Întreabă Veterinarul!

Jowad Timol, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Căţeluşul meu are 2 ani, e Mini Pinscher şi caut ceva pentru înlăturarea plăcii şi gingivită, ţinând cont că nu îl pot duce pentru o curăţare dentară.  Am auzit de pastilele Plaque Off. Vă mulţumesc, VictoriaR: Placa bacteriană este rezultatul activităţii bacteriilor din cavitatea bucală, iar din amestecul de secreţie bacteriană şi resturi de hrană, prin mineralizare, se formează tartrul. Infecţia bacteriană a ţesutului ce înconjoară dinţii poate provoca gingivită şi apoi parodontită. Aceste afecţiuni apar ca urmare a lipsei de igienă orală. Gingivita este inflamaţia gingiei şi se manifestă prin schimbarea culorii gingiei de la roz la roşu sau mov, edemaţierea marginilor acesteia şi prezenţa unei secreţii ce poate fi  chiar purulentă. La atingere gingia poate sângera, iar mirosul gurii animalului devine neplăcut. Parodontita reprezintă evoluţia gingivitei, apare după mai mulţi ani de evoluţie a acesteia, fiind inflamaţia ţesuturilor de susţinere a dinţilor care în timp duce la pierderea dinţilor. Dinţii afectaţi prezintă o mobilitate crescută în alveolă, iar în jurul lor sunt evidente tartrul şi gingivita. Prevenţia apariţiei acestor afecţiuni se face prin folosirea unor produse precum Dr. Alder’s Denta Snax sau Karlie Dento Diner ce se prezintă sub formă de recompense sau prin folosirea unor produse precum pasta de dinţi de la Orme Naturali ce se prezintă sub formă aplicabilă prin periaj sau cu pulverizator. De asemenea, există spray-ul dentar cu enzime ce înlătură placa bacteriană, oferit de acelaşi producător. Şi produsul menţionat de dumneavoastră este bun, iar ca produs similar puteţi folosi produsul Dr. Alder's Plaque-Ex ce poate fi găsit în cadrul magazinului Maxi Pet. Trebuie menţionat că singurul tratament 100% eficient este detartrajul. Cariile dentare nu sunt comune la câini şi la pisici, datorită florei microbiene bucale diferite de cea a oamenilor, a dietei diferite şi a pH-ului salivei uşor alcalin.                 ORME NATURALI Pastă de dinţicu argilă albă şi uleiuri esenţiale 70 g   KARLIE Periuţă Perfect Care pentru curăţarea dinţilor   KARLIE Periuţă Perfect Care pentru curăţarea dinţilorşi masarea gingiilor                         KARLIE Delicatese pentru câini Pantofi de mestecat   KARLIE Dento Diner Recompensă câine Hard Bony cu Alge   ORME NATURALI Spray dentar cu propolis 50 ml          

Daniela Chelaru, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua, am o canisă în vârstă de 8 ani şi de 3 săptămâni care elimină pietricele în urină, iar de 2 zile urina ei este de culoare roz-roşie. Am înţeles că ar putea avea o infecţie urinară. Ce trebuie să fac? Mulţumesc, DanaR: Cristalele în urină pot avea următoarele cauze: genetica - fiziologia controlată genetic determină unii câini să producă nivele ridicate de diverse substanţe ce sunt percursorii cristalelor deshidratarea - animalul nu consumă suficientă apă sau îi este limitat accesul la sursele de apă modificări ale pH-ului urinar infecţii ale tractului urinar dieta- o dietă hiperproteică poate duce la formarea de cristale în urină   Sunt mai multe tipuri de cristale care se pot întâlni la câini şi anume: struviţi sau fosfaţi amoniacomagnezieni, uraţi, oxalaţi de calciu, fosfaţi de calciu. Frecvent se întâmplă ca animalul să prezinte cristale în urină însă fără să manifeste niciun simptom. Simptomatologia clasică pentru prezenţa cristalelor în urină este: urinări frecvente, animalul păstrează poziţia de urinare o perioadă mai lungă de timp, se linge excesiv în regiunea genitală, urina apare de culoare roz până la roşiatică din cauza prezenţei sângelui în urină, ca urmare a lezării şi inflamării mucoasei.   Diagnosticul se pune prin examen radiologic sau ecografic la nivelul abdomenului şi se pot observa prezenţa pietrelor la nivelul tractului urinar, sediment urinar prin intermediul căruia se pot identifica tipurile de cristale prezente în urină. Cristalele pot duce la înfundarea căilor urinare şi blocarea eliminării urinei ceea ce reprezintă o urgenţă medicală. Tratamentul diferă în funcţie de localizarea, tipul şi mărimea cristalelor. Cel mai frecvent tratamentul constă în folosirea dietelor. De asemenea, este important să se trateze şi infecţiile urinare prezente care pot duce în continuare la formarea de cristale. În cazul pietrelor, se poate recurge la intervenţie chirurgicală.

Mihaela Mincu, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Am un mascul Chow Chow în vârstă de 8 luni. În ultima vreme se muşcă de spate de langă codiţă şi nu ne lasă să îl atingem în acea parte. Am fost la medic şi a spus că are dermatită alimentară şi trebuie să îi dau 3 luni numai un tip de crocantine (Forza 10) pe bază de peşte, doar 250g pe zi, problema e că nu le mănâncă, a slăbit foarte mult şi îi cade părul suviţe.   Se poate să îi dau altceva (menţionez că până acum a mâncat orez cu pui, cu ton, carne de vită, de pui şi puţine crocantine pe bază de pui)? Vă mulţumesc, ValentinaR: Alergia reprezintă o reacţie de hipersensibilitate a organismului căpătată la contactul cu anumite substanţe alergene, care în mod normal sunt inofensive (praf, polen, carne de pui, ou, lactate, substanţe chimice, detergenţi etc.), fie la un produs medicamentos, la o anumită bacterie sau ca urmare a înţepăturilor de insecte (albină, salivă de purice. Pot fi întâlnite reacţii ale organismului dintre cele mai neaşteptate, dar cele mai frecvente reacţii alergice se produc la nivelul pielii, al mucoaselor şi al căilor respiratorii. Cea mai gravă exprimare a alergiei este şocul anafilactic tradus prin edem glotic, apare rareori.   De obicei dermatita alergică de natură alimentară se exprimă clinic prin prurit intens şi generalizat, grataj excesiv, animalul îşi muşcă lăbuţele, îi cade părul şi apar modificări cutanate eruptiv-exudative.   O reacţie putenică a organismului se constată şi la saliva de purice care poate da prurit excesiv în zona bazei de prindere a cozii, animalul se muşcă putând ajunge până la automutilare. Pielea este crustoasă, uneori sângerândă sau cu aspect exudativ.   Ca primă etapă a tratamentului trebuie să vă prezentați cu câinele la medicul veterinar curant unde i se vor administra substanţe cu efect antihistaminic şi antiiinflamator, iar dacă leziunea se complică cu o infecţie bacteriană suprapusă, se va recurge şi la antibioterapie. De asemenea pe pielea iritată se pot aplica loţiuni sau alte substanţe cu efect calmant. Acest tratament se realizează sub strictă supraveghere medical-veterinară.   Dacă nu este un câine care participă la concursuri şi expoziții canine, pe perioada verii îl puteţi tunde, pentru vindecarea mai rapidă a leziunilor, dar şi pentru o igienizare mai uşoară a pielii. Cum puteţi ajuta dumneavoastră animalul acasă? Administrându-i o hrană de bună calitate, o dietă hipoalergenică, cu proteină hidrolizată ex.: Royal Canin Hypolargenic, Hills z/d sau d/d, Advance dermatosis, Purina DRM, Alleva Hypoalrgenic. Această dietă se va administrea în hrană minimum 3 săptămâni şi până la dispariţia semnelor clinice. După perioada de dietă va trebui treptat să reveniţi la o hrană industrială de bază, cel mai bine cu un conţinut crescut de carne de peşte sau miel, având digestibilitate crescută şi fiind special destinate câinilor cu sensibilitate cutanată. Ex.: Brit Care miel şi orez , Brit Care somon şi cartof, Alleva miel şi orez, Alleva peşte şi orez, Purina Pro Plan Sensitive cu carne de somon, Happy Dog (Neuseeland cu carne de miel, Toscana cu miel şi orez). De asemenea, puteţi administra hrană cu proteină din carne pe care animalul nu a mai consumat-o până în prezent, de exemplu.: Happy Dog Africa cu carne de struţ, Happy Dog Irland cu carne de somon şi iepure, Alleva cu raţă. Puteţi introduce în dieta animalului suplimente alimentare ce hrănesc pielea şi ajută la regenerarea firului de păr. Toate aceste suplimente alimentare au un conţinut crescut în acizi graşi omega 3-6 binecunoscuţi pentru efectele lor. În asociere cu aceste suplimente puteţi aplica pe pielea din zona cefei animalului pipete cu soluție ce opreşte căderea părului.   Un alt aspect de care trebuie avut grijă este deparazitarea externă. Fiţi siguri că aceasta se realizează periodic, iar modul de aplicare este corect. Folosiţi numai produse special destinate acestui scop.

Jowad Timol, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Vă rog să-mi spuneţi dacă există un vaccin anti rabic ce se poate administra pe cale bucală; am un ciobănesc german pe care nu-l pot vaccina. El asculta de soţul meu, dar cum acesta a decedat, câinele nu mă lasă să-i pun botniţă. Vă mulţumesc, SandraR: Vaccinarea câinelui este o procedura simplă care poate fi realizată de către medicul veterinar. Este o metodă sigură şi eficientă de prevenire a bolilor infecţioase specifice câinilor şi reprezintă o bună investiţie financiară în ceea ce priveşte sănătatea animalului. Unele din aceste boli pot duce la moartea câinelui dacă au fost contactate. Vaccinul antirabic conţine virusul inactivat şi funcţionează prin provocarea unui răspuns imun al organismului expus. Astfel, la infestarea cu virusul viu organismul vaccinat va putea lupta împotriva acestuia. Trebuie precizat că unii producători de vaccinuri antirabice susţin că efectul imun este de până la 3 ani de la inoculare, însă prin lege vaccinarea antirabică este obligatorie anual. Nu există vaccin antirabic ce să aibă efect la câini prin administrare pe cale orală. Există produsul RABIROM-V ce se utilizează pentru imunizarea activă contra turbării vulpilor din mediul silvatic, prin administrare pe cale orală. Însă vaccinul RABIROM-V nu se administrează la animalele domestice.   Mai multe detalii despre vaccinul antirabic destinat câinilor puteţi găsi şi în articolul "Repetarea vaccinului după vârsta de 1 an", apăsând aici.

Daniela Chelaru, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Am un cocker spaniel de 9 ani. De câteva zile a început să strănute destul de des şi nu ştiu dacă i-a intrat ceva în nas sau ar putea fi de la altceva. M-ati putea ajuta vă rog? Mulţumesc, AlexandraR: Animalele de companie strănută din mai multe motive. Pot fi cauze infecţioase şi noninfecţioase.   Frecvent atunci când un animal strănută cauza este reprezentată de o infecţie respiratorie cauzată de bacterii sau virusuri. Animalele vin în contact cu aceste microorgansime ce determină infecţia respiratorie în parcuri, prin contactul cu alte animale bolnave, în canise etc. Din cauza faptului că animalele miros toate obiectele cu care vin în contact riscul de a contacta o infecţie respiratorie este foarte ridicat. La animalele în vârstă riscul este şi mai ridicat doarece sistemul imunitar nu mai este la fel de activ. Virusurile comune ce determină infecţii respiratorii la câini sunt adenovirusuri, herpesvirusuri şi virusul parainfluenţei. Câinii sunt susceptibil la următoarele bacterii: Pasteurella, Bordetella, Streptococci, Chlamydia, Mycoplasma.   Cauzele noninfecţioase ale strănutului sunt: iritanţii din casă cum ar fi: fumul de ţigară, produse de igienizare a locuiţei, deodorantele ş.a.m.d. alergenii: alergiile în general se manifestă prin prurit, roşeaţă şi la unele animale prin strănut. corpurile străine: nu de puţine ori animalele îşi bagă nasul prin diverse locuri şi ajung să le rămănă în nas obiecte străine. De cele mai multe ori reuşesc singure să scoată obiectul respectiv prin strănut , alteori este nevoie de intervenţia noastră. abcese dentare: atunci când apar infecţii la nivelul dentiţiei superioare se pot întâlni şi strănut şi dernaj nazal. tumorile: în cazul câinilor în vârstă cauza strănutului poate fi prezenţa unei tumori intranazale.   Ce e de făcut? Trebuie să încercaţi să răspundeţi la câteva întrebări:    Suferă câinele de alergii? Deoarece alergiile pot cauza strănutul  A rămas câinele afară nesupravegheat în ultima perioadă? Prin aspirarea diverselor obiecte/substanţe mucoasa nazală se poate irita intens, determinând strănutul. Chiar şi după eliminarea acestora iritaţia poate persista.  Aţi observat asimetrii între cele două parți ale feţei câinelui? Traumele, înţepăturile de insecte, tumorile pot determina strănutul  Mai sunt alte simptome care vă pot duce cu gândul la o infecţie respiratorie? Atunci când apar scurgeri nazale. Oculare poate fi vorba de o infecţie respiratorie.  Aţi observat sângerări la nivel nazal? În urma strănutului continuu mucoasa este iritată intens şi poate sângera.  Pasajul aerului prin nările animalului este cu aceeaşi intensitate, uşurinţă? În cazul obstrucţiilor totale sau parţiale a pasajului nazal se poate determina oprirea sau modificarea trecerii aerului prin nări.  Uneori se pot auzi zgomote la nivelul nării afectate.  Sunt modificări în starea generală a animlului, în apetitul acestuia?   O vizită la medicul veterinar vă poate scoate din dubiile legate de cauza apariţiei strănutului la animalul dumneavoastră.

Mihaela Mincu, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Căţelul meu este un ciobănesc caucazian în vârstă de 8 luni. Ţinând cont ca nu i-a căzut complet blana de pui, mai are în zona picioarelor din spate şi coadă, îl pot tunde? Mulţumesc, GeorgetaR: În perioada caldă a anului este chiar recomandat să tundeţi câinele, mai ales că are o blăniţă deasă cu fir de păr lung. Asta va permite îndepărtarea câlţilor formaţi, o bună oxigenare la nivel cutanat şi o igienizare corespunzătoare. Această manoperă vă va reduce timpul destinat îngrijirii, periajului şi igienăzării învelişului pilos. Se va reduce riscul apariţiei complicaţiilor bolilor de piele, putând observa modificări ale pielii încă din stadiul incipient. De asemenea, vei putea observa cu uşurinţă prezenţa paraziţilor externi, putând lua decizii corespunzătoare privind înlăturarea lor. Trebuie avut însă grijă ca la începutul anotimpului rece animalul să aibă blăniţa suficient de lungă pentru a putea face faţă frigului.   Puteţi tunde dumneavoastră câinele cu o maşină special destinată cosmetizării animalelor ce este echipată cu o serie de distanţiere, ce vă vor ajuta să stabiliţi exact lungimea firului de păr. Dacă sunteţi de părere că nu vă puteţi descurca, puteţi apela la servicii de specialitate.       KARLIE Maşină Perfect Care Clip Clap Maxima pentru tunsul animalelor - 239,90 lei

Daniela Chelaru, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Am un căţel de 2 luni care a fost călcat pe cap. I-am facut nişte investigaţii şi medicul veterinar presupune un hematom cerebral, dar el nu vede (ochii fiind în regulă). Dacă se resoarbe hematomul poate să îşi recapete vederea? Şi ce tratament există pentru hematom (medicul spune că singur se trateaza, chiar dacă încă nu sa depistat ce dimensiuni are hematomul). Sper să mă încurajaţi în privinţa vederii!! VioricaR: Hematomul este o acumulare de sânge în interiorul unui organ ce apare în urma unei rupturi a unui vas de sânge.   Hematomul cerebral arată prezenţa unei hemoragii cerebrale.   Pe măsură ce acumularea de sânge creşte, sunt afectate ţesuturile înconjurătoare prin compresiunea exercitată asupra lor şi prin obstruarea aportului sanguin la nivelul acestora. Hematoamele cerebrale sunt estimate în funcţie de dimensiunile lor ca fiind mici, moderate sau masive. Efectele neurologice variază în funcţie de localizare, mărime şi durată (până când organsimul reuşeşte să absoarbă tot coagulul).   Există cazuri de orbire tranzitorie posttraumatică, în care, în urma unei lovituri puternice, apare o orbire care după un timp dispare, iar la examinare ochiul apare normal. Diagosticul se pune prin efectuarea unei tomografii computerizate sau RMN. Cei mai mulţi dintre pacienţi îşi revin după o perioadă de timp de la sine. Terapia de cele mai multe ori constă în administrarea de corticosteroizi.   Pentru un sfat competent vă recomand să vizitaţi un medic veterinar specializat în oftalmologie. Doar medicul care consultă animalul poate avea o părere pertinentă privind evoluţia şi tratamentul acestuia.

Daniela Chelaru, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti   Î: Bună ziua. Am o problemă: fecalele căţelului meu de două luni conţin picături de sânge. De mâncat, mănâncă, de băut, bea apă şi de jucat, se joacă. Mai are prostul obicei de a-şi mânca fecalele. Însă pe mine mă îngrijorează sângele. Deparazitat este şi nu cred că este de la viermi. Cât despre parvoviroză nu cred, deoarece am avut mare grijă de el. Vă rog frumos să mă ajutaţi măcar cu o idee dacă puteţi! Mulţumesc mult! Andrei R: Apariția sângelui în fecale este un semn clar că ceva nu este în regulă cu animalul dumneavoastră. Sângele în fecale poate să apară sub două forme: sânge roşu aprins, aflat deasupra fecalelor sau amestecat cu acestea, nedigerat, ce poartă denumirea de hematochezie. În acest caz sângele porvine din porţiunea inferioară a tubului digestiv (frecvent colon, rect). sânge de culoare negricioasă cunoscut sub numele de melenă, sângele provine din regiunea superioară a tubului digestiv. Cauzele apariţiei sângelui în fecale sunt foarte variate şi pot indica de la un lucru banal până la ceva foarte serios. Câteva din cauzele apariţiei sângelui în fecale: 1. Pentru hematochezie : parvoviroza, este o boală serioasă ce afectează în special puii. Puii ce au parvoviroza manifestă frecvent vome, letargie, pierderea apetitului și apariția sângelui în fecale. Pentru prevenirea apariției acestei boli se recomandă recomandarea vaccinarea animalului; parazitismul, cei mai comuni paraziți sunt viermii cu cârlig, viermii panglică sau viermii inelari. Protozoare precum coccidia pot de asemenea determina apariția sângelui în fecale. Se recomandă identificarea paraziților existenți și prescrirea unui tratament specific de către medicul veterinar; indiscrețiile în dieta animalului, ce pot determina iritarea intestinelor și în consecință sângerarea lor; leziuni la nivel rectal, dacă animalul mănâncă obiecte ascuțite, dure; sângerarea mai poate fi cauzată de infectarea glandelor perianale, ce sunt localizate de o parte si de alta a anusului și care elimină o secreție maronie urât mirositoare ori de câte ori animalul defecă. Uneori însă ajung să se inflameze și să nu își mai elimine secrețiile. Fiind inflamate atunci când animalul defecă acestea pot sângera; zgârieturi în apropierea anusului, bacterioze, ce determină inflamarea intestinelor și în consecință sângerarea lor. 2. Pentru melenă: ulcere, care sângerează. Scaunele vor fi negricioase, ceea ce indică faptul că sângele a fost digerat și provine de la nivel stomacal; ingerarea de sânge, fie prin lingerea unei răni ce sângerează abundent fie prin existența unei leziuni ce face animalul să înghită sânge; complicații postoperatorii; tumori. Indiferent de cauză, este important să mergeți la medicul veterinar cu o probă de fecale pentru se putea pune un diagnostic corect.

Daniela Chelaru, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. La ce vârstă pot să îmi spăl câinele? Mulțumesc, Roxana R: Spălarea câinilor este un proces complicat cu care trebuie să obișnuiți animalul treptat. Câinele trebuie familiarizat cu locul unde doriți să-l spălați când va crește. Dacă alegeți cada, atunci trebuie să îl puneți în cada goală la început și să îi oferiți recompense, astfel va înțelege că nu i se întâmplă nimic rău. Apoi, treptat, trebuie să introduceți apa, asigurându-vă că nu este nici prea caldă, nici prea rece. Apa va fi până la nivelul genunchilor câinelui. Pe toată această perioadă recompensați animalul. Când s-a obișnuit puteți să folosiți dușul.   Pentru spălarea animalelor se recomandă utilizarea exclusivă a produselor veterinare, deoarece produsele de uz uman schimbă pH-ul pielii (care este diferit de cel al oamenilor) și predispun animalul la apariția problemelor dermatologice. Pentru puii de câine trebuie să folosiți produse delicate, adresate vârstelor mici, adică șampoane pentru Puppy. Nu se recomandă spălarea puilor mai mici de 8 săptămâni. Până la această vârstă se pot utiliza șervețele speciale pentru pui sau se pot șterge cu un prosop umed.   După vârsta de 8 săptămâni se pot introduce șampoane specifice vârstei, blănii etc.   Indiferent de vârsta animalului, în timpul băii trebuie evitat contactul produselor de curățare cu ochii și urechile acestuia. În urechi se recomandă introducerea unor tampoane de vată, iar curățarea acestora se face separat cu produse dedicate toaletării auriculare.   În cazul puilor care au o schemă de vaccinare ce se întinde pe parcursul mai multor săptămâni, trebuie acordată o atenție aparte, deoarece nu este indicat ca animalul să răcească. De aceea este necesară evitarea spălării animalului până la terminarea schemei de vaccinare. Însă, dacă totuși se hotărăște  îmbăierea lui, acesta trebuie uscat bine, ținut la căldură, evitați curenții de aer până la uscarea completă atât a blănii, cât și a pufului de la baza blăniței care rămâne umed.   Spălarea puilor nu trebuie să fie mai frecventă de o dată pe lună. Dacă animalul se spală mai des, pielea i se va usca. La câinii adulți se recomandă  cam 3- 4 băi anual, însă la câinii de apartament se poate ajunge la o dată pe lună, însă nu mai des de atât.   Mai multe informaţii găsiţi în articolu despre îmbăiere.    

Daniela Chelaru, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Am un Shih Tzu care împlineşte 2 luni pe 9 mai. Acesta este de o săptămână la mine. Vreau să vă întreb dacă puteţi să îmi spuneţi cum pot să îl obişnuiesc să îşi facă nevoile numai pe scutecul pentru căţei? Multumesc anticipat, Anca R: Puii de căţel urinează frecvent la vârstele mici şi de cele mai multe ori locul ales de ei nu corespunde cu cel unde vrea proprietarul să facă. Acest lucru se va schimba pe măsura ce animalul va creşte. Dacă animalul urinează în alt loc, atunci trebuie îmbibat aşternutul în nevoile lui şi tras uşor spre locul unde doriţi să îşi facă nevoile. În locul unde deja a urinat este bine să spălați cu apă şi oţet sau cu soluţii de îndepărtare a mirosului, soluţii de dezobişuire (sol desabituante) astfel încât acesta să nu mai simtă mirosul şi să nu mai fie atras de acel loc. Pentru a atrage animalul într-un anumit loc, se pot folosi picături speciale care se pun pe aşternut cu rol atractant pentru animale, pentru a-şi face nevoile în acel loc. În magazinul Maxi Pet găsiţi picăturile Puppy Trainer. Se pun 1-2 picături pe aşternut şi animalul ar trebui să se simtă atras spre acel loc pentru aşi face nevoile. Dacă surprindeţi animalul în momentul în care se pregăteşte penrtru a-şi face nevoile, spuneţi un NU ferm, luaţi-l repede şi mutaţi-l în locul ales de dumneavoastră pentru această activitate.Când animalul îşi face nevoile în locul dorit recompensaţi-l fie cu mâncare, recompense, fie cu o mângâiere asociată cu un cuvânt, mereu acelaşi (ex: bravo).   Mai multe informaţii despre educarea căţeluşilor puteţi descoperi şi în alte articole pe website-ul nostru: Educarea căţeilor pentru facerea nevoilor Îngrijirea căţeluşilor Educarea căţelului pentru recunoaşterea masculului alpha Ieşirea din casă a căţeilor pe perioada vaccinării

Daniela Chelaru, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Am un Yorkshire Terrier şi pur şi simplu nu mai ştiu cum să mă joc cu el pentru că spre finalul jocurilor devine violent şi e agitat. Înţeleg că personalitatea lui e mai dominantă, dar ce recomandaţi să facem? Time-out-ul nu funcţionează şi muşcă (are doar 3 luni - ştim că muşcă deoarede îşi schimbă dentiţia, dar nu îi permitem totuşi să facă asta, de aceea are o grămadă de jucării pentru aşa ceva). Nu prea e pasionat de jucării, doar dacă cineva pune mâna pe un obiect de al lui... înceape joaca... în rest, e pasionat de explorat spaţii (îl lăsăm, deşi face daune - flori rupte). Mulţumesc, MeryR: Acest comporatment ţine de personalitatea lui. Ce trebuie să faceţi este să îl dezvăţaţi de muşcat. Acest lucru îl puteţi face prin folosirea unui singur cuvânt (ex: nu), cuvânt ce trebuie folosit de toţi membrii familiei. Acest cuvânt trebuie folosit exact în momentul când animalul face ceva greşit. După acest moment este bine să îl ignoraţi complet. Atunci când adoptă o atitudine corectă, recompensaţi-l, fie cu recompense speciale, fie cu o mângâiere. Pentru această situaţie, din nou trebuie să folosiţi un cuvânt ce trebuie utilizat de toţi membrii familiei (ex : bravo). Pentru educarea căţelului este nevoie de aportul tuturor membrilor famieliei. Atunci când îi este interzis un lucru, trebuie să i-l interzică toţi membrii pentru că altfel căţelul nu va înţelege nimic, de ce uneori îi sunt permise anumite lucruri şi alte ori nu Comportamentul acesta apare şi din cauza faptului că nu aţi reuşit să vă impuneţi în faţa lui. Nu vă percepe ca pe liderul de grup, masculul alpha, şi încearcă să vă domine. De aceea, este bine să vă evaluaţi un pic şi dumneavoastră comporatmentul, să vedeţi ce anume faceţi greşit. Trebuie să preluaţi dumneavoatră controlul asupra tuturor aspectelor din viaţa căţelului. El trebuie să fie ultimul pe scara ierarhică a familiei. De exemplu: la finalul jocurilor nu îl lasaţi pe el să termine joaca cu jucăria, ci aceasta trebuie să fie la dumneavoastră când terminaţi când îl hrăniţi, nu trebuie lăsat să înceapă să mănânce până nu-i daţi dumneavoastră comanda nu-l hrăniţi de la masă sau din ce consumaţi dumneavoatră nu-l lăsaţi în camera/patul dumneavoatră, rezervaţi acest loc pentru familia dumbeavoastră şi amenajaţi un loc special pentru el atunci când devine agresiv sau agitat, ţineţi-l fix la podea În concluzie, fiţi dumneavoastră "masculul alpha", nu el. Masculul alpha este cel care decide începutul şi finalul unei acţiuni, el mănâncă primul, el îi pune la punct pe ceilalţi atunci când greşesc prin atitudine, privire etc. El este cel privilegiat.

Daniela Cojocaru, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua! După cât timp de la separarea puilor de femelă i se retrag mamelele? Ce o poate ajuta să i se retragă mai repede? Mulțumesc, AlexR: Numărul  mamelelor  variază la cățele de la 8 la 12, cu 4-6 perechi de fiecare parte a liniei mediane. La rasele mari numărul cel mai frecvent întâlnit este de 10, iar la rasele mici de 8.   Fiecare mamelă  are un număr de 8-20 de ducte lactifere. Fiecare proprietar trebuie să fie conştient de faptul că orice eliminare de lapte la exterior  prin aceste ducte reprezintă şi o poartă de intrare pentru bacterii, de aceea mediul în care trăiesc femelele lactante trebuie să fie unul igienic.   Canalul galctofor reprezintă un sfert până la o treime din lungimea mamelei. Tesutul secretor este prezent doar pe perioada gestaţiei, pseudogestaţiei, lactaţiei şi timp de 40-50 zile după înţărcare. Pe perioada lactaţiei femelele trebuie să primească o hrană bogată în proteine şi grăsimi pentru susţinerea organismului,  care este supus unui stres accentuat pe perioada lactaţiei.   Majoritatea puilor sunt înţărcaţi la vârsta de 6-7 săptămâni, această vârstă fiind optimă din punct de vedere nutriţional şi comportamental.   Este indicat să se resticţioneze aportul de hrană la femele înainte şi în perioada înţărcării pentru a se preveni distensia excesivă a glandei mamare  şi pentru reducerea discomfortului după înţărcare, mai ales în cazul femelelor bune producătoare de lapte. Apoi gradual se ajunge la cantitatea necesară pentru întreţinere, după ce puii au fost complet îndepărtaţi.   Puteţi pentru reducerea discomfortului să puneţi comprese cu apă rece, pentru terapia adecvată adresați-vă medicului veterinar care are animalul în evidență.

Daniela Chelaru, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Am un cocker fetiţă. Anul trecut în luna septembrie a fost castrată, iar de aproximativ 2 luni, doar pe timpul noapţii, pierde urină în somn. I  s-au administrat antibiotice, apoi estrogen , dar simptomele au reapărut după o săptămână. Apoi vitamina B1 injectabil şi timp de o lună urinal uman, dar simptomele persistă. Daţi-mi vă rog un sfat, ce trebuie făcut? A  fost făcută o analiză a urinei şi nu are infecţie urinară. Urmează acum o ecografie.   De asemenea, vă rog să îmi spuneşi ce hrană trebuie administrată câinilor sterilizaţi. Mulţumesc, EcaterinaR: Incontinenţa urinară poate avea originea în anormalităţi ale vezicii urinare, uretrei, sau ale creierului şi măduvei spinării. Incontinenţa urinară se poate confunda cu urinarea de supunere sau în cazul câinilor anxioşi.   Incontinenţa urinară apare la câini, mai ales la femelele sterilizate. Această manifestare este cauza pierderii controlului asupra sfincterului vezicii urinare. Astfel apar pete de urină în locul unde a dormit animalul, sau acesta este umed pe trenul posterior după ce se ridică de jos. Unii câini pot pierde urină în mers. Sfincterul este sub control hormonal. Hormonii implicaţi sunt estrogenul (în cazul femelelor)  şi testosteronul (în cazul masculilor), secretaţi de ovare, respectiv testicule. Fiziologic aceşti hormoni mai sunt secretaţi, în cantităţi mici, şi de glandele adrenale. Cantitatea de hormoni secretaţi este suficientă pentru menţinerea tonusului sficterului vezical, însă la unii indivizi acest lucru nu se întâmplă şi se ajunge la eliminarea involuntară de urină. La aceste animale, investigaţiile medicale apar fără modificări. Încontinenţa urinară poate să apară chiar după câţiva ani de la sterilizare.   În aceste cazuri se intervine medicamentos atât în cazul femelelor, cât şi în cazul masculilor.   Tratamentul constă fie în administrarea de produse homonale (estrogen, respectiv testosteron), fie administrarea de stimulanţi pentru sfincterul vezical (cum ar fi fenilpropanilamina).      Incontinenţa urinară poate avea şi alte cauze cum ar fi infecţiile urinare şi urolitiaza.   Înfecţiile urinare sunt mai frecvente la femele decât la masculi. Animalele cu infecţie urinară urinează mai frecvent, au dureri, lasă pete de urină, au accidente în casă. Tratamentul se va institui conform recomandărilor medicului vetrinar curant.   În cazul animalelor cu blocaj uretral urina se acumulează în vezica urinară, creşte presiunea, iar urina ajunge să se elimine pe lângă corpul ce blochează uretra. Această situaţie este fatală animalului în 3-4 zile.   Şi în cazul animalelor mature se poate vorbi de senilitate şi pur şi simplu să nu realizeze că elimină urină.   La femele, o cauză mai puţin întâlnită este stenoza vulvovaginală, când o cantitate de urină rămâne în vagin, iar când femela se ridică aceasta este eliminată.   Ca hrană pentru câini sterilizaţi puteţi utiliza Royal Canin Adult Neutered.

Mihaela Mincu, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Doresc sa aflu opinia dumeavoastră legată de oportunitatea sterilizării căţeluşei mele la vârsta de 6 luni. Legat de operaţie în sine, am fost sfatuită să accept firele neresorbabile, întrucât la cele care se resorb în timp, căţeluşa ar putea face, aproape sigur, reacţie de alergie, infecţie, fistulă, etc. Ce sau cât este adevar în această privinţă? Vă mulţumesc, AuroraR: Vârsta la care aţi decis să sterilizaţi căţeluşa este o vârstă optimă.    S-a dovedit ştiinţific că la femelele sterilizate înainte de primul ciclu de călduri sunt şanse cu 80% mai mici de a dezvolta cancer mamar.   De asemenea, se reduce cu 100% riscul de a dezvolta piometru (dacă se realizează ovariohisterectomie totală) sau chisturi ovariene. Sutura chirurgicală reprezintă totalitatea manevrelor de refacere anatomică a continuităţii planurilor unei plăgi operatorii sau accidentale şi de menţinerea lor în contact, cu ajutorul unor materiale resorbabile sau neresorbabile, în scopul cicatrizării ţesuturilor.   În cadrul intervenţiei chirurgicale se folosesc mai multe tipuri de fire de sutură în funcţie de locul în care se realizează ligaturile: pe structurile venoase ovariene şi pe uter - se pot folosi fire lent resorbabile naturale (Catgut) sau sintetice (Vicryl sau Dexon) pe musculatura abdominală - de obicei se folosesc monofilamente lent resorbabile (PDS) sau monofilamente neresorbabile (Surgilene) pe planurile cutanate - fire lent resorbabile sintetice sau monifilamente pentru suturile intradermice (nu necesită ca firele să fie scoase la interval de 10 zile, acestea se resorb în timp) sau se pot folosi fire neresorbabile (aţa chirurgicală pentru suturile aparente - necesită ca firele să fie îndepărtate de către medicul veterinar la 10-12 zile după operaţie)   În legătură cu reacţia de respingere a firelor pot să vă spun că există cazuri izolate de animale care dezvoltă această reacţie de corp străin. Se întâmplă de obicei la animelele al căror organism este hiperreactiv. Nu pot spune că se dezvoltă aceste reacţii la un anume tip de fir. În general cele naturale sunt foarte bine tolerate de către organism.

Daniela Chelaru, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Am o familie de bichoni maltezi care au fost infestaţi cu purici şi pe alocuri le-a căzut blăniţa. Le-am făcut deparazitarea internă şi externă dar nu ştiu ce tratament să le aplic pentru creşterea blănii. Este posibil să le mai crească blana din nou? Ce tratament pot sa le aplic în astfel de caz? Mulţumesc, DanielaR: Cea mai frecventă afecţiune cutanată este dermatita alergică la saliva de purice. Simptomatologia constă în apariţia eritemului (roseaţă), pustulelor, crustelor, pruritului (mâncărime), alopeciei (căderea părului). Principalul lucru observat de proprietar este scărpinatul intens, linsul, rosul, muşcatul sau alte semne ale pruritului.   Animalele cu dermatită alergică la saliva de purice vor avea puţini pureci pe suprafaţa corporală din cauza activităţii intense de îngrijire. Este dificil să se depisteze purecii pe animal, de aceea, prin periatul sau scuturatul blăniţei animalului pe o coală de hârtie sau pe o bucată de material albă uşor umezite se vor observa fecalele de purice, care în mod normal au culoarea maro-negricioasă, dar în contact cu apa vor evidenţia culoarea roşie, deoarece cu toţii ştim că purecii se hrănesc cu sângele gazdei.De asemenea, animalele infestate cu pureci pot fi infestate şi cu paraziţi interni, purecii fiind vectori ai parazitozelor interne.   Scopul deparazitărilor este de îndepărtare a purecilor adulţi de pe animal, însă în acelaşi timp trebuie distruse şi larvele din mediul în care trăieşte animalul (purecii nu se înmulţesc pe animal, ci în medicul înconjurător). Aşternuturile, pătuţurile animalelor, covoarele etc. trebuie curăţate şi deparazitate. Pentru această acţiune există produse speciale care se pulverizează pe acele suprafeţe.   Înainte de a se pune diagnosticul de dermatită alegică la saliva de purice, medicul veterinar trebuie să elimine posibilitatea manifestării alergiilor alimentare sau de altă natură, posibilitatea existenţei infecţiilor fungice sau bacteriene, foliculitei etc, toate având simptome similare cu aceasta.   Tratamentul constă în reducerea manifestărilor alergice, în primul rând prin prevenirea infestării cu pureci (deparazitarea externă se face lunar). Animalul alergic la saliva de purice va rămâne toată viaţa alergic, iar odată cu înaintarea în vârstă aceasta se poate agrava.   Tratamentul medicamentos variază în funcţie de intensitatea manifestărilor, şi acesta poate consta în aplicarea tratamentelor locale precum unguente, loţiuni, şampoane sau administrare a medicamentelor pe cale generală, antihistaminice, antibiotice, suplimente alimentare cu acizi graşi etc.   Pentru refacerea rapidă a echilibrului dermic, se pot utiliza suplimente nutriţionale cu acizi graşi cum sunt uleiurile de peşte sau comprimate, pudră sau pipete ce se administrează la ceafă ca pipetele de deparazitare externă.

Jowad Timol, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună. Mă numesc Mihuț Cătălin și am 16 ani. Sunt proprietarul unei femele Cane Corso în vârstă de 4 luni și are 11 kg. Aș dori, dacă se poate, să îmi ziceți ce ar trebui să îi dau pentru a avea o alimentație echilibrată, dar mai ales, dacă este nevoie să îi dau vitamine pentru a se dezvolta corespunzător vârstei? Aștept răspunsul vostru. Mulțumesc anticipat, Cătălin   R: O nutriție echilibrată se poate obține cu hrană industrială precum:   Hill's; Royal Canin; Natural Trainer; Belcando; Advance; Proplan, etc. Mărcile enumerate fac parte din categoria de mâncăruri super premium și este necesar ca tipul de hrană aleasă, indiferent de marcă, să fie pentru câinii de talie mare în creștere.   Alături de hrana uscată se poate administra în rație și hrană umedă.   Suplimentele de vitamine și de minerale vor fi obligatoriu administrate până când câinele își încheie creșterea. Acestea se administrează lunar, timp de 20 de zile consecutive, urmate de 10 zile de pauză.   Alături de acestea, se recomandă și administrarea unor suplimente nutritive destinate articulațiilor. Acestea conțin, în principal, condroitină și glucozamină.  

Daniela Chelaru, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti      Î: Bună ziua. Am un metis shitzu-bichon de 1,5 ani şi doctorul îi prescrie Stomorgyl cam des. îi dispare mirosul neplăcut maxim 3-4 săptămâni şi apoi îi dă iar Stomorgyl. Am senzaţia că deja e prea mult. Aveţi vreun sfat? Câinele meu mănâncă numai hrană uscată Royal Canin şi nu are tartru.  Mulţumesc, LuizaR: Respiraţia urât mirositoare, numită şi halitoză, este rezultatul dezvoltării bacteriilor din gura animalului sau de la nivelul plămânilor sau tractului digestiv.  Respiraţia urât mirositoare persistentă poate indica faptul că animalul are nevoie de o igienă dentară mai bună sau că există o problemă la nivelul organelor interne.   Frecvent halitoza apare în cazul unor afecţiuni la nivel dentar sau gingival. Unii câini, în special cei mici, sunt predispuşi la apariţia tartrului sau plăcii dentare. Posibile cauze ale halitozei: Placă dentară sau tartru Dinţi sparţi, cariaţi sau abcese dentare Periodontita Tulburări gastrointestinale Infecţii ale sinusurilor Boli renale Ulcere bucale Tumori bucale Tulburări metabolice, cum ar fi diabetul Probleme igienico-dietetice (consumarea de produse alterate, coprofagie etc) Tonsilita, faringita   Pentru determinarea cauzei exacte a halitozei este nevoie de examinare fizică a animalului şi de efectuarea unor investigaţii paraclinice. Pentru un diagnostic mai precis se utilizează radiografiile dentare, examinarea dentiţiei privind integritatea acesteia, mobilitatea ei, analize biochimice de sânge pentru depistarea tulburărilor la nivelul organelor interne, ecografii etc. Tratamentul variază în funcţie de cauza halitozei.   Cum prevenim apariţia respiraţiei urât mirositoare? Prin controale medicale regulate Prin verificarea statusului dentiţiei şi cavităţii bucale Prin oferirea unei hrane de bună calitate, cu digestibilitate ridicată Prin oferirea de jucării şi recompense care stimulează rosul Prin periaj frecvent, ideal este zilnic (obligatoriu cu pastă de uz veterinar) Prin oferirea recompenselor cu rol de a schimba mirosul respiraţiei Prin utilizarea sprayurilor cu enzime, pentru prevenirea apariţiei plăcii dentare, tartrului   Periajul dentar se face strict cu pastă special creată pentru câini, nu se va utiliza niciodată pastă de uz uman pentru că animalul o va înghiţi inevitabil, iar acesta irită stomacul. Pasta de uz veterinar este special creată pentru a putea fi înghiţită şi se găseşte în variante cu diverse arome (vită, pui, vanilie etc), ceea ce face periajul mult mai uşor şi plăcut.   Se pot utiliza sprayuri bucale cu clorhexidină timp de 7-14 zile şi diete speciale pentriu probleme dentare cum ar fi Hill’s t/d sau Royal Canin Dental.

Mihaela Mincu, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti      Î: Bună ziua. Ce îmi puteţi spune despre rasa Golden Retriever. Aş dori să îmi iau un astfel de câine. Mulţumesc, DianaR: Golden Retriever este o rasă de câini de vânătoare populari în Scoţia. Adesea, asociaţi cu copiii şi viaţa suburbană, şi cu dragostea lor faţă de apă, precum şi cu abilitatea înnăscută de salvatori, de recuperatori, Golden Retriever-ii sunt, de asemenea, excelenţi parteneri la partidele de vânătoare.   Datorită inteligenţei, disciplinei şi temperamentului lor echilibrat, precum şi datorită abilităţii lor de a înţelege de minune oamenii, sunt folosiţi drept câini-călăuză pentru orbi, surzi sau alte persoane cu diferite handicapuri.   Golden Retriever-ul este un câine de talie medie, robust, bine proporţionat, cu un cap relativ rotund, mai mult lat decât lung, cu ochi în diferite nuanţe de crem şi auriu, cu gene închise la culoare. Botul este conic, dar lat, prevăzut cu o trufă de culoare neagră. Urechile acestui câine sunt de dimensiuni medii, triunghiulare şi pendulante, căzând până aproximativ la nivelul fălcii. Gâtul şi coapsele sunt musculoase. Pieptul este adânc, coada lungă, dar niciodată răsucită, acoperită de o blană abundentă, care îi dă aspectul unui steag.   Părul exterior impermeabil este gros, dens şi moale, deşi nu prea mătăsos. Puful de blană este relativ dens. Aşa cum sugerează şi numele rasei, culoarea robei este aurie sau o nuanţă apropiată de auriu.   Golden Retriever-ii trebuie să beneficieze de un periat regulat, o dată pe zi dacă este posibil, acordând o atenţie deosebită pufului profund. Perierea contribuie la menţinerea unei blăni sănătoase şi lucioase a câinelui şi la diminuarea căderii părului. În perioadele de năpârlire părul trebuie periat mai des. Toaletarea robei se va face cu şampon pentru spălare uscată sau prin îmbăiere numai când este necesar.   Golden Retriever-ul necesită mişcare zilnică, adorând să recupereze mingile sau alte jucării. Astfel, mişcarea necesară este foarte uşor de asigurat. Acest câine trebuie plimbat suficient dar nu hrănit în exces, întrucât are tendinţa de a deveni supraponderal. Se adaptează uşor la viaţa de apartament, cu condiţia de a-i asiguta câteva ore de plimbare.   Este un câine care se poate dresa uşor, având o  deosebită plăcere de a face pe placul stapânilor şi de a executa toate comenzile. Nu este un câine de pază, dar alertează stăpânul la apropierea persoanelor străine printr-un lătrat puternic.   În general, Golden Retriever-ul este un câine cu riscuri de sănătate reduse. Totuşi, următoarele boli sau afecţiuni au fost relatate: Torsiunea (dilataţia) gastrică, o afecţiune bruscă ce pune în pericol viaţa câinelui, asociată umplerii stomacului cu aer şi torsionării acestuia Displazia de şold, o malformaţie a articulaţiei coxofemurale care are ca rezultat durerea, şchiopătarea şi artrita, în ordinea enumerării Cataracta determină o pierdere a transparenţei normale a cristalinului. Afecțiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi şi poate duce în timp la pierderea vederii. Diabetul este o afecţiune pancreatică asociată unei insuficienţe de insulină.