Întreabă Veterinarul!

Î: Buna ziua, am un perusi femela care de 7 zile sta intr un picior, nu se poate sprijinii pa el! Nu sunt semne de... ( rana) s au altceva, MultumescR: Lipsa mobilităţii piciorului poate avea drept cauză o fractură ce se va diagnostica radiografic, poate fi un simptom al gutei sau poate fi consecinţa unei lovituri ce se poate remedia cu ajutorul unor antiinflamatorii. Depunerea excesivă de minerale la nivelul articulaţiilor poate fi o cauză a problemei, dar vă recomand efectuarea unei radiografii pentru a confirma acest diagnostic.Guta se caracterizează prin episoade acute de artrită caracterizate prin articulaţii înroşite, edemaţiate, dureroase şi mai calde decât alte regiuni.Trebuie ştiut că guta apare foarte rar la câini, mai frecvent fiind diagnosticată la dalmațieni. Cel mai frecvent apare la păsări.Cauzele apariţiei gutei includ alimentaţia bazată pe carne, traumatismele fizice sau poate apărea post-operator. Animalele obeze, cu niveluri lipidemice anormale, hipertensive, cu afecțiuni renale, cu saturnism, cu anemie hemolitică, cele hrănite cu mâncăruri cu exces de sare sunt predispuse acestei afecţiuni şi determinismul genetic.Factorii medicamentoşi ce pot declanşa maladia sunt folosirea de diuretice şi a antibioticelor din categoria cefalosporinelor. Diagnosticul cert al gutei se pune prin teste ale lichidului sinovial sau a depozitelor de cristale din articulaţii. Radiografiile sunt utile în diagnosticarea gutelor, însă dau puţine indicii în ceea ce priveşte gutele acute.Tratamentul se face prin utilizarea antiinflamatoarelor nesteroidiene, precum carprofen sau meloxicam, cu glucocorticoizi precum dexametazonă, hidrocortizon şi prednisolon sau cu colchicină.Compresele locale cu gheaţă timp de 20-30 minute, de mai multe ori pe zi, pot reduce durerile articulare.Speram ca aceste informatii va vor fi de un real folos.

Î: Buna ziua,Prietenul meu a cumparat sambata (acum 3 zile) un papagal agapornis dintr-un petshop si de cand l-a adus acasa nu mananca deloc.I-a cumparat seminte (mix de seminte), hrana pe care o manca si la magazin, plus fructe si legume. Nu se atinge de ele. Sta destul de cuminte toata ziua, se agita doar cand ii deschide cusca si baga mana sa ii schimbe apa.Ar putea sa aiba papagalul o problema (sa fie bolnav) sau e normal ca la inceput, pana se acomodeaza cu noul loc, sa fie speriat si sa nu manance? Ce ar putea sa faca pentru el ca sa ii fie bine?R: Vă mulțumim pentru întrebarea dumneavoastră și pentru încrederea acordată.Papagalii amorezi sau agapornis sunt viețuitoare foarte curioase, active și jucăușe. Sunt păsări foarte sociabile și se atașează mult de stăpân.Fiind o pasăre nou achiziționată, trebuie să se obișnuiască cu locul în care va locui, așa că este recomandat să nu îi schimbați locul coliviei și ar fi indicat să nu o scoateți afară până nu se învață cu noua casă. Perioada inițială de acomodare cu noul mediu poate dura, în unele cazuri, până la 2 săptămâni. Lipsa apetitului poate fi consecutiv stresului schimbării mediului sau a unui factor de stres prezent în noua casă: spațiul de amplasare a coliviei, curenții de aer, hrana, prezența altor animale în casă, zgomote sau prezența unui televizor sau monitor în apropierea coliviei.De asemenea, trebuie verificată amplasarea hrănitorilor. În majoritatea magazinelor păsările au hrănitori în interiorul cuștii și din această cauză e posibil ca pasărea să nu știe să caute mâncarea dacă aveți hrănitori exterioare acoperite. Puteți să îi puneți un vas mic cu semințe pe fundul coliviei până când pasărea se va obișnui cu noile hrănitori. Multe păsări nu consumă toate tipurile de semințe din amestecurile speciale pentru nevoile lor nutriționale, preferând să aleagă doar o parte dintre acestea. Dacă găsiți coji în hrănitori sau pe fundul coliviei este un semn ca papagalul se hrănește.Pentru a ajuta pasărea să treacă mai ușor peste perioada de acomodare, este recomandat să îi suplimentați apa cu vitamine și minerale. În plus, trebuie să aibe mereu în colivie un os de sepie.Speram că aceste informații vă vor fi de un real folos.

Î: Papagalului meu Nimfa i-au crescut foarte tare unghiile si se cam incurca.. chiar de i-am luat o piatra in cusca si bara nu le foloseste..i se pot scurta acasa sau numai la doctor? multumesc frumosR: Vă mulțumim pentru întrebarea dumneavoastră și pentru încrederea acordată.Ghearele pasarilor cresc in lungime continuu, pe toata durata vietii lor. In cazul in care cresc prea mult, ghearele pot deveni un adevarat obstacol in deplasarea normala a pasarii, provocand chiar si deformari ale degetelor si picioarelor. Mai mult decat atat, ghearele prea lungi se pot rupe cauzand astfel sangerari si suferinta papagalului.In cazul in care doriti sa efectuati acasa acest procedeu aveti nevoie de un prosop cu care sa acoperiti papagalul sa nu se agite si sa se raneasca, un cleste de unghii pentru pisici sau chiar si o forfecuta de unghii pentru pisici ( se manevreaza mult mai usor) si o pudra cicatrizanta ( in cazul in care in timpul taieri se atinge zona „vie” cauzand sangerarea ). Fiecare gheara in parte are pana aproape de varf o zona vascularizata, care daca este sectionata va produce sangerare in zona respectiva.In cazul in care doriti sa evitati aceasta procedura va recomandam efectuarea procedurii la medicul veterinar curant. Trebuie tinut cont ca in general aceasta procedura nu este agreata de pasari, iar daca acesta experienta devine si traumatizanta va fi foarte greu sa le diminuati uletrior teama.Sper că aceste informații vă vor fi de un real folos.

Î: Am un perus si e slabit de ceva timp,nu are echilibru si nu poate merge prea bine.Am mers la un veterinar cu el si mi-a spus ca este din lipsa de vitamine,dar am zis sa va intreb si pe dumneavoastra ce ar putea fi.MultumescR: Păsările de colivie sunt foarte sensibile, ele putând contacta o serie de afecțiuni virale, parazitare, bacteriene. Printre factorii etiologici se pot număra și carențele vitaminice (deficiențele calitative ale alimentației primite) sau stresul. Starea lor de sănătate poate fi uşor influenţată de condiţiile de microclimat, printre acestea numărându-se temperatura ambientală, curenţii de aer, condiţii stresante, prezenţa gazelor nocive sau a fumului de țigară.Păsările au aproximativ aceleași simptome în cazul multor boli. O pasăre este bolnavă dacă stă zgribulită, nu mai este vioaie, nu mai cântă, nu se mai toaletează, nu mai mănâncă. Aceste manifestări nu trebuie să apără toate simultan. Poate apărea o singură manifestare sau în diverse combinații.Problemele de echilibru și semnele nervoase întâlnite la păsări pot avea mai multe cauze, dintre aceste cauze cele mai frecvente sunt :• tulburările de metabolism sau deficiențe în dietă, care se pot remedia prin administrarea de suplimente vitamino-minerale și prin diversificarea dietei astfel încât, să raspundă cât mai bine nevoilor păsării dumneavoastră;• insolația consecutiv expunerii prelungite la soare sau la anumite surse de căldură;• atacul vascular cerebral care poate apărea datorită unui cumul de factori (dietă, factori de mediu, vârstă înaintată) și în funcție de cât de grave sunt simptomele, pot fi mai ușoare (tremur al capului sau al altor părți ale corpului- aripi, picioare) sau mai grave (poate apărea paralizia). Consecutiv unui atac vascular cerebral poate apărea și pierderea echilibrului atunci când apar întreruperi ale circulației sanguine în centrul echilibrului din creier;• contuzie la nivelul capului care datorită zonelor creierului (zona în care este situat controlul echilibrului) pe care le afeactează poate da semne nervoase cum sunt cele descrise de dumneavoastră;• tumori la nivelul creierului;• intoxicația cu anumite substanțe sau consecutivă ingerării de plante decorative;• intoxicația cu diferite substanțe insecticide;• pierderea fluidelor corporale cauzată de hemoragie, diaree sau vomă.Dintre carențele vitaminice, cel mai des întâlnite sunt hipovitaminoza A, hipovitaminoza D și hipocalcemia. Păsările supraponderale sunt susceptibile la dezvoltarea artritei sau a bolii ficatului gras. Perușii pot dezvolta și tumori, cele mai frecvente fiind lipomul și fibromul.Puteți să îi administrați vitaminele cu ajutorul preparatelor speciale care se adaugă peste mâncare (Suplimente nutritive sub formă de perle și pudră) sau în apă (Suplimente nutritive sub formă de preparate lichide). În același timp trebuie să îi puneți în colivi un os de sepie sau un bloc mineral pentru un aport constant de calciu și minerale și pentru tocirea ciocului și a gheruțelor.

Î: Am luat astazi un perus si este apatic si are diaree? Este normal? Ce este de facut?R:Se recomanda in momentul in care achizitionati o pasare sa se administreze timp de 5-10 zile, vitamine in apa de baut, pentru a se evita acest factor de stres, care poate determina si diareea si starea de apatie.In cazul in care diareea persista se poate administra tot in apa de baut timp de 3-5 zile enteroguard pulbere. Daca starea de sanatate se agreaveaza va recomanda sa faceti un consult la un cabinet veterinar.

Î:Ma numesc Daniela si sunt din Bucuresti sector 4. Am si eu o mica problema cu nimfa ( baiat) pe care o am de 7 ani sau chiar mai mult. De aproximativ o saptamana si un pic are diaree (ca apa , iar cand se usuca e de culoare alba) , insa vad ca mananca normal ,nu stranuta sau sa ii cada din pene. Daca se poate va rog sa-mi spuneti ce sa-i dau ?Astept un raspuns de la dumneavoastra!Multumesc!R: Diareea este unul dintre cele mai comune semne de boala întâlnite la păsări. Uneori este singurul semn de boală. Poate fi nesemnificativ dacă este un episod scurt, dar dacă durează mai mult de câteva zile urmările pot fi serioase sau chiar fatale. Diareea duce la deshidratarea animalului, la carențarea în minerale, la sărăcirea organismului.Cauza principală este enterita, inflamarea intestinului. Enterita are mai multe posibile cauze printre care cele mai cunoscute sunt infecțiile bacteriene. Alte cauze sunt infecțiile fungice, probleme ale stomacului triturant, atrofia vililor intestinale, parazitoze, etc.Cauzele nondigestive ale diareei sunt:- afecțiunile ficatului, cancerul etc.- utilizarea abuzivă a antibioticelor care duc la distrugerea florei intestinale normale, care este esențială în procesul de digestie- schimbările bruște ale dietei- stresul, schimbările regimului de hrănire.Primele semne sunt aspectul neîngrijit al penelor, somnolența accentuată, pasărea doarme cu ochii semi-închişi majoritatea timpului, apatie, pierderea fricii față de om, pasărea petrece timp îndelungat pe podeaua coliviei. Diareea este o manifestare care trebuie tratată cu seriozitate.Pentru identificarea cauzei exacte a apariției simptomelor și pentru stabilirea tratamentului adecvat este necesar să vă prezentați cu pasărea la un cabinet veterinar pentru realizarea unui consult medical de specialitate.

Î:Buna ziua! Am o pereche de papagali cântatori maturi , de cam o luna de tot calca dar nu fac oua, au și un cuib! Mă puteți ajuta?R: Papagalii cântători ajung la maturitate la vârsta de 12-15 luni, dar vârsta optimă de împerechere este de 18 luni. Este foarte important să nu lăsați papagalii să scoată mai mult de 2 serii de pui pe an. Dacă păsările sunt recent introduse în casă, va trebui să le asigurați o perioadă de acomodare cu noul mediu de viață de minim 3 luni.Sezonul de împerechere al papagalilor cântori începe în primăvară, odată cu zilele lungi și însorite și se sfârșește la începutul toamei. Totuși, în captivitate se poate prelungi perioada de împerechere pe toată durata anului, dacă li se asigură condițiile necesare.Lumina trebuie asigurată câte 10-12 ore zilnic, pentru stimularea reproducerii. Ideală este lumina naturală directă (nu cea care trece prin geamul ferestrei), dar se poate folosi și o lampă fluorescentă cu spectru UVA și UVB care va contribui și la metabolizarea vitaminei D.Cu 2-3 luni înainte de reproducerea papagalului cântător se recomandă o hrană diversificată, cu conținut ridicat de vitamina A și E: porumb, mazăre, broccoli, cartofi dulci, morcovi, spanac, frunze de păpădie, andive pâine integrală umezită (nu îmbibată în apă), paste, cereale pentru copii amestecate cu apă (fără zahăr sau cacao), orez fiert, etc pe lângă mixurile speciale.Au nevoie de o colivie spațioasă, cu lungimea de minim 120 cm, lățimea de minim 100, înălțimea de minim 100 cm și 2-3 cuiburi, pentru ca păsările să poată alege locul preferat. Preferă cuiburile verticale, cu dimensiuni de 16x16x40 cm.Comportamentul păsărilor se va modifica în perioade de împerechere. Femela va ciripi în mod diferit, va scurma pe fundul coliviei, dacă are la dispoziție un cuib va petrece mare parte a timpului în interiorul acestuia și pregătindu-l pentru depunerea ouălor. De asemenea, va deveni mai irascibilă și mai puțin afectuoasă cu stăpânii, dorind mai puțină atenție din partea acestora.Masculul se va așeza lângă femelă cu aripile arcuite și ușor deschise, apoi va realiza mișcări de „reverențe”, va tremura aripile și mișca coada în lateral pentru a atrage atenția acesteia. Vocalizările lui vor fi mai dese și va deveni foarte protector cu cuibul. Femela și masculul gata de împerechere se vor hrăni reciproc frecvent.Femela va putea începe să depună ouă chiar și după 10-14 zile de la prima montă, dar este posibil ca această durată să varieze. Semne care indică apropierea momentului depunerii ouălor: petrece mult timp în cuib, se hrănește des din osul de sepie și blocul mineral, iar cu 12-24 de ore înainte de depunere se va putea observa umflarea cloacei.În acestă perioadă este foarte important să îi asigurați femelei de cântător posibilitatea de a se îmbăia. Va depune, în medie, 4-6 ouă mici, rotunde și albe. Dacă este prima dată când femela depune ouă, este posibil ca primul ou să prezinte urme de sânge și să fie ușor alungit, dar nu trebuie să vă faceți griji. Ouăle fertile rămân viabile la temperatura camerei timp de 7 zile. Nu este obligatoriu ca toate ouăle să fie fertile, se estimează că aproximativ 80-90% dintre acestea vor ecloza. Eclozarea va începe la 19-22 de zile de începerea incubației, dar nu vă grabiți să înlăturați ouăle din cuib mai devreme de 30 de zile.În cazul în care aveți o pereche viabilă (mascul și femelă) și sănătoasă, păsările prezintă toate schimbările de comportament specifice perioade de împerechere și au toate condițiile necesare, dar totuși femela nu depune niciun ou, este posibil ca una sau ambele păsări să fie sterilă și astfel incapabile de a se reproduce.

Î:Buna ziua. De curand am cumparat doi papagali de la un pet shop si am observat ca ciocul papagalului pare exfoliat la varf (arata ca o unghie exfoliata la om). Este normal sau ar trebui sa merg la un veterinar cu el?R: Ciocul păsărilor, exact ca şi unghiile noastre, este alcătuit din ţesuturi vii şi are o creştere continuă. El creşte atât în lungime cât şi în lăţime. Partea supeficială a ciocului este moartă, ţesut keratinizat, şi se exfoliază.Crăpăturile superficiale pe partea exterioară sunt normale, mai ales în perioada de reînnoire a ciocului. Totuşi, există şi diverse situaţii patologice când ciocul se dezintegrează cum ar fi: boala ciocului şi a penelor, infestarea cu paraziţi, malnutriţia. Starea proastă a penelor, unghiilor şi ciocului indică o dietă deficitară. După îmbunătăţirea dietei, poate dura 9-12 luni până când penajul nou şi ciocul cresc. În cazul infecţiilor fungice, pot apărea modificări de textură şi de culoare. În cazul ciocurilor de culoare neagră, acest lucru este foarte greu de evaluat.De asemenea, în cazul unor traumatisme, se pot observa vânătăi la nivelul ciocului. Pasărea poate prezenta durere sau disconfort.Se poate dezvolta şi un proces infecţios, caz în care tratamentul poate fi de lungă durată.Dacă pasărea are o dietă echilibrată, pe lângă mâncarea specială care se găseşte în comerţ şi alte suplimente nutritive este recomandat să îi oferiţi şi fructe şi legume, ou fiert, şi dacă nu apar şi alte modificări, atunci cel mai probabil această exfoliere este cauzată de reînnoirea ciocului.

Î: Am doua femele de cinteze australiene care s-au epuizat din cauza ouatului. Sunt extrem de slăbite si nu știu cum sa procedez.R: Pe perioada ouatului se recomanda a se administra suplimente vitamino-minerale in apa, cat si calciu.Coaja oului conține cantități ridicate de calciu, ce provine din rezervele păsării. Oasele și musculatura asigură calciul necesar formării cojii de ou. Aceste depozite de calciu trebuie refăcute pentru ca organismul să poată funcționa normal. Dacă nu se asigură necesarul de calciu se poate ajuge la hipocalcemie, care se manifestă prin retenția oului, deoarece musculatura uterină nu se mai poate contracta și expulza oul la exterior. Pe perioada depunerii de ouă pasărea va defeca mai rar și va elimina cantități mai mari de fecale, urât mirositoare. Acest comportament apare pentru a se păstra cuibul curat, fără fecal. Este important să se asigure o dietă competă, echilibrată, care să asigure nutrienții esențiali. Pentru a se preveni depunerea cronică de ouă și în consecință toată cascada de probleme care pot apărea odată cu ea, se recomandă reducerea duratei de lumină pe parcursul zilei. Se poate asigura o durată de până la 10 ore pe zi. Astfel se previne eliberarea hormonilor care duc la producția de ouă.

Î: Buna ziua!Am si eu o intrebare.Cu ce si cum se face deparazitarea interna sau externa la perusi?Am auzit mai multe pareri,insa vreau si una avizata.Va multumesc anticipat!R: Pentru deparazitarea externă, puteți folosi pudre antiparazitare, spray antiparazitar sau soluții spot-on. Soluțiile spot-on se aplică pe partea dorsală a gâtului și se absorb la nivelul pielii, dispersându-se pe toată suprafața pielii și pătrunzând în circulația generală. În magazinele nostre găsiți produsul Endectocid. Acest antiparazitar acționează asupra paraziților interni (nematode) și externi, având ca substanță activă ivermectina. Puteți deparazita toate păsările de colivie pe care le aveți. Acest produs are efect 4 săptămâni, după care este necesară repetarea deparazitării. Pudrele și spray-urile se folosesc prin aplicare pe toata suprafața corpului păsării, fiind necesar un contact direct între substanța activă și pielea perușului.

Î: Buna seara. cum pot sa mi dau seama ce varsta are un perus? Si cum se procedeaza ca sa se imperecheze? Multumesc frumos.R: O primă deosebire se observă la nivelul frunții lor. La pui, dungile negre coboară mult spre nas, cu cât sunt mai aproape de ceră (narine), cu atât puiul este mai mic, de 3 – 4 luni. La un adult, fruntea este complet albă, lipsită de dungi negre, care încep de undeva din mijlocul creştetului. Când sunt foarte mici, peruşii au irisul negru complet, astfel că ochii lor par mai mari. Pe măsură ce cresc şi îmbătrânesc, în jurul irisului se conturează un inel alb, care se îngroaşă cu vârsta. Cera, porţiunea aflată deasupra ciocului, unde se observă nările, la pui, este rozalie, curată, lucioasă, aproape translucidă. Cu cât pare mai transparentă şi lucioasă, cu atât este mai tânăr (aproximativ 2 – 5 luni). Pe măsură ce perușii cresc, cera devine opacă, mată, masculii capătă nuanţa albastru-marin, iar femelele capătă o ceră bej sau maronie în perioada de împerechere. Trebuie menţionat că, la femele, cera pare tot mai crustoasă cu vârsta, astfel că o femelă cu cera descuamată are peste 2 ani. Un peruş mascul, a cărui ceră este de un albastru intens, arată că este un adult de peste 1,5 ani. Un peruş pui are unghiuţe scurte, curate, fragile, cei mai mulţi le au de culoare deschisă. Peruşilor adulţi le cresc unghiuţele aproape de două ori mai mari faţă de perioada în care erau pui, încep să se exfolieze, astfel că par crăpate, mai ales la peruşii ţinuţi închişi, fără jucării din lemn. Pentru ca doi peruși să se împerecheze, este nevoie de o pereche și de o colivie suficient de mare. Dacă într-adevăr aveţi o pereche şi nu doi indivizi de acelaşi sex, atunci trebuie să stiţi că în ciuda faptului că sunt îndeplinite toate condiţiile, uneori peruşii nu se înmulţesc. Sunt mai mulţi factori care ar putea influenţa acest lucru: mediul de viaţă (temperatura, luminozitate), compatibilitatea dintre femelă şi mascul, alimentaţia, starea de sănătate, vârsta etc. Vârsta ideală pentru utilizarea la reproducere este de 1 an. Vârsta maximă este de 6 ani. Starea de sănătate atât a femelei, cât şi a masculului, trebuie să fie bună, să nu prezinte nici un simptom care ar putea indica prezenţa unei afecţiuni.Trebuie să le asiguraţi suficientă hrană. Temperatura ideală este de 18-24°C. Au nevoie de 12 ore de întuneric. Când vor fi pregătiţi, se vor înmulţi. Perioada de împerechere este primăvara.

Î: Bună ziua, am un papagal nimfa de un an. În ultima perioada a început sa își schimbe comportament ul, a devenit destul de agitat, nervos as spune eu și musca foarte tare când încerc sa îl iau pe mana. Indiferent ca este liber sau în colivie este foarte nervos, dacă nu roade betele sau scărițe le de lemn, striga, zbiară foarte tare, nu știu cum sa va explic asta.R: Papagalii nimfă, ca de altfel toate varietățile de papagali, au o mare nevoie de afecțiune. In cazul in care papagalul petrece foarte mult timp singur acesta se poate salbatici. In momentul in care doriti sa va apropiat de el, incercati sa nu interveniti brusc. Tonalitatea vocei trebuie sa fie una calma, ca sa nu se sperie de dumneavoastra. In cazul in care in ultima perioada nu ati mai administrat vitamine in apa de baut sau in hrana, ii puteti administra acum pentru a preveni aceste tulburari de comportament ( depresie, apatie, smulgerea penelor).In ceea ce priveste dieta papagalului, aceasta trebuie sa fie una echilibrata, care sa fie alcatuita din seminte, fructe si legume proaspete sau pelete. Pe langa pelete si mixuri de seminte, ii puteti administra ca si fructe : mar, para, struguri, kiwi, pepene, portocala, banana, iar ca si legume ; morcov, sfecla, ardei gras, castravete, rosii foarte bine coapte, boabe de porumb, mazare. Inainte de admistrarea fructelor si legumelor acestea trebuiesc spalate foarte bine si taiate in bucatele mici. Ii puteti pune de asemenea si patrunjel, salata sau papadie.Pasarile isi aleg hrana nu numai dupa gust cat si dupa aspectul si textura ei.

Î: Papagalul meu nimfă a început brusc să vomite (adică, mai degrabă să scuipe semințe cu un mucus peste tot). Până acum nu a mai făcut așa ceva, fiind perfect sănătoasă. În plus este apatică și somnoroasă. Iar excrementele ei sunt lichide, ca un fel de diaree.R: În cazul papagalilor trebuie făcută diferențierea între regurgitare și vomă. Regurgitarea reprezintă expulzarea de material nedigerat din cavitatea bucală, esofag sau din gușă. Voma este reprezentată de expulzarea de material parțial digerat de la nivelul stomacului. Papagalii regurgitează frecvent pentru a-și hrănii perechea. Acest comportament poate să apară și dacă pasărea este foarte atașată de propietar.Voma este un semn patologic care atestă prezența unei boli. Voma poate fi determinată de:- boli infecțioase de natură bacteriană, fungică, virală sau parazitară- boli metabolice localizate la nivelul organelor interne- probleme de natură dietetică: de exemplu o dietă hiperproteică- intoxicații: cu metale, plante toxice etc- traumatisme la nivelul gușii- obstrucții: corp străin la nivelul gușii, supraalimentarea, apariția unor formațiuni- alergii: alimentare, la diverși alergeni din mediu etc- consecutiv administrării unor alte tratamente- cancer- alte cauze: stres, rău de mișcare.Diareea este unul dintre cele mai comune semne de boala întâlnite la păsări. Uneori este singurul semn de boală. Poate fi nesemnificativ dacă este un episod scurt, dar dacă durează mai mult de câteva zile urmările pot fi serioase sau chiar fatale.Diareea duce la deshidratarea animalului, la carențarea în minerale, la sărăcirea organismului. Dacă persistă o perioadă lungă poate duce la pierdere în greutate, anorexie. Diareea este o manifestare care trebuie tratată cu seriozitate. Dacă aceasta nu dispare într-o zi sau două atunci este nevoie să se ia măsuri.Cauza principală este enterita, inflamarea intestinului. Enterita are mai multe posibile cauze printre care cele mai cunoscute sunt infecțiile bacteriene. Alte cauze sunt infecțiile fungice, probleme ale stomacului triturant, atrofia vililor intestinale, parazitoze, etc.Unele enterite sunt tratabile altele nu.Cauzele nondigestive ale diareei sunt:- afecțiunile ficatului, cancerul etc.- utilizarea abuzivă a antibioticelor care duc la distrugerea florei intestinale normale, care este esențială în procesul de digestie- schimbările bruște ale dietei- stresul, schimbările regimului de hrănire.Primele semne sunt aspectul neîngrijit al penelor, somnolența accentuată, pasărea doarme cu ochii semiinchişi majoritatea timpului, apatie, pierderea fricii fața de om, pasărea petrece timp îndelungat pe podeaua coliviei. Diareea este o manifestare care trebuie tratată cu seriozitate.Dacă aceasta nu dispare într-o zi sau două atunci este nevoie să se ia măsuri. Dacă suspectați apariția enetritei la pasăre este indicat să mergeți cu pasărea la medicul veterinar.Probioticele și prebiotice au un rol important în tratament, pentru restabilirea florei bacteriene normale, cu excepția momentelor când se administrează concomitent cu antibiotice.Deshidratarea se manifesta prin înroşirea pielii şi pierderea elasticităţii acesteia. Pielea este în mod natural elastică. În momentul în care ciupiţi uşor pielea, aceasta îşi revine imediat la poziţia iniţială. În cazul deshidratării, pliul format va rămâne mai mult timp. La peruşi, orice afecţiune renală sau enterită bacteriană poate duce la deshidratare.Pentru identificarea cauzei exacte a apariției simptomelor și pentru stabilirea tratamentului adecvat este necesar să vă prezentați cu pasărea la un cabinet veterinar pentru realizarea unui consult medical de specialitate.

Î:Buna ziua! Am un perus in varsta de 2 ani si jumatate, e foarte vioi, jucaus si iubitor, mananca bine, canta toata ziua, dar din cand in cand stranuta foarte des si cu stropi,ii curge nasucul. Ziua este invelita in permanenta cu un material pe colivie sa nu fie curent de undeva, nu sta la frig. Ce ar putea sa fie?R: Este indicat ca pasărea dumneavoastră să fie consultată de un medic veterinar cu experienţă în domeniul păsărilor exotice pentru a stabili cu exactitate un diagnostic şi un tratament corespunzător.Perușii, la fel ca toate păsările de colivie, sunt animale sensibile la condiţiile de mediu. Trebuie să nu o ţineţi în curent, sub aparatul de aer condiţionat, în frig sau într-un mediu cu o concentraţie mare de gaze toxice sau de praf. Acestea sunt şi posibile cauze ale strănutului perușului dumneavoastră. Există şi posibilitatea unei alergii a păsării la praful sau la unele din componentele așternutului coliviei. Astfel, puteţi încerca să îi schimbaţi tipul de aşternut. Variantele optime sunt nisipul pentru păsări, rumeguş sau fânul destinat animalelor, acestea având un conţinut redus de praf.O altă variantă a cauzei strănutului este o posibilă rinită sau o afecțiune respiratorie cronică.Sfatul nostru este să îi îmbunătăţiţi condiţiile de mediu conform celor spuse mai sus şi să îi administraţi zilnic în apa de băut un complex vitamino-mineral special destinat păsărilor pentru a îi întări sistemul imunitar urmărind eficienţa administrării acestora, cum este suplimentul de la Versele Laga:VERSELE-LAGA Oropharma Omni-Vit Liquid vitamine pt reproducţie şi fitness 30mlPuteți încerca și suplimentul pentru afecțiuni respiratorii la păsările de colivie:SERA BRONCHIPUR Tratament împotriva răcelii pt păsări şi rozătoare 50ml

Î:Bună ziuaAm pereche marele Alexandru care de curând au făcut un ou.Nu ma pricep de nicio culoare în ceea ce privesc ouăle,ce anume trebuie făcut ca să iasă pui...am nevoie de un sfat și câțiva pași pe care sa.i urmez ca la carte.MultumescO zi bunaR: Femela Marele Alexandru va putea incepe sa depuna oua dupa circa 3-4 saptamani de la inceperea curtarii si imperecherii. Exista cateva semne care ne indica faptul ca momentul depunerii oualor se apropie: femela isi va petrece din ce in ce mai mult timp in cuib si se va hrani mult din osul de sepie si blocul de minerale (nutrienti de care are nevoie pentru formarea cojii oului); femela va aranja si rearanja de nenumarate ori substratul din cuib; cu 12-24 de ore inainte de depunerea oului cloaca femelei va fi vizibil umflata.In perioada premergatoare depunerii, ca si in perioada incubatiei, este foarte important sa oferiti femelei posibilitatea de a se imbaia, umiditatea este extrem de importanta atat in “prepararea” oualor cat si in procesul de incubatie (cand ouale din cuib trebuie sa aiba diferite niveluri de umiditate pentru a se dezvolta normal). Dieta femelei este foarte importanta, oferiti-i neaparat suplimente de calciu si minerale (os de sepie, blocuri de minerale), ou fiert tare, seminte germinate, mixuri de seminte de calitate.In general, femela Marele Alexandru va depune in medie circa 2-6 oua mici, rotunde si albe. Ouale sunt depuse cate unul la doua zile. Daca femela Marele Alexandru se afla la prima depunere, este posibil ca primul ou sa prezinte urme de sange si sa fie usor alungit.Procesul de incubatie poate incepe inca de la depunerea primului ou. Ouale fertile raman viabile pana la 7 zile la temperatura camerei daca procesul de incubare nu a inceput. Nu neaparat toate ouale depuse sunt fertile, așadar nu din toate vor ieși pui.Dupa 7-10 zile de la inceperea incubatiei, ouale pot fi verificate pentru a evalua fertilitatea lor si dezvoltarea embrionului dinauntru. Pentru aceasta va trebui sa folositi o mini lanterna (sau sa adaptati o lanterna mai mare) al carei fascicul de lumina sa nu fie foarte puternic (expunerea la caldura puternica omoara embrionul). Luati oul si, intr-o camera unde este intuneric, expuneti fundul acestuia (capatul mai lat) la fasciculul de lumina provenit de la lanterna. Daca oul este fertil, va trebui sa vedeti imediat sub coaja o retea fina de capilare distincte si rosii, iar embrionul apare ca o pata inchisa la culoare in mijlocul acestei retele. Veti vedea de asemenea si o bula de aer in interiorul cojii. Micul Alexandru necesită o zonă de cuibărit, în care să-și depună ouăle. Când zona de cuibărit este plasata la dispozitia perechei, femela incepe sa se pregăteasca de reproducere și să producă ouă. Zona de cuibarit este de obicei o cutie mare din lemn de obicei, cu un singur orificiu în ea, pe unde păsările pot intra. Această casetă se poate achiziționa de la magazinele Maxi-Pet, așa cum puteți vedea în link-ul următor: FOP Cuib din lemn pentru păsări mari. Partea de jos a casetei ar trebui să fie căptușite cu un pat moale, cum ar fi talaș. Femela de Micul Alexandru va rearanja acest așternut pe gustul ei înainte de a produce primul ou. Fără o zonă de cuibărit, Marele Alexandru nu va produce nici un ou.

Î: De curand am achizitionat o nimfa din magazinul dvs. din Dristor (vineri). L-am lasat sa se acomodeze in noua casa, sambata a iesit putin din cusca, s-a invartit de colo colo, a dat cu capul in geam de cateva ori... pana la urma am reusit sa-l iau pe deget (fara sa-si dea seama ca sta pe degetul meu, probabil) si sa-l pun inapoi in cusca.Azi dimineata am observat ca n-are stare, am banuit ca vrea afara. I-am deschis usița și a sărit numai decât pe marginea cuștii. Apoi a început să zboare. A dat cu capul in geam de cateva ori, apoi in colturile unui perete (cam ascutite, daca avea viteza, zic eu), apoi iar in geam... si am observat ca lasa urme de sange pe unde se lovea. L-am prins si l-am bagat (cu chiu cu vai) inapoi in cusca, unde pare sa fie surprinzator de calm.Ce e de facut? Am betadina, spirt, fașă prin casa dar nu stiu daca il pot trata eu asa - primul lucru a fost sa caut pe net, si cam asta am vazut ca e procedura. Daca era mai cald afara, il inveleam si veneam val vartej direct in magazin, dar am zis mai bine sa va intreb pe dvs. Ce e de facut?R: Nimfele in general sunt pasari mai agitate din fire, in ceea ce priveste libertatea din colivie. O data lasata libera prin camera, primul instinct este acela de a-si lua zborul in cautarea stolului. De preferat ar fi pentru a se obisnui cu incaperea, sa o lasati libera seara, pentru a nu se mai lovi de geam, sau acoperiti pe timpul zilei geamul. Acomodarea cu noul spatiu poate dura cateva saptamani.Fiind o pasare nou achizitionata, trebuie sa se obisnuiasca cu locul in care va locui, asa ca este recomandat sa nu ii schimbati locul coliviei, pentru a se putea intoarce singura la ea. Marimile minime ale unei colivii pentru o nimfa sunt de 50cmx30cmx50cm. In colivie pueti pune 2-3 bete si 1-2 jucarii. Trebuie sa aveti grija sa nu ii aglomerati spatiul foarte mult pentru ca nu va avea loc sa zboare si iar se poate lovi.Pentru lovitura din jurul aripii local se poate administra betadina, deoarece acest produs contine iod povidona care este un agent antiseptic cu spectru larg, acţionând împotriva bacteriilor, virusurilor, fungilor şi protozoarelor (organisme unicelulare). Puteti administra de 2 ori pe zi, timp de 3 zile.

Î: Am achizitionat acum 1 zi o nimfa. Nu.mi pot da seama daca este bolnava sau nu. Prezinta stari de somnolenta insa are si ceva activitate (catarat),n.a cantat deloc,a mancat,a baut apa. Are momente cand sta jos in cusca,fara a mai sta pe bete (sta cateva minute pana la 30 de minute - 1 ora). Nu stiu exact cum trebuie sa arate fecalele acestuia,daca as putea as atasa poza. Nu stiu daca e din cauza acomodarii sau da semne ca s.ar imbolnavi. Ceva remedii? Sfaturi?R: Papagalii nimfă, ca de altfel toate varietățile de papagali, au o mare nevoie de afecțiune. Păsările exotice sunt foarte sensibile la schimbările de mediu, de stăpân etc. Faptul că mănâncă și se toaletează, nu are probleme respiratorii sau digestive, ne indică faptul că este sănătoasă din punct de vedere fizic, însă se pare că va trebui să îi acordăm o periodă de timp puțin mai lungă pentru a se acomoda cu noua locuință. Schimbarea mediului în care trăiesc este pentru păsări un stres foarte mare, de aceea este recomandat să îi administrați în apa de băut vitamine speciale pentru păsări, timp de 4-5 zile, începând din ziua când ați cumpărat-o. Puteți să faceți astfel de cure cu vitamine o dată la 3-4 luni. Acomodarea cu dumneavoastră va trebui făcută treptat. Este indicat să așezați colivia într-o încăpere unde nu este curent, nu este fum de țigară, ferită de zgomote puternice și bruște. Pentru ca nimfa să poată dormi, este nevoie ca în camera unde este colivia să fie întuneric sau semiîntuneric. Dacă lăsați lumina aprinsă, nimfa nu se va odihni și ca urmare îi va scădea imunitatea, fiind mai predispusă la îmbolnăviri. În primele zile de la schimbarea condițiilor de mediu, perioadă stresantă pentru papagali, este necesar să administrăm zilnic vitamine în apa de băut sau în hrană pentru a preveni în special tulburările de comportament (depresie, refuzul hranei, apatie, smulgerea penelor), cel mai adesea cumulate cu tulburări de digestie. La păsările exotice, bolile au o evoluție foarte rapidă și ați procedat foarte bine semnalându-ne faptul că ceva este în neregulă cu nimfa dumneavoastră. În cazul în care nu ați administrat încă vitamine nimfei de când le-ați achiziționat, vă recomand să o faceți pentru o perioadă de câteva zile. De asemenea, încercați să le arătați toată afecțiunea dumneavoastră, răsfățându-le cu fructe, bonusuri. Chiar dacă nu cântă deocamdată, lăsați ceva timp să treacă și veți observa că lucrurile vor veni de la sine. Nu puține sunt cazurile în care crescătorii de papagali nimfă se plângeau de faptul că păsările lor nu cântă, pentru ca pe urmă să își astupe urechile în încercarea de a scăpa de gălăgia asurzitoare produsă de păsări. Înarmați-vă cu puțină răbdare și cu multă dragoste și veți vedea curând că lucrurile se vor schimba în bine.

Î: Am un perus de aproximativ 4 ani. Nu are pereche. De dimineata am gasit un ou și din greșeală l-am spart. Ce se întâmpla va mai depune ?R: Ca la majoritatea speciilor de păsări, perușii pot oua și în lipsa împerecherii, fiind un fenomen fiziologic. Din acest punct de vedere, puteți să considerați că aveți o pasăre sănătoasă, care elimină oul, fie și infecund, altfel am fi vorbit despre retenție. Retenția oului este o problema serioasă de sănătate a păsării, ce se consideră urgență medicală și necesită intervenția obligatorie a unui medic veterinar și care reprezintă incapacitatea femelei de expulzare a oului în extrerior sau traversare a oului de-a lungul oviductului, acesta putând să se blocheze lângă cloacă sau la un nivel superior al tractului reproductiv. Reteția oului poate apărea în mod special la speciile de păsări mici, precum agapornis, nimfe, peruși, canari, cinteze.Posibilitatea spargerii oului în interiorul oviductului este foarte mare și poate duce la apariția diverselor infecții sau deteriorarea țesuturilor adiacente iar dacă este lăsat netratat poate determina moartea păsării.Dacă nu vor apărea aceste probleme, va mai depune, iar în lipsa unui mascul, aceste ouă vor rămâne infertile. Pentru că nu este obișnuită cu acest fenomen și nu avea instinctul să îl clocească, femela poate să își mănânce oul, motiv pentru care ar fi bine să îi luați oul dacă mai observați că depune altul.