt tip de anestezie din care poate fi trezit imediat după încheierea intervenţiei chirurgicale. De asemenea, vă recomand să se realizeze un examen amănunţit al sângelui pentru a ne asigiura că organismul animalului poate suporta anestezia şi intervenţia chirurgicală. La masculi, această intrevenţie chirurgicală (orhidectomie totală/bilaterală) este mai puţin traumatizantă decât la femele, cu o un timp operator scurt şi perioadă de recuperare minimă. Înaintea operaţiei cu o perioadă de aproximativ 4-5 săptămâni îi puteţi administra şi o hrană specială aşa cum este Hill's b/d sau Royal Canin Calm. Acest tip de hrană conţine compuşi pentru protecţia celulei nervoase, va restabili echilibrul cerebral, animalul va fi mai relaxat şi nu va avea reacţii imprevizibile, preîntâmpinând astfel producerea unei noi crize. Crizele epileptiforme, dacă sunt declanşate de nivelul hormonal sau de alte implicaţii ale căldurilor (aflux sangvin crescut, nelinişte, nervozitate), vor înceta după castrare sau îşi vor pierde din intensitate. Dacă aceste crize au altă cauză determinantă, castrarea nu va influenţa gravitatea, timpul sau perioada de reapariţie a simptomatologiei specifice.       Hill's Prescription Diet B/D Canine       Royal Canin Calm

Mihaela Mincu, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Am dus câinele meu Yorkshire Terrier de un an şi trei luni la tuns şi toaletat şi mi s-a spus că are otită, să-l curăţ timp de o săptămână zilnic şi apoi să-l duc să-l vadă... nu e prea mult timp să-l las fară tratament? Nu există soluţii care să îndepărteze mai uşor otita? Menţionez că i-a fost scos părul din urechi, urechea nu este inflamată, doar se scarpină des, ceea ce ne-a făcut să-i curaţăm urechile şi să observăm o abundenţă de ceară maroniu-închis, fara un miros deosebit.Mulţumesc anticipat pentru răspuns, AuraR: Otita reprezintă inflamaţia conductului auditiv extern. Se caracterizează prin eritem, edem, cantitate crescută de exudat şi celule epiteliale descuamate. Ca semne clinice putem observa prurit la nivelul pavilionului urechii, conchia auriculară este de culoare roşie, cu sensibilitate algică accentuată, animalul scutură frecvent din cap, uneori ţine capul înclinat pe partea cu urechea afectată. Otita este determinată de factori determinanţi (paraziţi, tumori, fungi, traumatisme, corpi străini, hipersensibilitate), factori predispozanţi (urechile lăsate, păr crescut abundent în pavilionul urechii) şi factori oportunişti (bacterii ce îşi exercită potenţialul patogen doar pe fondul altor leziuni).Pentru a se face o diferenţiere a acetor factori se recomandă otoscopia şi/sau prelevarea de probe pentru evidenţierea cauzei în urma examenelor de laborator. Înainte de aplicarea oricărui tratament medicamentos urechea trebuie să fie curăţată cu o soluţie auriculară pentru utilizare frecventă. După ce urechea se usucă puteţi aplica tratamentul medicamentos. Pentru câinii cu sensibilitare algică puternică se recomandă efectuarea tratamentului sub sedare. Primele administrări ar trebui făcute de medicul veterinar curant. Dacă efectuaţi tratamentul acasă puteţi proceda astfel: se ţine capul animalului plecat cu urechea afectată în sus, se picură în ureche soluţia de curăţat pentru utilizare frecventă în cantitate suficientă, se masează urechea animalului de la bază spre vârf, se înlătură excesul de lichid prin aspirare sau cu compresă din tifon. Se repetă operaţiunea până când urechea este curată. Încercaţi ca prin ştergere să nu lezionaţi conductul auditiv, şi ştergeţi urechea până la nivelul la care puteţi vedea. Nu îndesaţi în ureche tampoane de vată sau alte materiale igienico-sanitare. După curăţare, urechea se lasă să se usuce (aproximativ 30 min), după care se aplică tratamentul pentru orită (soluţie ce conţine antibiotic, antiparazitar sau antimicotic +/- anestezină). Vă recomand totuşi un examen otoscopic amănunţit şi efectuarea primelor sedinţe de tarapie la medicul veterinar curant.

Mihaela Mincu, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Am o întrebare pentru că sunt foarte nedumerită... nu am avut niciodată câine până acum... Peste câteva zile îmi iau un pui de bichon maltez, precizez că are cam o lună şi jumătate. Aş vrea să ştiu ce îi pot da de mâncare? Şi cum aş putea să îl învăţ să nu îşi facă nevoile în casă? Asta bineînţeles când mai creşte. Vă mulţumesc mult pentru răspuns!!! IoanaR: Bichonul este un câine de talie mică şi are următoarele etape de viaţă: de la 0 la 2 luni este încadrat în categoria puppy de la 2 la 10 luni este junior vârsta de adult începe la 10 luni şi durează până la 8 ani după vârsta de 8 ani câinele bichon maltez este senior.   Fiecare etapă din viaţă are anumite cerinţe şi astfel există o hrană specială pentru fiecare categorie de vârstă.   Când achiziţionaţi animalul ar trebui să întrebaţi crescătorul ce tip de hrană i-a administrat până la această vărstă. Dacă hrana a fost de bună calitate puteţi continua aceeaşi gamă. Dacă nu, puteţi schimba alimentaţia căţeluşului, dar treptat pentru a evita riscul apariţiei unor tulburări digestive.Este de preferat să îi administraţi o hrană industrială de bună calitate, iar hrana pregătită în casă să aibă o pondere mică (alimente permise: gălbenuş fiert sau crud 1 bucată pe săptămână, brănză dulce de vaci, iaurt degresat, supă din legume, orez cu legume, carne din peşte, vită, pui, cal fiartă sau preparată la grătar, legume şi fructe, miere de albine).Hrana industrială trebuie să aibă cea mai mare pondere în alimentaţie sau chiar să fie hrănit exclusiv cu tipul acesta de hrană. Hrana se alege în funcţie de vârstă, talie şi grad de calitate. Pentru câinele dumneavoastră, la această vârstă vă recomand o hrană superpreminum aşa cum este: Royal Canin Starter Veterinary sau Royal Canin Starter Mini, Advance Initial Puppy Protect, Alleva Puppy Small Breed, Hill's Puppy Mini, Brit Care Puppy All Breed, Natural Trainer Puppy and Junior Mini. Toate aceste tipuri de hrană se pot hidrata rapid, dacă animăluţul este foarte mic ca vârstă şi nu are dinţişori sau aceştia sunt foarte puţin vizibili. Pentru un moment nu veţi putea scoate căţeluşul afară să îl învăţaţi unde trebuie să urineze sau să defece. Veţi putea realiza acest lucru numai după ce termină schema de vaccinare impusă de medicul veterinar (mai multe detalii puteţi citi într-un alt articol, apăsând aici). Până atunci puteţi folosi covoraşele absorbante (Karlie Potty Pads, Simple Solution Training Pads) şi suportul special pentru acestea (Karlie Puppy Toilet). Este de preferat ca locul în care poziţionaţi covoraşul sau suportul să nu fie schimbat pentru ca animăluţul să ştie exact unde trebuie să meargă. În ajutorul dumneavoastră vin şi soluţiile atractante (Karlie Puppy Trainer sau Amici e Felici Puppy Trainer). Acestea se picură în centrul covoraşului şi vor "chema" animăluţul în spaţiul respectiv. Când căţelușul a defecat sau a urinat în spaţiul special amenajat trebuie recompensat pentru a şti că lucrul acela vă bucură. Numai aşa va repeta gestul.                 KARLIE Potty Pads   KARLIE Puppy Toilet                                   AMICI E FELICI Puppy Trainer   KARLIE Puppy Trainer    

Daniela Chelaru, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: De ce câinele meu mănâncă pământul din ghivece? Mulţumesc, SimonaR: Animalele au obiceiul de a consuma lucruri care sunt total necomestibile, cum ar fi fecalele proprii sau ale unui alt animal, pietre etc. Acest fenomen poarta numele de simdrom Pica - tendinţa animalului de aconsuma lucruri necomestibile.  Acest coportament este frecvent la câinii tineri, dar nu numai. Cauzele apariţiei unui astfel de coportament pot fi medicale sau comportamentale. Dintre cauzele medicale menţionez - lipsa de anumite substanţe nutritive (cum ar fi fierul sau alte minerale, de aici tendinţa animalului de a mânca pietre, pământ, de a roade pereţii, covoarele etc.);- diabetul zaharat  (apetitul fiind foarte crescut în acest caz, animalul având senzaţia permanantă de foame) - tulburări gastro-intestinale etc.   Dacă animalul are totuşi o dietă alcătuită din hrană de bună calitate, nu are probleme de sănătate şi i se mai oferă şi suplimente nutritive, iar comportamentul persistă, atunci discutăm de alte cauze. De aceea, este recomanadat să vă consultaţi cu medicul veterinar curant care vă poate sfătui legat de dieta animalului şi vă poate spune dacă este vreo problemă medicală sau nu. Animalele ajung să manifeste comportamente de genul acesta atunci când vor să ataragă atenţia, atunci când se plictisesc. Atunci când surprindeţi animalul mâncând pământ îi puteţi distrage atenţia cu un zgomot puternic, îl puteţi recomansa atunci când adoptă un comportament normal, puteţi utiliza spray-uri repelente pentru îndepărtarea animalului de anumite obicte şi zone. Oferiţi suficientă atenţie şi multe jucării care să îl ţină ocupat. Un articol despre un caz similar puteţi citi apăsând aici.

Jowad Timol, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Am un labrador de 5 luni şi jumătate care în urmă cu 2 zile a înghiţit o bucată cam de 5 cm de şosetă. Nu se simte rău, nu vomită, scaunul este normal, pe scurt... nu este nimic schimbat în comportamentul lui. Menţionez că şoseta era din bumbac. Poate fi digerată? Daca nu o elimină ce ar trebui făcut? Vă mulţumesc anticipat pentru răspuns! SimonaR: Înghiţirea unor obiecte sau a altor lucruri necomestibile în mod curent poartă denumirea de sindrom de Pica. Este necesară limitarea accesului animalului la astfel de obiecte prin purtarea unei botniţe când este afară şi prin supravegherea animalului când este posibil. De asemenea, încercaţi să nu lăsaţi în zone accesibile animalului obiecte necomestibile ce pot fi roase sau înghiţite de acesta. Fibrele vegetale, aşa cum este şi bumbacul, sau cele adăugate ţesăturilor nu pot fi digerate de către organismul carnivorelor deoarece nu sunt prezente în tubul lor digestiv enzimele necesare acestui proces. Riscul ingestiei obiectelor precum beţe, oase, pietre, pungi din plastic, etc., sau, ca în cazul de faţă, este reprezentat de posibilitatea producerii unor blocaje intestinale, invaginaţii intestinale sau de volvulus. Aceste afecţiuni se manifestă prin blocarea tranzitului intestinal, încetarea defecării, continuându-se cu necroza porţiunilor de intestin afectate. Rezultatul final, dacă nu se remediază de urgenţă, este decesul animalului. Pentru a stabili locul din intestin în care se află obiectul ingerat se pot face radiografii abdominale sau examene endoscopice. Deoarece fibra de bumbac nu este radioopacă radiografiile se vor efectua după administrarea unei substanţe de contrast, iar în urma seriei de radiografii se va stabili locaţia obiectului şi tratamentul necesar, fie medicamentos cu administrarea de laxative sau efectuarea de clisme, fie chirurgical în cazuri mai grave.

Mihaela Mincu, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Am un brac german în varstă de 3 luni şi a devenit un pic agresiv din cauză că îi ies 2 dinţişori laterali în faţă. Muşcă şi este foarte nervos, uneori plânge şi în afară de faptul că i-am dat oase din piele şi cereale... nu ştiu ce să-i mai fac. Exista cumva calmante sub formă de geluri sau spray împotriva durerii de dinţi? Vă mulţumesc, ManuelaR: Durerile de dinţi sunt prezente la căţeluşii de această vârstă, fiind în perioada în care cad dinţii de lapte şi cresc cei permanenţi. De obicei tolerează bine durerea şi o exprimă doar prin ros excesiv. Există şi exemplare (aşa cum este şi căţelul dumneavoastră) mai puţin rezistente la durere. Pentru acest tip de durere nu există un produs de uz veterinar pe care aş putea să îl recomend. Ceea ce se utilizează de obicei sunt gelurile de uz uman ce se folosesc pentru bebeluşi. Dacă durerea nu cedează sau este prea intensă puteţi opta pentru administrarea unui antiinflamator de tip nesteroidian, dar numai sub supraveghere medicală. Ca alimentaţie puteţi alege să îi oferiţi hrană industrială crochetată, batoane cu consistență crescută, morcovi întregi sau jucării special create pentru puii de câine în perioada de schimbare a dinţilor.  

Mihaela Mincu, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Am o căţeluşă chihuahua în vârstă de 5 luni, face crize epileptiforme de la varsta de 3 luni (cu contractură şi spasm muscular, maxilare încleştate, hipersalivaţie, durata cca. 3 min), în urma examenului CT a fost diagnosticată cu hidrocefalie congenitală. Ce tratament recomandaţi? O poate ajuta Omeprazolul? Mulţumesc, IolandaR: Hidrocefalia este o boală congenitală, dar poate apărea şi ca urmare a traumatismelor sau consecutiv dezvoltării tumorilor cerebrale şi reprezintă acumularea în exces a lichidului cefalo-rahidian la nivel cerebral. Sunt mai multe cauze ce determină această acumulare: fie un deficit de drenare al lichidului (obstrucţii sau subdezvoltarea ventriculelor sau a canalului cefalo-rahidian, prin care se drenează în mod normal acest lichid), fie o secreţie excesivă. Diagnosticul în general se face de la o vârstă fragedă şi sunt afectaţi în general câinii de tipul toy sau cei din rasele brahicefalice. Datorită acumulării acestui lichid, creierul suferă un proces de compresiune şi uneori chiar de atrofie cerebrală. De asemenea fontanelele (oasele craniene) nu reusesc să se apropie şi uneori poate apărea o proeminenţă cu conţinut lichid.Datorită faptului că se exercită o presiune puternică asupra creierului apar aceste crize epileptiforme, pierderi pasagere ale vederii, uneori chiar orbire, strabism, incoordonari ale mişcărilor şi imposibilitatea de învăţare a comenzilor, lipsa de percepţie şi reacţie. Tratamentul este destul de dificil de realizat şi constă în administrarea de corticosteroizi sau intervenţie chirurgicală prin care se implantează un cateter ce drenează lichidul în altă cavitate. Această intervenţie are rolul de a ameliora starea animalului, dar nu vindecă boala. Omeprazolul este considerat un pansament gastric folosit la pacienţii cu gastrite severe sau ulcere gastrice, deci nu cred că administrarea lui îi va ameliora starea generală.

Daniela Chelaru, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Am un câine de aproximativ 6 luni, câine de curte. Cum îl pot dezvăţa să roadă copacii pe care încerc să-i plantez în curte, şi pe care el îi tot roade, şi nu numai, roade tot ce ţine de gradină. Cu consideraţie, DanR: Motivul principal pentru care câinii rod este faptul că îşi schimbă dentiţia, ceea ce creează un disconfort, iar prin ros se simt mai bine. Câinii îşi schimbă dentiţia între 3 şi 7 luni. Înainte de a se căuta o rezolvare pentru acest comportament este important să se caute cauza. Motivele pentru care un câine roade pot fi : Schimbarea dentiţiei Nu a fost invăţat la vârstă fragedă ce are voie să roadă şi ce nu Plictiseala Curiozitatea Vrea să atragă atenţia Suferă că este lăsat singur Suferă că este izolat Îi este frică   Câinele are nevoie de o perioadă de acomodare, până va înţelege ce are voie să roadă şi ce nu. Certaţi-l doar atunci când îl prindeţi asupra faptului, ulterior este inutil să o mai faceţi. Nu va înțelege de ce. Chiar dacă o să aibă privirea ca şi cum se simte vinovat, de fapt el reacţionează la tonul dumneavoastră şi la atitudinea dumneavoastră. Niciodată nu se va gândi că a făcut ceva acum ceva timp, şi acesta este motivul pentru care sunteţi supărat. Este important să îi oferiţi jucării speciale pentru ros, care să nu poată fi confundate cu obiectele dumneavoastră de preţ. Acordaţi-i suficientă atenţie.Începeţi un program de dresaj, de socializare. Învăţaţi în cadrul programului de dresaj comenzi de genul „lasă”, „nu ai voie”. Recompensaţi-l atunci când are un comportament adecvat.  Puteţi utiliza de asemenea şi diverse substanţe repelente, special create pentru a îndepărta animalele de anumite obiecte.

Daniela Chelaru, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Am un câine pechinez pe nume Rocky. Are 8 luni, dar nu l-am spălat pe dinţi până acum. Aş vrea să ştiu dacă îl poate afecta şi dacă trebuie să îl spăl de acum... Mulţumesc, DeeaR: Pentru prevenirea apariţiei tartrului se poate efectua periajul dinţilor la câini, însă, dacă animalul nu acceptă, se pot adopta şi alte metode de prevenire cum ar fi: mâncarea special creată (Ex. Royal Canin Dental special, Hill's t/d) batoane speciale de ros benzi masticabile (Ex. Candioli Dental Pet) Periajul se recomandă să se efectueze exclusiv cu produse de uz veterinar (pastă de dinţi şi perie de uz veterinar). Pastele de dinţi sunt cu diverse arome, ceea ce face mai uşoară acceptarea periajului. Deci, ca răspuns la întrebarea dumneavoastră, da, puteţi să începeţi să îl spălaţi pe dinţi.

Daniela Chelaru, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. V-aş ruga să-mi spuneţi care este vârsta potrivită pentru împerechere a câinilor, pentru că am un Yorkshire Terrier, mascul, de 1 an şi 2 luni, iar o prietenă are o femelă de 2 ani şi consideră că e prea mică. Mulţumesc, AureliaR: La câinii domestici maturitatea sexuală apare la vârsta de 6-12 luni, atât pentru femele, cât şi pentru masculi.  Gestaţia poate apărea chiar la primul ciclu estral, dar împerecherea nu este recomandată înainte de al doilea ciclu (la rasele de talie mică undeva în jurul vârstei de 1,5 ani, la rasele de talie mare în jurul vârstei de 2 ani). Ciclul de călduri apare la 6-12 luni, în funcţie de rasă şi dezvoltarea corporală. Ciclul de călduri revine la fiecare 6 luni (cu variaţii în funcţie de individ) , pe toată perioada vieţii femelei. Femelele nu au menopauză, însă odată cu înaintarea în vârstă scade fertilitatea , ciclul de călduri devine neregulat. După vârsta de 8 ani, nu se mai recomandă împerecherea, deşi animalele rămân fertile în continuare. Primul stadiu al ciclului reproductiv la femele este proestrul. Iniţial vulva se tumefiază, apare descărcarea de lichid sangvinolent, urinări frecvente, neliniştea femelei. În această perioadă masculii sunt atraşi de femelă, însă aceasta nu este receptivă. Durata proestrului este de 9 zile.Următorul stadiu  este estrul. În această etapă a ciclului, femelele sunt receptive şi acceptă masculul. Doar în această perioadă împrecherea poate fi urmată de o gestaţie.  Pe perioada proestrului şi estrului femelele au o descărcare sangvinolentă, care la unele femele nu poate fi observată datorită toaletării intense (femela se linge insistent în regiunea organelor genitale). Aceste două perioade sunt cunoscute sub denumirea de „călduri”. Durata lor poate varia de la 5 la 21 de zile. Diestrul este perioada următoare şi durează 56-58 zile la femelele gestante şi  între 60-100 zile la femelele negestante. Deoarece profilul hormonal atât la femelele gestante, cât şi la cele negestante este acelaşi, frecvent femelele negestante manifestă o pseudogestanţie, manifestată prin creşterea în greutate, inflamarea glandelor mamare, apariţia secreţiei glandelor mamare, exprimarea comportamentului matern. Anestrul  este perioada de linişte reproductivă, când femela nu este atrasă şi nici nu atrage masculii. Durata lui este de 4- 5 luni. Gestaţia durează între 59 şi 65 de zile, media fiind de 63 de zile.  Un lucru foarte important care trebuie să fie în atenţia proprietarilor de femele este riscul crescut de a face piometru (infecţie la nivelul coarnelor uterine), o afecţiune frecventă, ce poate pune viaţa animalului în pericol dacă nu este descoperită la timp. Orice modificare în starea generală a femelei, lipsa apetitului, febră, apatie, scurgeri (atunci când vorbim de un piometru cu cervix deschis) pot indica instalarea piometrului şi este recomandat să mergeţi cu animalul la medic cât mai repede posibil. Utilizarea produselor hormonale pentru scoaterea femelelor din călduri creşte riscul apariţiei piometrului şi bineînţeles şi a tumorilor mamare, de aceea recomandarea este de a steriliza femelele care nu sunt utilizate la reproducţie.

Daniela Chelaru, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Am un câine pechinez în varstă de 5 luni ce prezintă crize epileptiforme la un interval de 5 minute,  a căror durată este de 1-2 minute. Aceste femoneme se întamplă de 5 zile, în care frecvenţa acceselor s-a mărit de la unul la cel mentionat mai sus. Precizez că pana în momentul apariţiei acestor fenomene câinele era perfect normal. Ce poate avea?Ce tratament trebuie urmat? Mulţumesc anticipat pentru răspuns, AdelineR: Epilepsia este o tulburare neurologică, caracterizată de atacuri bruşte, periodice, de scurtă durată. Printre manifestări se numără vărsături, urinări şi defecări necontrolate, salivare abundentă, crampe, pierderea conştienţei.  Boala este de fapt o tulburare a activităţii electrice cerebrale, ceea ce duce la conducerea haotică a impulsurilor nervoase, de aici apărând tabloul clinic.   Epilepsia poate fi congenitală. Cauzele epilepsiei adevărate sunt necunoscute. Crizele epileptiforme pot  fi determinate de alte boli (leziuni cerebrale, tumori, hipocalcemie, hipoglicemie, parazitoze, hidrocefalie, intoxicaţii, encefalopatie hepatică, toxoplasmoza, boli renale, hipoxie, tulburări emoţionale şi mentale severe). La căţeii cu infestaţii masive cu paraziţi intestinali apare intoxicaţia cu ascaron, care are ca manifestare şi apariţia crizelor epileptiforme.Prima criză epileptică apare la câini cu vârsta cuprinsă între 6 luni şi 5 ani. Atacul complet de epilepsie cuprinde mai multe faze.  Prima fază poate trece neobservată, manifestându-se ca o schimbare de dispoziţie, insomnie. Cea de a doua fază are semne vizibile cum ar fi tendinţa animalului de a se ascunde, panică, nervozitate, salivare. A treia fază are un impact mai mare doarece se manifestă prin pierderea conştienţei, spasme musculare, pedalare şi durează cam 1-3 minute. Frecvent apar şi urinările şi defecările necontrolate. Ultima fază poate dura toată ziua, animalul este confuz, nelinistit sau letargic. Apariţia simptomelor este sesizată frecvent de proprietari de la primele faze, lucru foarte important pentru administrarea tratamentului. Este boală incurabilă, însă cu o terapie adecvată animalul poate duce o viață normală. Diagnosticul se pune pe baza examenului neurologic şi istoricului medical, după eliminarea altor cauze posibile. Tratamentul se recomandă în cazul animalelor cu mai multe atacuri pe lună. Scopul este de a reduce frecvenţa şi gravitatea atacurilor. Anumite substanţe medicamentoase utilizate în terapia epilepsiei pot avea efecte secundare cum ar fi creşterea apetitului alimentar şi hidric, urinări frecvente. Pot apărea şi efecte secundare grave precum leziunile hepatice severe, anomalii sanguine.  De aceea, se recomandă analize de sânge complete la fiecare 6 luni de terapie.  Pentru un diagnostic şi o terapie adecvată vă recomand să mergeţi la o clinică veterinară unde se pot face investigaţiile necesare pentru aflarea cauzei apariţiei crizelor epileptiforme. Este indicat să notaţi momentul apaiţiei crizelor, durata lor, manifestarea lor, etc pentru a că toate aceste informaţii vor ajuta medicul în stabilirea unui diagnostic corect. Pentru reducerea numărului crizelor, animalul se poate ajuta prin oferirea unei hrane de bună calitate, eliminarea sustanţelor chimice şi poluanţilor (spray-uri, fum de ţigară etc) eliminarea altor probleme de sănătate (diabet, tulburări ale glandelor endocrine, tumori, afecţiunile hepatice, renale), reducerea stresului.

Daniela Chelaru, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Am o căţeluşă Labrador Retriver de 6 luni. Până acum aproximativ 3 săptămâni am hrănit-o cu Royal Canin Labrador Junior, dar din motive financiare am trecut pe Dog Chow, numai că face "treaba mare" foarte mult şi îi este foame tot timpul. Aş dori să îi schimb hrana cu ceva mai bun, ce îmi recomandaţi?  Vă mulţumesc, Eugen R: Pentru a avea un câine sănătos este bine să îi daţi o mâncare de bună calitate, astfel îi asiguraţi necesarul de nutrienţi. Hrana superpremium se alege în funcţie de talia şi vârsta animalului şi, de ce nu, în funcţie de rasă. Mâncarea superpremium este reprezentată de următoarele game: Royal Canin, Hill's, Affinity Advance, Purina Pro Plan, Alleva, Happy Dog, Belcando, Brit Care, Natural Trainer, ordinea fiind pur întâmplătoare. Un alt lucru de care trebuie să ţineţi cont este cantitatea de mâncare oferită. Pe pungile de mâncare găsiţi tabelul nutriţional, în care producătorii trec cantităţile recomandate pentru vârsta şi greutatea animalului. Cantităţile se adaptează odată cu creşterea în greutate a animalului. În acest mod vă asiguraţi pe de o parte că îi daţi cantitatea necesară şi pe de altă parte preveniţi supraalimentaţia, mai ales că Labradorul este o rasă mâncăcioasă.Nu este recomandat ca hrana să fie lasată la discreție, ci să se stabilească 2- 3 tainuri pe zi, se lasă hrana 15 min în fața animalului, daca nu consumă se ridică și primește la următoarea masă. Apa proaspătă se lasă la discreție.      Pe langă o hrană de bună calitate este recomandat ca pe toată perioada de creștere (adică până la 1,5 ani) animalul să primescă și splimente nutritive. Trebuie să aveți grijă și la deparazitările interne deoarece prezența paraziților interni poate determina o creștere a apetitului, fără ca animalul să asimileze hrana și la deparazitările externe deoarece purecii transmit paraziții interni. Nu este recomandat ca hrana să fie lasată la discreţie, ci să se stabilească 2 - 3 tainuri pe zi, se lasă hrana 15 min în faţa animalului, daca nu consumă se ridică bolul şi îl primeşte din nou la următoarea masă. Apa proaspătă se lasă la discreţie. Pe langă o hrană de bună calitate este recomandat ca pe toată perioada de creştere (adică până la 1,5 ani) animalul să primescă şi splimente nutritive. Trebuie să aveţi grijă şi la deparazitările interne deoarece prezenţa paraziţilor interni poate determina o creştere a apetitului, fără ca animalul să asimileze hrana şi la deparazitările externe deoarece purecii transmit paraziţii interni.

Daniela Chelaru, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Am un Yorkshire Terrier în vârstă de 5 luni, până acum îi făceam baie din 2 în 2 săptămâni, dar am auzit că nu este bine să-l spăl aşa des că i se sensibilizează pielea şi poate lua boli de piele. Întrebarea mea este: cât de des îi pot face baie? Vă mulţumesc, Luiza MariaR: Pielea animalelor cu blană are anumite particularităţi de care trebuie să ţinem cont atunci când vrem să le spălăm. Trebuie să luăm în calcul faptul că animalele au chimia pielii diferită de cea a oamenilor, de aceea se recomandă utilizarea produselor de uz veterinar şi este interzisă utilizarea produselor destinate oamenilor, pentru a nu se strica echilibrul pielii şi astfel să crească riscul apariţiei afecţiunilor dermatologice. Piaţa produselor de uz veterinar a crescut foarte mult şi găsiţi uşor şampoane şi balsamuri speciale, în funcţie de blana animalului. Există şi produse de spălare uscată care reduc grăsimea şi murdăria de pe blană. Animalele nu au glande sudoripare, deci nu transpiră. Au doar glande sebacee, care secretă un sebum ce ajută la menţinerea sănătăţii pielii şi blănii.   Prin spălări frecvente se îndepărtează sebumul, iar pielea este astfel expusă apariţiei problemelor cum ar fi infecţii cutanate, iritaţii, eczeme, uscarea excesivă, iar blana devine mată. Frecvența spălării câinilor este influențată de mai mulţi factori printre care rasa şi lungimea firului e păr (câinii cu părul mai lung necesită băi mai frecvente deoarece blana adună mai multă mizerie). Unii câini au nevoie de o baie pe lună, în timp ce alţii pot avea nevoie de o baie la 6 luni. În cazul unor tratamente cu sampoane medicinale, băile pot fi necesare de mai multe ori pe săptămână. Cei mai mulţi proprietari spală animalul pentru că miroase, nu pentru că acesta ar avea nevoie. În general, se recomandă îmbăierea animalului de 3-4 ori pe an, însă există situaţii când frecvenţa creşte. Dacă animalul se murdăreşte foarte tare, atunci este recomandat să fie îmbăiat, în caz contrar vor apărea afecţiuni dermatologice. Dacă în urma băilor observaţi că pielea este uscată, atunci este bine să măriţi perioada dintre băi.    Înainte de baie trebuie să îi băgaţi animalului vată în urechi, astfel evitaţi intrarea apei, factor favorizant pentru apariţia infecţiilor. Toaleta urechilor se face separat, cu ajutorul beţişoarelor de urechi şi al soluţiilor speciale de curăţare.   Pentru întreţinerea blănii se recomandă periatul, care este necesar cel puţin o dată pe săptămână. Periatul trebuie realizat aşa încât uleiurile esenţiale să fie răspândite pe pielea animalului. Uleiurile menţin pielea sănătoasă şi hidratată şi dau luciu blănii. Periatul reduce cantitatea de mizerie din blana animalului şi astfel reduce şansele de apariţie a unor infecţii cutanate cauzate de astuparea porilor şi prezenţa bacteriilor şi a fungilor.

Daniela Chelaru, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua! Am o caţeluţă bichon de 2 ani şi până în urmă cu 2 zile nu am avut nici un fel de probleme de sănătate. A fost înţepată de o albină şi imediat nu a mai putut să meargă, a vomitat,a facut diaree şi a urinat sânge. În continuare urinează sânge, am mers de urgenţă cu ea la medic specialist şi după ce i-a făcut analizele de sânge i-a dat diagnosticul de insuficienţă hepatică.   Problema este că, în urma perfuziilor pe care le face în fiecare zi, urinează sânge. Ce mă sfătuiţi să fac pentru ca această căţeluşă să trăiască! Vă mulţumesc din suflet şi ajutaţi-mă! Ancuţa R: Sângele în urină poate să apară fie amestecat cu aceasta, fie ca atare. Atunci când sângele este omogenizat cu urina apare o culoare rozalie a acesteia.   Este important să se urmărească aspectul urinei pentru a se putea determina locul sângerării. Cauzele apariţiei sângelui în urină pot fi: infecţii ale tractului urinar, fiind însoţită în acest caz şi de alte simptome cum ar fi  urinarea frecventă, durere la urinare, adoptarea poziţiei de urinare, pierderea de urină sub formă de picături, linsul insistent în regiunea genitală urolitiaza, prezenţa pietrelor (uroliţi) în vezica urinară, rinichi infecţii ale prostatei (în cazul masculilor), şi se manifestă, pe lângă urinare cu sânge, prin dureri la urinare, mărirea prostatei în volum, lipsa apetitului, febră ciclul estral la femelele nesterilizate. În timpul căldurilor femelele sângerează, iar proprietarii novice pot confunda această situaţie cu una patologică piometrul (infecţie uterină), care se întâlneşte la femelele nesterilizate. Această infecţie uterină se manifestă, atunci când cervixul este deschis, prin eliminarea unei secreţii mucoase, de culoare roşiatică. intoxicaţii, în special în intoxicaţiile cu produse utilizate pentru combaterea rozătoarelor traumatisme la nivelul rinichilor, uretrei tumori cu diverse localizări (rinichi, vezică urinară, prostată, uretră)   Două situaţii aparte sunt: o altă situație când putem observa "sânge" în urină este atunci când animalul este înţepat de o căpuşă şi face babesioză.  În această situaţie este vorba de un pigment (hemoglobina) ce se elimină prin urină în urma distrucţiei masive de globule roşii insuficienţa hepatică, dar în acest caz nu vorbim de hematurie, ci de billirubinurie, adică prezenţa bilirubinei în urină.   Deci, atunci când observăm colorarea urinei trebuie să se stabilească dacă este vorba de prezenţa sângelui în urină sau o altă cauză. Se recomandă un examen medical complet incluzând palparea abdomenului animalului, examen complet al urinei, ecogafie abdominală sau radiografie. De asemenea, se recomandă şi analize de sânge. Tratamentul variază în funcţie de cauză.

Daniela Chelaru, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Micuţa mea Sasha, un bichon maltese în vârstă de trei ani, se linge excesiv pe lăbuţele din faţă de aproape o lună. La început am crezut că i-a intrat ceva în perniţe, dar nu am observat nimic diferit.   Abia acum am descoperit un fel de crustă de culoare maronie pe unghiile din faţă comparativ cu unghiile de la lăbuţele din spate, care sunt albe şi curate. O să merg şi la un cabinet veterinar cu ea, dar până atunci, vă rog să îmi oferiţi nişte sfaturi. Vă mulţumesc anticipat, IoanaR: Probabil că este vorba de o micoză a unghiei. Micozele unghiilor pot apărea şi la câini. Sunt dificil de observat doarece nu au nicio manifestare, doar animalul se poate linge în mod insitent în acea zonă. Frecvent apar modificări la nivelul unghiilor (modificarea culorii, apariţia crustelor, exfolierea unghiilor). Ca în cazul marii majorităţi a micozelor, simptomele apar mai ales atunci când zona este umedă sau murdară. Igiena şi dieta joacă un rol important în apariţia şi prevenirea apariţiei micozelor. Animalele care primesc o mâncare de slabă calitate, săracă în nutrienţi nu au suficiente resurse pentru a lupta împotriva bolilor şi infecţiilor. Dacă unghiile animalelor nu sunt tăiate sau părul din jurul acestora nu este tuns creşte riscul de apariție a micozelor.   Dacă se observă o modificare la nivelul unghiei animalului se recomandă vizita la un medic veterinar în vederea efectuării unei consultaţii şi unui examen micologic în urma căruia se poate stabili exact despre ce micoză este vorba şi stabilirea tratamentului în consecinţă.   Dacă animalul nu îşi poate controla linsul, atunci se recurge la utilizarea unui guler elizabetan.   Pentru prevenirea apariţiei micozelor se recomandă: mediu curat şi uscat de viaţă hrană echilibrată nutriţional, de bună calitate uscaţi şi curaţaţi lăbuţele câinelui, dacă au stat în apă sau în noroi