Întreabă Veterinarul!

Î: Bună ziua! Am un papagal Micul Alexander, achiziţionat acum 3 luni. Am încercat să mă joc cu el, dar fuge de mine...nu mă place deloc. Aş dori nişte sfaturi: cum să mă împrietenesc cu el şi cum să-l fac să vorbească.R: Papagalii Micul Alexandru necesită foarte multă răbdare din partea dumneavoastră, deoarece au nevoie de mult timp pentru a se linişti şi obişnui cu dumneavoastră.Când sunteţi aproape de colive, mişcaţi-vă încet şi vorbiţii liniştit, cu voce calmă. Atingeţi uşa coliviei uşor la început, vorbindu-i în continuu. Nu permiteţi păsării să se sperie.După câteva zile, când pasărea s-a obişnuit cu deschisul uşii coliviei, introduceţi uşor mâna şi mişcaţi-o uşor în colivie, vorbind uşor.În ficare zi apropiaţi-vă mai mult de pasăre, dar niciodată nu lăsaţi pasărea să se sperie. Treptat veţi ajunge să atinge-ţi abdomenul păsării. Apoi puteţi atinge uşor picioarele acesteia. Dacă este calmă, îi puteţi presa uşor picioarele până când pasărea se va aşeza pe degetul dumneavoastră. Nu scoateţi pasărea din colivie decât după ce este relaxată stând pe mâna dumneavoastră.Un lucru este cert. Păsările sunt speriate de oameni, însă cu foarte multă răbdare şi calm aceastea ajung să se obişnuiască cu oamenii.O altă metodă prin care puteţi să obişnuiţi pasărea este prin oferirea recompenselor constând în mâncarea lor preferată.Nu uitaţi: trebuie să vorbiţi întotdeauna cu dragoste, pe un ton calm, cu pasărea dumneavoastră .

Î: Bună ziua. Mi-am luat de curând un mascul-nimfă. Mă gândeam să îi cumpăr şi o femelă, deoarece vreau să aibă pui. Vreau să ştiu dacă se pot înmulţi în captivitate şi dacă, după ce face ouă, ar fi bine să o duc la un spital veterinar.R: Nimfele se reproduc relativ uşor în captivitate şi în aceste condiţii nu au o perioadă de reproducere sezonieră.Aceste păsări devin apte de reproducere de la vârsta de 9 luni, dar se recomandă ca până la vârsta de 1 an să nu se împerecheze şi să nu o lăsaţi să clocească.Înainte de a cumpăra o pereche de nimfe trebuie să vă gândiţi dacă aveţi spaţiul necesar pentru a găzdui mai multe păsări sau dacă aveţi cui să daţi puii. Trebuie să ţineţi cont şi de faptul că fraţii şi surorile trebuie separate pentru a evita consangvinizarea.Pentru reproducţie este necesar să achiziţionaţi un cuib de cel putin 30x30 cm în care se pune rumeguş sau aţă de cocos. Pentru a stimula instinctul de reproducere, nimfele trebuie expuse la lumină solară timp de 10-12 ore pe zi, imitând astfel condiţiile de reproducere din sălbăticie.Nimfele depun între 5 şi 7 ouă pe care le fac la interval de 2 zile. Ele vor începe să clocească după al 2-lea ou, iar durata de clocire va fi de 18-21 de zile.Pui stau 5 săptămâni în cuib, iar la vârsta de 2 luni vor mânca singuri şi vor fi independenți.Nu este necesar să duceţi femela la un spital veterinar după pontă, dar vă recomand suplimentarea hranei cu minerale.

Î: Bună ziua. Am auzit că există anumite prafuri sau picături pentru înlesnirea vorbirii papagalilor Jako... Ştiu că poate părea o prostie... Este oare ceva adevărat?Mulţumesc anticipat pentru răspuns.R: Picăturile şi suplimentele sub formă de pulberi sau granule destinate măririi capacităţii de învăţare sunt destul de eficiente. Au un conţinut crescut în lecitină. Lecitina este o substanţă asemănătoare grăsimilor şi prin componentele sale, colina şi inozitololul, deţine roluri importante în organismul uman şi animal.Lecitina contribuie la profilaxia bolilor legate de dereglarea activităţii sistemului nervos. Are o acţiune benefică asupra dezvoltării mentale. Întăreşte memoria.Lecitina este componenta fundamentală a stratului mielinic şi a învelişului de apărare al celulelor şi fibrelor nervoase. Aproximativ 30% din mielina sistemului nervos central este compusă din lecitină.Pe lângă administrarea acestor suplimente alimentare trebuie să vă preocupaţi îndeaproape de procesul de învăţare al papagalului dumneavoastră. Trebuie să vorbiţi cu el şi să îl stimulaţi să vă vorbească. Uneori are tendinţa de a imita alte sunete, deoarece sunt mai uşor de învăţat decât cuvintele.

Î: Bună ziua!Am o pereche de peruși, le-am cumpărat o căsuță și am atașat-o în afara coliviei, dar nu știu ce să pun în ea – paie și eventual pene, fiind destul de adâncă. Puteți să mă ajutați cu un sfat?R: De obicei, păsările își organizează singure cuibul cu pene, fire de iarbă, puf sau alte materiale care să confere rezistență dar și confort cuibului. Toate aceste materiale le găsesc în natură.Atunci când este vorba despre păsările de colivie, lucrurile stau însă puțin diferit.Noi le asigurăm baza cuibului (structura solidă) dar ar trebui să le punem la dispoziție și materiale pentru a-și organiza singure interiorul. Penele și puful le vor colecta de pe corpul propriu sau al partenerului. Dumneavoastră le puteți pune la dispoziție restul materialelor (fire de coajă de cocos, fire de mătase naturală).Cuibul trebuie să fie de tip cutie cu acces ușor din exterior, pentru a putea verifica cu ușurință viabilitatea puilor dar și eventualele probleme ce pot apărea în cuib.Câteva dintre produsele recomandate sunt Cuibul din bambus de 17cm pentru păsări de la Karlie, Fop Cuib din lemn pentru păsări mici, cu dimensiunile de 14x20, 5x15 cm și Materialul digerabil pentru cuib Sisal 50g, produs tot de Karlie.

Î: Bună ziua! Am achiziționat de curând o pereche de nimfe. Am observat că masculul încearcă să se împerecheze, însă ea nu îl lasă, deși ea scoate uneori sunete ciudate când este în preajma lui. Am auzit că, dacă masculul are unghiile prea mari, femela nu îl va lăsa să se împerecheze. Este adevărat? Vă mulţumesc anticipat.R: Împerecherea nimfelor se face în natură, sezonier.Astfel, anumite condiții de mediu, precum durata zilei lumină sau un nivel mai ridicat sau mai scăzut al umidității pot induce sau reduce dorința de împerechere a femelei.În condițiile pe care le are o nimfă ca animal de companie, influența acestor factori este diminuată, dar este în continuare prezentă.O altă cauza a frigidității femelei poate fi vârsta prea tânără a acesteia.Pentru a crește șansele de împerechere și de înmulțire a păsărilor, puteți folosi produsul Versele Laga Ferti Vit administrat în hrană sau în apa de băut conform dozajului indicat pe produs.Există de asemenea posibilitatea ca femela nimfă să nu accepte actul copulării atâta timp cât masculul are unghiuțele prea lungi, din cauza faptului că o poate zgâria, determinând apariția diverselor leziuni la nivelul tegumentului. Aceste leziuni se pot suprainfecta, determinând apariția unor tulburări în starea de sănătate a femelei.Atunci când observați că gheruțele sunt prea lungi (adică lungimea unghiei depășește cu 0,4 - 0,5 mm vascularizația, unghiile înțeapă atunci când se face sprijinul pe o suprafață îngustă) ar trebui să mergeți la un cabinet veterinar pentru ca medicul să le ajusteze la dimensiunile optime.Este totuși de preferat să preveniți apariția acestui fenomen, prin folosirea regulată a baghetelor cu suprafață abrazivă, cum sunt cele produse de Karlie, ce au ca scop tocirea treptată a gheruțelor.KARLIE Baghetă cu nisip pentrubăţ colivie păsări 19cm, 4 bucăţi

Î: Bună ziua. Am un peruș care este singur, fără pereche de 2 ani și nu primește prea multa atenție. Am auzit că daca un Peruș este lăsat singur într-o colivie poate muri, chiar dacă primește puțină atenție din partea cuiva. Este adevărat?Vă mulțumesc! R: Perușii au nevoie zilnică de atenție, mai ales dacă sunt fără o pereche. Lipsa atenției din partea dumneavoastră poate duce, în timp, la devieri de comportament.Aceste devieri de comportament se pot manifesta prin smulgerea penelor, sau pot deveni foarte triști și le poate dispărea apetitul.Mutilarea penajului poate fi de mai multe feluri, de la smulgerea câtorva pene de sub aripă și până la dezgolirea totală a pieptului păsăriiToate aceste schimbări neobservate din timp, pot duce la pierderea perușului..Lipsa dvs. de atenție poate fi însă compensată, dacă veți achiziționa pentru perușul dvs. jucării special create pentru păsări, ce îl pot ajuta la combaterea plictiselii. De asemenea, îl puteți învăța să zboare, liber prin casă.

Î: Bună ziua, am un papagal nimfa, nu știu exact câți ani are, cred că 6-7 ani și de la un timp numai poate să zboare , nu are echilibru, nu se ține pe picioare și alunecă în cioc. Nu știu ce are, o să mă duc la veterinar cu el, însă nu mi-ai strica o părere.R: Faptul că nu are echilibru și nu poate zbura poate fi o cauză a deficienței de minerale și vitamine, astfel ar fi bine să îi faceți o cură de 2-3 luni cu vitamine speciale pentru păsări.De asemenea, verificați dacă nu cumva are gheruțele prea lungi. Pentru a rezolva problema ar trebui să mergeți la un cabinet veterinar pentru ca medicul să le ajusteze la dimensiunile optime.Ar fi bine să preveniți apariția acestui fenomen, prin folosirea regulată a baghetelor cu suprafață abrazivă, cum sunt cele produse de Karlie, ce au ca scop tocirea treptată a gheruțelor.Însă simptomele descrise de dvs. mai pot fi cauzate și de o slăbire datorată malnutriției, unor probleme ale sistemului nervos sau de o boală care o slăbește (de orgine bacteriană sau infecțioasă). Pentru un diagnostic de certitudine e bine să mergeți cu nimfa la un cabinet veterinar.

Î: Bună ziua, voi cumpăra de la un crescător un papagal Micul Alexander. Eu stau în Constanța, iar el în Iași. M-am gândit să contactez o firmă specializată în așa ceva și as vrea să vă întreb dacă îi va dăuna papagalului, care este încă pui. Mulțumesc.R: Transportul este un factor stresant pentru orice animal sau pasăre. Stresul poate avea efect dăunător asupra acestora. Dacă animalele sunt foarte slabe, au un organism debilitat, sunt subnutrite, parazitate intens, au o stare de sănătate precară, sunt transportate în condiții improprii (fără apă, hrană, în frig sau căldură excesivă) pot muri în timpul transportului, mai ales daca acesta este de lungă durată.De obicei, animalele destinate transportului sunt pregătite prin administrarea de vitamine ce le ajută să facă față stresului. Administrarea de astfel de suplimente nutritive poate continua și după ce au ajuns la destinație.Dacă metodele de transport respectă necesitățile de bază (apă, hrană, umiditate optimă a mediului, temperatură, cuști care să le protejeze de eventuale traumatisme ce pot apărea în decursul voiajului) stresul poate fi redus și animalele vor fi în siguranță.

Î: Bună ziua, acum o săptămână mi-am cumpărat 2 papagali Micul Alexandru. De 3 zile le-am dat drumul prin casă, dar nu sunt blânzi, zboara şi nu pot să îi prind şi mă ciupesc foarte rău. Ce pot sa le fac? Am înţeles că li se taie aripile, dar nu sunt sigura şi aş vrea daca se poate să îmi daţi mai multe detali despre ei. Au 3 luni şi am înţeles că pe la 8-10 luni încep să vorbească. Aş vrea să ştiu mai multe de la un specialist despre hănirea lor, cum pot să îi învăţ să vină la mine.R: Micul Alexandru este o pasăre elegantă, frumoasă, care poate ajunge să imite vocea omului. În mediul lor natural sunt păsări care traiesc în stoluri. Au un zbor elegant, dar sunt şi nişte buni căţărători.Sunt păsări sociabile şi iubitoare. Adoră băile lungi, de aceea au nevoie de apă la un nivel de 3-4 cm.Adoră să roadă lemn, de aceea pentru a preveni distrugerea mobilei din casă se recomandă utilizarea unor crengi tinere de pomi fructiferi, sfori sau jucării speciale. Jucăriile sunt absolut necesare pentru prevenirea comportamentului distructiv.Sunt papagali ce pot învăţa aproape 250 de cuvinte. Trebuie foarte multă răbdare şi mult devotament pentru a ajunge să învăţaţi un papagal să vorbească. Trebuie să-i repetaţi un cuvânt de foarte multe ori până ajunge să-l memoreze. Faptul că sunt papagali vorbitori nu reprezintă o garanţie a faptului că într-adevăr vor începe să vorbească. Vârsta la care încep să vorbească este în jur de 8 luni, la unii indivizi ajungând chiar peste un an.Pentru a îmblânzi aceste păsări este nevoie de multe atenţie, socializare intensă şi mânuire frecventă. Odata îmblânziţi trebuie menţinută relaţia cu aceştia, pentru că pot reveni uşor la comportamentul sălbatic.În primele zile după achiziţionarea păsării se recomandă să nu fie scoasă din colivie timp de 2 săptămâni, pentru a se acomoda cu noul mediu şi pentru a avea siguranţă. Colivia se aşează într-o cameră cu trafic, nu una liniştită pentru apoi va trebui să treceţi din nou prin aceleaşi etape ca păsările să se obişnuiască cu prezenţa oamenilor.În toată această perioadă mereu când vă apropiaţi de colivie le vorbiţi pe un ton calm, liniştit, nu faceţi mişcări bruşte. Când s-au obişnuit cu prezenţa dumneavoastră în apropierea coliviei, începeţi treptat să introduceţi mâna in colivie, fără a atinge păsările. Când se vor obişui şi cu acest lucru treceţi la etapa următoare şi încercaţi să convingeţi pasărea să se urce pe degetul dumneavoastră.Sunt păsări care adoră fructele şi legumele, deci le puteţi completa meniul cu ele.

Î: Am înțeles că dacă am doi papagali Micul Alexandru ei nu o să vorbească niciodată deoarece sunt împreună tot timpul; aș vrea să știu dacă e adevărat. Ce pot să le pun în apă pentru pene sau în mâncare, există suplimente pentru ei care să îi ajute să vorbească sau să țină minte? Eu le dau doar mâncare pentru ei și alune prăjite pentru că nu știu ce este bun pentru ei și îmi este frică să nu îi pierd. Vă mulțumesc din suflet pentru sfaturile și răspunsurile pe care mi le dați.R: Este mult mai simplu să învățați să vorbească un papagal Micul Alexandru ce stă singur, decât doi. Papagalii, atunci când stau în grup, au tendința să se imite unul pe celălalt și să nu vă mai acorde Dvs. întreaga atenție. Este mult mai bine să educați doar o singură pasăre. Atunci când încercați să învațați pe unul dintre ei să vorbească e suficient ca al 2-lea să îi atragă atenția cu altceva și să se "deconcentreze" și astfel să nu primiți rezultate conform așteptărilor Dvs.De asemenea ca să puteți învăța un papagal să vorbească mai întâi trebuie să îi câștigați încrederea.Dacă acea încredere și relaxare nu există trebuie să mai lucrați cu ei pentru a dezvolta această relație. De obicei papagalii ce conviețuiesc mai mulți capătă mai greu încredere în stăpân.Papagalii neîncrezători, speriați nu vor repeta cuvintele pe care doriți Dvs. să le învețe, ei mai degrabă vor fi liniștiți, retrași cât se poate de departe de Dvs. Ei vor sta cât mai sus pe rămurele și o să vă urmărească mișcările, dilatând și contractând în mod repetat pupilele - veți fi văzut mai mult ca un prădător.Pentru a socializa cât mai ușor cu pasărea este important ca aceasta să aibă o vârstă cât mai mică atunci când începeți educarea ei.Dieta este un factor important în educarea și învațarea papagalilor să vorbească. Papagalii care au o dietă bogată în semințe de floarea soarelui sau șofran sau cereale sunt ceva mai plictisiți, lipsiți de atenție decât cei hraniți pe baza unei diete cât mai naturale asemănătoare celei din mediul lor de viață. Acest lucru se va întâmpla datorită faptului că diata bazată pe semințe și cereale este săracă în nutrienții necesari unei dezvoltări armonioase. Astfel vă sfatuiesc ca pe lângă hrana ce o găsiți în comerț să introduceți treptat în dieta lor fructe (piersici, portocale, banane, kiwi, prune, pepene, struguri, mere etc. ) și legume (ardei, dovlecei, morcov, brocoli, conopidă etc.).De asemena puteți să îi ajutați și cu suplimente de vitamine și minerale, pe care le veți administra în apa de băut.

Î: Am o nifmă de câteva zile. Nu am avut nimfe până acum dar am observat că are piciorul stâng mai roșu decât cel drept. Ce înseamnă asta? Nimfele ar trebui să se cațere ușor deoarece nimfa mea se cațară mai greu...Vă mulţumesc.R: Nimfele sunt păsări de talie medie care în timp au dezvolatat capacitatea de a se cățăra. Acest lucru se întămplă mai ales cu păsările aflate în captivitate, cele din mediul natural dezvoltă mult mai bine capacitatea de a zbura (se adaptează la condițiile de mediu oferite).Uneori păsările de colivie dezvoltă probleme ale apararului locomotor.Cel mai des se pot produce traumatisme- prin strivire(pasărea iși poate prinde unul dintre picioare între gratiile coliviei și în încercarea disperată de a se elibera strivește țesuturile)-prin tăiere (accesoriile din colivie pot avea margini tăioase, sau inelul prezent pe piciorul păsării poate fi prea străns sau cu margini tăioase) - prin înțepare (pot fi elemente nefinisate în colivie, unghiile păsării pot fi crescute excesiv sau defectuos și pot înțepa baza de sprijin, uneori unghia se poate încarna ducând la infecții grave).Din cauza alimentației dezechilibrate pot apărea boli metabolice (așa cum este guta - afectează sistemul locomotor prin depunerea uraților la nivelul articulațiilor sub forma unor depozite aciforme). Tot pe fond alimentar, în perioada de creștere poate apărea și rahitismul (o boală tradusă prin insuficienta asimilare de calciu la nivelul osului. Poate avea ca și consecință apariția de fisuri, fracturi sau deformarea oaselor).În cazuri destul de rare patologia poate fi de natură infecțioasă constând în dezvoltarea agentului patogen (cel mai des bacterii) la nivelul articulației membrelor.În cazul nimfei dumneavoastră tind să cred că este vorba de un traumatism. Ar trebui ca pasărea să fie consultată de un medic veterinar pentru a depista cauza exactă și pentru a se formula un diagnostic corect. Menționez că există posibilitatea ca pentru a realiza un diagnostic corect să fie nevoie și de examene paraclinice așa cum sunt radiografiile.

Î: Bună ziua. Papagalul meu are un ochi puțin roșu, umed și cam umflat. Ce-i de facut? Vă mulţumesc.R: Din semnele clinice expuse de dumneavoastră tind să cred că este vorba de o conjunctivită.Conjunctivita este o afecțiune inflamatorie a conjunctivei ce poate avea diferite cauze: bacteriană, virală, alergică, factori iritanţi sau corpi străini. Conjunctivita este cea mai frecventa afectiune a conjunctivei, severitatea ei variind de la hiperemie conjunctivală(ușoara înroșire) însoțită de lăcrimare, până la inflamații foarte grave datorită complicațiilor. Deseori, în cazuri mai grave conjunctivita poate fi asociată cu blefarita (inflamația pleoapelor).Conjunctiva este o membrană subțire, transparentă, bine vascularizată, care tapetează suprafața anterioara a globului ocular și fața posterioară a pleoapelor. Datorita localizarii sale, conjunctiva este expusă acțiunii factorilor externi și a microorganismelor.Rezistența în fața acestor agresiuni este dată de lacrimi care diluează și elimină materialul infecțios, iar prin conținutul de lizozim, betalizin, IgA, IgG, împiedică creșterea și dezvoltarea germenilor.Diagnosticul se realizează pe baza semnelor clinice: înroșirea ochiului,fotofobie (sensibilitatea la lumină), lăcrimare, prurit (mâncărime). Pentru a se stabili cauza exactă și agentul patologic implicat se va realiza un examen bacteriologic, virusologic al secreției lacrimale.Pentru un diagnostic corect și stabilirea cauzei exacte vă recomand să mergeți cu pasărea la medicul veterinar curant pentru a institui tratamentul medicamentos adecvat (se stabilește în funcție de cauza inflamației ex: unguent/colir cu antibiotice și antiinflamatorii dacă este cauză bacteriană, lacrimi artificiale dacă este un factor iritant, spălarea din abundență a ochiului cu ser fiziologic sau lacrimi artificiale pentru înlăturarea corpului străin dacă este cazul, înlăturarea agenților cu potențial alergenic).

Î: Bună ziua. În 2 ianuarie am achiziționat o pereche de papagali cântători, nemaiavând păsări până acum. Femela, care pare a fi mai mică - cred că pui, după figură, avea codița murdară și găinaț uscat pe ea, dar cu apetit și jucăușă. După o săptămână totul intrase în normal, găinațul corespunzator, între timp m-am informat despre cum trebuie să arate un scaun de papagal sănătos. Problema este că de ieri i s-a înroșit și inflamat ușor pielea din jurul ochiului stâng și am uns-o cu unguent oftalmic cu Kanamicina - în timpul operațiunii i-au căzut și câțiva fulgi și 3 pene din coadă, chiar dacă am manevrat-o ușor, ea zbătându-se. Astăzi observ că în jurul ochilor pe o raza de 2 mm nu are pene, i se vede pielea fără puf, dar nu este roșie și nu pare inflamată, nu are cruste, e curată. Credeți că mă puteți ajuta cu un sfat? Vă mulţumesc.R: Penajul este una din trăsăturile care diferențiază păsările de mamifere. Rolul penajului este acela de a menține temperatura corpului (la pasări aceasta este destul de ridicată), având în același timp rol și în zbor. Penele sunt acoperite, la majoritatea speciilor, cu un strat subțire de grăsime, care împiedică apa să ude în întregime pasărea.Căderea penelor la păsări poate avea mai multe cauze: năpârlirea, stresul, deficiențe alimentare, paraziții externi, afecțiuni bacteriene sau micotice etc.Năpârlirea anormală reprezintă schimbările de penaj care nu se încadrează în perioada caracteristică speciei privind durata și modul de acoperire corporală. Năpârlirea masivă reprezintă încetinirea sau încetarea procesului de creștere a penelor. Păsările afectate arată ca jumulite, penele fiind destrămate sau rupte. Năpârlirea franțuzească reprezintă creșterea și căderea continuă a penelor, fără să se ajungă la o acoperire totală a corpului. Pleșuvirea reprezintă lipsa totală sau parțială a penelor, fiind localizată la nivelul gâtului, capului si al cloacei. Năpârlirea moale reprezintă caderea permanentă sau parțială de pene, învelișul pilos având un aspect rărit.Năpârlirea neregulată reprezintă năpârlirea în afara perioadei de năpârlire fiziologică, având ca și cauze schimbarea temperaturii, stresul.Este foarte probabil ca în cazul papagalului dumneavoastră, năpârlirea să se datoreze stresului provocat de ungerea cu unguent și de "neîntelegerile" cu partenerul de colivie. În acest caz, penele se vor regenera, dar trebuie înlăturat factorul stresant. Pentru a grăbi refacerea penajului puteți să îi administrați în apa de baut Papageno sau Muta-vit.De asemenea, este indicat să îi administrați hrană verde, ou fiert (albuș) o dată pe săptămână, fructe, carne, alimente bogate în proteine, iar umiditatea în camera unde stau papagalii trebuie să fie crescută.În tot acest timp este recomandat să îi urmăriți starea generală și eventualele modificări ale pielii în zonele afectate.

Î: Bună ziua. Am achiziționat de două luni doi papagali Nimfă, mascul și femelă. Ce mă neliniștește este faptul că nu cântă. Pe el l-am mai auzit să cânte dar foarte puțin. În schimb îi mai aud să țipe pe limba lor dar nimic special.Am văzut pe net mulți papagali care cântă foarte frumos...dar ei, mai nimic, în special ea. Vă rog să mă ajutați cu un răspuns. Mulţumesc.R: În primul rând, trebuie să vă asigurați că nimfele Dvs s-au obișnuit cu mediul din noua lor casă și că nu există factori stresați care să tulbere viața din noul habitat.Nimfele sunt creaturi inteligente care, în sălbăticie, obișnuiesc să trăiască în stoluri foarte mari până la o mie de indivizi. De obicei ei folosesc numeroase tipuri de vocalize și ciripituri pentru a sta în contact unul cu celălalt, pentru a se feri de pericole, pentru a-și atrage puii etc. Acest tip de comunicare este folosit și atunci când sunt animale companie.În sălbăticie nimfele ce sunt singure și fac gălăgie sunt găsite foarte ușor de prădători. Astfel nimfele ce sunt speriate de anumiți factori din mediu vor alege să nu comunice prea mult pentru a se proteja pe ele însele de eventualele pericole - factori stresanți. Astfel, pentru a se obișnui cu mediul sau cu persoanele din jur, îi va lua o perioadă de timp relativă. Perioada de timp depinde foarte mult de caracterul individului și totodată și dacă eventualii factori stresanți sunt eliminați sau nu, precum și capacitațile lor de a vocaliza.Acele triluri de mulțumire pe care nimfa dumneavoastră încă nu le vocalizează apar atunci când ele sunt adormite, în timp ce li se pune să asculte muzica soft, atunci când stau pe umărul dumneavoastră. Acest sunet este similar cu torsul la pisici.Pentru a le ajuta să fie ceva mai comunicative trebuie să le învățați să ia parte la rutina Dvs. zilnică. Astfel un zgomot nu prea intens aproape de ele este ceea ce le va face fericite. Liniștea intensă reprezintă pentru ele pericol, ce le va stresa și mai mult. Însă trebuie să vă feriți să țipați sau să faceți activitați prea zgomotoase. Dacă nu e nimeni acasă e bine să lăsați un radio, muzică soft deschis la un volum ușor.Sunt sigură că după câteva zile de a aplica aceste sfaturi și de a intra ceva mai mult în contact cu ele, nimfele dumneavoastră vor căpăta ceva mai multă încredere și astfel să înceapă să cânte cu adevărat.

Î: Bună ziua. Am o nimfă de 3 ani, acum o lună nimfa mea făcea fecale moi ca apa, i-am dat un antibiotic și i-a trecut. Problema este că a slăbit deși mănâncă și am observat că i-a ieșit cloaca în afară. Zi de zi o spăl în zona cloacei pentru că i se adună fecale. Vă mulţumesc.R: Cloaca este deschiderea comună a aparatului urinar, aparatului reproducător și tractului gastrointestinal la păsări.Prolapsul este o problemă medicală serioasă și poate pune viața păsării în pericol. Prolapsul cloacal poate apărea în timpul sau imediat după perioada de depunere a ouălor.Prolapsul poate apărea secundar contracțiilor în urma masturbării, depunerii ouălor, dezvoltării unor neoformațiuni intradominal care ocupă spațiu, pierderii tonusului sfincetrului cloacal.Cauza poate fi formarea ouălor, care necesită o cantitate mare de calciu și în consecință poate apărea deficiența de calciu în sânge și țesuturi.În urma hipocalcemiei toată musculatura este afectată, mușchii fiind slăbiți și având o contracție slabă.Prolapsul cloacal poate fi cauzat și de infecțiile uterine sau colacale. Aceste infecții pot determina contracții care pot detemina expulzarea cloacei.Factori care pot favoriza apariția prolapsului sunt: nutriția deficitară, obesitatea, cloacita, constipația, diareea, peritonita, neoformațiuni intraabdominale, depunerea excesivă de ouă sau de ouă cu formare anormală.Diagnosticarea trebuie să implice palparea abdomenului pentru depistarea eventualelor formațiuni tumorale, examen citologic și bacteriologic după țesuturile prolapsului (care ajuta la terapia cu antibiotic). Trebuie realizată o examinare completă a cloacei, în general sub anestezie.Păsările cu prolaps cloacal trebuie să primească îngrijiri medicale de urgență. Majoritatea sunt hipotermice și necesită încălzire, altele pot fi deshidratate.Dacă prolapsul este expus aerului pentru o perioadă lungă de timp, șansele ca infecțiile să apară cresc semnificativ iar cu timpul țesuturile se usucă, producând iritații și alte contracții și în consecință mărirea prolapsului.Se recomandă lubrifierea și repunerea prolapsului, însă trebuie acordată o atenție deosebită tipului de lubrifiant utilizat (cele de uz uman solubile în apă). Oricum indicația este să mergeți la medicul veterinar pentru tratament. Cel mai frecvent se ajunge la tratament chirurgical. Pasărea cu prolaps cloacal trebuie să primească calciu, astfel existând șansa ca musculatura să își recapete tonusul.Factorii pe care îi putem controla pentru prevenirea prolapsului sunt: nutriția bună, mediul curat, prevenirea obesității etc.La apariția primelor semne se recomandă vizita la medicul veterinar.

Î: Bună ziua! Am o pereche de nimfe. Femela a depus un ou și am înțeles că în perioada aceasta ea nu trebuie sa fie stresată. Din păcate a suferit un accident. Am lăsat-o să zboare prin casa și s-a lovit foarte tare cu capul de geam, încât i-a dat sângele. Efectiv, sângele i se prelingea deasupra ciocului. Ce este de făcut în această situație? Vă rog din suflet să mă ajutați. Vă mulțumesc! R: Femelele pot depune ouă fără prezența unui mascul. Aceste ouă nu sunt fertile. În cazul împerecherii cu un mascul, femela este capabilă să stocheze sperma timp de 15 zile, astfel toate ouăle pot fi fertilizate în urma unei singure sesiuni de împerechere cu un mascul.În general sezonul de împerechere este primăvara și vara, când ziua este mai lungă, temperaturile mai ridicate. La păsările care stau în casă pot avea cicluri de împrechere și în afara sezonului de primăvară vară în urma condițiilor modificate (lumina artificială, temperatura ridicată etc). Nu îndepărtați ouăle din cuib. Dacă ouăle se sparg sau chiar nimfa le sparge înlocuiți-le cu ouă false și curățați zona pentru a evita înmulțirea bacteriilorDacă un ou este spart sau luat atunci nimfa îl va înlocui depunând un nou ou. Dacă îi luați ouăle atunci nimfa va intra într-un nou ciclu de înmulțire și va depune din nou ouă, ceea ce poate duce la o depunere de ouă cronică, în timp afectând sănătatea păsării. În general depun 2-8 ouă. Nimfele pot aștepta până depun ultimul ou, apoi să înceapă procesul de clocire, așadar nu aruncați ouăle dacă pasărea le ignoră inițial.Clocirea ouălor este un proces solicitant pentru pasăre atât fizic cât și psihic. Femelele pe perioada clocirii sunt reticente la părăsirea cuibului pentru a se hrăni, bea apă sau pentru a-și face necesitățile, de aceea este recomandat să îi puneți un bol cu apă și unul cu mâncare lângă cuib.Femelele care depun ouă de asemenea pierd calciu. Este necesar să îi oferiți diverse surse de calciu în această perioadă. Surse de calciu pot fi: spanacul, broccoli, os de sepie etc. De asemenea este recomandată administrarea de suplimente de vitamine și minerale,în special vitamina D și vitamina A. Se găsesc vitamine sub formă lichidă sau pudră care se pun în apa de băut sau în hrană. Acestea trebuie administrate în doza recomandată pentru că excesul poate face rău păsării.Incubarea durează 19-21 de zile. Femela poate sta mai mult sau mai puțin timp decât atât pe ouă. Nu este un criteriu după care să se stabilească când va renunța la ouă.În privința stresului încercați să țineți pasărea într-un mediu liniștit, fără zgomote puternice, schimbări de temperatură, curenți de aer, etc.Înțeleg din ce mi-ați scris că sângerarea s-a oprit. Acolo local se poate utiliza un dezinfectant în cazul în care este vesel, mănâncă, nu și-a schimbat comportamentul, etc. Dacă au apărut schimbări sau alte probleme ar trebui ca pasărea să fie consultată de un medic veterinar.

Î: Bună ziua, am 2 peruși pereche. Femela de obicei nu mănâncă singură pentru că de cele mai multe ori este hrănită de mascul, însă de câteva zile ea mănâncă într-una, este tot timpul zgribulită și stă doar cu ciocul în pene. Care este cauza? Masculul simte mereu nevoia de a mânca sare, este disperat atunci când prinde solnița. Am evitat să îl las să mănânce sare. Este ok ca un perus să consume sare? Vă mulţumesc. David.R: Nutriția echilibrată a perușilor este secretul creșterii lor cu rezultate bune. Majoritatea problemelor de sănătate pe care le pot dezvolta perușii se datorează unei alimentații defectuoase. Hrana unui perus trebuie să conțină carbohidrați, proteine (cca. 12-15% aport zilnic), lipide, vitamine și minerale.În timpul iernii, când perușii consumă mai multă energie, este necesar ca dieta lor sa fie mai bogată în grăsimi și carbohidrați. În mediul lor natural, perușii se hrănesc cu semințe, părți verzi ale unor plante și mici nevertebrate (acestea sunt sursa de proteină animală). În captivitate, aceștia sunt hrăniți cu mixuri de semințe speciale pentru peruși, seminţe germinate, iarbă proaspătă, fructe (kiwi, mere, piersici, pere, portocale, nectarine etc.) sau legume (morcov, salată, pătrunjel, spanac, broccoli). Fructele și legumele trebuie să fie bine spălate, tăiate în bucățele mici, proaspete și la temperatura camerei.Trebuie să evitați următoarele alimente: ciocolata, alimente ce conțin cofeină, mâncarea veche, laptele și cremele, cartoful crud, alcoolul, fructele de avocado, alimente cu conținut ridicat de sare.Vă recomand să nu lăsați perușul să mănânce sare. Pentru a-i oferi cantitatea de iod necesară organismului puteți să îi puneți minerale și oligoelemente O altă sursă de iod, calciu și magneziu o reprezintă și nisipul special pentru păsări, pe care puteți să îl presărați peste semințe sau să îl puneți într-un bol separat. În general, păsările înghit nisip, acesta facilitând digerarea alimentelor. Nu folosiți nisip obișnuit pentru că riscați să se îmbolnăvească perușul!Perusii sunt păsări foarte sensibile. Starea lor de sănătate poate fi uşor influenţată de condiţiile de microclimat, printre acestea numărându-se temperatura ambientală, curenţii de aer, condiţii stresante, prezenţa gazelor nocive sau a fumului de țigară.Păsările au aproximativ aceleași simptome în cazul multor boli. O pasăre este bolnavă dacă stă zgribulită, nu mai este vioaie, nu mai cântă, nu se mai toaletează, nu mai mănâncă. Aceste manifestări nu trebuie să apără toate simultan. Poate apărea o singură manifestare sau în diverse combinații.În cazul femelei, vă recomand să îi administrați vitamine pentru păsări în apa de băut. Dacă nu observați nicio ameliorare în starea ei generală după 2-3 zile, vă recomand sa mergeţi cu ea la medicul veterinar să o poată observa îndeaproape, să urmarească şi alte semne de boală şi să vă poată prescrie un tratament adecvat.

Î: Bună seara. Am un papagal şi anume o Nimfă. În această seară i-am schimbat apa şi a băut multă. Problema este că apa era destul de rece. Credeţi că este necesar să îi administrez medicamente? Mulţumesc. O seară bună.R: Este bine pentru sănătatea păsării dumneavoastră să îi schimbați apa zilnic, având apă proaspată în fiecare zi scade riscul contaminării ei cu microorganisme și astfel se previne îmbolnăvirea păsării.De asemenea, este bine ca apa să fie la temperatura camerei astfel păsările nu sunt tentate să se îmbăieze și nici nu reprezintă o noutate în colivie, care să le atragă în mod special atenția.Vă recomand să nu îi administrați medicamente preventiv, cel mai bine este să urmariți pasărea și starea ei generală, dacă nimfei îi scade apetitul, devine apatică, stă cu penele umflate, se modifică consistența fecalelor, atunci este bine sa mergeți la veterinar pentru un tratament adecvat.Administrarea de medicamente fără recomandarea medicului veterinar poate duce la schimbări în metabolismul păsării și unele din aceste schimbări pot fi remediate cu greuPentru menținerea unei stări generale bune puteți administra o dată pe săptamână un supliment vitamino-mineral special pentru păsări