Întreabă Veterinarul!

Mihaela Mincu, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti      Î: Bună ziua. Aş dori să îmi iau un câine Husky Siberian şi nu ştiu dacă este cel mai potrivit pentru mine. Ce îmi puteţi spune despre acestă rasă?  Mulţumesc, DianaR: Husky Siberian este un câine nobil şi prietenos, însa în acelaşi timp îndrăzneţ şi alert. Nu are sub nici o formă calităţile unui caine de pază şi apărare, nu este suspicios faţă de străini şi nici agresiv cu alţi câini.   Este gânditor şi independent, cerinţa vitală pentru un câine de sanie, care trebuie sa acţioneze corect pentru a nu pune în pericol viaţa sa şi a propietarului. Câinele matur este rezervat, are o atitudine demnă, inteligentă şi un caracter energic.   Întotdeauna este dispus la muncă sau la joacă, ceea ce îl recomandă şi ca un un bun câine de companie. Nu se simte bine singur, fiind un câine de haită. Este un câine de talie medie cu o greutate de 20-27 kg. Capul este de mărime medie, rotunjit la creştet până la nivelul ochilor, punct de la care devine treptat conic.Trebuie sa aibă o expresie placută, dulce, poznaşă şi alertă. Ochii oblici şi migdalaţi pot fi de orice culoare şi poate avea irisul în două culori sau bicolori. Buzele trebuie să fie groase şi să aibă o închidere perfectă. Urechile sunt drepte, poziţionate sus pe cap, uşor triunghiulare.   Trunchiul are o constituţie fină. Coada până la nivelul jaretului, bine îmblanită. Membrele anterioare şi posterioare au osatură medie, încheieturi flexibile şi puternice. Labele sunt de formă ovală, compacte şi bine îmblănite. Blana trebuie să fie dublă, deasă, de lungime medie.   Poate fi adaptat la viaţa de apartament, dar trebuie să aibă pauze lungi de plimbare. Limita de comfort termic a câinelui Huskzy Siberian este mult mai scăzută faţă de celelalte rase.   Durata medie de viata la Husky Siberian este de 12-15 ani. Afecţiunile frecvente ale membrilor acestei rase sunt:    Displazia congenitală a şoldului Dermatoza consecutivă deficienţei în zinc este o afecţiune care are ca rezultat căderea părului, formarea crustelor în jurul ochilor, urechilor, gurii si regiunii genitale. Problema adesea se manifestă în jurul vârstei de 1-3 ani. Paralizia laringiana este o afectiune gravă care poate debuta de la vârsta de 6 luni la Husky Siberian. Nervii şi muschii larinxului (regiunea vocală) funcţioneaza anormal. Cataracta determină o pierdere a transparenţei normale a cristalinului. Afecţiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi şi poate conduce în timp la pierderea vederii.

Daniela Chelaru, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti      Î: Bună ziua. Avem un Bichon Maltese de 3 luni şi jumătate, are 2 Kg şi 18 cm înălţime, aş vrea să ştiu dacă este în parametrii normali pentru vârsta şi rasa lui. Dresajul lor de la câte luni se poate începe? Ce hrană recomandaţi pentru el? Mulţumesc, DacianR:Mărimea Bichonului Maltese variază între 2,3 până la 5 kg, în funcţie de standardele rasei. Înălţimea la greabăn este 25 cm (masculii au 21-25 cm, femelele 20-25 cm). Un Bichon Maltese este în creştere până la vârsta de un an de zile.   Pentru a estima greutatea de adult, se dublează greutatea de la 3 luni. Deci căţelul dumneavoastră ar avea în jur de 4 kg, integrându-se în standardele rasei. Puritatea rasei de asemenea are influenţă asupra caracteristicilor căţelului.    Desajul căţelului se poate începe la vârsta de 3-6 luni, după terminarea perioadei de vaccinare. Pentru mai multe detalii, vă rugăm să citiţi articolul Vârsta de începere a dresajului.   Ca hrană, vă recomandăm mâncarea superpremium pentru rasa şi vârsta lui:   Alleva Puppy/Junior Small Breed Natural Trainer Puppy/Junior Mini Royal Canin Mini Junior (iar pentru vârsta adultă există Royal Canin Bichon Maltese) Hill's Puppy Mini Purina ProPlan Puppy Original Brit Care Puppy All Breed   Pe sacii de mâncare veţi găsi tabele nutriţionale cu cantitatea de mâncare care trebuie oferită animalului în funcţie de talie şi vârstă.

Daniela Chelaru, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua! Am cumpărat un pui de Ciobănesc de Bucovina în vârstă de 2 luni de zile, nu era vaccinat, avea diaree, în fine, era slăbuţ. În acest moment are efectuat vaccin de paraviroză, mănâncă, este jucăuş, dar cu năsucul uscat de circa o zi.   Am fost cu el la medicul veterinar, i-a făcut un antibiotic, fiindcă avea şi febră (circa 39°C) şi a zis că acest tratament trebuie susţinut între 3 şi 5 zile. Întrebare: Ce diagnostic are? Eu mă gândesc că în cuşca în care îl ţin, fiind măricică pentru el, să nu îi fie frig noaptea şi acesta să fie motivul.   Menţionez că are efectuată o deparazitare interna... cea externă dorind să o fac după ce se face bine. Vă mulţumesc anticipat. EvaR: Febra este un simptom ce apare într-o gamă largă de afecţiuni. Temperatura normală la câine este cuprinsă între 38,2°C şi 39,2-39,5°C. Posibile cauze ale apariţiei febrei sunt: boli infecţioase: virale (parvoviroză, parainfluenţa, distemper); bacteriene (leprospiroza); fungice; boli parazitare: bebesioza, erlichioza; inflamații; cancer; reacţie la unele medicamente. Apar reacţii şi la vaccinuri. Reacţiile de tip febril apar la 24-48 h de la inoculare; bolile sistemului imun; idiopatică - cauză necunoscută.   Ce trebuie urmărit de asemenea: letargie; modificări comportamentale, cum ar fi iritabilitatea; lipsa apetitului pentru mâncare sau lichide; umflături sau denivelări pe suprafaţa corporală; răni suprainfectate.   Diagnosticul se pune prin determinarea temperaturii rectale. Diagnosticarea cauzei apariţiei febrei poate fi destul de dificilă. În urma consultului medical şi efectuarea investigaţiilor paraclinice necesare se poate descoperi sursa febrei.   Unele investigaţii paraclinice care se pot efectua sunt : hemoleucograma pentru determinarea globulelor roşii şi albe ale sângelui. Multe animale cu febră au numărul de globulele albe crescut; analize biochimice pentru determinarea funcţionalităţii organelor interne; examen microscopic, pentru determinarea paraziţilor sângelui; analiza urinei pentru determinarea infecţiilor urinare; examen ecografic sau radiologic.   În urma investigaţiilor medicul veterinar care consultă animalul poate să stabilească un diagnostic şi să instituie un tratament specific.

Mihaela Mincu, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Aş dori să-mi iau un câine şi nu ştiu ce să aleg între Golden Retriever si Labrador. Puteţi să mă sfătuiţi? Mulţumesc, DanielaR: Confundaţi adesea, Golden Retriever-ii şi Labradorii sunt două rase distincte care prezintă aptitudini şi caracteristici fizice şi de temperament asemănătoare. Atât Golden Retriever-ul cât şi Labradorul sunt rase de vânătoare, de aport. Sunt foarte inteligenţi, au un temperament aşezat, calm, sunt ascultatori şi îşi iubesc stăpânul până la sacrificiu. Datorită acestor caracteristici sunt printre cei mai potriviţi câini însoţitori pentru persoanele fără vedere sau care suferă de alte handicapuri. Sunt folosiţi şi în trupele speciale de combatere a terorismului sau în lupta împotriva drogurilor, în poliţie sau armată. Sunt rezistenţi şi de aceea pot fi folosiţi drept câini utilitari în operaţiuni de salvare la locul unor accidente montane sau în oraşe în urma unor catastrofe de genul cutremurelor.Datorită agitaţiei şi mirosului foarte bine dezvoltat se pot strecura pe sub dărâmături pentru a depista victimele. Sunt, de asemenea, buni salvamari, fiind foarte buni înotători.   Diferenţele dintre aceste 2 rase sunt:   originea - Golden Retrievier-ii sunt originari din Scoţia, fiind crescuţi pentru vânătoarea de păsări, şi sunt o combinaţie între mai multe rase de câini(Setter, Spaniel). Labradorii erau crescuţi de pescari în Newfoundland pentru a-i ajuta la prinderea peştelui, la început aducând la mal năvoadele de pescuit pierdute. Mai târziu au început să fie crescuţi împreună cu alţi câini aparţinând raselor de vânătoare, precum Setter şi Pointer, până ce au devenit câini de vânătoare excepţionali, care găseau vânatul împuşcat de vânătorii de păsări.   culoarea şi firul de păr - Golden-ii îşi merită pe deplin numele, blana fiind colorată în nuanţe de la auriu strălucitor la crem deschis. Blana este lungă şi mătăsoasă cu fir mai lung, care formează franjuri în coadă şi pe corp. Trufa este întotdeauna de culoare neagră. Labradorii, în schimb, pot avea blana neagră, galbenă sau ciocolatie. Au blana scurtă şi deasă. Trufa poate fi de culoare neagră sau maro. Blănurile acestor câini sunt rezistente la apă.   conformaţie şi constituţie - Ambele rase au o structură robustă, cu specificaţia că Labradorii sunt de talie mai mare (pot ajunge până la 45 kg) în raport cu Golden-ii (20-25kg).   personalitate - Ambele rase sunt renumite pentru inteligenţa şi loialitatea lor. Aceşti câini îşi doresc să fie pe placul stăpânilor şi tind să fie ascultători în permanenţă. Câinii din ambele rase sunt minunaţi pentru viaţa de familie. Totuşi, ca rasă, câinii Golden Retriever sunt puţin mai calmi decât câinii Labrador. Cainii Golden Retriever îşi doresc să fie în permanenţă în prezenţa oamenilor şi au nevoie de foarte multă atenţie. Labradorii, în schimb, sunt mult mai independenţi, prin natura lor. Ei sunt şi mai gălăgioşi. Ambele rase se comportă foarte bine cu copii şi sunt foarte prietenoase. Au un lătrat puternic şi vor încerca mereu să-şi protejeze stăpânul.   abilităţi - Pe lângă faptul că sunt câini de vânătoare excelenţi, câinii din rasele Golden Retriever şi Labrador Retriever reprezintă alegerea perfectă pentru multe servicii: ghidarea orbilor, căutare şi salvare, detectarea drogurilor, precum şi pentru concursuri de instruire a agilităţii şi a ascultării. Dacă Golden-ii se pretează mai bine la activităţi de salvare, Labradorii sunt întalniţi mai des în randul câinilor dresaţi special pentru a ajuta persoanele cu disabilităţi.

Mihaela Mincu, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Am câteva întrebări referitoare la vaccinul antirabic. De ce se vaccinează doar câinii şi pisicile cu acest vaccin? La sat, acolo unde sunt şi găini, raţe, găşte, curcani, porci, cai, vaci, capre, oi, etc, aceste animale nu trebuiesc vaccinate?   Rabia este ceva rarisim la noi în România sau trebuie să ne facem griji noi oamenii? Totuşi, de la ce se face rabia? Care e cauza bolii? Când se face prima injecţie antirabică la pisici şi la câini? Mulţumesc, OlimpiuR: Rabia este o encefalomielită virală produsă de un virus din familia Rabdiviridae. Este o boală infecţioasă, întâlnită la toate speciile de animale homeoterme (cu sânge cald), transmisibilă la om, caracterizată prin grave tulburari nervoase, manifestate prin accese de hiperestezie şi agresivitate, urmate de paralizie şi moarte. În general evoluează la lilieci şi carnivore (câine, pisică, dihor, vulpe, râs, coiot, hienă, lup etc), mai rar la celelalte specii (rumegătoare, solipede, suine). Transmiterea bolii se realizează prin contact direct cu saliva animalului infectat (muşcătură, lingerea rănilor). Perioada de incubaţie a virusului este destul de mare, variind între 21-90 zile şi uneori chiar ani. După pătrunderea în organism, pentru realizarea infecţiei rabice, este necesar ca la nivelul porţii de intrare să se găsească filete nervoase recent lezionate pe care să se poată fixa virusul. Cu cât o plagă va conţine mai mult ţesut nervos lezionat, cu atât ea va fi mai favorabilă infecţiei rabice.   Pentru animale, în general, rabia evoluează sub 2 forme:  forma furioasă - se caracterizează printr-o stare de excitaţie şi excitabilitate extremă, cu manifestări de furie, agresivitate, etc. Este forma cea mai caracteristică a bolii. Cuvântul turbare în toate limbile exprimă mânie, furie. Această formă are 3 perioade: prodromică, de stare şi paralitică.  forma paralitică sau turbarea mută - se caracterizează prin lipsa manifestărilor de furie sau agresivitate şi începe cu o stare de depresie, urmată foarte rapid de paralizia muşchilor faringieni şi maseteri. Deglutiţia devine imposibilă, gura este ţinută întredeschisă, din ea scurgându-se o salivă filantă, lătratul este răguşit, apoi animalul devine afon. Faciesul exprimă tristeţe, suferinţă, privirea pierdută, absent în final se produce paralizia generalizată şi moartea după 3-4 zile. În cazuri mai rare, turbarea paralitică poate începe printr-o monoplegie sau prin paralizia unui grup muscular, dar evoluează tot spre paralizie generală.   Profilaxia este constituită din măsuri de carantină profilactică, limitarea accesului animalelor sălbatice în gospodării, stoparea vagabondajului câinilor, eutanasierea oricărui animal cu semne clinice de turbare, vaccinarea carnasierelor de companie, dar şi a celor din mediul silvatic.   Se recomandă vaccinarea animalelor care prin natura lor  se muşcă (câini, pisici, lupi,  vulpi), animalele din zone ştiute ca fiind cu antecedente de rabie şi a celor care pot raspândii boala prin muşcătură (spre exemplu bovinele şi păsările prezintă fund de sac epidemiologic). Fiecare medic veterinar ce are în grijă un anumit teritoriu cunoaşte aceste aspecte epidemiologice, se raportează şi se trimit înştiinţări şi referinţe despre numărul şi tipul animalelor ce trebuiesc vaccinate.   Câinii şi pisicile sunt vaccinaţi antirabic în cadrul sesiunilor de vaccinuri care le sunt administrate când sunt pui (detalii despre acestea puteţi citi în articolele Scheme de vaccinare şi Schemă vaccinare pui) şi vaccinul antirabic se repetă anual (detalii despre acestea puteţi citi în articolele Repetarea vaccinului după vârsta de 1 an şi Este posibilă administrarea vaccinului antirabic pe cale orală?).

Mihaela Mincu, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Am un teckel (băiat) cu păr lung, are 4 luni, a fost dus la veterinar şi vaccinat. De o vreme am observat nişte spasme la picioarele din spate , care par că se accentuează ca intensitate, dar nu-şi pierde conştiinţa. Doar îi tresar spasmodic câteva secunde. Parcă aş asocia apariţia lor cu faptul că se linge excesiv în zona genitală - sau mai bine zis, se  "muşcă "  de parcă ar avea purici. Am impresia că uneori îşi târăşte picioarele din spate (ezită să le folosească). În majoritatea timpului e vioi şi aleargă cu viteza luminii.    Mulţumesc, AmaliaR: Deseori în perioada de creştere a puiuţilor pot apărea diferite carenţe, în special în calciu şi alte minerale necesare dezvoltării structurii osoase şi uneori pot apărea aşa numitele dureri de creştere, animalul evitând să se sprijine pe membrele dureroase.   Aceste deficienţe apar destul de rar la câinii de talie mică, dar nu imposibil. Trebuie de asemenea avut grijă de sănătatea articulaţiilor (având trunchiul lung şi membrele scurte au deseori probleme cu articulaţiile membrelor, dar şi probleme ale coloanei vertebrale).   Uneori pot apărea spasme şi ca urmare a unei hipomagneziemii, care iniţial pot afecta doar câteva grupe musculare, dar în cazuri severe se pot chiar generaliza.   Pentru a determina cauza exactă a acestor manifestări va avea nevoie de un consult medical de specialitate. Medicul va putea stabili dacă sunt articulaţiile incriminate, dacă sunt dureroase la palpare sau îngroşate sau dacă durerile au ca substrat creşterea, de asemenea va putea doza biochimic nivelul de calciu şi magneziu din sânge pentru a vedea dacă acestea sunt la parametrii optimi.   În legătură cu linsul excesiv pot fi mai multe cauze: alergii alimentare, dermatite de contact (contactul pielii animalului cu diferite produse ce pot constituii alergeni aşa cum sunt detergenţii, produsele utilizate pentru dezinfecţie, acarieni), alergie la saliva de purice, leziuni ale pielii cauzate de urină, micoze sau alţi ectoparaziţi. În zonele în care gratajul este excesiv puteţi utiliza spray-uri cu efect antiprurit, dar trebuie determinată cauza exactă.

Daniela Chelaru, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua, am un pinscher cu vârsta de 1 an şi 3 luni. Acum 7 luni a fost diagnosticat cu dermatită (râie) micotică. A început să i se rărească părul din jurul ochilor şi apoi de pe membrele anterioare. A făcut tratament timp de 6 luni cu Frontline, prima lună săptămânal, iar apoi de 2 ori pe lună. A început să îi crească părul pe membrele anterioare, dar a început să îi cadă de pe cele inferioare şi acum de pe piept. Ce tratament recomandaţi? Mulţumesc! Roxana R: Din păcate nu am înțeles foarte bine din informațiile dumneavoastră care a fost diagnosticul și tratamentul pentru animaluțul dumneavoastră. Vă răspund cu câteva informații despre ce mi-ați scris dumneavoastră aici și vă așteptăm cu mai multe detalii.   Dermatită este termenul folosit pentru numeroase afecțiuni care lezează pielea animalelor. Poate avea o gamă largă de simptome, dintre care enumerăm : roșeață (eritem ), prurit (mâncărime), inflamare (edem), îngroșare, apariția crustelor, veziculelor, papulelor, largă de simptome, dintre care enumerăm : roșeață (eritem ), prurit (mâncărime), inflamare (edem), îngroșare, apariția crustelor, veziculelor, papulelor, căderea părului etc. Dermatitele sunt de mai multe tipuri în funcție de factorul declanșator: dermatita atopică - determinată de reacția alergică la una sau mai multe substanțe. Caracterizată prin mâncărime cronică, iar prin scărpinat apare roșeața, iritarea, lezarea cutanată. dermatita post-traumatică - apare brusc, caracterizată de umflarea zonei, apariția exudatului, durere, miros neplacut. Animalul de linge sau muscă cu insitență, ceea ce duce la menținerea leziunii sau chiar extinderea ei. Este determinată de bacterii care trăiesc în mod normal pe pielea animalului și care în urma ruperii barierei de protecție ajung să se dezvolte exagerat și să devină patologice. Poate fi determinată de paraziți, de neîngrijirea blănii mai ales în perioada de năpârlire, alergeni de diverse naturi etc. dermatita de contact - determinată de contactul cu unele substanțe, cum ar fi substanțe corosive, acizi, detergenți, îngrășăminte etc. dermatita determinată de saliva de purice- cauzată de o sensibilitate la saliva de purice. Chiar și expunerea minimală la purici poate determina apariția dermatitei. dermatita sarcoptică - determinată de parazitul Sarcoptes mite. Are dimensiuni microscopice, nu se poate vedea cu ochiul liber, iar diagnosticul se pune prin examen microscopic al raclatului cutanat. Afectează zonele de pe pieptul animalului, membre, urechi. Se contactează prin contactul cu un alt câine infestat sau cu zonele unde au fost câini cu dermatita sarcoptică. dermatita demodectică - parazitul implicat este Demodex canis. Se găsește în mod normal pe pielea animalului și se dezvoltă exagerat atunci când scade imunitatea. Se poate moșteni genetic. Se intâlnește la indivizii stresați, imunosupresați.   Aceste ultime două forme de dermatită (demodectică și sarcoptică) sunt cunoscute și sub denumirea de râie. dermatită nutrițională- dietele de proastă calitate pot determina apariția problemelor cutanate. Suplimente alimentare pot ajuta la menținerea sănătății pielii și părului. dermatita seboreică- zona devine unsuroasă, apare mătreața, mâncărimi, căderea părului etc dermatita micotică (micoze, dermatofitoze) - determinată de fungi. Cele mai frecvente sunt cele determinate de mycrosporium, Tricophyton.   Tratamentul variază în funcție de cauza dermatitei şi poate fi: dietetic, prin schimbarea hranei animalului, recomandându-se hrană de bună calitate, iar unde este necesar cu formulă hipoalergenică, medicamentos, conform protocolului terapeutic al medicului veterinar care a evaluat starea de sănătate a animalului și a efectuat un consult amănunțit al acestuia.   Alte informații mai puteți afla din următoarele articole: Tricofiția și microsporia la câini Demodecia la câini Ringworms - infecţie fungică   După cum vedeți, râia și dermatita micotică sunt diferite, iar în categoria fiecăreia avem alte subcategorii.

Mihaela Mincu, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  <   Î: Am doi cateluși westie și unul din ei, având probleme de sănătate de mai mult timp, a contactat de undeva tricofiția și microsporia și deși folosim șampon Malaseb și cremă miconazol nu reușim să scăpăm de această problemă.Totodată am descoperit după luni de zile de tratament și investigații că are proteus pe sinusuri și am încercat diferite scheme de tratament, dar nu scăpăm de proteus și de secrețiile nazale.   Celălalt cațel nu are nici o problemă și sper să nu apară nimic. Am folosit până acum doar zgardă, dar nu mai este suficientă și aș vrea o recomandare în acest sens, dat fiind faptul că îi spăl la trei zile cu Malaseb. Aș fi recunoscătoare dacă aș primi recomandări legate de toate problemele noastre pentru că nu gasim rezolvare pentru ele dupa 9 luni de tratament și nu mai suntem chiar tinerei (10 ani și 10 luni). Mulțumesc! Mihaela   R: De cele mai multe ori acești germeni oportuniși determină leziuni pe corpul gazdei în momentul în care găsesc condiții prielnice de dezvoltare. Aceste  entități patologice ce se găsesc în mediul înconjurător, în sol sau pe suprafața corpului altor animale domestice (de exemplu capre). Firele de păr rupte, ce pot conține spori joacă un rol important în diseminarea bolii. Adesea un organism debilitat, imunosupresat poate fi contaminat cu acești fungi, mai ales dacă există și o altă leziune la nivel cutanat. Boala debutează cu caderea părului la nibelul extremităților, la baza urechilor sau la nivelul feței, blana are un aspect peticit. Se poate complica cu foliculită sau furunculoză.   Primul obiectiv al tratamentului este oprirea diseminării (atât încercarea de a opri generalizarea bolii la individ cât și diseminarea la alte animale sau om). Se pot realiza îmbăieri ,emulsii aplicate local pe zonele. Pentru formele cronice se recomadă tratament sistemic . Tratamentele vor fi efectuate numai de către medicul vetrinar curant ce cunoaște cazul în detaliu.   În ceea ce privește infecția cu proteus, cred că dacă se reușește stabilizarea statusului imunologic la parametrii mai înalți se poate rezolva. Dacă animalul din punct de vedere imunologic nu mai este labil, atunci organismul reușește să facă față infecțiilor.

Ciprian Balbuzan, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua, îmi puteți recomanda o mâncare bună pentru un bichon maltese și un bichon frise? Ei mănâncă și mâncare gătită (special pentru ei, exemplu orez cu morcovi și pui, pipote cu inimi, morcovi și telina), însă aș dori să le dau și bobițe. Mulțumesc! Alina   R: Hrana superpremium specifică taliei și vârstei lor (nu ați specificat vârsta, dar presupun ca e vorba de adulți):   Royal Canin Mini Adult sau Royal Canin Mini Indoor (dacă stau în casă) sau Mini Exigent (dacă sunt mofturoși) sau Mini Light (dacă au tendința spre îngrășare). Tot de la Royal Canin există gamă specială pentru Bichon maltese adult. Hill's Mini Adult  Advance Mini Adult Purina Pro-Plan Adult Small și Adult Small Sensitive Derma (pentru cei cu piele sensibilă) Happy Dog Adult Mini Brit Care Adult Small Breed Belcando Finest Croc Natural Trainer Adult Mini Alleva Adult Small Breed   Dacă este vorba de junior (< 1 an) recomandările sunt: Royal Canin Mini Junior Hill's Mini Junior Advanace Mini Junior Purina Pro-Plan Junior Small Happy Dog Junior Mini Brit Care Junior Small Breed Belcando Junior Natural Puupy & Junior Mini Alleva Junior Small Breed

Daniela Chelaru, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua, am o catelușă golden retriever de 4 luni. O scot afară după masă și își face nevoile (chiar de mai multe ori), apoi în casa face din nou. Nu este prea des? Mulțumesc! Ovidiu R: Între 2-4 luni un câine are nevoie să urineze de 8 ori în 24 ore. Între 4 luni și 2 ani urinează de 5-7, iar după 3 ani de 3-4 ori ar trebui să fie suficient.   Dacă aveți dubii privind sănătatea cățelului dumneavoastră atunci vă recomand să mergeți la medicul veterinar pentru efectuarea unui examen complet al urinei.     Se recomandă a se efectua din prima urină de dimineață, pentru a avea niște rezultate concludente. Câteva posibile cauze care determină urinarea frecventă la câini: infecții urinare cu localizare la nivelul vezicii dezechilibre hormonale calculi renali polidipsie psihogenă, când animalul bea obsesiv de multă apă și în consecință urinează mult probleme comportamentale existența unei probleme mai serioase,  cum ar fi diabetul, boli hepatice, boli renale etc.

Mihaela Mincu, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î:  Bună ziua. Am un Husky Siberian de 8 luni. Problema este că are o crustă în jurul ochilor și se scarpină. Cu ce ar trebui să o dau să îi crească blanița lângă ochi la loc? Am văzut că se scarpină și sub bărbie și părul e mai rar. Am căutat-o de păduchi sau altele, dar nu am găsit nimic. Are crustă pe lângă ochi de la 5 luni. Mulțumesc! Mihai   R: Uneori o astfel de exprimare clinică apare în cazul infestației cu parazitul Demodex canis ce produce demodicoza sau demodecia.   Această boală parazitară apare de obicei la animalele cu un fond imunitar scăzut, animale stresate (stres de înțărcare, stres postpartum), malnutrite, puii cei mai mici din cuib. De obicei transmiterea se realizează prin contact direct, puii fiind infestați în timul alăptării. Animalele parazitate cu acest acarian pot avea leziuni de dimensiuni foarte mici (uneori chiar nu sesizăm aceste leziuni, în acest caz animalul, prin maturizarea sistemului imunitar se poate vindeca fără intervenție medicamentoasă) dar de cele mai multe ori se observă zone afectate extinse (moment în care se impune un tratament specific).   Leziunile primare se pot suprainfecta, în acestă situație recuperarea fiind anevoioasă. Cazurile cele mai grave sunt reprezentate de demodecia generalizată și suprainfectată ce poate pune în pericol viața animalului.   Zonele cel mai des afectate sunt: pielea din jurul ochilor (uneori au aspect de ochelar), colțurile gurii, frunte, gât sau membre. Pielea afectată este lipsită de păr, îngroșată, uneori prezintă cruste, uneori zonele pot fi pruriginoase sau în cazul în care se suprainfectează se poate sesiza un miros neplăcut, iritația pielii, inflamații.   Diagnosticul se pune pe baza examenelor de laborator. Se prelevează o probă de păr prin raclaj profund și se examinează la microscop, identificând parazitul. Tratamentul diferă în funcție de extinderea leziunilor. Se pot face îmbăieri cu amitraz, neostomosan etc. pentru eliminarea parazitului, aplicarea de pipete pe bază de selamentină sau moxidectin.   Pentru susținerea organismului se pot administra imunostimulatoare, hepatoprotectoare, antibiotice în cazul suprainfecțiilor. Tratamentul se va realiza numai sub strictă supraveghere medicală și va fi ajustat în funcție de fiecare individ. Animalele cu o astfel de afecțiune se recomandă a nu se reproduce.

Laura Dorca, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua! Am un pomeranian de 3 ani care a fost diagnosticat cu luxație de patelă de gradul 3 și 4. Am ajuns cu el la medic dupa ce a șchiopatat o singură dată și i-a trecut imediat după administrarea unui calmant. Medicul ortoped m-a sfătuit să nu îl operez decât dacă mai șchioapătă pentru că ar avea nevoie de mai mult de o operație. Întrebarea mea este dacă este bine să mai aștept sau inevitabilul se va produce oricum? Vă mulțumesc! Andreea  R: Patela reprezintă un os situat în partea anterioară a articulației genunchiului și care se articulează cu femurul. Acesta are și rolul de a proteja suprafața anterioară a articulației genunchiului. În extremitatea distală a femurului există un șanț ce permite glisarea patelei în momentul flexiei sau extensiei articulației, astfel ghidând acțiunea mușchiului cvadriceps asupra părții inferioare a piciorului. Luxația reprezintă o deplasare a două extremități osoase ale unei articulații determinând o pierdere a contactului normal a doua suprafețe articulare. O luxație este provocată de o lovitură sau de o mișcare forțată, iar uneori poate fi determinată de o malformație congenitală. O luxație parțială ce se mai numește și subluxatie apare când osul deplasat a alunecat într-o parte dar încă rămâne în contact cu cel de-al doilea os al articulației. În luxație traumatismul determină o ruptura a capsulei articulare.   Câinii predispuși luxațiilor de patelă sunt rasele de talie mică. La câinii cu picioare foarte scurte, precum la Basset sau la Teckel, luxația patelară apare ca urmare a formei anormale a tibiei și a femurului.   Luxația patelară poate fi de ordin lateral medial, lateral sau proximal. Luxația acută, adică nu de origine congenitală, este de obicei medială sau laterală și nu este legată de greutatea excesivă a animalului, ci de un traumatism.   În ceea ce privește gradul luxației, acesta este legat de diformități congenitale ale oaselor. Astfel, luxația de gradul 1 produce șchiopături în timpul unor eforturi intense, cea de gradul 2 produce șchiopături intermitente, luxația de gradul 3 este asociată cu diformități accentuate ale oaselor ce includ curbări laterale și rotația spre interior a tibiei. Când vorbim despre luxație de gradul 4 este vorba despre o condiție permanentă, nereductibilă, în care tibia este rotită cu 60-90 grade față de planul sagital, ce trebuie corectată încă de la o vârsta fragedă.   Diagnosticul se pune pe baza schiopăturii, iar radiografierea poate ajuta la acesta. În cazuri mai puțin grave în radiografie poate fi vizibilă sau nu luxația, în funcție de așezarea piciorului în momentul radiografierii. Dacă este posibil, o endoscopie articulară poate ajuta la diagnosticarea cu precizie a problemei.   Tratamentul se stabilește în funcție de gravitate. În cazul unei luxații ce apare doar în eforturi se va stabili un program redus de activitate, în timp ce în cazul luxațiilor de gradul 4 se va recurge la un tratament chirurgical.   Trebuie să se ia în considerare că schiopătura cu origine la acest nivel poate fi cauzată de luxația patelară, dar și de ruptura cranială a ligamentelor încrucișate, de ruptura caudala a ligamentelor încrucișate, de traumatisme ale meniscurilor sau de traumatisme prin avulsia membrului.

Laura Dorca, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Urmează să iau un pui de Golden Retriever în vârstă de 7 săptămâni. Întrebarea mea este, în principal, legată de alimentația puiului. Ce ar trebui să mănânce la vârsta aceasta? Există hrană uscată specială pentru fiecare vârstă sau are nevoie de mâncare mai moale? O a doua întrebare ar fi, care sunt vaccinurile ce trebuie facute? Ni s-a spus că este vaccinat și deparazitat însă nu știu cam cât de dese ar trebui făcute acestea. Pe viitor voi alege un medic veterinar din orașul meu care să ne sfătuiască cu privire la aceste lucruri, însă aș vrea să știu dinainte ce trebuie făcut. M-am documentat și știu ca este predispus îngrășării și anumitor boli, însă vreau o opinie avizată. Mulțumesc anticipat! Sofia R: Puteți să îi administrați fără probleme hrană uscată, însă una adecvată vârstei și taliei lui. Astfel pentru acestă vârstă vă pot recomanda Royal Canin Maxi Starter, precum și conservele Starter Mousse, aceastea se administrează până la 2 luni de zile urmând ca apoi să treceți la mâncarea Maxi Junior sau Golden Retriever Junior sau Advance Initial până la 3 luni, sau Happy Dog Maxi Baby până la 5 luni.  Pe oricare dintre variante o veți alege, trebuie să țineți cont de faptul că atunci când va trebui să faceți schimbarea hranei pentru junior trebuie să o faceți treptat în 3-4 zile, 25% din hrana nouă cu 75% din hrana veche și tot așa până ajungeți să îi administrați doar hrana de junior. Veți evita astfel refuzul noii categorii de hrană, precum și unele intoleranțe digestive.   Dacă veți respecta recomandările fiecărui producător, privind  administrarea hranei, iar atunci când administrați ceva în plus față de ceea ce mănâncă în mod obișnuit să mai scădeți din cantitatea recomandată și să îmbinați toate acestea cu mișcarea zilnică, puteți evita supraponderabilitatea.   Referitor la schema de vaccinare precum și deparazitarea, pentru un puiuț de cățel, vă recomand să citiți următoarele articole: Schema de vaccinare a puilor și Deparazitarea internă și externă a cățelușilor, de unde veți deduce că, dacă s-a început vaccinarea, nu s-a realizat întreaga schemă, deoarece are o vârstă mult prea mică.   În mod normal trebuie să vi se dea și un carnet de sănătate care să justifice vaccinarea și deparazitarea lui până în prezent.  

Laura Dorca, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Am un câine de 14 ani și deoarece nu pot să îi fac baie, doar îl șterg, a făcut mătreață. Vă rog să mă ajutaţi cu câteva sfaturi. Vă mulțumesc anticipat! Adriana R: Dermatita seboreică este o afecțiune cutanată caracterizată prin cruste (scuame) albicioase, unsuroase sau uscate. Matreața, scuamele sunt, ambele, forme ale dermatitei seboreice și sunt rezultatul unui defect de keratinizare sau cornificarea al funcței pielii. Nu este contagioasa şi apare atât la câine, cât și la pisică.   Există rase predispuse la această afecțiune: cocker spaniol, English springer spaniol, Westy terrier, basset hound, Doberman pinscher, setter iralandez, Labrador retriever, husky Siberian, malamute de Alaska, chow chow, yorkshire terrier, poodle, greyhound italian, samoyed, Akita, golden retrievers.     Semnele clinice ale acestei dermatite sunt reprezentate de: miros urât al pielii - de "grăsime râncedă"; prurit; acumulare de celule epidermice, sub formă uscată sau grasă la suprafața pielii (mătreață), de mărimi și forme diferite, localizate generalizat printre firele de păr ale blănii sau doar pe anumite zone. Mai pot apărea comedoane,şi /sau alopecie. Secundar seborea se poate infecta cu Malassezia apărând piodermită.   Această mătreață mai poate apărea în infestarea parazitară din râia sarcoptică, demodecică; cheiletioză (mătreața ambulantă); dermatofitoză; endocrinopatii.   Factorii predipozanți în apariția mătreții pot fi: vârsta - seniorii fiind predisuși, deficiențe nutriționale, îmbăierile frecvente pot duce la uscarea excesivă a tegumentului, determinând apariția mătreții,  bolile autoimune (lupus eritematos, pemfigus) și bolile tumorale de la nivelul pielii. Tratamentul constă în îmbăieri cu șampon special hipoalergenic (fără săpun) ce se folosește în cazurile simple ce au consecință mătreața, șampon ce conține sulf sau acid salicilic - keratolitic și bacteriostatic, șampon cu peroxid de benzoil - keratolitic, antibacterian, antiseboreic.       În magazinul nostru puteți găsi următoarele produse ce pot ajuta la eliminarea mătreții: Duoxo Seborrhea Shampoo, Duoxo Seborrhea micro-emultion Spray (antiseboreic), Duoxo Clorhexidine Shampoo și Clorexyderm 4% shampoo (antimicrobian), Ingenya Șampon pentru controlul mătreții - piele uscată, 8in1 Șampon hypoallergenic, Hery Laboratoires Șampon Senzitive Skin, Karlie Tar Shampoo, Pasteur Germostop Șampon Dermatologic.   Îmbăierile frecvente pot duce de asemenea la uscarea excesivă a tegumentului, determinând apariția mătreții Tratamentul se va realiza de câtre medicul veterinar în urma consultului animalului și stabilirea exacta a cauzei ce determină apariția acestor semne clinice

Laura Dorca, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Am un Saint Bernard, are 2 ani și a început să îi cadă părul, nu este prea devreme pentru năpârlit? Ce mă sfătuiți, să încep să îi administrez soluție pentru căpușe? Trebuie să menționez că stă în curte. Vă mulțumesc! Cristina   R: Legat de năpârlire găsiți informații detaliate în articolul Năparlirea câinilor.  În ceea ce privește soluția pentru deparazitarea externă, aceasta se aplică în mod regulat, indiferent de anotimp, la intervale de aproximativ o lună de zile.   Aceste tratamente cu soluții, sau alte forme (zgardă, pudră, șampoane) de deparazitare externă se fac pentru a preveni infestarea cu purici, căpușe, păduchi, țânțari și în același timp pentru prevenirea bolilor ce pot fi transmise prin înțepătura acestora: babesioză, erlichioză, borelioză, dirofilarioză, lechmanioză etc. Bolile enumerate sunt destul de grave, iar de nenumărate ori se sfârșesc prin exitus. Așa că, mai bine prevenim decât să tratăm.   Pentru mai multe detalii despre produsele destinate deparazitării externe, pe care le găsiți în magazinul nostru, accesați articolul Deparazitarea externă a câinilor de curte.

Daniela Chelaru, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Am o problemă cu câinele meu, este un labrador și de câteva zile vomită o dată sau de două ori pe zi. Mănâncă hrană uscată și ciorbiță făcută special pentru el, nu conține aproape deloc sare. Câteodată mănâncă iarbă și o vomită, câteodată vomită o spumă albă,iar alteori vomită mâncarea pe care a mâncat-o. Îmi puteți spune de la ce ar putea fi? Precizez că are și respirație urât mirositoare. Aștept sugestiile dvs. Mulțumesc anticipat, Cristina R: Cauzele vomei pot fi următoarele:   Probleme dietetice: schimbarea bruscă a dietei, supraîncărcarea stomacului (animalul mănâncă mai mult decât este cazul), consumarea unei hrane alterate, consumarea plantelor sau a unor obiecte străine   Parazitismul intestinal poate fi o cauză: prezenţa paraziţilor în tractul digestiv poate determina apariţia vomei, chiar se poate observa uneori eliminarea paraziţilor prin vomă Intoxicaţiile: ingerarea de plante toxice (majoritatea plantelor ornamentale sunt toxice), substanţe chimice, agenţi de curăţare,  vopseluri, antigel sau alte produse toxice la care poate avea acces câinele   Probleme gastrointestinale: colite, gastrite, enterite, constipaţii, colon iritabil, tumori, ulcere, obstrucţii etc Boli metabolice: acidoză, diabet, hipertiroidism Boli renale Boli hepatice Pancreatite Infecţii: salmoneloză, piometru (infecţie la nivel uterin cu acumulare de puroi - în cazul femelelor) Alte cauze ar putea fi: rău de mişcare, şoc caloric etc   Atunci când voma este însoțită şi de alte simptome cum ar fi lipsa apetitului, diaree, modificarea stării generale, hipertermie, apariţia sângelui în vomă  sau persistă de 24 de ore sau apare la intervale scurte de timp, recomandarea este să vizitaţi medicul veterinar pentru stabilirea cauzei apariţiei vomei şi instituirea unui tratament adecvat.   În vederea stabilirii unui diagnostic se recurge la investigaţii paraclinice (analize de sânge, ecografii, radiografii etc.) Tratamentul constă în sistarea hranei pentru 12-24 ore, administrarea de substanţe medicamentoase pentru susţinerea organismului, rehidratare (pentru că animalul se deshidratează prin vomă), antivomitice, tratamentul specific pentru corectarea cauzei vomei etc.   După ce se oprește voma, se poate reintroduce hrana, însă iniţial se recomandă o dietă pentru probleme gastrointestinale. Reintroducerea hranei se face treptat, inițial cu cantități mici și dese.   Pentru mai multe detalii puteți consulta următoarele articole: Halitoza - respiraţia urât mirositoare și Despre respirația urât mirositoare.

Daniela Chelaru, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Am o cățelușă de circa 6 luni, astăzi a mâncat foarte puțin, a vomitat, iar acum are scaun aproape lichid, ca un gel cu pete de sânge. Vă rog să mă ajutați cu un sfat. Mulțumesc, Emese R: Prezența sângelui și a mucusului în fecalele animalului dumneavoastră indică posibila existență a unei infecții, parazitoze sau a unei alte probleme de sănătate.   Posibilele cauze ale apariției sângelui și mucusului în fecalele câinilor sunt:   - infestațiile parazitare. Toți viermii intestinali pot determina apariția sângelui și mucusului în fecale. Orice câine ajunge la un moment al vieții lui să contacteze paraziți intestinali, acesta fiind motivul pentru care se recomandă deparazitarea profilactică o dată la 3-4 luni. - sindromul intestinului iritabil, cauzat de iritarea sau inflamarea intestinului gros. Poate fi determinat de o altă cauză primară cum ar fi paraziții interni sau schimbările dietei. - diareea cronică, insoțită adesea de sânge sau mucus în fecale. Este foarte greu să se stabilească o cauză exactă a diareei, putând fi întâlnită în boli parazitare, virale, metabolice, în cancer, în boli pancreatice etc. - virusurile: parvovirusul atacă mucoasa intestinală și determină apariția unor cantități mari de diaree cu mucus și sânge. Coronavirusul de asemenea produce diaree cu sânge, însă lipsește mucusul. - obstrucțiile: câinii au obiceiul de a mânca multe lucruri pe care nu ar trebui să la mănânce și care pot duce la apariția unui blocaj la nivel stomacal sau la nivel intestinal. Iritarea și contracțiile duc la apariția sângelui și mucusului. - cancerul de colon: are cam aceleași simptome ca sindromul intestinului iritabil. Pe lângă acestea se adaugă și pierderea în greutate. - problemele hepatice: pot duce la sângerări prin afectarea producției de proteine necesare procesului de coagulare.   Consistența și culoarea sângelui din fecale ajută medicul veterinar în stabilirea locului de unde provine acel sânge: - hematochezia- atunci când sângele este roșu aprins, sânge proaspăt. Acest lucru indică faptul că sângele provine din porțiunea terminală a tractului digestiv. Cauzele hamtocheziei sunt bolile infecțioase, colitele, ingerarea obiectelor străine, alergiile, tumorile, inflamarea glandelor perianale etc.  - melena, atunci este prezent sângele digerat, ceea ce înseamnă că provine din porțiunea superioară a tubului digestiv. Cauzele melenei: ulcerele de la nivelul segmentelor tubului digestiv, probleme de coagulare, tumorile, torsiunea gastrică, șocul, intoxicațiile.   Apariția mucusului și sângelui în fecale nu trebuie ignorată, ci trebuie facută o vizită la medicul veterinar, care va stabili investigațiile necesare pentru dignosticarea corectă (examen al fecalelor, analize de sânge, ecografii, urinanaliza etc).

Jowad Timol, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Am un căţel pechinez de 2 luni. Azi am fost la medicul veterinar şi dânsul mi-a zis că are hernie ombilicală. M-a sfătuit să îl operez. Întrebările mele sunt: - e prea mic pentru această intervenţie chirurgicală? - se poate trata şi fără operaţie? - care sunt riscurile în cazul în care nu îl voi opera? Mulţumesc frumos, LăcrămioaraR: Hernia reprezintă protruzia unui organ sau a unei părţi a acestuia printr-un defect al peretelui cavităţii în care se află. Herniile apar în mod frecvent prin peretele abdominal, prin diafragmă sau prin perineu, dar pot apărea şi în alte locuri.   Herniile pot fi congenitale, deşi nu toate se pot observa încă de la naştere, evoluţia lor putând fi întârziată, sau pot fi produse în urma unui traumatism ce rupe peretele unei cavităţi a corpului. Herniile inghinale mai pot apărea, de exemplu, la femelele în vârstă şi supraponderale. Există riscul ca un câine ce a avut hernie să transmită acest defect şi puilor. Acelaşi fenomen se întâmplă şi la oameni. De aceea, se recomandă ca animalele afectate să nu fie date la reproducţie.   Herniile pot fi reductibile, când organul herniat este mobil şi poate fi împins uşor înapoi în cavitate. Dacă se produc aderenţe între acel organ şi ţesutul ce îl înconjoară, hernia este considerată încarcerată. Încarcerarea poate produce obstrucţia tranzitului normal al intestinelor, dacă acestea sunt implicate. Dacă obstruează afluxul sanguin la organul implicat hernia este clasificată ca stangulată şi poate produce necrozarea ţesuturilor implicate şi este foarte gravă dacă sunt implicate porţiuni ale intestinelor.   Tratamentul nu poate fi medicamentos, ci doar chirurgical. Există mai multe tehnici chirurgicale, iar cea mai potrivită se va alege în funcţie de tipul şi de dimensiunea herniei. Intervenţia se va efectua la orice vârstă pentru a evita ca o hernie reductibilă, mai simplă, să evolueze şi să producă complicaţii.