Întreabă Veterinarul!

Î: Am un perus de 8 anișori. N-a avut probleme de sănătate decât în primul an. O diaree care s-a rezolvat cu Enteroguard M. De atunci a fost perfect sanatos până acum de curând, când a făcut din nou diaree. I-am administrat din nou Enteroguard M, diareea i-a trecut însă acum după ce ia câteva bobițe de mei, le desface, însă am vazut că nu le poate înghiți. Meiul decojit pică în tăvița cu mâncare. Nu vomită. Doarme foarte mult și e umflat în puf. Are burtica umflată.Vă mulţumesc.R: O cauză ce ar putea duce la apariția acestor simptome ar putea fi hiperplazia tiroidei. Această afecțiune se caracterizează prin creștere numărului de celule ale glandei tiroide, în consecință mărirea în volum a acestei glande.În mod normal glanda tiroidă are rol în producerea hormonilor tiroidieni - tiroxina. Pentru a produce acești hormoni glanda tiroidă are nevoie de iod.Cauzele apariției acestei hiperplazii tiroidiene sunt reprezentatea de:deficiența de iod (o dietă săracă în iod);consumul de alimente ce conțin substanțe ce duc la diminuarea funcției normale a glandei tiroide (soia, semințe de in, rapiță, napi, varză, brocoli etc.); infecții ce pot duce la inflamarea glandei tiroide;toxine cum ar fi organofosforicele sau bifenolii.Glanda tiroidă este situată în cavitatea toracică, iar atunci când își mărește volumul ar putea compresa asupra inimii, sistemului digestiv, plămâni sau asupra sacilor aerieni. Printre simptomele ce caracterizează această afecțiune se enumeră:convulsii sau moarte subită datorită compresiei asupra cordului și măririi volumului vaselor de sânge;dificultate la deglutiție;distensia gușii;regurgitare;apetit scăzut datorită blocării esofagului;respirație dificilă;schimbare a vocii.Diagnosticul acestei afecțiuni se va realiza pe baza istoricului dietei perușului, expunerea la diverse toxine sau infecții, precum și pe baza semnelor clinice. Se pot realiza și alte investigații paraclinice, precum analizele sangvine sau radiografie.Tratamentul se realizează conform protocolului terapeutic impus de medicul veterinar curant.Pentru prevenirea acetei afecțiuni mai ales în zonele cunoscute cu deficiență de iod în sol sau apă, trebuie să luăm în considerare adăugarea de suplimente cu iod, însă doar la recomandarea medicului veterinar curant.Pentru a preveni aparița afecțunilor glandei tiroide puteți folosi suplimente vitamino-minerale îmbogațite cu iod.Trebuie să cunoașteți faptul că peruşii masculi regurgitează seminţele pentru femelele pe care le curtează sau chiar și în oglindă (dacă femela nu există). Seminţele regurgitate sunt decojite, curate, întregi, dar acoperite de un mucus transparent. Peruşul le strânge în guşă, ele nu ajung în stomac să fie digerate. Este un obicei de curtare, care are loc atât în perioada de împerechere, dar şi în perioadele în care cei doi se alintă.De asemenea, perusul mascul regurgitează seminţe şi pentru pui, când are o familie. Femelele se întâmplă mai rar se regurgiteze seminţe, numai pentru pui. Dacă o femelă regurgitează seminţe fără să aibă pui, înseamnă că are o problemă de sănătate şi trebuie ajutată imediat.O altă afecțiune ce se impune drept diagnostic diferențial pentru problema perușului dumneavoastră ar fi:pierderea proprietății de relaxare a musculaturii sfincterului;îngustarea esofagiană datorată unor tumori;infecții bacteriene.Pentru un dioagnostic corect și un tratament adecvat perusul trebuie consultat de un medic veterinar.

Î: Bună ziua. Întrucât am avut două experiențe neplăcute, aș vrea să vă întreb dacă există vreun virus care poate afecta papagalii peruși, cu perioada de incubație mare (minim 6 luni).Întreb acest lucru findcă mi-au murit doi papagali aduși în colivie când aveau câteva luni, iar în jurul vârstei de 2 ani aceștia au murit dintr-un motiv inexplicabil mie. După ce prima pasăre a murit, la câteva luni am adus o alta (pereche pentru cea rămasă singură în colivie), care și aceasta a murit după o vreme (mă refer la cea rămasă singură în primă fază). Acum a mai ramas în colivie doar ultima adusă, însă mi-e teamă să nu existe vreun virus care s-a transmis de la o pasăre la alta, să am o surpriza neplăcută și cu aceasta. Mulţumesc. RăzvanR: Nu pot formula un răspuns exact în privința problemei apărute la perușii dumneavoastră deoarece patologia acestor păsări este foarte variată și este greu de precizat cauza decesului, aceasta putându-se afla doar în urma efectuării examenului necropsic.Păsările de colivie sunt foarte sensibile, ele putând contacta o serie de afecțiuni virale, parazitare, bacteriene. Printre factorii etiologici se pot număra și carențele vitaminice (deficiențele calitative ale alimentației primite) sau stresul. Starea lor de sănătate poate fi uşor influenţată de condiţiile de microclimat, printre acestea numărându-se temperatura ambientală, curenţii de aer, condiţii stresante, prezenţa gazelor nocive sau a fumului de țigară.Păsările au aproximativ aceleași simptome în cazul multor boli. O pasăre este bolnavă dacă stă zgribulită, nu mai este vioaie, nu mai cântă, nu se mai toaletează, nu mai mănâncă. Aceste manifestări nu trebuie să apără toate simultan. Poate apărea o singură manifestare sau în diverse combinații.Majoritatea păsărilor încearcă să disimuleze starea de boală pentru că în natură pot deveni foarte ușor ținta prădătorilor atunci când sunt bolnave, de aceea uneori proprietarul ajunge cu pasărea la veterinar într-un stadiu în care tratamentul este posibil să nu mai aibă rezultatele scontate.Păsările sunt susceptibile la o serie de boli bacteriene, de regulă provocate de lipsa igienei sau de stres. Unii indivizi, care au imunitatea crescută, pot deveni purtători și transmit infecția la alte păsări, ei nemanifestând niciun semn clinic de boală. Uneori chiar și purtătorii pot face boala, dacă există factori favorizanți cum ar fi: vârsta (sunt mai predispuse la îmbolnăviri păsările foarte tinere și cele bătrâne), prezența unui factor stresant în mediu, stresul emoțional (cum ar fi, de exemplu, pierderea partenerului), sau orice alt factor care scade temporar imunitatea păsării.Printre bacteriile care provoacă îmbolnăviri la păsări se numără: Escherichia coli, Pseudomonas, Aeromonas, Serratia marcescens, Salmonella, Mycobacterium (în funcție de specia bacteriei, provoacă tuberculoza sau paratuberculoza aviară), Clostridia, Klebsiella, Enterobacter, Proteus, Citrobacter, Pasteurella, Chlamydia psittaci (această bacterie produce boala cunoscută sub numele de clamidioză sau psitacoză, care se poate transmite și la oameni).Paraziții interni pot provoca atât tulburări gastrointestinale cât și afectarea altor organe interne. La peruși întâlnim frecvent Giardia și Coccidiile. Una dintre cele mai des întâlnite boli parazitare este trichomonoza (provocată de Trichomonas gallinae), însă aceasta apare destul de rar la păsările crescute în captivitate.Viruși, cum sunt cei din genurile Polyomavirus, Circovirus, Herpesvirus, Influenzavirus etc., pot produce afecțiuni letale sau pot scădea imunitatea păsărilor, acestea devenind astfel sensibile la acțiunea bacteriilor menționate mai sus.Dintre carențele vitaminice, cel mai des întâlnite sunt hipovitaminoza A, hipovitaminoza D și hipocalcemia.Păsările supraponderale sunt susceptibile la dezvoltarea artritei sau a bolii ficatului gras. Perusii pot dezvolta și tumori, cele mai frecvente fiind lipomul și fibromul.Pentru a preveni răspândirea eventualelor boli bacteriene la peruși, este necesar să aveți în vedere următoarele aspecte:animalele nou achiziționate trebuie ținute în carantină; cușca nu trebuie să fie suprapopulată; evitarea creerii unui mediu ambiant stresant pentru păsări; asigurarea unei diete echilibrate din punct de vedere nutrițional; dezinfectarea regulată a coliviei și accesoriilor; depozitarea hranei în locuri curate si cu umiditate scazută.

Î: Bună ziua. Mi-am cumpărat o nimfă, iar vânzătorul mi-a spus că este mascul. Eu nu prea sunt sigură și aș dori să vă întreb cum pot recunoaște sexul nimfei? Vă mulţumesc.R: Testul ADN realizat dintr-o probă de sânge, sau din pene din regiunea pieptului sau coaja oului (în cazul puilor deabia eclozați) sunt metodele cu probabilitate de 100% în determinarea sexului papagalului nimfă. Sexarea chirurgicală este o altă metodă folosită în determinarea sexului, însă se folosește în principal pentru speciile de păsări de dimensiuni mai mari, deoarece e necesară anestezia.O altă metodă folosită în determinarea sexului ar fi examinarea oaselor pelvine și examinarea penajului. La baza abdomenului lor, nimfele au 2 oase rigide. În cazul femelelor, structura acestor oase este mult mai flexibilă, mai ales în cazul fememelelor ce au apucat deja să depună ouă. Acestă tehnică de determinare a sexului este bine să fie realizată de o persoane de specialitate, experimentată, deoarece o persoană fără experiență poate răni pasărea. Majoritatea crescătorilor sexează nimfele în funcție de coloritul și marcajele penajului. Multe din varietățile de culoare ale nimfelor sunt monomorfice, adică nu există niciun indiciu de pe penaj ce să ne ajute în determinarea sexului. Totuși varietățile de culoare Normal grey, Lutino, Silver, Cinnamons, Fallows vor avea fața colorată în galben deschis și cu pete portocalii intens colorate pe zona obrajilor. Femelele vor avea petele din obraji ceva mai slab colorate, cu fața colorată total în gri sau maroniu, de asemenea prezintă pete sub penejul aripilor, iar penajul cozii este dungat pe partea inferioară.Sexul poate fi determinat și după limbajul corporal al păsării. Astfel, masculii sunt ceva mai gălăgioși față de femele, de asemenea pot fi capabili să mimeze sunete sau cuvinte. Femelele pot face asta, însă într-un procent mult mai mic. Masculii vor începe să fluiere și să imite diferite sunete pe la vârsta de 6 luni. Limbajul corporal vă poate ajuta, să indentificați masculii, de regulă aceștia atunci când fluieră vor întinde aripile pe spate sub formă de inimă. Masculli în cușcă vor sta așezați pe barele cele mai de sus pentru a atrage atenția femelei. Sub influența hormonilor puteți observa că masculii adulți se masturbează. Spre deosebire de masculi, femelele când sunt pregătite să se împerecheze au un comportament mult mai subtil și greu de observat. Astfel acestea vor apleca capul în față, apoi vor ridica ușor coada, în tot acest timp vor ciripi ușor.La varietățile Lutino Whiteface sexul nu poate fi determinat vizual. Această varietate poate fi colorată în galben sau alb. De obicei indivizii cu pete portocalii în obrăjori sunt eliminați de la reproducție.Varietatea Lutino. Toți indivizii Lutino sunt colorați în galben pal sau alb pal cu obrajiori portocalii. La această varietate nu este permisă nici o pată de culoare gri pe suprafața corpului. Femelele Lutino au pete de culoare galben deschis pe sub aripi, precum și dungi galben deschis pe coadă. Aceste diferențe de colorit se vor observa doar cu ajutorul unei lumini foarte bune. Masculii nu prezintă aceste particularități de culoare.Varietatea Normal Grey are un dimorfism sexual evident. Femelele au fața și creasta de culoare gri, obrăjori portocalii, însă nu forte intens colorați. De asemenea, prezintă o tentă de galben pe frunte, cioc și ochi. Pe partea internă a aripilor penajului are pete galbene de culoare. Dungile de pe coadă sunt de culoare galben și gri. Masculii au obrăjorii intens colorați în portocaliu și fața de culoare galben intens. Creasta este galbenă, iar în vărf colorată cu gri.Varietatea Pearls se poate diferenția abia după prima năpârlire. Perlele sunt colorate în gri, galben, maroniu cu picățele albe ce le dau aspectul de perle. Masculii vor pierde acest colorit după prima năpârlire. Astfel după năpârlire masculii vor avea fața galbenă sau albă.Mutațiile vor rezulta în urma împerecherii dintre diverse varietăți de culoare. Mutațiile ce vor produce păsări de culoare gri sau maroniu cu semne de culoare alb sau galben includ Whiteface, Pastel Face, Yellow Cheek, Silver, Cinnamon, etc. Femelele au fața gri sau maronie, pete pe penajul feței interne a aripilor și dungi pe coadă. Femele vor avea obrajiori de o culoare mai estompată. Masculii vor avea fața și creasta albă sau galbenă și nu vor avea petele și dungile desenate pe penajul femelei.Dacă nu doriți ca nimfa dumneavoastră să se înmulțească nu este atât de impotant sexul acesteia. Atât femelele, cât și masculii de nimfă sunt animale de companie minunate. Doi masculi sau două femele se pot potrivi pentru a-și ține companie.

Î: Bună ziua! Am 3 peruși: o fată matură are năsucul maroniu închis și mai am încă doi dar aceștia au năsucul un albastru deschis sunt tot fetițe? Pe cei doi îi am de anul trecut din septembrie și au aceeași culoare la năsuc - albastru deschis. Vă mulţumesc.R: Cea mai simplă și cel mai puțin invazivă cale de a determina sexul perușului e să așteptați împlinirea vârstei maturității (aproximativ 12 luni sau chiar mai mult) și dezvoltarea și colorarea cerumenului. Culoarea cerumenului diferă la masculi și femele.Dacă se dorește sexarea la vârsta juvenilă sau a perușilor adulți cu cerumenul nepigmentat sau pigmentat ambiguu (precum varietățile albino, lutino, sau varităților pestrițe sau a celor ce au culoarea ușor estompată) este mult mai complicat și ar trebui să se folosească o metondă invazivă pentru determinarea sexului, precum testul ADN (din sânge, pene sau coaja oului din care a eclozat) sau endoscopia chirurgicală. Examinarea culorii cerumenului perușilor maturi.Cerumenul este banda de piele ușor ridicată situată deasupra ciocului păsării, ce cuprinde nările perușului. Masculii și femelele tinere (mai mici de 12 luni) au, în general, cerumenul colorat în albastru, roz sau violet și nu ajută la determinarea sexului. Atunci când ajung la maturitate, 8-12 luni, culoarea cerumenului se schimbă, în funcție de sexul păsării. La masculii maturi, cerumenul va fi colorat în albastru intens sau violet intens. La femelele mature cerumenul se va colora în maro intens, sau în culoarea cafeniu-roșiatic , ocazional, în albastru albicios. De asemenea, trebuie ținut cont de faptul că cerumenul masculilor depinde și de culoarea generală a penajului. Masculii cu un penaj normal colorat au culorea cerumenului albastră sau violet .Masculii cu penajul ușor estompat nu își vor schimba culoarea cerei forte mult față de cea din timpul creșterii și va fi colorată în roz sau violet.Culoarea maronie a cerumenului, ce se observă la femele este efectul nivelului ridicat de hormoni estrogeni. De obicei atunci când nivelul estrogenilor crește cerumenului femelei se schimbă din maro în cafeniu-roșietic. Se poate întâlni această culoare și la masculii bătrâni ce suferă de tumori testiculare secretoare de hormoni estrogeni.Trebuie să ținem cont de faptul că femelele de peruș ce prezintă un dezechilibru hormonal vor avea cerumenul colorat în albastru deschis o perioadă lungă de timp (chiar și luni de zile). Deseori anomalii ale unor organe interne pot duce la apariția unor astfel de dezechilibre (de exemplu afecțuni renale).Un alt criteriu pentru determinarea sexului perușilor ar fi examinarea membrelor. Astfel, hormonii responsabili în colorarea cerumenului în albastru la masculi, respectiv în maroniu la femele, acționează, de asemenea și asupra pielii membrelor , colorand-o similar cerumenului fiecărui sex în parte. Când perușii devin maturi pielea picioarelor se va colora într-o nuanță de albastru intens, la masculi și una de roz sau maroniu, la femele. Trebuie să avem în vedere ouatul, în determinarea sexului perusilorDacă unul din peruși va depune un ou, atunci aceea va fi femela. Doar femela de peruș stă pe ouă. Însă să aveți în vedere că dacă femela nu stă pe ouă asta nu însemnă că e mascul. Femela poate să nu depună ouă, asta datorită unor diverse motive, precum: vârsta (prea tânără sau prea în vârstă), malnutriție, afecțiuni ale tractului genital, retenția oului, condiții de stres.Masculii au corpul mai mare decât al femelelor. Masculii maturi tind să aibă o mărime mai mare decât femelele mature de peruș. De asemene, masculii au o formă a capului mai mare decât o au femelele. Penajul masculului este mult mai viu colorat decât al femelei. Toate aceste criterii se aplică doar în cazul exemplarelor sănătoase.Dacă vom evalua după acest criteriu trebuie să luăm în considerare și mutațile genetice ale masculilor (ce determină culorile mai șterse) , precum și varitățile de culoare albino, lutino, albastru deschis, galben pal, verde deschi, multicolorii etc.Comportamentul este un alt criteriu de diferențiere a sexelor la peruși. Masculii sunt ceva mai docili și învață să reproducă cuvinte. Dimineața și seara, aceștia vor cânta, scoțând sunete prelungi și variate. Un alt semn distinciv pentru masculi ar fi faptul că hrănesc femela.Femela nu cântă, însă poate vorbi sau scoate sunete atunci când dorește să atragă atenția. Femelele sunt mult mai jucăușe și curioase. Au tendința să roadă mai mult. Sunt ceva mai agrsive, mai nervoase și ciupesc mai tare decât masculii.Există câteva partirticularități pentru deosebirea sexului la perușii foarte tineri, însă acestea pot fi distinse doar de un crescător experimentat.Cerumenul celor două sexe are un aspect similar, la prima privire. Însă dacă ne vom uita mai atent se vor obeserva câteva diferențe subtile. Masculii tinere vor avea cerumenul colorat în roz sau în violet albăstrui. La femelă, în jurul nărilor se vor observa, cu greu, inele albicioase, iar restul cerumenului va fi colorat în bleu.Dacă ne vom uita, cu atenție la ochiul perusiului, atunci când acesta este liniștit vom observa că dimensiunea pupilei este mai mare la femela tânără și mai mică la mascul.

Î: Bună ziua. Am o problemă cu unul dintre papagali (perus): duminică am văzut că are cloaca foarte umflată, se observă ca și cum ar avea un ou. Nu știu ce să fac sunt foarte speriată să nu îl pierd. Prima oara am crezut că este balonat și l-am urmărit și mănânca, își face nevoile. Vă mulţumesc. R: Retenția oului este o problema serioasă de sănătate a păsării, ce se consideră urgență medicală și necesită intervenția obligatorie a unui medic veterinar.Retenția oului reprezintă incapacitatea femelei de expulzare a oului în extrerior sau traversare a oului de-a lungul oviductului, acesta putând să se blocheze lângă cloacă, sau la un nivel superior al tractului reproductiv. Reteția oului poate apărea în mod special la speciile de păsări mici, precum agapornis, nimfe, peruși, canari, cinteze.Posibilitatea spargerii oului în interiorul oviductului este foarte mare și poate duce la apariția diverselor infecții sau deteriorarea țesuturilor adiacente iar dacă este lăsat netratat poate determina moartea păsării.Tratamentul acestei afecțiuni se va realiza, obligatoriu, de către un medic veterinar. Acesta poate ajuta la eliminarea oului printr-un masaj ușor, dacă acesta intervenție nu dă rezultate se va recurge la spargere oului în interiorul tractului și scoatrea lui pe bucățele. Dacă cumva oul este deja spart oviductul se va curața bine de fragmentele de coajă și reziduri ale oului pentru a evita infecțiile.Cauzele apariției acestei afecțiuni sunt:Deficiența de calciu și vitamina D, asociat cu nivele scăzute ale caciului în sânge. Suplimentarea dietei cu produse ce conțin un nivel crescut de calciu și vitamina D este condiția principală pentru evitarea retenției. De asemenea în zonele unde accesul păsării la lumină naturală este limitat este bine să veniți în ajutor cu lămpi cu spectru larg ce emană radiații UVA și UVB.Toate suplimentele administrate trebuie să fie sub un control strict al medicului veterinar curant, deoarece excesul de vitamină D, poate induce afecțiuni renale.Malnutriția cauzată de dieta bazată doar pe semințe sau diete cu un nivel proteic scăzut.Viața sedentară – predispuse sunt în special păsările ce sunt ținute captive în cuști mult prea mici în comparație cu dimensiunea numărul lor. Lipsa exercițiul ducând, în timp la apariția obezități și/sau a distrofiilor musculare.Un risc crescut de apariție a retenției oului îl au păsările bătrâne sau bolnave.Deficiența de vitamina E și seleniu afectează sănătatea tractului reproductiv, iar uneori problema nu ține de ou, ci de mușchii slab dezvoltați ai păsării.Lipsa calciului, precum și altor nutrienți, vor determina apariția unui ou cu coajă moale, ce este mai mare decât în mod normal și cu forme anormale. Această coajă moale determină retenția oului în interiorul corpului femelei deoarece musculature din tractul reproductive nu poate cuprinde în mod corect oul și să îi înlesnească traversarea către exterior. De asemenea lipsa de calciu și alți nutrienți necesari fucționării normale a organismului poate provoca apariția unor tulburări de contractibilitate ale mușchilor, astfel încât să nu poată să expulzeze la exterior oul.Infecții, disfuncții precum și anomalii genetice ale tractului reproductive, pot duce la apariția de retenții ale oului.Primul simptom al femelei care sufera de retenția oului este timpul îndelungat petrecut pe fundul coliviei. Aceasta poate ține coada în sus și prezintă distensie abdominală, prezintă dorința de a împinge oul afară, dar nu poate, respirație greoaie. Constipatia sau excrementele apoase sunt alte simptome specifice, dar în multe cazuri, umflatura abdominală a păsării, însoțită de absența depunerii unui ou, este suficienta pentru a da un semnal de alarmă cu privire la situaţia păsării. Oul poate compresa pe nervii ce controlează musculatura membrelor, determinând incapacitatea păsării de a se cocoța. Membrele pot căpăta o culoare albastruie, ce indică o problemă vasculară. De asemenea pasărea poate scoate sunete ușoare de durere.Diagnosticul se va face doar de un medic veterinar și se poate realiza prin examenul clinic amănunțit combinat cu deverse examene paraclinice precum radiografie sau ecografie.În retenția oului este neaparat necesar un tratament cât mai rapid, realizat de medicul veterinar. Tratamentul depinde de starea avansată a problemei, dar și de locul unde a fost blocat oul în organismul femelei.Prevenirea retenției oului la păsări este reprezentată, în primul rând de alimentația corectă. O dietă ce include numai semințe nu oferă păsării suficiente vitamine și minerale, fiind necesar adaosul periodic de fructe și legume proaspete sau suplimente alimentare. Dacă pasărea are la dispoziție o colivie în care se poate mișca în voie, ce este expusă și la lumina soarelui, dar nu în mod direct, riscul de retenție scade.

Î: Bună ziua. Aș avea nevoie de un sfat. Acum 6 luni am cumpărat un Agapornis Personatus și au zis ca este un mascul. Recent i-am cumpărat pereche o așa zisă femelă care este încă pui. Momentan îi țin separat. Am descoperit că masculul a depus un ou deci e de fapt femelă. Dacă sunt două femele pot trăi împreună? Nu vreau să renunț la ele pentru că m-am ataşat. Vă rog să mă ajutaţi cu un sfat. Mulţumesc. David.R: În lume există 9 specii de Agapornis, dintre care doar 3 prezintă dimorfism sexual. La celelalte specii, sexarea se face prin metoda ADN sau endoscopie. Specia Agapornis personata face parte din a doua categorie, a căror sexare nu se poate face cu ochiul liber.Există câteva caracteristici care pot diferenția masculii de femele: coloritul mai pal al penajului femelelor, femelele sunt mai robuste decât masculii și mai puțin înalte. Toate aceste caracteristici sunt, însă, pur orientative.Da, două femele de Agapornis pot conviețui. De multe ori se întâmplă ca acești papagali să formeze perechi chiar dacă sunt de același sex, însă dacă vreți să le înmulțiți vă trebuie neapărat și un mascul.Femelele depun ouă și pot cloci fără să fie prezent un mascul în cuib, însă ouăle nu sunt fertile și nu va rezulta niciun pui din ele.De regulă, masculul nu cuibărește niciodată ouăle și nici nu contribuie la construirea cuibului.

Î: Bună ziua. Am cumpărat şi eu de la magazinul Maxi Pet din Militari Shopping Center o nimfă şi deşi sunt 4 zile de când am adus-o acasă, nu vrea să mănânce. Ce aş putea să fac? Mulţumesc. MariusR: În cazul în care colivia are hrănitorile pe exterior este posibil ca acesta să fie motivul pentru care refuză hrana. În general nimfele sunt obișnuite să mănânce din hrănitori așezate pe interiorul cuștii. Puteți cumpăra o astfel de hrănitoare sau puteți pune jos, pe fundul coliviei, un vas cu hrană. De asemenea, îi puteți pune în colivie o ramură de mei (se găsește în pet-shop-uri). Acesta ajută și la digestie.Schimbarea mediului în care trăiesc este pentru păsări un stres foarte mare, de aceea este recomandat să îi administrați în apa de băut vitamine speciale pentru păsări, timp de 4-5 zile, începând din ziua când ați cumpărat-o. Puteți să faceți astfel de cure cu vitamine o dată la 3-4 luni.Acomodarea cu dumneavoastră va trebui făcută treptat. Este indicat să așezați colivia într-o încăpere unde nu este curent, nu este fum de țigară, ferită de zgomote puternice și bruște.Pentru ca nimfa să poată dormi, este nevoie ca în camera unde este colivia să fie întuneric sau semiîntuneric. Dacă lăsați lumina aprinsă, nimfa nu se va odihni și ca urmare îi va scădea imunitatea, fiind mai predispusă la îmbolnăviri.Câteva sfaturi care să vă ajute în acomodarea cu nimfa dumneavoastră găsiți pe site-ul nostru sau citind următoarele articole: Papagalul nimfă şi schimbarea condiţiilor de mediu şi Factori stresanţi pentru o nimfă nou achiziţionată.

Î: Bună seara. Perusul meu de doar 5 luni are râie, are ciocul maro şi cu nişte cojiţe. Vă rog spuneţi-mi ce aş putea să fac ca să îi treacă! Am observat că vrea să se spele şi foarte des. Asta să fie cauza? Mulţumesc.Irina.R: Râia este o dermatoză parazitară întâlnită în special la peruși și este produsă de acarieni din specia Cnemidocoptes pilae, care se localizează de regulă la baza ciocului, putându-se extinde și pe cap, picioare și regiunea cloacală, determinând o hipercheratoză a pielii.Cel mai frecvent sunt afectate regiunile fără pene (cioc, pleoape, picioare). Apare în general la păsările imunosupresate.În fazele incipiente leziunile sunt limitate la narine şi baza ciocului, putându-se extinde și au aspectul unui fagure de miere. Pasărea se scarpină de obiectele din cușcă și se spala mai mult ca de obicei datorită pruritului (senzația de mâncărime) sever. Diagnosticul diferential se face față de hipertrofia Brown la perușii de sex feminin. Hipertrofia Brown se manifestă prin straturi dure, similare cojii de stridi, fără tuneluri sub forma unui fagure de miere, semn distinctiv al acarienilor Cnemidocoptes Pilae.Este indicat să curățați zilnic cuștile și să le dezinfectați. Toate păsările care au avut contact direct cu pasărea bolnavă vor fi izolate și tratate preventiv.Este recomandat să mergeți cu perusul la un cabinet veterinar pentru un consult de specialitate și pentru recomandarea unui tratament adecvat afecțiunii perusului dumneavoastră.Semnele clinice sunt patognomonice (caracteristice unui boli, pe baza cărora se poate pune diagnosticul) și de cele mai multe ori nu mai sunt necesare examene complementare. Dacă medicul veterinar doreşte confirmarea diagnosticului, se pot racla cruste de pe cioc și se examinează la microscop.

Î: Bună ziua! Am şi eu doi Agapornisi de aproximativ 3 ani. Unul dintre ei este Agapornis Personata albastru, despre care ştiam că este mascul şi celalalt Agapornis Roseicollis (Avorio albastru-verde), despre care ştiam că este femelă.De curând au început să aibă un comportament sexual de unde am dedus că sexele lor ar fi invers, sau poate sunt amandouă femele. Cel albastru a depus de curand un ou pe care după două zile l-am găsit spart pe jos în colivie. Nu am apucat să verific dacă oul era fertil şi acelaşi papagal pare că urmeaza să mai facă un ou (stă cu cloaca umflată şi pare să aibă contracţii şi a afişat un comportament defensiv când am băgat mâna în colivie să iau oul spart).Întrebarea mea este dacă îmi pot da seama din comportamentul lor daca sunt mascul şi femelă. Dacă e aşa, atunci pot ieşi pui sănatoşi având în vedere că sunt subspecii diferite? Şi dacă în continuare îşi sparg ouăle, există soluţii alternative de clocire a acestora? Vă mulţumesc! IrinaR: Împerecherea papagalilor Agapornis este mai greoaie și necesită condiții mai speciale decât la alte tipuri de papagali. În primul rând perechea trebuie să fie viabilă, sănătoasă și să vă asigurați că sunt de sexe diferite. Nu este indicat să împerecheați tipuri(specii) diferite de Agapornis. Produșii rezultați din aceste împerecheri sunt puțin viabili, sunt sterili , pot dezvolta comportamente aberante sau culori nedefinite.Sezonul lor de împerechere este primăvara, dar dacă le asigurați condiții optime ei se pot reproduce pe tot parcursul anului. Trebuie însă avut grijă ca numărul pontelor și a depunerilor să nu fie mai mare de 2/an. În caz contrar se pot instala carențe puternice ale femelei (mai ales carențe minerale), extenuare, scăderea fecundității, reducerea vieții reproductive a femelei și chiar moartea femelei.Pentru stimularea reproducției lumina joacă un rol importnat. Papagalii Agapornis au nevoie de un timp de iluminat cuprins între 10-12 ore/zi, de preferat lumină naturală neecranată (nu prin geam). Acest lucru deseori nu este posibil, așa că se poate recurge și la asigurarea unei lumini artificiale care imită lumina soarelui (cu spectru de UVA şi UVB).Colivia trebuie să aibă dimensiuni cât mai mari pentru a oferi spaţiu suficient papagalilor pentru desfasurarea confortabilă a împerecherii. Papagalii Agapornis pot manifesta comportamente agresive (atât faţă de alte păsări cât și faţă de proprii pui dacă se simt amenintați) şi este indicat să gazduiţi o singură pereche în colivie/voliera în perioada de reproducere. Colivia trebuie accesorizată cu stinghii/beţe din lemn suficient de groase cât să poată susține ambele păsări în momentul pontei.Băile zilnice sunt recomandate atât pe parcursul perioadei de împerechere cât și pe parcursul perioadei de depunere și clocire a ouălor.Cuibul este de preferat să fie acoperit și prevăzut cu o ușiță de vizitare pentru a vă permite adcesul facil la interiorul cuibului pentru momentul în care va trebui să vă asigurați că puii sunt întreținuți și hrăniți corespunzător. Păsările își vor organiza singure cuibul, dumneavoastră trebuie să le asigurați materialele necesare (fire de bumbac, mătase de porumb, fire de cocos, iarbă uscată etc)Hrana trebuie să fie de foarte bună calitate, în cantitate suficientă și diversificată. Pe lăngă mixurile de semințe asigurați-le hrană moale, fructe (măr, pară, struguri, portocală) şi legume (morcov, cartof dulce, brocoli), semințe germinate sau umezite în prealabil, ou fiert tare.

Î: Bună ziua. Am o Nimfă femelă de 5 ani şi s-a îmbolnăvit, a început să dea din cap ca un tremurat şi când vrea să zboare nu mai are echilibru şi se dă peste cap cu mişcări spasmotice. Când s-a întimplat asta prima oară, era la clocic. Nu ştiu dacă s-a lovit la cap. Vă mulţumesc. ElviraR: Problemele de echilibru și semnele nervoase întâlnite la păsări pot avea mai multe cauze, dintre aceste cauze cele mai frecvente sunt : tulburările de metabolism sau deficiențe în dietă, care se pot remedia prin administrarea de suplimente vitamino-minerale și prin diversificarea dietei astfel încât, să raspundă cât mai bine nevoilor păsării dumneavoastră. insolația consecutiv expunerii prelungite la soare sau la anumite surse de căldură. atacul vascular cerebral care poate apărea datorită unui cumul de factori (dietă, factori de mediu, vârstă înaintată) și în funcție de cât de grave sunt simptomele, pot fi mai ușoare (tremur al capului sau al altor părți ale corpului- aripi, picioare) sau mai grave (poate apărea paralizia). Consecutiv unui atatc vascular cerebralpoate apărea și pierderea echilibrului atunci când apar întreruperi ale circulației sanguine în centrul echilibrului din creier. contuzie la nivelul capului care datorită zonelor creierului (zona în care este situat controlul echilibrului) pe care le afeactează poate da semne nervoase cum sunt cele descrise de dumneavoastră.tumori la nivelul creierului.intoxicația cu anumite substanțe sau intoxicașia consecutivă ingerării de plante decorative.intoxicația cu diferite substanțe insecticide.pierderea fluidelor corporale cauzată de hemoragie, diaree sau vomă.În timpul ouatului este bine să se suplimenteze dieta păsării cu suplimente minerale așa cum sunt cele pe bază de calciu, în magazinele noatre puteți găsi Calcilux sau alte suplimente pe bază de calciu pe care vi le poate recomanda medicul veterinar curant. În același timp pasărea trebuie sa aibă tot timpul os de sepie sau bloc mineral în colivie pentru un aport constant de calciu și minerale în alimentație și pentru tocirea ciocului și a gheruțelor.Trebuie facută o analiza destul de exactă a tuturor evenimentelor care au avut aceste consecințe în cazul păsării dumneavostră și pentru a avea un diagnostic exact și un tratament adecvat vă recomand să mergeți la medicul veterinar pentru un consult de specialitate.

Î: Bună seara. Deţin o femelă de Micul Alexander şi mi-a făcut 4 ouă. Întrebarea mea este, cum trebuie procedat, pot să i le iau? Menţionez că este al doilea an în care îmi face ouă fără să o împerechez! Mulţumesc anticipat şi aştept un raspuns.R: Pentru procesul de producere a ouălor, păsările utilizează proteine și minerale.Procesul de producere a ouălor este stimulat de o serie de factori, cum ar fi lungimea zilei, variația hranei, disponibilitatea hranei, comportamentul partenului (dacă există), etc. Nu este necesară fertilizarea pentru ca pasărea să depună ouă.Partenerul nici nu trebuie să fie prezent pentru ca femela să poată depune ouă.Coaja oului conține cantități ridicate de calciu, ce provine din rezervele păsării. Oasele și musculatura asigură calciul necesar formării cojii de ou. Aceste depozite de calciu trebuie refăcute pentru ca organismul să poată funcționa normal.Dacă nu se asigură necesarul de calciu se poate ajuge la hipocalcemie, care se manifestă prin retenția oului, deoarece musculatura uterină nu se mai poate contracta și expulza oul la exterior.Pe perioada depunerii de ouă pasărea va defeca mai rar și va elimina cantități mai mari de fecale, urât mirositoare. Acest comportament apare pentru a se păstra cuibul curat, fără fecal.Este important să se asigure o dietă competă, echilibrată, care să asigure nutrienții esențiali.Pentru a se preveni depunerea cronică de ouă și în consecință toată cascada de probleme care pot apărea odată cu ea, se recomandă reducerea duratei de lumină pe parcursul zilei. Se poate asigura o durată de până la 10 ore pe zi. Astfel se previne eliberarea hormonilor care duc la producția de ouă.Păsările pot depune un număr de pănă la 5-6 ouă. După ce a depus ouă acestea trebuie lăsate în colivie. Dacă se scot din colivie se stimulează producerea în continuare de ouă.Pentru a se preveni depunerea de ouă trebuie eliminate din colivie toate elementele care pot stimula depunerea de ouă cum ar fi cuiburile, cutiile, su alte spații care pot fi folosite ca și cuib. Pe pardoseala colivie se poate pune un grătar pentru a crea un spațiu neadecvat pentru depunerea ouălor și pentru clocirea lor.

Î: Bună ziua! Am cumpărta acum două zile o nimfă mascul, care refuză să se hrănească, deşi este activă mai ales când vorbesc cu ea, cântă şi se urcă prin colivie de sus în jos, nu poposeşte decât pe un băţ mai gros în rest celelalte şi balansoarul sunt doar de trecere, cel pe care stă se află sus. Apa a consumat foarte puţină. Are penele aranjate, se curăţă, e activ.Menţionez că am cumpărat şi pus vitamine în apă, am văzut că bea, a mâncanumai puţin pătrunjel iar acum am văzut că are şi ceva mizerie sub coadă. De mâncat tot nu vrea, scaunul tot cam moale este şi are tendinţa să iasă din colivie. Ce să fac? Ce are? Mulţumesc anticipat. Clauss R: Fiind o pasăre nou achiziţionată, trebuie să se obişnuiască cu locul în care va locui, aşa că este recomandat să nu îi schimbaţi locul coliviei şi ar fi indicat sa nu o scoateţi din colivie până nu cunoaşte spaţiul de cazare. Faptul că mănâncă foarte puțin poate fi o deviere a comportamentului alimentar, bazat pe factori stresanţi printre care se numără spaţiul de amplasare al coliviei, curenţii de aer, hrana, prezenţa altor animale de companie, stres acustic sau vizual.De asemenea, trebuie verificată amplasarea hrănitoarelor. La noi în magazine, păsările au hrănitorile amplasate pe interiorul cuștii și majoritatea nu știu să caute mâncarea dacă este pusă în hrănitori exterioare. Puteți să îi puneți mâncare într-un vas mic pe care să îl așezați pe fundul coliviei. Majoritatea păsărilor nu mănâncă toate tipurile de semințe din amestecul special creat pentru nevoile lor nutriționale, preferându-le doar pe unele dintre ele. Dacă găsiți coji în hrănitori este un semn că nimfa se hrănește.O nimfă consumă în medie 15 grame de hrană zilnic. Acestea consumă exact cât au nevoie pentru a-și păstra energia. De fiecare dată când consumă fructe sau legume va consuma mai puține grăunțe. Legumele sau fructele neconsumate trebuiesc îndepărtate după 3-4 ore. Unele legume, cum ar fi spanacul sau pătrunjelul, trebuiesc oferite cu moderație (o dată sau de două ori pe săptămână, în cantități mici), deoarece conțin acid oxalic ce se leagă cu moleculele de calciu blocând absorbția acestuia și lezând rinichii în momentul eliminării din organism.Nimfele nu sunt mari iubitoare de fructe, deci nu vă îngrijorați dacă nu le mănâncă. Nu oferiți două zile la rând același tip de fruct sau de legumă, ci variați-le astfel încât să mânânce măr (spre exemplu) de maxim două ori pe săptămână.Pentru a determina dacă fecalele păsării sunt moi, trebuie să știm întâi cum arată acestea în mod normal. Mai multe informaţii puteţi afla din următorul articol Excrementele păsărilor .Mărimile minime ale unei colivii pentru o nimfă sunt de 50cmx30cmx50cm. În colivie puneți 2-3 bețe și 1-2 jucării. Trebuie să aveți grijă să nu îi aglomerați spațiul foarte mult pentru că nu va avea loc să zboare și se va lovi.Dacă după echilibrarea raţiei problema se menţine, vă recomand un consult la un medic veterinar specializat în terapia păsărilor exotice.

Î: Bună seara, am doi papagali nimfă de 3 ani (femela) şi respectiv 2 ani (masculul), femela o am încă de pe la 3-4 luni, ideea este că nu i-am văzut să se împerecheze chiar se certau uneori la mancare şi acum vreo 10 zile le-am pus şi un cuibar în ideea că poate se împerechează însă au continuat să se certe dar am observat că a facut un ou, nu ştiu cand.Astăzi pe ea nu am vazut-o să iesă din cuib şi spre seară am scos-o eu şi a băut apă şi a mâncat foarte puţin. Am văzut că este mai slăbită ca de obicei şi are excrementele subţiri.Încă de la început le-am dat numai mâncare de la petshop (mei+ seminţe amestecate cu ovăz), au şi os de sepie, le-am mai pus fructe şi legume proaspete dar nu le manancă. Este recomandat să le pun picăturile în apă? Este normal să fie aşa după ouat?R: În mediul lor natural nimfele trăiesc în perechi sau grupuri preferând să își amenajeze cuiburile în apropierea zonelor în care există apă.Papagalul nimfă este monogam, femela construiește cuibul și clocește ouăle, masculul este cel care îi aduce de mâncare. Masculul este foarte protector și afectuos cu puii săi, fiind chiar capabil să-i crească singur dacă femela nu reușește sau dacă moare.Papagalii nu mănâncă numai mei, nimfele, ca și toate celelalte specii de păsări au nevoie de un meniu mai diversificat de hrană.În mediul natural hrana nimfelor se găsește în mare parte pe jos, ea fiind compusă din semințe de iarbă, semințe de pomi, fructe, etc. Astfel și pentru nimfele crescute în captivitate semințele din componența hranei trebuie să fie diverse: mei, semințe de floarea soarelui (albe sau tărcate), semințe de cânepă, semințe de iarbă, semințe de castraveți, semințe de dovleac, semințe de lubeniță, semințe de spanac, semințe din diferite buruieni, semințe de ridichi, ovăz. Pe lângă hrana de bază formată din diferite semințe, nimfelor le trebuie vitamine pe care le asimilează din fructe și legume. Ambii părintii se vor ocupa de hrănirea puilor și pentru aceasta au nevoie de hrană de calitate în cantitate suficientă, precum și de apă proaspată. Oferiți-le hrană moale (pateuri speciale), legume și fructe proaspete (morcov, cartof fiert, broccoli, spanac, mazăre, porumb, măr, ramuri de salcâm sau salcie, struguri, roșie foarte bine coaptă, ardei gras.), gălbenuş de ou fiert tare, un mix de seminte de calitate, blocuri de calciu și minerale.Dacă observați că se ceartă când este vorba de hrană încercați să le măriți frontul de hrănire sau să puneți hrănitoare în mai multe locuri în colivie. Astfel femela se va putea hrăni liniștită. Asigurați-i hrana pe care știți că o consumă cu plăcere. Dacă nu iese din cuib singură, încercați să o scoateți dumneavoastră și să o hrăniți măcar de 2 -3 ori pe zi. Hrana să fie consistentă și de bună calitate. Vitaminele și mineralele puteți să i le adminstrați în continuare în apa de băut (foarte important ca apa să fie preparată cu vitamine zilnic).În perioada premergatoare depunerii, ca și pe parcursul întregii perioade de incubație este foarte important să oferiți femelei posibilitatea de a se îmbăia, umiditatea fiind extrem de importanta atât în perioada de pontă cât și în procesul de incubaţie (ouăle au nevoie de un anumit grad de umiditate în atmosferă). Nu toate ouăle sunt fertile.În general, femela nimfă va depune în medie circa 4-6 ouă mici şi albe (uneori chiar 8), câte unul la fiecare două zile. Dacă nimfa se află la prima depunere, este posibil ca primul ou să prezinte urme de sânge și să fie uşor alungit. Ouale fertile rămân viabile până la 7 zile la temperatura camerei dacă procesul de incubare nu a început, incubarea ouălor durează 21 de zile. Este de preferat să puneți toate ouăle odată ca femela să le clocească, astfel puii vor ecloza cam în același timp și vor avea aceași dimensiune. Puii abia eclozati sunt foarte fragili, au ochii închiși, gâturi lungi și nu-și pot susține singuri capetele. Ei nu vor fi hraniţi de părinți decât după ce sunt complet uscați (8/12 ore). Dacă după această perioadă părinții nu îi hrănesc puteți începe să îi hrăniți dumneavoastră.Apariția fecalelor de consitență modificată poate avea diferite cauze (parazitară, bacteriană, virală, alimentară sau modificarea factorilor de mediu, stres). Puteți ține pasărea sub supraveghere și încercați să înlăturați factorii cere o pot influența negativ. O puteți ajuta administrându-i în loc de apă ceai de mentă. Dacă situația nu se îmbunătățește după echilibrarea alimentației și înlăturarea factorilor de stres este recomandat să fie observată de către un medic veterinar și eventual instituită o terapie antiinfecțioasă.

Î: Bună ziua!Am cumpărat o Nimfă săptămâna trecută şi după două zile a început să facă ouă, stă mereu în cuib şi nu lasă pe nimeni să se atingă de ea sau de colivia ei. Aş dori să ştiu şi eu cum se deosebesc ouale ferile şi dacă o să finalizeze clocitul? Vă mulţumesc anticipat! Loresana IonR: În mediul lor natural nimfele trăiesc în perechi sau grupuri preferând să își amenajeze cuiburile în apropierea zonelor în care există apă. Papagalul Nimfă este monogam, femela construiește cuibul și clocește ouale, masculul este cel care îi aduce de mâncare. Masculul este foarte protector și afectuos cu puii săi, fiind chiar capabil să-i crească singur dacă femela nu reușește sau dacă moare.În perioada premergatoare depunerii, ca și pe parcursul întregii perioade de incubație este foarte important să oferiți femelei posibilitatea de a se îmbăia, umiditatea fiind extrem de importanta atât în perioada de pontă cât și în procesul de incubaţie (ouăle au nevoie de un anumit grad de umiditate în atmosferă). Nu toate ouăle sunt fertile. Există posibilitatea ca nici un ou să fie fertil. Manipularea ouălor se face numai cu o mănușă de examinare (pentru a nu contamina coaja cu agenți patogeni noi) și se poate executa un examen la lumină unui bec pentru a observa viabilitatea puilor sau fertilitatea ouălor.În prima fază veți putea observa doar dimensiunea camerei de aer si eventual discul germinativ, după câteva zile de clocit, în transparența oului se vor putea observa vase de sânge de neoformație și mai apoi chiar embrionul în diferite stadii de evoluție. Mare grijă! Ouăle au coaja deosebit de fragilă, se pot sparge cu ușurință.În general, femela Nimfă va depune în medie circa 4-6 oua mici şi albe (uneori chiar 8), câte unul la fiecare două zile. În general femela clocește dacă are un cuib pregătit sau un cuib pe care l-a pregătit singură.Daca nimfa se afla la prima depunere, este posibil ca primul ou să prezinte urme de sânge și să fie uşor alungit. Ouale fertile rămân viabile până la 7 zile la temperatura camerei dacă procesul de incubare nu a început.Incubarea ouălor durează 21 de zile. Este de preferat să puneți toate ouăle odată ca femela să le clocească, astfel puii vor ecloza cam în același timp și vor avea aceași dimensiune. Puii abia eclozati sunt foarte fragili, au ochii închiși, gâturi lungi și nu-și pot susține singuri capetele. Ei nu vor fi hrăniţi de părinți decât după ce sunt complet uscați (8/12 ore). Dacă după această perioadă părinții nu îi hrănesc puteți începe să îi hrăniți dumneavoastră.

Î: Bună ziua! Aş dori să achiziţionez un papagal Gri Gabon, îmi puteţi spune câteva sfaturi şi metode de îngrijire pentru această pasăre? Vă mulţumesc anticipat. Iulian Andrei.R: Marele Gri African este un papagal de dimensiuni medii, cu originile în vestul și centrul Africii. Coloritul este gri de diferite nuanțe și cu coada roșie sau maro.Din familia papagalilor Jako sau Marele Gri African (Psittacus Erithacus) fac parte două tipuri și anume Jako Congo sau Gri Gabon și Jako Timneh. Diferențele între cele două tipuri constau în colorit și în mărimea lor. Papagalul Gri Gabon este un papagal foarte apreciat pentru inteligența sa, pentru capacitatea de a vorbi (reproduce limbajul uman) și pentru faptul că este un animal foarte sociabil încă de acum câteva sute de ani. De asemenea, este o pasăre dificilă, care necesită foarte multă atenție și care nu este potrivită pentru toată lumea ca animal de companie.De aceea este important ca înainte de achiziționarea unui asemenea animal să vă interesați despre el și nevoile lui astfel încât să nu ajungeți să regretați alegrea și eventual să renunțați la el, ceea ce ar fi un stres foarte mare pentru pasăre, mai ales după ce se atașează de o persoană. Speranța de viață este de aproximativ 65 de ani, deci este un angajament pe viață.Papagalii Gri Gabon pot învăța până la 200 de cuvinte și imită sunetele din casă foarte realist. O caracteristică aparte este aceea că pot asocia sunetele și cuvintele unui anumit context. Se spune despre ei că ar avea starea emoțională a unui copil de 2 ani și inteligența unuia de 5 ani. Trebuie să fiți pregătiți să îi acordați mult timp și să-i stimulați creierul prin diverse activități și bineînțeles să îi oferiți educație pentru a corecta comportamentele nedorite.Are reputația de a se dedica unei singure persoane însă acest lucru se întâmplă din cauza faptului că de cele mai multe ori doar o singură persoană petrece suficient timp cu el. Este indicat să îi oferiți ocazia de a socializa cu cât mai multe persoane și fiecare persoană trebuie să petreacă suficient timp cu el pentru a-i câștiga încrederea, acest lcuru realizându-se cu răbdare și respect.Automutilarea este una din problemele care pot apărea la papagali cu cauze diverse fizice, psihice. Se poate manifesta dacă nevoile lor afective nu sunt satisfăcute, dacă sunt stresați, dacă nu li se acordă suficientă atenție. Orice pasăre care ajunge să își smulgă penele trebuie consultată de un medic veterinar pentru a se exclude posibilele cauze fizice.Colivia cu cât este mai mare cu atât mai bine. Este indicat un minim de 90x60x120. Spațiul grilajului trebuie să nu fie suficient de mare cât pasărea să își poată prinde capul între gratii, dar nici prea mici cât să își prindă degetele. Ideal este ca spațiul între gratii să fie de 1,9 - 2,5cm. Este indicat ca măcar o parte a cuștii să aibă gratii orizontale pentru a-i permite păsării să urce. Materialul din care este confecționată colivia trebuie să fie unul potrivit astfel încât papagalul să nu poată deforma gratiile, să nu existe margini ascuțite, să nu poată fi dezasamblat, etc.Cele mai potrivite sunt cuștile pătrate deoarece oferă mai mult spațiu. Colivia trebuie amplasată într-un loc unde pasărea va avea contact cu oamenii o mare parte a timpului, însă nu în zona cea mai agitată. Colivia trebuie ferită de curenții de aer, de sursele de încălzire, de aerul condiționat și nu trebuie așezată imediat lângă ferestre. În colivie este indicat să puneți o gamă variată de ramuri de diferite dimensiuni și din diferite materiale. Important este să-i oferiți o gamă variată de jucării.Jucăriile trebuie verificate să nu pună viața animalului în pericol și să aibă dimensiunile potrivite. Ele trebuie să fie cât mai diverse și puse alternativ în colivie (cam la 2 săptămâni), astfel pasărea nu se va plictisi de ele. Jucăriile noi nu trebuie introduse brusc în colivie pentru că altfel pasărea se poate speria și să nu se mai joace cu ele niciodată. Trebuie introduse treptat și este indicat ca înainte să vă observe pe dumneavoastră jucându-se cu ele, pentru că faptul că sunt curioși nativ îi va determina să se apropie de ele.Este indicat să vă planificați timpul astfel încât să îl lăsați în afara colivie o bună perioadă de timp, în fiecare zi. Bolurile de apă și mâncare trebuie să fie din ceramică sau din oțel pentru a rezista în timp și pentru a fi ușor de curățat.Alimentația trebuie să fie cât mai diversificată. Regimul alimentar trebuie să cuprindă cereale, fructe și legume proaspete, proteine, grăsimi. Asemenea unui copil, poate fi o provocare să îi diversificați alimnetația. Trebuie să insistați pentru a-l face curios să încerce diverse alimente. Cerealele nu trebuie să reprezinte partea principală a alimentației. Pot fi predispuși carențelor de calciu, de aceea este important ca anual să se verifice valorile calciului de un medic veterinar.Suplimentele de calciu, dar de asemenea și suplimentele cu vitamine trebuie utilizate cu grijă și după consultarea medicului veterinar. Indicat este însă să se ofere în alimentația papagalului alimente bogate în calciu, cum ar fi legumele cu frunze verzi (spanac). Apa proaspătă trebuie să fie oferită la discreție și este important ca bolurile de apă să fie spălate zilnic. Cea mai potrivită hrană pentru papagali este cea bazată pe pelete, fără aditivi sau coloranți artificiali.Alimente potrivite pentru Jako: Cartofi dulci, Morcovi, Broccoli, Ardei roșu, verde, galben, Dovlecei, Castraveți, Mazăre, Fasole verde, Salată verde, Pepene, Kiwi, Mango, Mere, Struguri, Portocale, Fructe de pădure, Banane, Papaya, Nectarine, Pere, Ananas.Există o serie de alimente toxice pentru această specie de papagali, cum ar fi: Ciocolata, Avocado, Cafeina, Asparagus, Fructe uscate, Măsline, Alcoolul, Semințele și sâmburii mai multor fructe cum ar fi mere, piersici, cireșe,caise,nectarine, prune, etc, Ciupercile Produsele ce conțin lactoză Sarea, Ceapa, Usturoiul, Fasole, Produse bogate în grăsimi, produsele prăjite sau cu un conținut crescut de zahăr sau de sare. Orice produs despre care aveți incertitudini sau nesiguranțăComportamentul este important de observat astfel încât să înțelegeți ce vrea să vă transmită pasărea dumneavoastră. Analizați în timp ce se joacă, explorează, interacționează pentru a ajunge să o înțelegeți. Atunci când irisul păsării se mărește sau se micșorează, însă postura corpului este relaxată înseamnă că pasărea este concentrată, interesată de ceva. În situația în care irisul se mărește sau micșorează iar penele sunt umflate înseamnă că pasărea este deranjată de ceva și poate ataca.Ștergerea ciocului este o manifestare frecventă a păsării după o masă și va folosi ca obiect de șters orice este la îndemână în acel moment - ramurile din colivie, colivia, umărul dumneavoastră, etc. Vorbitul și imitatul face din Marele Gri African o pasăre foarte iubită și apreciată. Poate ajunge să repete un cuvânt sau o frază după doar una sau două repetări. Vârsta la care încep să vorbească este de un an, însă unii dintre indivizi pot începe chiar mai devreme. Sunt multe manifestări care vă transmit diverse mesaje, de aceea trebuie să le învățați pentru a le putea decodifica.Ciupitul nu este un comportament normal, de aceea este important să înțelegeți motivul pentru care fac acest lucru și să îl corectați. Este un comportament învățat. Cauzele pentru care pot ciupi sunt: frica, dominanța teritorială, hormonale, medicale, lipsa atenției, joaca. O dată ce ați înțeles de ce mușcă încercați să îndepărtați cauza și să corectați comportamentul.Ce nu trebuie să faceți este: să țipați la pasăre, să loviți pasărea sau să o pedepsiți prin închiderea în colivie. Smulgerea penelor este o manifestare frecventă la papagali. Cauzele pot fi de la probeleme medicale la probleme comportamentale.Problemele fizice pot fi:Deficiențe nutriționale: deficiențele de calciu, vitamina A sau de acizi grașiInfecțiile bacteriene IntoxicațiileFactorii de mediu printre care se numără colivia (dacă nu este suficient de curată) șibăile (pentru o pasăre sănătoasă este important ca acestea să facă baie regulat)Problemele comportamentale pot fi generate de:Plictiseala sau lipsa atenției din partea membrilor familieiStresul sau schimbările în mediul de viațăLipsa somnului – au nevoie de 8-12 ore de somn neîntreruptAbuzul emoționalFoarte important este să nu reacționați la o pasăre care își smulge penele. Dacă le oferim atenție în acele momente nu facem altceva decât să încurajăm acest comportament. Cel mai bine este să ignorați comportamentul și să părăsiți camera. Nu lăsați acest comportament să evolueze. Încurajați pasărea să fie curioasă, să experimenteze lucruri noi astfel să învețe că schimbările sunt în regulă și că nu are de ce să se teamă. Acest lucru poate duce la corectarea smulgerii penelor.Ce trebuie să urmăriți pentru a observa dacă pasărea este sănătoasă: ochii trebuie să fie curați, limpezi, penele trebuie să fie sănătoase, lucioase, netede și aranjate, nările trebuie să fie curate și fără acumulări, respirația trebuie să fie normală, picioarele să fie netede nu descuamate.Trebuie să cunoaștem comportamentul și obiceiurile păsării în fiecare zi pentru că acest lucru ajută la depistarea timpurie a problemelor medicale. Instinctiv păsările ascund faptul că sunt bolnave, de aceea deși par sănătoase unele pot avea probleme medicale. Atunci când ceva nu vi se pare tocmai în regulă cu animalul dumnevoastră este indicat să mergeți cu el la un medic veterinar pentru un consult.Semnele că ceva se întâmplă cu papagalul dumenavoastră sunt: penele cu aspect neîngrijit, lacrimarea ochilor, secreții nazale, stare generală proastă, apatie, papagalul nu se implică în activități, lipsa apetitului, pierderea în greutate, diareea, etc.

Î: Bună ziua, am şi eu două întrebări, deshidratarea la peruş cum se manifestă şi dacă produce scăderea în greutate. Peruşul a vomat şi are diaree dar mănâncă normal şi nu a slabit. Îi trebuie un tratament medicamentos. Mulţumesc. GabrielR: Diareea este unul dintre cele mai comune semne de boala întâlnite la peruși. Uneori este singurul semn de boală. Poate fi nesemnificativ dacă este un episod scurt, dar dacă durează mai mult de câteva zile urmările pot fi serioase sau chiar fatale.Diareea duce la deshidratarea animalului, la carențarea în minerale, la sărăcirea organismului. Dacă persistă o perioadă lungă poate duce la pierdere în greutate, anorexie. Diareea este o manifestare care trebuie tratată cu seriozitate. Dacă aceasta nu dispare într-o zi sau două atunci este nevoie să se ia măsuri.Cauza principală este enterita, inflamarea intestinului. Enterita are mai multe posibile cauze printre care cele mai cunoscute sunt infecțiile bacteriene. Ale cauze sunt infecțiile fungice, probleme ale somacului triturant, atrofia vililor intestinale, parazitoze, etc.Unele enterite sunt tratabile altele nu.Cauzele nondigestive ale diareei sunt:afecțiunile ficatului, cancerul etc.utilizarea abuzivă a antibioticelor care duc la distrugerea florei intestinale normale, care este esențială în procesul de digestieschimbările bruște ale dieteistresul, schimbările regimului de hrănire.Primele semne sunt aspectul neîngrijit al penelor, somnolența accentuată, pasărea doarme cu ochii semiinchişi majoritatea timpului, apatie, pierderea fricii fața de om, pasărea petrece timp îndelungat pe podeaua coliviei. Diareea este o manifestare care trebuie tratată cu seriozitate.Dacă aceasta nu dispare într-o zi sau două atunci este nevoie să se ia măsuri. Dacă suspectați apariția enetritei la pasăre este indicat să mergeți cu pasărea la medicul veterinar.Probioticele și prebiotice au un rol important în tratament, pentru restabilirea florei bacteriene normale, cu excepția momentelor când se administrează concomitent cu antibiotice.Deshidratarea se manifesta prin înroşirea pielii şi pierderea elasticităţii acesteia. Pielea este în mod natural elastică. În momentul în care ciupiţi uşor pielea, aceasta îşi revine imediat la poziţia iniţială. În cazul deshidratării, pliul format va rămâne mai mult timp. La peruşi, orice afecţiune renală sau enterită bacteriană poate duce la deshidratare.Determinarea cauzei deshidratării are mare importanţă în stabilirea protocolului terapeutic, dar cel mai important este ca pasarea să fie hidratată cât mai repede.

Î: Am si eu o problema.perusita vomita bobitele de mei,sint pline de un mucus alb unele dintre ele sint nemacerate si miros urit.va rog ajutatima ce trebuie sa fac ??sa o pot ajuta sa isi revina.dupa ce vomia se duce si maninca din nou,iar vomita si tot asa.a si slabit,sta mereu cu ciocul in pene.multumesc anticipat .astept raspunsul dvs.R: Cauzele regurgitării hranei nedigerate la peruși sunt reprezentate în principal de lipsa nisipului pentru digestie sau probleme de tranzit a boabelor in stomac.Pentru a distinge cauzele care determină aceste probleme de sănătate, puteți să adăugați în recipientul pentru hrană nisip pentru digestie, care acționează mecanic la nivelul stomacului, ajutând digestia.În cazul în care voma persistă, recomandarea ar fi să îl duceți la o clinică pentru un consult cilnic și pentru o evaluare radiologică, de preferat cu substanță de contrast, pentru a găsi obstrucția care împiedică hrana să avanseze în tubul digestiv, în cazul în care aceasta există.Sperăm că aceste informații vă vor fi de folos.

Î: Buna ziua, imi cer scuze pentru deranj. Fetita mea nimfa a vomitat aseara si acum nu mai mananca, bea doar apa. Inainte de a vomita nu a prezentat niciun semn rau. O am din iunie. Va rog daca imi puteti spune cum sa o tratez ca am inteles ca se poate sa fie racita. Ea a mancat dupa ce a vomitat doar putin galbenus de ou cu morcov si covrig. Va multumesc anticipat !R: În cazul papagalilor trebuie făcută diferențierea între regurgitare și vomă. Regurgitarea reprezintă expulzarea de material nedigerat din cavitatea bucală, esofag sau din gușă. Voma este reprezentată de expulzarea de material parțial digerat de la nivelul stomacului. Papagalii regurgitează frecvent pentru a-și hrănii perechea. Acest comportament poate să apară și dacă pasărea este foarte atașată de propietar.Voma este un semn patologic care atestă prezența unei boli. Voma poate fi determinată de:- boli infecțioase de natură bacteriană, fungică, virală sau parazitară- boli metabolice localizate la nivelul organelor interne- probleme de natură dietetică: de exemplu o dietă hiperproteică- intoxicații: cu metale, plante toxice etc- traumatisme la nivelul gușii- obstrucții: corp străin la nivelul gușii, supraalimentarea, apariția unor formațiuni- alergii: alimentare, la diverși alergeni din mediu etc- consecutiv administrării unor alte tratamente- cancer- alte cauze: stres, rău de mișcare.Pentru identificarea cauzei exacte a apariției vomei și pentru stabilirea tratamentului adecvat este necesar să vă prezentați cu pasărea la un cabinet veterinar pentru realizarea unui consult medical de specialitate.Sper că aceste informații vă vor fi de un real folos.