Întreabă Veterinarul!
Aici găsești o întreagă enciclopedie, cu răspunsuri ale medicilor veterinari la întrebări privind sănătatea, comportamentul, nutriția și îngrijirea animalelor de companie.
Ai și tu o intrebare? Scrie-le veterinarilor noștri la adresa de email: veterinar@maxi-pet.ro
Loredana Sava, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î: Bună ziua. Am un labrador căruia înainte să plec cu el la ţară i-am administrat o fiolă de Fronline, însă cred că acolo a intrat într-un focar de purici, căci unul din câinii din curte era plin, şi bineînţeles că, cu toată grija mea, s-a umplut şi el de purici; l-am spălat şi cu şampon antiparazitar când ne-am întors cu el de la ţară, însă cred că totuşi aceştia s-au înmulţit; întrebarea mea este dacă pot să-i mai administrez încă o fiolă, chiar dacă n-a trecut o lună de la precedenta administrare sau ce pot să-i mai fac ca să scape de purici? Cu mulţumiri, Camelia R: Înainte de a vă spune ce trebuie să faceţi în această situaţie aş dori să vă explic câteva aspecte legate de deparazitarea externă. După cum probabil ştiţi deja există mai multe tipuri de produse pe piaţă, fiecare dintre ele acţionând într-un anumit fel. Astfel, pipetele care se aplică pe ceafă intră în circulaţia sanguină, protejând animalul împotriva paraziţilor externi, însă nu îi ţin la distanţă deoarece nu sunt şi repelente. Paraziții mor în momentul în care intră în contact cu sângele gazdei. Spray-urile şi zgărzile antiparazitare conţin ca substanţă activă un insecticid, însă cu acestea trebuie să fim precauţi în special la animalele mai mici de 3 luni în cazul spray-urilor şi 6 luni în cazul zgărzilor. Putem folosi ca alternativă zgărzile pe bază de uleiuri esenţiale care acţionează repelent, ţinând astfel puricii şi căpuşele la distanţă.Pe lângă deparazitarea animalului, foarte importantă este şi deparazitarea locului în care stă, deoarece, oricât de bună ar fi o substanţă antiparazitară, infestarea locuinţei aduce după sine şi reinfestarea animalului. Găsiţi astfel de soluţii (de exemplu Romparasect) în farmaciile veterinare. Puteţi folosi acest produs şi la ţară pentru deparazitarea curții. Astfel nu riscaţi să luaţi problema de la capăt de fiecare dată când plecaţi. În cazul câinelui dumneavoastră, neştiind cu exactitate cât timp a trecut de la ultima administrare, vă recomand utilizarea unei soluţii alternative cum ar fi spray-ul (Frontline, Bolfo). Dacă au trecut 3 săptămâni totuşi îi puteţi administra tot pipetă. Însă, după cum spuneam, foarte important este să deparazitaţi în acelaşi timp şi locuinţa pentru a scăpa în totalitate de paraziţi. Insistaţi mai mult pe marginile şi colţurile camerelor deoarece în aceste locuri sunt antrenate de curenţii de aer ouăle de purici.
Loredana Sava, dr. med. vet. | 20.05.2024.
Ciprian Balbuzan, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î: Bună ziua. Am o căţeluşă metis de chiuaua cu pechenez de 9 ani. Nu a avut probleme grave de sănătate, o deparazitez şi am mare grijă de ea. Acum că a îmbătrânit, ar trebui să merg să-i fac nişte analize? Puteţi să-mi spuneţi ce analize ar trebui să-i fac, cât ar costa şi unde i le-aş putea face? Cu mulţumiri, Emilia R: De la vârsta de 7 ani, câinele intră într-o altă etapă de viaţă, cea de seniorat, fază în care necesităţile fiziologice suferă modificări la fel de importante ca acelea de la trecerea de la faza de junior la cea de adult. Bineînţeles, vârsta de 7 ani este orientativă, însă chiar dacă semnele de îmbătrânire nu sunt foarte evidente la toţi câinii, se impune o atenţie specială începând cu această etapă a vieţii. Astfel, compoziţia hranei va suferi modificări în sensul scăderii aportului energetic, de lipide, al necesarului de vitamine şi minerale etc. O atenţie deosebită trebuie acordată şi danturii, întrucât o masticaţie bună contribuie mult la o bună digestie a hranei ingerate. Aveți un cățel de 9 ani, deja ne aflăm la vârsta de seniorat, aşadar se impune o atenţie specială asupra stării de sănătate în ansamblu. Plecând de la principiul conform căruia este mai bine să previi decât să tratezi, vă recomandăm ca o dată pe an să mergeţi la un cabinet veterinar pentru efectuarea unor analize de sânge şi de urină de rutină, pentru a ne face o idee asupra stării generale de sănătate a principalelor organe şi sisteme. În principal, organele vizate sunt ficatul, rinichii şi pancreasul. Preţurile variază în funcţie de complexitatea kiturilor de analize utilizate, producător şi nu în ultimul rând de tarifele prestate de către cabinetele veterinare.
Ciprian Balbuzan, dr. med. vet. | 20.05.2024.
Ciprian Balbuzan, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î: Câinele meu, un labrador retriever de aproape 7 luni, a fost lovit de maşină în urmă cu câteva zile. L-am dus la medicul veterinar, l-a ţinut cu perfuzie un timp, l-a vaccinat cu antihemoragice şi antiinflamatoare. Nu are nimic intern (i-a facut o ecografie) şi în urma unei palpări doamna doctor mi-a zis că nu pare nimic rupt, dar nu îşi poate ţine echilibrul, merge efectiv ca un om beat, înclinat înspre o parte. Doamna doctor mi-a sugerat o radiografie sau chiar un RMN şi mi-a spus că poate fi de la cap sau să fie afectată zona cervicală. Credeţi că există vreo posibilitate ca animalul meu să mai meargă normal? Era atât de vioi şi zglobiu. De mişcat se mişcă, vine după mine prin casă ca înainte, dar iavas iavas, mai cade şi oftează, se chinuie foarte mult. Vă rog mult de tot, orice sfat este binevenit, chiar dacă ştiu că e greu să dai sfaturi fără să vezi despre ce este vorba. Mulţumesc, Ruxandra R: Într-adevăr, este destul de dificil să dăm un prognostic asupra stării de sănătate a câinelui dumneavoastră, mai ales când vine după șocul unei lovituri. Faptul că nu are traumatisme la nivelul oaselor sau articulaţiilor este îmbucurător, însă problemele de echilibru pot avea cauze diverse, în funcţie de zona afectată. Astfel, responsabili de echilibru sunt centrii nervoși din cerebel, precum şi urechea internă. Este posibil, în cazul existenţei unei contuzii la nivelul celor două zone menţionate, să apară probleme de echilibru. Cel mai adesea în astfel de cazuri sunt incriminate vasele de sânge distruse de la nivel cerebral, care ulterior vor da naştere unui hematom, bine delimitat. Acest hematom creează presiune asupra ţesutului adiacent şi poate duce la efectele resimţite de câinele dumneavoastră. Acestea sunt doar supoziţii, un diagnostic sigur se poate pune în urma unui CT sau RMN, unde se pot observa eventuale colecţii de sânge. Drenarea hematomului se face prin puncţie sau prin tratament cu diuretice şi produse vasoconstrictoare cerebrale, în funcţie de gravitatea cazului. O altă cauză ar putea fi o contuzie la nivelul bazinului, posibil cu afectarea coloanei, dar aceasta se va confirma în urma examenului radiologic. Rămân însă la prima supoziție, cea a existenței unei leziuni la nivelul urechii medii sau cerebral. O îmbunătățire a stării de sănătate se va resimţi în timp, în urma tratamentului, astfel că acum este prematur să facem un prognostic pozitiv. Să sperăm că totul va merge înspre bine şi că va avea o recuperare rapidă, ținând cont şi de vârsta destul de fragedă a câinelui.
Ciprian Balbuzan, dr. med. vet. | 20.05.2024.
Loredana Sava, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î: Bună ziua. Am o căţeluţă în vârstă de 9 ani şi are probleme cu pancreasul. De foarte multe ori îi vine pe gât şi acum mai nou are şi greţuri. Ea nu vrea să mănânce decât ficăţei de pui, batoane rodeo pedigree şi tubos. Credeţi că este bine ce mănâncă? Vă mulţumesc anticipat! Cristina R: Pancreasul este o glandă cu funcţie dublă: endocrină și exocrină. Pancreasul endocrin este responsabil de metabolizarea glucidelor prin secreţia de insulina şi glucagon, iar pancreasul exocrin produce enzimele digestive, ajutând astfel în procesul de digestie. Anumite cauze, cum ar fi obezitatea, excesul de grăsimi din alimentaţie, nivelul ridicat de lipide din sânge și chiar traume, pot determina digestia propriilor ţesuturi glandulare de către enzimele pancreatice, ducând astfel la inflamaţia pancreasului (pancreatita). Semnele clinice pot varia ca manifestare însă în principal sunt reprezentate de vomă, anorexie, dureri abdominale, diaree, deshidratare şi febră. Pancreatita este o boală destul de severă putând chiar să pună în pericol viaţa animalului dumneavoastră. De aceea, trebuie tratată cu maximum de seriozitate şi pe lângă tratament şi o dietă adecvată, ar trebui să mergeţi regulat la medicul veterinar pentru o monitorizare atentă a evoluţiei bolii. În ceea ce privește alimentaţia, aceasta trebuie să fie administrată în cantităţi mici şi dese şi trebuie să conţină un procent cât mai mic de grăsimi. Aşadar alimentaţia pe care o are acum câinele dumneavoastră nu este deloc indicată câinilor cu astfel de probleme. Ideal ar fi să mergeţi pe o dietă cum ar fi Hill's I/D sau Royal Canin Gastrointestinal Low Fat. Acestea sunt special create pentru pancreatite acute şi cronice, și, alături de un tratament corespunzător, vor accelera procesul de vindecare sau cel puţin îi vor ameliora simptomele.
Loredana Sava, dr. med. vet. | 20.05.2024.
Ciprian Balbuzan, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î: Am 2 căţei (un bichon havanez şi un caniche) amândoi adulţi de statură mică-medie. (4-5kg greutate; bichonul are 3ani; canicha 8 ani). Bichonul are nişte bubiţe tari sub piele. Uneori una din ele face câte o coajă. Am rupt coaja aceea o dată deoarece era lipită cu blana şi se vedea carnea, dar tot sub formă rotundă şi tare. I-am dat cu betadină, a facut coajă, dar nu cred ca s-a remediat . Pe lângă asta, se roade între unghiile de la labuţe şi a făcut pielea roz-roşie aspră (şi la sub braţ aceeaşi situaţie). Canicha, spre coadă, pe şira spinării, are o particică unde a chelit şi se scarpină acolo până se înroşeşte, iar după ce mănâncă vomită. Poate e de la alimentaţie. Îi dau şi bobiţe de mini adult de la Pedigree, ficăţei fierţi cu orez şi supe din legume şi pipote. Fără mâncare lichidă se constipă. A mai fost la doctor, făcuse un tratament, îi trecuse, şi acum a luat-o de la început. Fiindcă nu am dus-o eu, nu ştiu ce problemă a fost. Dacă puteţi, vă rog să îmi daţi nişte soluţii - şi anume un tratament - creme sau pastile... Mulţumesc, Andreea R: În cazul reacţiilor cutanate de natură parazitară, tratamentul instituit poate varia în funcție de agentul cauzator. În reacţiile cutanate date de intoleranţa la hrană se recomandă dietă cu proteină unică (gen d/d Hills) sau cu proteină hidrolizată (Royal Canin - Hypoallergenic, Hills - z/d, Advance - Dermatosis sau Purina - DRM). Ca tratament adjuvant se recomandă administrarea de vitamine şi minerale pentru creşterea şi regenerarea firului de păr. Apariţia eczemelor la câini poate avea cauze multiple. Incriminate sunt parazitozele (micoze, râie, prezenţa puricilor etc.) şi cel mai frecvent alergiile de natură alimentară. Patolologia fiind atât de diversă, iar reacţiile cutanate semănând mult între ele, vă recomand o vizită cât mai rapidă la medicul veterinar. Este posibil să fie necesară prelevarea de fire de păr sau de cruste pentru un examen parazitologic, cât şi administrarea de antibiotice pentru prevenirea infecţiilor stafilococice care pot apărea pe piele datorită leziunilor. În orice caz, vă recomand să nu mai îndepărtaţi crustele nou formate şi să lăsaţi leziunile să se matureze singure, pentru a lăsa timp ţesutului cutanat să se refacă.
Ciprian Balbuzan, dr. med. vet. | 20.05.2024.
Ciprian Balbuzan, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î: Bună ziua. Aş vrea să ştiu dacă un câine care are aproape 12 ani mai trebuie vaccinat anual, în condiţiile în care până acum a fost vaccinat în fiecare an. Aştept cu interes un răspuns. Vă mulţumesc, Georgiana R: Bolile virale ale câinilor pot aparea la orice vârstă, cu precizarea că la căţei incidenţa acestora este mai ridicată, datorită insuficientei dezvoltări a sistemului imunitar. În manualele de specialitate sunt consemnate cazuri de parvoviroză chiar la vârste înaintate, de peste 10 ani. Leptospiroza, de asemenea, nu ţine cont de vârstă, iar în cazul rabiei, vaccinarea anuală este obligatorie prin lege. În ţara noastră, incidenţa bolilor virale este cea mai ridicată din Europa, din păcate, astfel că, pentru a se preveni apariţia bolilor virale, este necesară vaccinarea anuală la animalele de toate vârstele. Câinii ajunşi la o vârstă destul de înaintată au un sistem imunitar bine pus la punct şi o rezistenţă destul de bună la bolile virale specifice datorită imunizărilor repetate an de an. Acest lucru nu exclude posibilitatea ca oricând câinele să nu facă una din aceste boli în cazul întreruperii vaccinărilor. Plecând de la principiul căeste mai bine să previi decât să tratezi, vă recomand cu căldură să continuaţi schema de vaccinare pe toată durata vieţii câinelui dumneavoastră. Ajuns la o vârstă destul de înaintată, o eventuală viroză apărută devine foarte dificil de tratat, mai ales din cauza semnelor nervoase sau a problemelor cardiace induse de aceste viroze. Nu uitaţi că în prealabil să faceţi şi o deparazitare internă uzuală, întrucât vaccinul se pretează pe un organism perfect sănătos.Pentru mai multe informații vă recomand să contactaţi medicul veterinar curant. Cu siguranţă acesta vă va recomanda şi un set de analize de rutină, care nu ar trebui ocolite odată cu înaintarea în vârstă.
Ciprian Balbuzan, dr. med. vet. | 20.05.2024.
Ciprian Balbuzan, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î: Bună ziua. Am o problemă cu căţeluşa mea, un Jack Russell terrier de 1 an şi jumătate. Înainte era hranită cu Royal Canin Mini Adult hrană uscată, iar hrană umedă cam 100-150gr pe zi. Au început să îi apară nişte pete roz-roşiatice la lăbuţele din faţă şi din spate şi în jurul botului. În decurs de câteva zile i-au aparut foarte multe pete şi se scarpină îngrozitor. Parcă era carne vie... Am fost la veterinar, mi s-a spus că este din cauza excesului de proteine din mâncare şi mi s-a dat o dietă cu Royal Canin Low Fat şi un şampon Pyoderm. Suplimentar, am mai uns petele respective cu Mibazon. Dieta alimentară a urmat-o timp de 2 luni, timp în care nu a mai mâncat altceva. După şamponări masive, petele au început să dispară. Cele din jurul botului au dispărut complet, iar la lăbuţe în proporţie de 90%... dar a rămas cu pielea puţin mai aspră şi puţin crăpată, de culoare roz foarte pal; nu e chiar ca înainte de a-i apărea aceste pete. Acum am trecut din nou pe Royal Canin Mini Adult şi parcă să zic că era mai bine când mânca Low Fat... diferenţa e totuşi foarte mică, aproape insesizabilă, dar totuşi ea există. Ce mă sfătuiţi să fac, ce dietă să îi ofer în continuare de la Royal Canin? Şi dacă imi puteţi recomanda o cremă pentru regenerarea locurilor bolnave, acolo unde are piele mai uscată şi crăpată? Vă mulţumesc. Adela R: Proteina, fie ea de origine animală sau vegetală este cel mai des incriminată în declanşarea reacţiilor alergice de natură alimentară. De multe ori se întâmplă ca o proteină de bună calitate să nu fie tolerată de către organismul animal, aşa cum se întâmplă în cazul căţelului dumneavoastră. Hrana Adult Mini de la Royal Canin are un conţinut de proteine de 27%, în timp ce Light (Low Fat) de la acelaşi producător are un conţinut proteic de 30%, deci nu excesul de proteină este incriminat în alergia căţelului dumneavoastră. Diferenţa dintre cele două tipuri de hrană îl reprezintă conţinutul redus de grăsimi şi un adaos de L-carnitină pentru produsul Light Mini. Schimbarea hranei şi implicit a tipului de proteină utilizat, cât şi îmbăierile cu Pyoderm au dus la o ameliorare a problemelor dermatologice, însă nu vor rezolva problema atât timp cât veţi utiliza o hrană clasică, fie ea şi de bună calitate, precum Royal Canin.În dermatitele de natură alimentară se recomandă o sursă de proteină unică sau, în afecţiuni mai grave, proteină hidrolizată, care împiedică eliberarea de histamină (responsabilă cu declanşarea reacţiilor alergice). Hrana Light Mini de la Royal Canin se adresează în special câinilor cu tendinţe de îngrăşare sau cu uşoare disfuncţii hepatice, datorită conţinutului redus de grăsimi. Royal Canin Hypoallergenic Dog este însă o hrană care conţine proteină hidrolizată şi este special destinată câinilor cu dermatite de natură alimentară. Dacă sunteţi fidelă gamei de produse Royal Canin, puteți folosi cu încredere acest tip de hrană, însă vă prezentăm şi alte alternative pentru acest produs, de la alte branduri, precum Hills z/d (Low Allergen sau varianta Ultra Allergen Free), Hills d/d (cu sursă de proteină unică, izolată), Affinity Dermatosis Limited Antigen sau Purina Derm (ordinea este pur întâplătoare).
Ciprian Balbuzan, dr. med. vet. | 20.05.2024.
Bogdan Manda, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î: Căţelul meu metis de Pechinez de 1 an şi jumătate se scarpină foarte mult deşi este deparazitat extern în fiecare lună. Ne-aţi putea recomanda o mâncare mai bună pentru el? Noi acum îi dăm Royal Canin Hypoallergenic, ne sfătuiţi să-i dăm altă mâncare? Sau să rămânem tot la aceasta? Multumesc! BiancaR: De regulă, scărpinatul indică prezenţa unei alergi. Cauzele alergiilor sunt numeroase: existenţa puricilor sau a căpuşelor, praf, polen, alimente etc. Deparazitarea externă este eficientă atunci când se aplică corect (pipeta trebuie aplicată direct pe piele - nu pe părul de la suprafaţă) şi la un interval de timp corespunzător (3-4 săptămâni). Dacă suspectaţi că deparazitantul sub formă de pipetă nu oferă suficientă protecţie câinelui, vă sugerez să folosiţi şi o zgardă antiparazitară. De asemnea, o deparazitare cu acaricide/insecticide (de genul Romparasect, Neostomosan) a spaţiului în care locuiţi, este binevenită. Dieta Royal Canin Hypollargenic este recomandată atunci când se suspectează o alergie sau o intoleranţă alimentară. Vă sfătuiesc să-l hrăniţi timp de cel puţin 4-5 săptămâni exclusiv cu această hrană pentru a observa dacă scărpinatul dispare. În caz contrar, vă sfătuiesc să duceţi câinele la medicul veterinar pentru stabilirea exactă a diagnosticului (micoza, râie etc.). Nu uitați să-l periaţi în fiecare zi, blana încurcată poate să contribuie la apariţia scărpinatului.
Bogdan Manda, dr. med. vet | 20.05.2024.
Ciprian Balbuzan, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î: Bună ziua. Am o problemă cu căţelul meu pechinez şi nu stiu cum să o rezolv, de fapt nici nu ştiu prea bine cum să explic ce are pentru că aş putea spune că urinează cu sânge, dar nu este aşa... pentru că urinează normal fără urme de sânge în urină, fără să plângă sau să dea semne că l-ar durea, dar după aceea îi curge sânge... Îi pică din când în când picături de sânge mai decolorat... şi nu ştiu de la ce problemă este că de o săptămână are această problemă! Dacă m-aţi putea ajuta cu un sfat... măcar să-mi spuneţi ce ar putea să aibă sau dacă ştiţi şi vreun remediu m-aţi ajuta foarte mult Vă mulţumesc! Cristina R: Urinarea cu sânge apare de cele mai multe ori la animalele care elimină pietricele sau nisip prin urină. Dacă leziunea primordială se află la nivelul rinichiului sau a ureterelor, urina se colorează în roz-roşu în funcţie de dimensiunea leziunilor produse de calculii urinari. La căţelul dumneavoastră culoarea urinei nu pare modificată, astfel nu suspicionăm leziuni produse de calculi urinari de-a lungul traiectului aparatului urinar superior. Picăturile de sânge apărute la sfârşitul urinării indică eroziuni ale mucoasei urinare de la nivelul vezicii, dar cel mai adesea de pe traiectul uretrei. Pentru prevenirea infecţiilor urinare se recomandă tratament specific cu antibiotice pe o perioadă de minim 10 zile, la care se adaugă administrarea de antispastice şi nu în ultimul rând instituirea unei diete specifice pentru susţinerea aparatului urinar. Cel mai adesea, în cazul sângerărilor în urma urinării, sunt incriminaţi calculii vezicii urinare (struviţi, oxalaţi sau uraţi, în funcţie de radicalul de la care se formează sau de pH-ul urinei). În orice caz, o vizită la medicul veterinar curant este recomandată pentru a se preveni implicaţiile secundare date de eventuale infecţii şi pentru eliminarea calculilor.O a doua variantă care poate avea drept consecinţă apariţia picăturilor de sânge la nivelul prepuţului este prezența tumorii Sticker. Aceasta este o boală venerică întâlnită la câinii care au avut contact sexual cu alţi câini purtători ai acestei infecţii. Localizarea tumorii este partea internă a prepuţului, la baza penisului, iar tumora se poate observa cu ochiul liber prin examinarea bazei penisului, după ce pielea prepuţului a fost răsfrântă în totalitate, pentru a se lăsa mucoasa liberă. În acest caz, dacă tumora sângerează, putem fi induşi în eroare de prezenţa picăturilor de sânge, confundând-o cu o infecţie urinară. În cazul tumorii Sticker, tratamentul se efectuează cu citostatice (Sindovin, Theranekron etc.) asociate cu protectoare hepatice. Vă recomand o vizită cât mai rapidă la un cabinet veterinar, pentru a trata una din situaţiile posibile mai sus menţionate, înainte ca starea generală a câinelui să se agraveze.
Ciprian Balbuzan, dr. med. vet. | 20.05.2024.
Ciprian Balbuzan, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î: Bună ziua. Am un Labrador, femelă, în vârstă de 5 luni, căreia i-au apărut nişte pete pe blăniţă. În urma rezultatelor de laborator a fost diagnosticată cu microsporum spp. Nu ştiu cauza apariţiei acestei boli. Noi avem şi o pisicuţă în casă, în vîrstă de aproape un an, care nu prezintă nici un semn că ar avea boala. Întrebarea este cum trebuie să procedăm ca tratamentul prescris de medic să aibă roade la câine ţinând cont că pisica nu o tratăm în nici un fel. Există vaccin pentru a preveni apariţia bolii şi la pisică. Din ce m-am documentat este posibil ca boala să fie luată chiar de la pisică şi ca aceasta să nu prezinte simtome. Cum trebuie procedat cu casa şi locul unde stă câinele. Mai poate intra în contact cu alte animale, obişnuim să mergem seară de seară în parcul special amenajat pentru câini. Mulţumesc, AdrianaR: Microsporum spp fac parte din clasa miceţilor (ciuperci) care se dezvoltă cu uşurinţă pe pielea animalelor şi a omului. O particularitate a acestor miceţi este aceea de a se localiza la rădăcina firului de păr, ştrangulându-l, astfel firele de păr vor cădea, lăsând în urma lor pielea aproape glabră şi cu păr foarte scurt (efectul de pseudotundere). Microsporia se întâlneşte mai frecvent la pisici, dar nu este exclus ca în cazul dumneavoastră să fie adusă de către câine. Sporii de micosporie sunt foarte rezistenţi în mediul înconjurător şi se transmit cu uşurinţă de la un animal la altul, inclusiv la om. Studiile au arătat că peste 70% din proprietarii de animale afectate de microsporie se molipsesc de la acestea. O atenţie deosebită se recomandă în special în cazul animalelor care preferă să doarmă în patul stăpânului, pe pernă etc., sporii trecând cu uşurință la om. După ce aţi mângâiat câinele sau aţi efectuat un tratament acestuia, păstraţi igiena strictă a mâinilor, evitând contactul cu părul dumneavoastră. Din fericire, în cazul microsporiei există un vaccin, care se poate efectua atât la câine cât şi la pisică. Vaccinarea nu rezolvă problema în totalitate, pe lângă acesta se recomandă îmbăieri repetate cu şampon special sau pulverizări. De multe ori, în funcţie de gravitatea cazului se recomandă tunderea animalului şi tratament cu antibiotice, întrucât de cele mai multe ori peste micoze se suprapun infecţii bacteriene. Micozele apar de regulă în urma deprecierii sistemului imunitar, de aceea se recomandă susţinerea sistemului imunitar. Terapeutica este impusă de către medicul veterinar şi vă recomand respectarea cu stricteţe a indicațiilor acestuia, cât şi multă răbdare, întrucât micozele necesită tratament de lungă durată. Vitaminele destinate regenerării părului sunt şi ele foarte indicate pentru grăbirea procesului de refacere a învelişului pilos. Pentru protecţia dumneavoastră vă recomandăm igiena strictă a mâinilor şi a aşternutului, iar pentru pisică - încercaţi să o ţineţi izolată cât mai mult de câine. Din păcate produsele fungicide se pretează foarte bine pentru suprafeţe şi mai puţin pentru lenjerie şi îmbrăcăminte. Expunerea la razele ultraviolete este recomandată, atât pentru animalele afectate, cât şi pentru încăperea frecventată de către câine.
Ciprian Balbuzan, dr. med. vet. | 20.05.2024.
Medic veterinar, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î: Bună ziua. Am un bichon maltez de 1 an şi 8 luni. Aş dori să ştiu la cât timp se administrează pastila pentru deparazitarea internă şi dacă se poate şi alte detalii de care trebuie ţinut cont. Vă mulţumesc, Ely R: Deparazitarea internă se recomandă a fi efectuată încă din primele săptămâni de viaţă şi se va face regulat, pe toată perioada vieţii, la intervale regulate de 4-5 luni şi în concordanţă cu perioadele de vaccinare stabilite de către medicul veterinar. De asemenea se recomandă o deparazitare internă preventivă concomitent cu una externă, în momentul în care am observat prezenţa puricilor pe animal, întrucât puricele este gazdă intermediară pentru tenie (vierme lat care parazitează intestinul). Ţinând cont de acţiunea puternic spoliatoare a paraziților intestinali, vă rugăm să efectuaţi regulat această deparazitare internă la intervalul mai sus amintit. Administrarea antiparazitarelor interne se face pe cât posibil înainte de masă, pentru a ne asigura de absorbţia mai bună a medicamentului. De asemenea, în cazul în care animalul a vomat după administrarea pe cale orală a produsului antiparazitar, se recomandă readministrarea produsului, după ce starea câinelui a devenit stabilă. Dacă vi se pare dificil de administrat tableta antiparazitară, puteţi apela oricând cu încredere la un medic veterinar. Produsele antiparazitare interne se prezintă sub formă de comprimate, pastă, suspensie sau spot-on, acestea din urmă nefiind active pe tenie şi prezintă în compoziţia lor principii activi în diverse combinaţii. Ținând cont de mecanismul de eliminare a substanţelor active ale acestor produse cu predilecţie prin ficat, vă recomandăm prudenţă în administrarea acestora, datorită potenţialului toxic şi întotdeauna sub îndrumarea medicului veterinar.
Ioana Mitran, dr. med. vet. | 20.05.2024.
Ciprian Balbuzan, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î: V-aş ruga să-mi răspundeţi la următoarea întrebare: fac bine dacă îi schimb caţelului meu hrana? Până la 2 ani i-am dat numai Hill's mini adult, el având 5 kg. Acum, la 2 ani am vazut în Maxi Pet Happy Dog. Sunteţi de părere să schimb Hill's cu Happy Dog în condiţiile în care el mănâncă bine hrana Hill's? Motivul ar fi preţul mai mic la Happy Dog, dar eu vreau ce e mai bine pentru câinele meu. Mulţumesc! Eugenia R: Hill's este unul din cele mai bune branduri de hrană pentru animale de companie de pe piaţa românească. Alături de Hill's mai există alte nume de producători de hrană superpremium, precum Royal Canin, Brit, Happy Dog, Pro Plan, Advance, Trainer, Alleva etc. (ordinea este pur întâmplătoare). Hrana Hill's Adult Mini se prezintă din păcate într-un singur sortiment şi anume cel cu pui. Dacă administrând permanent această hrană căţelului dumneavoastră i-a mers bine, în sensul că nu a avut probleme de digestie, de asimilaţie sau reacţii adverse de intoleranţă la hrană, nu vă recomand să îi schimbaţi deocamdată hrana. Desigur, puteţi să încercaţi diversificarea hranei cu sortimente provenite de la una din mărcile enumerate mai sus. Happy Dog varianta Mini este tot un sortiment ce conține carne de pui, deci nu îi veţi aduce cățelului o diversificare în privinţa gustului, ci mai degrabă schimbarea hranei va aduce un câştig pentru dumneavoastră, Happy Dog fiind puţin mai ieftin. În caz că aţi decis să încercaţi să schimbaţi sortimentul de hrană, vă recomandăm să faceţi treptat trecerea la noua hrană, amestecând în decurs de 4-5 zile noul tip de hrană cu cel vechi, crescând treptat proporţia din hrana nou introdusă, dând posibilitatea florei intestinale să se adapteze. Evităm astfel o reacţie intestinală neplăcută, care de regulă se manifestă prin diaree. În concluzie, întrucât se pare că hrana Hill's a fost bine tolerată, iar Happy Dog oferă tot doar un singur sortiment, anume tot cel cu pui, nu vă sugerez trecerea la această hrană. Eventual, pentru diversificarea gustului, vă recomand alegerea unei hrane din aceeaşi categorie calitativă de la alte firme, însă cu carne de miel, vițel etc. Desigur, alegerea dumneavoastră poate fi influenţată atât de preţ cât şi de gusturile căţelului dumneavoastă.
Ciprian Balbuzan, dr. med. vet. | 20.05.2024.
Ciprian Balbuzan, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î: Câinele meu are în jur de 5 luni. E Bichon, dar nu 100%, şi nu vrea nici în ruptul capului să mănânce hrană uscată. Am încercat toate mărcile şi sub toate modurile. L-am ţinut şi flămând vreo 4 zile. Am crezut că moare. Chiar nu ştiu ce să-i mai fac. Are şi probleme cu digestia, respectiv ficatul. Am fost la medic şi mi-a recomandat să-i dau mâncare pentru căţei, dar mă simt neputincioasă. Dacă puteţi să mă ajutaţi cu niste sfaturi aş fi foarte recunoscătoare! Mădălina R: Ne-ar fi ajutat foarte mult dacă ne-ţi fi specificat în întrebarea dumneavoastră ce anume mănâncă căţelul dumneavoastră, pentru a ne face o idee cât mai reală asupra preferinţelor culinare ale acestuia. În general câinii de talie mică preferă mâncarea mai moale, sunt foarte pofticioşi şi nelipsiţi de lângă piciorul stăpânului când acesta se aşează la masă.Este limpede că nu va fi uşor să dezvăţaţi câinele de a mânca hrană gătită sau să primească ceva de la prânzul dumneavoastră. În primul rând va trebui să determinăm câinele să mănânce singur, să nu ne acompanieze la masă. Din acest motiv, administraţi câinelui hrana înainte de a mânca dumneavoastră, astfel bichonul ar trebui să fie sătul şi să nu mai ceară. Puteţi să îi administraţi hrana lui preferată la început, doar pentru a-l determina să mănânce singur. În timp ce dumneavoastră mâncaţi, evitaţi să îi acordaţi atenţie, întrucât câinele va specula orice mică afecţiune din partea dumneavoastră. Este imperios necesar să existe un consens în familie, astfel toţi membrii familiei dumneavoastră trebuie să aplice câinelui acelaşi tip de tratament.Odată rezolvată problema mâncatului de unul singur, trecem la următoarea etapă, aceea de a introduce pe rând, în amestec cu hrana câinelui, bobiţe din comerţ, mai întâi în cantităţi mici, urmând ca treptat să creştem proporția de hrană uscată. Operaţiunea este mai simplă în condițiile în care câinele obişnuia să consume hrană umedă (gen supă, orez cu carne amestec etc.), întrucât bichonul nu va putea alege bobiţele, acestea devenind mai moi. Puteţi începe cu hrana uscată cu o palatabilitate ridicată pentru a nu crea câinelui o stare de disconfort sau de respingere a acestui tip de hrană. Aceasta reprezintă cea mai dificilă etapă, astfel va trebui să vă înarmaţi cu multă răbdare şi să răsplătiţi câinele după ce a consumat hrana. În ultimul rând, presupunând că am îndeplinit şi acest deziderat, putem încerca treptat şi alte tipuri de hrană uscată sau conservă în amestec ce hrana uscată, întrucât este posibil ca bichonul să simtă nevoia unei diversificări.
Ciprian Balbuzan, dr. med. vet. | 20.05.2024.
Ciprian Balbuzan, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î: Bună ziua. Vă rog să-mi indicati produsele şi schema de deparazitare pentru purici şi căpuşe. La casa de la ţară am 3 câini de curte. Unul dintre câini este o căţeluşă care s-a pripăşit pe la noi de 1 an, în iarnă, a venit din pădure. Este albă, de talie mititică, dar foarte vrednică şi credincioasă. Are un soi de eleganţă în ea, este un câine vesel, cu ochişori frumoşi şi cu privire senină. Noi o iubim şi o răsfăţăm mult. Este tare vitează şi luptătoare. Zi şi noapte, ea dă semnalul şi aleargă prima să se bată cu vulpile şi toate animalele din pădure, dar şi cu trecătorii de pe drum, beţi sau prea curioşi. Este şi o mamă minunată pentru puiul ei, Codru, care are 9 luni şi promite a fi un câine mare şi puternic şi la fel de vrednic ca ea. Blonduţa îl învaţă jucându-se şi-l antrenează permanent, dar îl şi capsează când este obaznic. Toţi cei 3 câini ai mei preferă să doarmă noaptea în faţa uşii noastre, sub ferestre, sub umbrar lângă grătar sau în orice alt loc din curte în care stăm noi. Purici peste tot. Blonduţa noastră ne iubeşte, dar nu se lasă mângâiată şi nu se apropie la mai mult de 30 cm de noi. Dimineaţa, se bucură, se răsfaţă, se întinde şi apoi vine tiptil pe la spatele meu şi mă atinge cu boticul pe picior. Nu mănâncă din mână şi nu poate fi prinsă. Ei nu îi pot da cu spray, nu-i pot pune zgardă. Ceilalţi 2 căini, Codru şi Azor cel Bătrân, câinele vecinilor mei, care tot la mine stă, sunt crescuţi în curte, au curea la gât. Codru a avut de mic şi zgardă antipurici. Ei stau să pui mâna pe ei, să îi mângâi şi să le dai cu spray. Toţi cei 3 câini în perioada de împerechere aleargă noaptea afară din curte şi vin cu purici şi căpuşe de la alţi câini din sat. Am început să am purici în curte, iar curtea mea are 4.000 mp, dar am şi în casă. Sunt stresata, nu am mai avut şi nu sunt obişnuită. În final, după ce scap de purici, ce tratament preventiv sa aplic câinilor de la ţară? Vă mulţumesc, Florentina R: Pentru deparazitarea externă există mai multe tipuri de produse, după cum urmează: pipete (preparate gen spot on), care se aplică pe zona grebănului, au acţiune preponderent preventivă sau acţionează în infestații reduse, cu durată de protecţie de o lună de zile; spray cu acţiune imediată, care extermină în doar câteva minute paraziții externi; colare (zgărzi) impregnate cu substanţe antiparazitare care extermină puricii şi cu acţiune repelentă; pudră antiparazitară, de asemenea omoară paraziţii externi şi au acţiune repelentă; şampon antiparazitar cu acţiune rapidă; diverse substanţe antiparazitare care se amestecă cu apă şi apoi se aplică pe blana animalului cu rolul de a extermina paraziţii. Din toată această scurtă enumerare, dumneavostră sunteţi cea mai în măsură să alegeţi produsul care vi se pare cel mai convenabil, cel mai uşor de aplicat etc. În cazul în care aveți un câine retiv, cum este cazul câinelui dumneavoastră, este destul de dificil de aplicat oricare din măsurile de deparazitare enumerate mai sus. Dacă obişnuieşte să doarmă în cuşcă sau dacă frecventează doar un spaţiu redus, atunci puteţi încerca să faceţi o dezinsecţie a locului cu pricina, întrucât puricii se înmulţesc în mediul ambient şi nu pe animal. Este dificil să vă enumăr toate produsele pe care le comercializăm în magazin, dar am să încerc să fac o scurtă sinteză, grupându-le şi după modul lor de utilizare: Zgărzi antiparazitare: Bolfo, Killtix, Scalibor, Beaphar, Orme Naturali etc - cu durată de protecţie cuprinsă între 3 şi 5 luni Spot on: Advantix (Advantage pentru pisici), Frontline, Fiprex, Parakill, Orme Naturali - cu durată de protecţie de 1 lună Spray: Frontline, Fiprex, Bolfo, Pet Spray etc - acţiune imediată şi durată de protecţie de câteva săptămâni Șampoane antiparazitare: Hery, Orme Naturali, Ingenia, Happy Diverse produse antiparazitare miscibile cu apă: Neostomosan Pentru dezinsecţia mediului înconjurător sau al spaţiilor frecventate de animale folosiţi soluţia Neostomosan sau produsul Romparasect cu repetare la 10-12 zile.
Ciprian Balbuzan, dr. med. vet. | 20.05.2024.
Mihaela Mincu, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î: Bună ziua. Am un câine ciobănesc german, vârsta 9 ani, în urma examenului bacteorologic a fost depistată piodermită stafilococică; tulpina de Staphylococcus intermedius izolată. S-a făcut tratament cu antibiotic, dar recidivează, există un tratament la care să cedeze acest stafilococ? A fost depistat în 2004, avea 3 ani.Mulţumesc, Iuliana R: Stafilococii patogeni pot cauza o mare varietate de boli la animale şi oameni, prin secreţia de toxine sau prin înmulţirea rapidă şi invadarea ţesuturilor. Staphylococcus intermedius este un colonist frecvent al dermului animalelor. Poate produce infecţii la câini şi pisici şi, mai rar, la oameni (zoonoze). Această specie este frecvent purtătoare de gene care conferă multirezistenţă la antibiotice, motiv pentru care şi recidiva frecventă a bolii. Ideal ar fi să faceţi tratament conform antibiogramei pentru a putea vedea exact la ce antibiotic este sensibilă tulpina cu care este infectat câinele dumneavoastră. De asemenea, trebuie văzut dacă acestă infecţie este o infecţie primară sau una secundară datorată grefării stafilococului pe o leziune preexistentă sau pe fondul unei scăderi a imunităţii câinelui dumneavoastră. Vă sfatuiesc să mergeţi la medicul veterinar curant să preleveze o probă din focar, să facă o antibiogramă şi de asemenea o determinare a formulei leucocitare.
Bogdan Manda, dr. med. vet. | 20.05.2024.
Mihaela Mincu, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î: Bună ziua. Am un pui de bichon havanez de 10 luni, aş vrea să stiu până la ce vârstă trebuie să îi dau hrană umedă şi dacă îi pot introduce treptat în hrană morcovi şi lapte praf. De asemenea, persoana care mi l-a vândut i-a facut primul vaccin la 8 luni. Când îi pot face al doilea vaccin şi când îi pot face baie şi îl pot scoate din casă. Vă mulţumesc, Carmen R: Vaccinare puilor de câine începe de la vârsta de 6 săptămâni, schema de vaccinare fiind diferită în funcţie abordarea medcului veterinar. Perioada dintre vaccinări de asemenea diferă în funcţie de numărul valenţelor pe care le conţine vaccinul (14 zile între veccinurile cu 2-3 valenţe,18-21 zile pentru cele polivalente). Ultimul vaccin ar trebui să fie cel antirabic. Teoretic câinele dumneavoastră la această vârstă ar fi trebuit să termine vaccinarea şi să poată fi scos afară. La vârsta asta ar trebui făcut vaccinul polivalent şi antirabic, vaccin ce va fi făcut anual pe parcursul întregii vieţi a animalului.Pentru că nu a fost vaccinat corespunzător, va trebui să mai stea în casă cam două săptămâni de la data efectuării vaccinului şi tot atunci puteţi să îi faceţi şi baie.Câinii de talie mică sunt considerați juniori până la 10 luni, de la această vârstă sunt adulţi mini. El ar trebui sa fie hrănit cu crochete adecvate vârstei şi taliei lui. Nu trebuie hrănit decât ocazional cu hrană umedă, excesul de proteină brută putând cauza alergii de natură alimentară cu localizare cutanată, exprimate prin prurit. În alimentaţie puteţi să îi introduceţi şi legume (morcov, dovlecel, ardei gras) sau fructe (măr, banană, piersici), dar cu atenţie, acestea să fie în cantităţi mici. Trebuie să urmăriţi dacă are scaun diareic consecutiv administrării respectivului fruct.
Bogdan Manda, dr. med. vet. | 20.05.2024.
Loredana Sava, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î: Am un Golden Retrevier de 3 ani şi nu reuşesc să-i găsesc o parteneră. Deocamdată nu doresc să-l castrez, dar aş dori să se mai liniştească şi el şi nici nu ştiu ce se va întampla cu el dacă nu reuşeste să aibă o parteneră.Aştept cu nerăbdare sfatul dumneavoastră pentru care vă mulţumesc mult!ViorelaR: Din punct de vedere medical, la masculi, nu există riscuri în cazul în care vă decideţi să nu-l castraţi. Însă, pot interveni anumite probleme din punct de vedere comportamental. Masculii necastraţi devin agresivi în momentul în care simt o femelă în călduri, iar acest aspect poate afecta relaţia cu câinele dumneavoastră. În astfel de situaţii devin neascultători, nu mai răspund la comenzi şi pot deveni chiar agresivi faţă de stăpâni. Pe langă agresivitatea faţă de stăpân, acest comportament se manifestă şi faţă de alţi masculi, putând ajunge la adevărate lupte pentru dominanţă. Perioada de călduri la femele este sezonieră, manifestându-se primavara şi toamna. În aceste perioade, cel mai indicat este să ieşiţi cu câinele în lesă pentru a evita eventuale neplăceri. De asemenea, în aceste perioade, creşte procentul câinilor "pierduţi", fiind mai mare în rândul masculilor. Aceştia rătăcesc câteva zile, chiar şi o săptămână, după care se întorc acasă. Însă, din păcate, se întamplă ca în anumite situaţii să nu se mai întoarcă. Dar dacă suntem conştienţi de aceste riscuri în sezonul de împerechere, le putem evita fiind mult mai precauți cu câinele când ieşim cu el la plimbare. Dacă nu doriţi să-l folosiţi pentru montă, decizia de a-l castra este cea mai indicată deoarece masculii castraţi sunt foarte ascultători şi linistiţi, fiind animale de companie mult mai bune.
Loredana Sava, dr. med. vet. | 20.05.2024.
Ciprian Balbuzan, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î: Bună ziua, Vă rog să mă ajutaţi în 2 probleme: 1. Câinelui meu de 6 luni, rasa ciobănesc german, nu i-au căzut testiculele în scrot. La ce vârstă se petrece fenomenul? 2. Acelaşi câine are o mare deficienţă de calciu. La 3 luni abia se mişcă, i-am făcut injecţii cu Ca şi vitamina D, apoi tratament continuu cu Pet Phos (3 pastile pe zi), iar de 10 zile am început să-i dau şi două pastile de Aplazyl. Câinele are acum, la 6 luni 25-28 kg, a început să alerge împreuna cu ceilalţi căţei, mai întâi ca un iepure, bătând pe ambele picioare din spate, iar acum aleargă aproape normal. Întrebare: ce medicamente îmi recomandaţi? Hrana: ROYAL CANIN MAXI JUNIOR. Are pofta de mâncare, dar încă are călcătura de coate de vacă. Mulţumesc frumos, Mihai R: De regulă, până la vârsta de 6 luni, testiculele trebuiau să fi coborât deja în scrot. Această afeciune, numită criptorhidie, se întâlneşte adesea la animalele născute prematur sau care au o întârziere în creştere. Se întâmplă ca în unele cazuri afecţiunea să se remedieze de la sine până la vârsta de 4-5 luni, în toate celelalte cazuri este necesară intervenţia medicală. După inspectarea zonei de către medicul veterinar, se pot constata unele din următoarele situaţii: testiculul este retractil (testiculul a coborat în întregime, dar câteodată este retras din scrot, de muşchiul care este ataşat la el), testiculul este ectopic (testiculul se află într-o poziţie anormală, în zona inghinală), fie testiculul este absent sau malformat (afecţiunea provine încă din timpul sarcinii). În toate aceste situaţii se poate institui fie tratament hormonal, fie intervenţia chirurgicală, în funcţie de complexitatea afecţiunii câinelui dumneavoastră.În cazul celei de-a doua probleme a câinelui, este clară o lipsă acută de calciu (de multe ori asociată şi cu cea de fosfor), care a dus la conformaţia defectuasă şi aplomburi incorecte ale membrelor. Această problemă se poate remedia în timp, însă există şi riscul, în cazul în care organismul are grave tulburări în asimilaţia calciului, ca afecţiunea să persiste şi în viitor. Vă recomandăm să urmaţi sfaturile medicului veterinar curant, care cunoaşte bine cazul câinelui dumneavoastră, pentru a preveni neajunsul apariţiei osteomalaciei pe viitor.
Ciprian Balbuzan, dr. med. vet. | 20.05.2024.