Întreabă Veterinarul!

Î: Buna ziua! Pot pune Micului Alexander apa călduță sa facă baie? Am înțeles ca le place. Exista riscul sa raceasca?R: Baia și/sau dușul reprezintă o parte importantă din viața unui Papagal Micul Alexandru. Țineți cont că fiecare pasăre este diferită, inclusiv în privința comportamentului legat de spălat.Îmbăierea aduce beneficii papagalului precum:• menținerea penelor în condiție propice• încurajarea ciugulitului• ținerea sub control a cantității de „praf” (bucăți de piele moartă descuamată) din mediu• asigurarea unei stări generale de sănătate fizică și mentală.Există diferite metode prin care puteți încerca să determinați pasărea să se spele. Cel mai bine urmăriți comportamentul papagalului pentru a determina care dintre acestea este propice.Întotdeauna să vă asigurați că utilizați apă călduță / la temperatura camerei (apa plată îmbuteliată sau apa de la robinet filtrată sunt de preferat); nu folosiți apă prea caldă deoarece veți îndepărta uleiurile de pe pene care vor duce la iritații și la smulgerea penelor de către pasăre.Unii papagali se bucură să fie ușor stropiți cu un pulverizator, lăsând picăturile de apă să cadă ca o ploaie măruntă. Alții se simt mai confortabil să se spele într-un vas puțin adânc sau pe o farfurie, pe când o parte dintre păsări preferă să se bălăcească în chiuvetă și să se joace cu apa care curge de la robinet. Unor păsări le place să aibă posibilitatea de a sta pe o stinghie în duș și să lase apa să cadă pe ele.În sălbăticie păsările fac baie zilnic, dar dacă pasărea dumneavoastră nu pare interesată de acest lucru atât de des atunci se recomandă îmbăierea de o dată sau de două ori pe săptămână. Este de preferat ca baia să fie pe timpul zilei pentru a permite penelor să se usuce complet înainte de lăsarea nopții. De asemenea, este important ca pe perioada năpârlirii să creșteți frecvența băilor.Este recomandat să lăsați pasărea să se usuce în mod natural și să aveți grijă să nu fie expusă la curenți de aer. Unele păsări par să nu fie deranjate să fie înfășurate într-un prosop pentru o perioadă scurtă după baie. Utilizarea unui uscător nu este recomandată deoarece va îndepărta uleiurile esențiale de pe pene și va lăsa pasărea susceptibilă diferitelor probleme la acest nivel.Multe păsări, mai ales dacă nu au fost obișnuite de mici, vor fi speriate sau reticente să se ude. Este important să nu le forțați și să așteptați până când aceasta se simte confortabil.

Î: Buna ziua, perusul meu este apatic, mai mult sta cu capul sub aripa si doarme, ieri a stat asa toata ziua, noaptea a mancat cateva boabe. Azi nu este mai bine, icneste, chiar am avut impresia ca vomita. Nu stiu cat este de batrana, am gasit- o acum 4, 5 ani, parea rezistenta. Problema e ca a stat mai mult in afara coliviei si a ros ce a vrut ( si peretii). Mi- ar parea rau sa o pierd. Acum 2 zile i- am pus Endectocid pentru ca se tot ciupea de pene. Parca nu am facut bine... nu stiu ce sa mai fac!R: Voma este un semn patologic care atestă prezența unei boli. Voma poate fi determinată de:- boli infecțioase de natură bacteriană, fungică, virală sau parazitară- boli metabolice localizate la nivelul organelor interne- probleme de natură dietetică: de exemplu o dietă hiperproteică- intoxicații: cu metale, plante toxice etc- traumatisme la nivelul gușii- obstrucții: corp străin la nivelul gușii, supraalimentarea (perușul înghite mai multă mâncare decât poate stoca la nivelul gușii), apariția unor formațiuni- alergii: alimentare, la diverși alergeni din mediu etc- consecutiv administrării unor alte tratamente- cancer- alte cauze: stres, rău de mișcare.Perușii sunt foarte sensibili la curent și au nevoie de o temperatură ambientală de 18 - 24°C, astfel poziția cuștii în cameră este foarte importantă pentru sănătatea păsărilor. De asemenea, au nevoie de câteva ore de zbor liber, în afara coliviei. Atunci când le dați drumul prin cameră aveți grijă ca geamurile și ușile să fie închise. Țineți păsările sub observație atunci când sunt lăsate libere.Perușilor le place apa, de aceea este bine să le instalați o cădiță cu apă sau să îi stropiți cu un pulverizator. Nu este indicat să utilizați detergenți pentru spălarea coliviei, ci doar apă fierbinte sau produse speciale pentru dezinfectarea cuștilor păsărilor. De asemenea, periodic se pot administra suplimente de vitamine și minerale sub formă de perle/pudră sau sub formă lichidă.Ciocul perușilor crește pe tot parcursul vieții, la fel ca și gheruțele lor. Din acest motiv este foarte important ca păsările să aibe acces la un os de sepie și/sau bloc mineral, precum și la jucării din materiale ce pot fi roase (preferabil din lemn). În cazul în care ciocul devine prea mare și împiedică pasărea să se hrănească normal va trebui ca acesta să fie pilit sau tăiat de către un medic veterinar.Un peruș este sănătos dacă:• ochii nu prezintă secreții și sunt larg deschiși• penele sunt curate și aranjate• excrementele nu au culoarea și consistența modificate• are nările uscate și curate• ghearele și ciocul nu sunt prea lungi• nu prezintă umflături sau răni vizibile• este energic și cu un apetit normal.Dacă observați că pasărea dumneavoastră prezintă simptome de apatie, excremente modificate, refuzul hranei sau al apei, este important să mergeți cu perușul de urgență la un cabinet veterinar specializat pe animale exotice. Pentru a fi siguri că manifestările observate de dumneavoastră nu sunt de natura patologică ar fi recomandat să vă duceți cu pasărea la un cabinet medical veterinar pentru realizarea unui control general și, în cazul în care se detectează prezența unei afecțiuni, pentru administrarea unui tratament adecvat.

Î: Buna ziua! Am o perche de perusi, iar femela de cateva zile are momente cand are o respiratie cam greoaie, scoate un sunet ca un suerat uneori si mananca destul de mult desi in mod normal nu mananca asa mult. Am sesizat ca uneori are instinctul de a recurgita, dar fara a iesi nimic din gusa.Daca m-ati putea sfatuii ce probleme intampina si cum sa o ajut?R: La papagali, la fel ca și în cazul altor specii de păsări sau mamifere pot exista infecții respiratorii. Organismul papagalilor devine mai slab în fața bacteriilor, ciupercilor și a altor factori care afectează sistemul respirator. Deficiența vitaminei A, în mod special, este de vină pentru afecțiunile respiratorii, digestive și ale sistemului reproducător. Iar vitamina A se găsește în semințe într-o cantitate foarte mică.Cele mai frecvente infecții respiratorii la papagali sunt micoplasmoza și chlamydia. Simptomele generale ale afecțiunilor respiratorii:- Strănută, tușesc, șuiera, apar secreții la nas;- Devin apatici, nu mai cântă și nu se mai țin bine pe bare;- Își schimbă cântecul și pot avea și tulburări digestive (diaree, vomă).Regurgitare poate fi reprezentată de lipsa nisipului pentru digestie sau a problemelor de tranzit a boabelor în stomac.Mai există și posibilitatea să nu accepte tipul de hrană pe care îl are la dispoziție.De aceea vă recomandăm dacă se poate schimbarea tipului de hrană sau mutarea acestuia în altă colivie în care să urmăriți dacă își schimbă sau nu comportamentul.Păsările de colivie sunt foarte sensibile, ele putând contacta o serie de afecțiuni virale, parazitare, bacteriene, metabolice etc. Printre factorii etiologici se pot număra și carențele vitaminice (deficiențele calitative ale alimentației primite) sau stresul. Starea lor de sănătate poate fi ușor influențată de condițiile de microclimat, printre acestea numărându-se temperatura ambientală, curenții de aer, prezența gazelor nocive, a parfumurilor sau a fumului de țigară.Un element foarte important în mediul în care trăiesc păsările este existența curenților de aer, aceștia pot sensibiliza păsările și pe fondul unui sistem imunitar scăzut pot da probleme respiratorii sau chiar digestive. De aceea este ideal ca spațiul în care este amplasată colivia păsărilor să fie ferit de curenți de aer.Păsările au aproximativ aceleași simptome în cazul multor boli. O pasăre bolnavă stă zgribulită, nu mai este vioaie, nu mai cântă, nu se mai toaletează, nu mai mănâncă. Aceste manifestări nu trebuie să apără toate simultan. Poate apărea o singură manifestare sau mai multe, în diverse combinații. Trebuie să acordați o atenție sporită păsării, întrucât bolile păsărilor sunt de multe ori fulgerătoare, cu evoluție scurtă, de maxim 2 zile în cazul problemelor respiratorii sau digestive.Perușii sunt păsări în general foarte sensibile. Starea lor de sănătate poate fi ușor influențată de condițiile de microclimat, de condițiile stresante, sau prezenta la nivelul gastric sau intestinal a unui agent patogen care poate duce și la regurgitarea semințelor.Vă recomandăm să mergeți cu pasărea la un cabinet veterinar pentru a fi consultată. În situația de față cel mai indicat este ca aceasta să fie examinată de către un medic veterinar pentru a nu pune viața perușului în pericol. Aceste păsări sunt foarte sensibile și oricând starea lor se poate înrăutății. Dvs. acasă dacă încercați să-i administrați un tratament fără recomandare îi puteți face mai mult rău decât bine.

Î: Buna ziua! Am cumpărat un perus acum o saptamana si nu mai poate zbura. In plus, am observat ca si tremura.R: Imposibilitatea zborului apare, de regulă, în următoarele situații:- deficiențe minerale și vitaminice care duc la scăderea tonusului muscular sau la probleme cu oasele și articulațiile- probleme de vedere astfel papagalul neputând aprecia corect distanțele- probleme la nivelul penelor implicate în zbor de pe aripi și coadă- probleme neurologice- alte afecțiuni ce duc la o slăbire generală a organismului.Dintre carențele vitaminice, cel mai des întâlnite sunt hipovitaminoza A, hipovitaminoza D și hipocalcemia. Păsările supraponderale sunt susceptibile la dezvoltarea artritei sau a bolii ficatului gras. Puteți să îi administrați vitaminele necesare cu ajutorul preparatelor speciale care se adaugă peste mâncare (Suplimente nutritive sub formă de perle și pudră) sau în apă (Suplimente nutritive sub formă de preparate lichide). În același timp trebuie să le puneți în colivie un os de sepie și un bloc mineral pentru un aport constant de calciu și minerale și pentru tocirea ciocului și a gheruțelor.Pentru identificarea cauzei ce a dus la apariția simptomelor și stabilirea unui tratament adecvat este necesară efectuarea unui consult de specialitate ( eventual o radiografie) la un cabinet veterinar specializat pe animale exotice.

Î: Buna ziua!Am o femela Micul Alexander de 11 ani pe care am adoptat-o în urma cu câteva luni.Am reușit cât de cât sa ii câștig încrederea și s-a acomodat foarte rapid. De câteva săptămâni ,o data la cateva zile ,papagalita reușește sa își rupă penele,ceea ce cauzează sângerări . Imi puteți spune cam de procedează în cazul asta ?R: Ruperea ,smulgerea penelor nu este o activitate normală în rândul păsărilor și indică faptul că există o problemă fizică sau comportamentală care trebuie analizată.Odată descoperită problema, trebuie investigată și trebuie luate măsuri cât mai repede pentru că altfel poate fi foarte greu de oprit și se poate ajunge până la mutilare.Cauzele pentru care papagalii ajung să smulgă penele (pe ale lor sau pe ale partenerilor de cușcă) pot fi:• cauze fizice- probleme ale foliculilor - creează o senzație de disconfort păsării, care începe să smulgă penelor pentru a calma iritația- parazitoze- alergii - expunerea la fum, sprayuri sau orice alt aliment care ar putea provoca iritații care să ducă la mâncărimi la nivelul pielii- probleme hormonale- cum ar fi hipotiroidismul care duce șa mâncărimi la nivelul pielii și ca urmare smulgerea penelor- intoxicații cu metale grele- plumbul sau zincul pot ajunge în organismul păsărilor prin rosul cuștilor sau jucăriilor- dieta deficitară- probleme hepatice- infecții cutanate- malnutriție- uscarea pielii ca urmare a unei umidități scăzute- perturbarea ritmului circadian- lipsa luminii naturale sau aerului proaspăt• cauze psihologice- stresul sau anxietatea- stresul este una dintre cele mai comune cauze ale apariției acestui comportament- plictiseala - este important ca pasărea să aibă activitate, să o țineți ocupată cu jucării- frustrarea sexuală- neglijarea- dacă sunt lăsați singuri perioade lungi de timp pot să devină deprimați și să înceapă să își smulgă penele- singurătateaPăsările care sunt foarte active sau stimulate excesiv își smulg, rup frecvent penele , cum de altfel se întâmplă și în cazul celor plictisite. Aceste păsări manifestă de asemenea și anxietate sau comportament agresiv. O altă situație stresantă pentru păsări este cea în care pasărea este mutată dintr-un loc în altul , sau când se schimbă ceva în mediul lor de viață. Stresul sub orice formă poate duce la smulgerea penelor.Prezența păsării în locuri cu zgomote puternice făcute oameni sau obiecte, cușca de dimensiuni nepotrivite lipsa luminii, schimbarea elementelor din mediu cum ar fi mobila, lipsa stimulării mentale, apariția unui nou membru al familiei sau dispariția unuia, toate pot fi o sursă de stres pentru păsări.O dietă deficitară poate de asemenea să ducă la probleme ale pielii sau penelor. Se pot adăuga acizi grași în dietă pentru a reduce ruptul penelor.Ruptul penelor poate deveni un obicei în timp dacă nu este descoperită cauza și nu este tratată corespunzător.Este foarte important să se intervină imediat cum se descoperă acest comportament pentru că altfel devine obicei și nu se mai poate opri chiar dacă este eliminată cauza declanșatoare.Un tratament anume, singular, nu rezolvă problema. Trebuie să fie o combinație a mai multor terapii.Totodată, vă recomandăm să efectuați si deparazitarea internă si externă a papagalului dacă nu a fost efectuată în ultima perioadă deoarece există posibilitate prezenței paraziților.Puteți să îi administrați vitaminele necesare cu ajutorul preparatelor speciale care se adaugă peste mâncare (Suplimente nutritive sub formă de perle și pudră) sau în apă (Suplimente nutritive sub formă de preparate lichide). În același timp trebuie să îi puneți în colivie un os de sepie și un bloc mineral pentru un aport constant de calciu și minerale. Pentru a grăbi refacerea penajului, puteți să îi administrați în apa de băut Muta-vit.De asemenea, este indicat să îi administrați, pe lângă hrana specifică, ou fiert (albuș) o dată pe săptămână, fructe, alimente bogate în proteine, iar umiditatea în camera unde sta papagalul trebuie să fie crescută.Pentru refacerea penajului este nevoie de un aport proteic ridicat in rație, la nivelul a 17-18% proteină brută și aminoacizi bogați în sulf (metionină, cisteină, homocisteină) substanță care intră în compoziția chimică a penelor, ca și azotul. Acestea le găsiți sub formă de suplimente.De asemenea, trebuie identificată cauza declanșatoare și înlăturată pentru a stopa acest comportament al papagalului.

Î: Bună ziua. Cum as putea sa îi curăț nările perusului meu?R: Păsările pot suferi diferite infecții respiratorii, care afecteaza si aspectul narilor. Aceste infectii pot avea ca si cauze bacteriile din mediu, deficitul de vitamina A sau diferiti fungi, impreuna cu lipsa de aer proaspăt, în special iarna sau vara, când căldura sau aerul condiționat sunt pornite. Pentru a determina daca este vorba de o infecție, analizati eventualele scurgeri nazale – fie este vorba de un fluid subțire, limpede, fie se observa unul opac si mai consistent. In acest caz va sugeram sa apelati la un consult de specialitate, medicul veterinar determinand cauza infectiei si eventualul tratament. Dacă pasărea dumneavoastra are un deficit de vitamina A, lucru care poate duce la modificarea celulelor din pasajele nazale si face ca pasarea sa fie mai susceptibila la infecții, medicul veterinar probabil vă va sugera să modificati dieta pasarii.Păsările pot ajunge sa aibe tot felul de obiecte mici blocate în nari, de la mâncare la pene. In timp ce majoritatea păsărilor pot strănut si elimina cam orice particula iritanta, uneori exista cazuri cand diferite obiecte se blochează în nările păsărilor, provocând o infecție. In acest caz, un medic veterinar poate elimina resturile folosind picături de nas saline.Perusii sunt predispuși la parazitoze ce implica diferiti acarieni - paraziți care fac ca ceroma să fie acoperita de o crustă. Dacă este lăsat netratat, ciocul si narile perusului se pot deforma. In acest caz un medic veterinar o sa va ofere un tratament antiparazitar sub forma de picaturi.Daca nu este cazul unei infectii sau parazitoze, si doar doriti sa ii curatati narile puteti sa il tineti intr-o camera cu un umidificator sau in baie, dupa dus, aburii ajutand la curatarea narilor.

Î: Perusul meu are ciocul exfoliat. Cu ce il pot trata? Multumesc anticipatR: Ciocul păsărilor, exact ca şi unghiile noastre, este alcătuit din țesuturi vii și are o creștere continuă. El crește atât în lungime cât și în lățime. Partea superficială a ciocului este moartă, țesut keratinizat, şi se exfoliază. Crăpăturile superficiale pe partea exterioară sunt normale, mai ales în perioada de reînnoire a ciocului. Totuși, există și diverse situații patologice când ciocul se dezintegrează cum ar fi: boala ciocului și a penelor, infestarea cu paraziți, malnutriția. Starea proastă a penelor, unghiilor şi ciocului indică o dietă deficitară. După îmbunătățirea dietei, poate dura 9-12 luni până când penajul nou și ciocul cresc. În cazul infecțiilor fungice, pot apărea modificări de textură și de culoare. În cazul ciocurilor de culoare neagră, acest lucru este foarte greu de evaluat. De asemenea, în cazul unor traumatisme, se pot observa vânătăi la nivelul ciocului. Pasărea poate prezenta durere sau disconfort. Se poate dezvolta și un proces infecțios, caz în care tratamentul poate fi de lungă durată. Dacă pasărea are o dietă echilibrată, pe lângă mâncarea specială care se găsește în comerț şi alte suplimente nutritive este recomandat să îi oferiți și fructe și legume, ou fiert, și dacă nu apar și alte modificări, atunci cel mai probabil această exfoliere este cauzată de reînnoirea ciocului.

Î: Buna ziua! Unul dintre cei 4 peruși ai mei s-a îmbolnăvit brusc și nu știu ce anume pot să-i fac. Niciun medic veterinar din județul Constanța nu știe ce diagnostic să-mi dea. Se zgribuleste în pene, nu se poate tine pe bara în colivie, este foarte apatic, am remarcat și puțină diaree la el, iar una dintre celelalte păsări vine și-l ciuguleste pe față, în zona ochilor iar el nu opune rezistenta, pare chiar ca ii place.Chiar nu știu unde să-l duc, în Constanța nu exista medici veterinari pentru păsări exotice, am mai avut un papagal care s-a îmbolnăvit în aceeași maniera, iar în final a murit, chiar ma doare sufletul sa știu ca nu-l pot ajuta nici pe cel pe care il am acum.R: Dereglările la nivelul tractului digestiv la păsările exotice sunt o problemă frecvent întâlnită. De cele mai multe ori ele apar pe fondul unor infecții bacteriene, virale sau la nivel gastrointestinal, administrării unei hrane inadecvate sau consecutiv expunerii păsării la condiții de mediu inadecvate. Un element foarte important în mediul în care trăiesc păsările este existența curenților de aer, aceștia pot sensibiliza păsările și pe fondul unui sistem imunitar scăzut pot da probleme respiratorii sau chiar digestive. De aceea este ideal ca spațiul în care este amplasată colivia păsărilor să fie ferit de curenți de aer.Diareea este unul dintre cele mai comune semne de boală întâlnite la păsări. Uneori este singurul semn de boală. Poate fi nesemnificativă dacă este un episod scurt, dar dacă durează mai mult de câteva zile urmările pot fi serioase sau chiar fatale. Diareea duce la deshidratarea animalului și la cărunțarea în vitamine și minerale.Necesarul zilnic de calciu îl puteți oferi prin administrarea cartilajului de sepia ( acesta nu trebuie să lipsească din colivie) sau ou fiert.Enteroguard M, este un produs ce acționează atât ca și antimicrobian cât și ca antidiareic cu spectru larg (1/4comprimat) încorporat sub forma de pulbere, după o prealabila mărunțire. Administrarea lui se face în hrană, apă sau cu seringa(pulberea se încorporează într-o cantitate mică de apă) o dată pe zi timp de 5-6 zile. În toate cazurile este recomandat ca tratamentele cu Enteroguard M sa fie asociate cu administrarea de vitamine.Un alt produs împotriva diareei este Sera Diropur care se administrează câte 3 picături o dată pe zi, timp de 4-5 zile în apa de băut, înainte se utilizare se recomandă să se agite flaconul.Dintre carențele vitaminice, cel mai des întâlnite sunt hipovitaminoza A, hipovitaminoza D și hipocalcemia. Păsările supraponderale sunt susceptibile la dezvoltarea artritei sau a bolii ficatului gras. Puteți să îi administrați vitaminele necesare cu ajutorul preparatelor speciale care se adaugă peste mâncare (Suplimente nutritive sub formă de perle și pudră) sau în apă (Suplimente nutritive sub formă de preparate lichide).Carențele vitamino-mineralice pot fi combătute prin administrarea de preparate speciale, cum ar fi: Sera Vitamin Plus, Versele- Laga Muta-Vit , Vitakraft Vita Fit .Pe lângă hrana de bază, este important să îi oferiți și fructe și legume proaspete: frunze de verdeață (nestropite, fără îngrășăminte chimice, spălate și uscate bine), mere, morcovi etc. Acestea se recomandă după ce îi vor trece episoadele diareice.În cazul în care starea de sănătate nu se îmbunătățește, se recomandă efectuarea unui control amănunțit la un cabinet veterinar specializat pe pasări de colivie și animale exotice.Pentru un diagnostic cert este necesar un examen complet al fecalelor și al conținutului de la nivelul stomacului triturat (gușa) pentru identificarea eventualelor bacterii/paraziți/miceți, precum și realizarea de culturi din aceste probe pentru identificarea substanțelor la care sunt sensibile (antibiogramă, fungigramă). În cazul în care aceste teste vor fi negative vor fi necesare investigații suplimentare pentru identificarea eventualelor procese patologice prezente la nivelul organelor interne (analize de sânge, ecografii etc).Vă putem ajuta în toate aspectele legate de nutriție, regulile de creștere și de îngrijire a perușului dumneavoastră, însă nu vă putem oferi un diagnostic cert. Doar în urma examenului clinic al păsării se poate pune un diagnostic corect ceea ce face necesară vizita la un cabinet veterinar.Vă recomandăm în continuare să căutați un cabinet veterinar specializat pe animale exotice, în vederea examinării și instituirii unei terapii adecvate păsării dumneavoastră.

Î: Canarul meu are o mare problema. Cam de câteva luni a început să doarmă în cuib, că și cum ar fi vrut să clocească.( Nu știu ce e. Băiat sau fetița. E singur in colivie). A început să fie apatic, să slăbească, să aibă diaree. Acum am observat că are o problema si la abdomen. Se simte că o bila întărită. La început avea abdomenul mai pronunțat dar moale. Acum a devenit că o formațiune întărită. Se poate face ceva?R: Majoritatea speciilor de păsări pot oua și în lipsa împerecherii, fiind un fenomen fiziologic. O pasăre sănătoasă elimină oul, fie și infecund. Dacă oul nu este eliminat, poate fi vorba despre retenție. Retenția oului este o problemă serioasă de sănătate a păsării ce se consideră urgență medicală și necesită intervenția obligatorie a unui medic veterinar. Această afecțiune reprezintă incapacitatea femelei de expulzare a oului în exterior sau traversare a oului de-a lungul oviductului, acesta putând să se blocheze lângă cloacă sau la un nivel superior al tractului reproductiv. Retenția oului poate apărea în mod special la speciile de păsări mici, precum nimfe, peruși, canari, cinteze. Posibilitatea spargerii oului în interiorul oviductului este foarte mare și poate duce la apariția diverselor infecții sau deteriorarea țesuturilor adiacente, iar dacă este lăsat netratat poate determina moartea păsării. Dacă nu vor apărea aceste probleme, va depune, iar în lipsa unui mascul, aceste ouă vor rămâne infertile. Pentru că nu este obișnuită cu acest fenomen și nu avea instinctul să îl clocească, femela poate să își mănânce oul. Recomandarea noastră este să mergeți de urgență la un cabinet veterinar specializat pe păsări exotice pentru un control de specialitate deoarece canarul dumneavoastră are simptome ce sugerează modificări ale stării generale de sănătate ( diaree, apatie, o presupusă retenție a oului) ce poate să îi pună viața în pericol.

Î: Buna ziua! Care este perioada de inmultire la nimfe si cat de des clocesc?R: Nimfele nu au o vreme anume în an în care se înmulțesc și datorită faptului că se pot acomoda foarte ușor la orice mediu le este și foarte ușor să se reproducă în captivitate; de aceea au și fost foarte repede apreciate ca și animale de companie. Special la nimfe este că masculul și femela clocesc ouăle cu schimbul, ceea ce este deosebit la papagali. Nimfele sunt mature și pregătite de reproducere la vârsta de 9 luni dar nu este indicat să le lăsați să clocească până la vârsta de 1 an. Unele nimfe preferă să nu fie nimic în cuib și în acest caz ele curăță cuibul. Nimfele fac între 5-7, rar 8 ouă pe care le depun la interval de câte 2 zile. Ele vor începe să clocească după al doilea ou iar durata de clocire va fi de 18-21 de zile, însă dacă după 21 de zile nu au nici un rezultat, verificați ouăle și dacă sunt întregi și ei incă le clocesc să nu îi deranjezi. Puii vor sta 5 săptămâni în cuib iar după 3 săptămâni după ce au părăsit cuibul vor mânca singuri și vor deveni independenți. Puii ajung la penajul și culorile finale dupa aproximativ 9 luni.Femela nimfă va putea începe să depună ouă chiar și la 2 săptămâni de la prima împerechere. Există câteva semne care ne indică faptul că momentul depunerii ouălor se apropie:  - femela își va petrece din ce în ce mai mult timp în cuib și se va hrăni mult din osul de sepie sau blocul de minerale (nutrienți de care are nevoie pentru formarea cojii oului);  - cu 1-2 zile înainte de depunerea primului ou, fecalele expulzate de femelă vor avea dimensiuni enorme. Acest tip de fecale vor fi excretate pe toată perioada depunerii întrucat femela se va abține și va defeca doar o singură dată la 12 ore;  - cu 12-24 de ore inainte de depunerea oului cloaca femelei va fi vizibil umflată. În perioada premergatoare depunerii, ca și în perioada incubației este foarte important să oferiți femelei posibilitatea de a se îmbăia, umiditatea este extrem de importantă atât în "prepararea ouălor cât și în procesul de incubație (când ouăle din cuib trebuie să aibă diferite niveluri de umiditate pentru a se dezvolta normal). Dieta femelei este foarte importantă, oferiți-i neapărat suplimente de calciu și minerale (os de sepie, blocuri de minerale) și legume proaspete precum: spanac, andive, pătrunjel, frunze de nap, frunze de muștar etc.Amândoi părinții se vor ocupa de hrănirea puilor și pentru aceasta au nevoie de hrană de calitate și din belșug, precum și de apă proaspătă. Oferiți-le hrană moale, legume și fructe proaspete (morcov, cartof fiert, broccoli, spanac, mazăre, porumb, măr, salcâm, salcie, struguri, roșie foare bine coaptă, ardei gras.), gălbenuș de ou fiert tare, un mix de seminșe de calitate, blocuri de calciu și minerale. Ideal este să nu interveniți prea mult în creșterea puilor, e foarte posibil să nici nu fie nevoie, nimfele sunt de regulă părinți excelenți.De obicei există câte un pui mai mare, care va capata cea mai parte din atenție și cea mai mare cantitate de mâncare și câte un pui mai firav. Verificați din când în când starea puilor (de preferință zilnic), dacă observați că vreunul arată slab și/sau neîngrijit, scoateți-l din cuib și hrăniți-l din mână. Un pui sănătos trebuie să aibă pielea de culoare roz, gușa plină de mâncare, să fie vioi și capabil să-ți țină capul sus pentru a fi hrănit. Manipulați cu foarte mare atenție puii! Igiena este extrem de importanță! Spălați-vă pe mâini înainte de a atinge puii și manipulați-i cu grijă, sunt foarte fragili! Rețineți faptul că puii nu-și pot regla singuri temperatura corpului și trebuie ținuți la căldura!Femelele depun ouă de 2 ori pe an.

Î: Am un papagal Micul Alexander și, de o vreme, îi cam cad penele. Este ceva normal? Cum aș putea să îl ajut?R: Căderea penelor la păsări poate avea mai multe cauze: năpârlirea (fiziologică sau patologică), stresul, deficiențe alimentare, paraziții externi, afecțiuni bacteriene sau micotice etc. Năpârlirea anormală reprezintă schimbările de penaj care nu se încadrează în perioada caracteristică speciei privind durata și modul de acoperire corporală. Năpârlirea masivă reprezintă încetinirea sau încetarea procesului de creștere a penelor. Păsările afectate arată ca jumulite, penele fiind destrămate sau rupte.Năpârlirea franțuzească reprezintă creșterea și căderea continuă a penelor, fără să se ajungă la o acoperire totală a corpului. Pleșuvirea reprezintă lipsa totală sau parțială a penelor, fiind localizată la nivelul gâtului, capului si al cloacei. Năpârlirea moale reprezintă caderea permanentă sau parțială de pene, învelișul pilos având un aspect rărit.Năpârlirea neregulată reprezintă năpârlirea în afara perioadei de năpârlire fiziologică, având ca și cauze schimbarea temperaturii, a mediului sau stresul.Dintre carențele vitaminice, cel mai des întâlnite sunt hipovitaminoza A, hipovitaminoza D și hipocalcemia. Puteți să îi administrați vitaminele necesare cu ajutorul preparatelor speciale care se adaugă peste mâncare (Suplimente nutritive sub formă de perle și pudră) sau în apă (Suplimente nutritive sub formă de preparate lichide). În același timp trebuie să îi puneți în colivie un os de sepie și un bloc mineral pentru un aport constant de calciu și minerale și pentru tocirea ciocului și a gheruțelor.Dacă observați o cădere anormală a penelor sau dacă pasărea prezintă tendința de a se scărpina frecvent, atunci este posibil ca manifestările observate să aibe o cauză parazitară, alergică sau pe fond nervos. În acest caz este recomandat un consult medical în cadrul unei clinici veterinare specializată pe patologia păsărilor exotice.

Î: Buna ziua, am o pereche de zebre australiene care au facut oua de 4 ori,au scos si pui, ultima data au avut 5 puiuti, insa nu le da de mancare si mor , ii arunca din cuib.Ce pot sa fac sa ii ajut sa le dea de mancare? Multumesc.R: Zebra australiana prefera un cuib fixat la inaltime in colivie, ce poate fi umplut pe jumatate fie cu hartie maruntita, fie cu iarba, in care oamenii sa nu umble dupa depunerea oualelor. Daca aparitia oualelor intarzie mai multe de trei luni, se recomanda inlocuirea cuibului, deoarece zebrele l-au respins. Femela depune de regula cate un ou pe zi si nu se va aseza la clocit inainte de evacuarea ultimului ou din cloaca. Numarul mediu de oua variaza intre 3 si 6, uneori chiar 8. Ambele zebre vor cloci ouale pe rand, insa femela petrece mai mult timp in cuib decat masculul. In general, puii incep sa eclozeze la doua saptamani dupa ce zebrele au inceput sa le cloceasca. Daca la 20 de zile, niciun pui nu si-a facut aparitia, ouale pot fi indepartate, deoarece sunt infertile. In sezonul de reproducere, zebrele australiene prefera pana la 16 ore de lumina pe zi, iar caldura este un alt factor important pentru succes: daca temperatura coboara sub 10 C in camera in care se afla colivia pasarilor, ouale nu se vor cloci. In primele zile dupa eclozare, puii au nevoie de o temperatura între 35 și 37 grade Celsius si de hrana speciala, ce poate fi achizitionata și din magazinul nostru. Puii de zebra australiana mananca foarte putin in primele zile de viata, iar pentru a introduce hrana lichida speciala in cioc, puteti folosi scobitori fara varf ascutit. Uneltele de hranit pot fi de unica folosinta sau de plastic, insa acestea trebuie spalate foarte bine cu sapun dupa fiecare folosire, pentru a preveni infectiile bacteriene. Temperatura hranei trebuie sa fie cat mai apropiata de cea a corpului, iar consistenta recomandata este cea a aluatului de clatite, nici prea lichida, nici prea vascoasa. Hranirea in primele zile trebuie facuta la aproximativ 2 ore, insa fara pauze mai mari de 7 ore, nici chiar noaptea. Nevoia de hrana creste, iar puii de zebra australiana prefera o temperatura mai scazuta dupa primele zile de viata. Puii hraniti de mana se dezvolta mai incet si sunt intarcati mai greu, dar cu rabdare si cu atentie, acestia pot fi crescuti si in absenta parintilor.

Î: Vă rog să îmi spuneți o părere, să îmi dați un sfat sau poate îmi recomandați un tratament corespunzător pentru perușul meu care este apatic de câteva zile, are diaree, nu are poftă de mâncare, este slăbit și cu greu stă pe bățul din colivie, respiră normal. Pe picioare i-au apărut niste umflături, care par că se măresc, iar culoarea pielii e cam închisă ( comparativ cu perechea lui). M-am documentat despre bolile perusilor si nu cred că poate fi acarioză, are ciocul curat, nu se scarpină... îl am de 2 ani, iar perușica de 3 ani este bine, nu prezintă semne de boală. Nu au stat închiși niciodată. I-am tamponat piciorusele cu betadină, îi pun de 2 zile pastile galbene pisate în apă, azi la recomandarea unui crescător de perusi i-am cumpărat unguent Asocilin si picături Vita- plus. Nu stiu dacă fac bine să îi aplic de 2 ori pe zi, însă am întrebat în Constanța de un veterinar cu ceva experiență în domeniul păsărilor exotice si nu am găsit. Mă gândesc totusi să nu aibă vreo boală de rinichi... Ne dorim să îl ajutăm, însă nu prea stim cum, este parte din familia noastră și îl vedem cum suferă. Orice sfat este binevenit. Va multumesc!R: Poate fi un simptom al gutei, aceasta poate fi cauzată de factori ereditari, cât și de mediu ori nutriționali. Identificarea timpurie a bolii este esențială pentru gestionarea sa eficientă și asigurarea calității vieții păsări dumneavoastră. Guta este o afecțiune caracterizata prin apariția unor depuneri de acid uric la nivelul articulațiilor, ligamentelor, tendoanelor, dar și al țesuturilor organelor interne. În funcție de localizarea depunerilor, guta este împărțita în:- guta viscerală: depunerile de acid uric se localizează la nivelul organelor interne ale pasării (ficat, splina, rinichi);- guta articulară: depunerile se localizează la nivelul articulațiilor. Guta primară este cauzată de sintetizarea anormală a proteinelor care determină creșterea alarmantă a nivelului de acid uric din sânge, în timp ce guta secundară, caracterizată prin incapacitatea rinichilor de a excreta acidul uric în mod corespunzător, poate fi declanșată de: medicație, precum administrarea de antibiotice, afecțiuni cronice, boli renale, supraalimentare, aport prea ridicat de calciu si vitamina D3, căruia i se asociază un aport scăzut de fosfor, aport prea ridicat de sodiu (sare), aport prea ridicat de proteine (peste 30% din alimentația zilnică), consum de apa cu conținut ridicat de minerale, deshidratare, infecții virale, etc. În cazul gutei articulare, forma cronica a bolii, articulațiile se umfla, se înroșesc, sunt dureroase și calde la atingere. Din cauza suferinței, pasările afectate își pot transfera alternativ greutatea corpului de pe un picior pe altul și pot prefera să stea la baza coliviei, în loc să folosească stinghiile. Atunci când guta afectează aripile pasărilor, acestea pot refuza să zboare. Alte simptome ale gutei la pasările de companie includ: scăderea apetitului, diaree verzuie, letargie, pierderea în greutate, schimbări comportamentale. Un diagnostic corect poate fi pus doar in cabinetul medicului veterinar. Acesta va analiza alimentația, factorii de mediu și istoricul medical al pasării și va realiza radiografii și teste de sânge pentru a pune diagnosticul de gută. De asemenea, medicul veterinar poate realiza si o biopsie la nivelul articulațiilor. Identificarea cristalelor de acid uric în țesutul articulațiilor va confirma afecțiunea. Tratamentul prescris variază în funcție de cauzele declanșatoare ale gutei. Dacă există dezechilibre alimentare, acestea trebuie remediate. Totodată, i se va prescrie un tratament medicamentos și eventuale suplimente de multivitamine care să favorizeze buna funcționare a rinichilor. Compresele locale cu gheață timp de 20-30 minute, de mai multe ori pe zi, pot reduce durerile articulare. Odată instalata guta, tratamentul va trebui continuat întreaga viată, întrucât stoparea sa poate determina reapariția bolii.

Î: Buna ziua. Am o pereche de canari,este a patra oara când depun oua,dar niciodată nu au eclozat. Le ofer semințe,mâncare pentru canari,fructe, apa cu vitamine,au calitatea speciala pentru baie. Nu inteleg ce fac greșit. Va rog din suflet daca imi puteți da un sfat ce as putea face. Multumesc anticipat pentru raspuns.R: În perioada premergătoare depunerii, ca și în perioada incubației este foarte important să oferiți femelei posibilitatea de a se îmbăia, umiditatea este extrem de importantă atât în “prepararea” ouălor cât și în procesul de incubație (când ouăle din cuib trebuie sa aibă diferite niveluri de umiditate pentru a se dezvolta normal). Dieta femelei este foarte importantă, oferiți-i neapărat suplimente de calciu și minerale (os de sepie, blocuri de minerale), ou fiert tare, fructe și legume proaspete precum: măr, banană, portocală, căpșuni, pepene, broccoli, porumb, morcov etc, semințe înmuiate în apă (48 de ore).În general, femela canar va depune în medie circa 4-6 oua mici și albăstrui (deși este posibil să fie depuse chiar și 8 ouă). Ouăle sunt depuse dimineața devreme, câte unul pe zi, iar ultimul ou depus este mai albastru decât celelalte. Procesul de incubație poate începe cu al treilea – al patrulea ou sau abia după depunerea ultimului ou. Ouăle fertile rămân viabile pana la 7 zile la temperatura camerei dacă procesul de incubare nu a început, așa că nu aveți motive de îngrijorare.Nu neapărat toate ouăle depuse sunt fertile, se estimează că doar circa 80-90% din ele vor dezvolta pui. După 2-3 zile de la începerea incubației ouăle pot fi verificate pentru a evalua fertilitatea lor și dezvoltarea embrionului dinăuntru. Pentru aceasta va trebui să folosiți o mini lanternă (sau să adaptați o lanternă mai mare) al cărei fascicul de lumina să nu fie foarte puternic (expunerea la căldură puternică omoară embrionul). Luați oul și, într-o camera unde este întuneric, expuneți fundul acestuia (capătul mai lat) la fascicolul de lumina provenit de la lanterna. Dacă oul este fertil va trebui sa vedeți imediat sub coaja o rețea fina de capilare distincte și roșii, iar embrionul apare ca o pată închisă la culoare în mijlocul acestei rețele.Veți vedea de asemenea și o bulă de aer în interiorul cojii. Dacă embrionul este mort va apărea ca o pată de culoare închisă, uscată în interiorul cojii. Dacă oul este infertil sau nu este incubat va permite trecerea luminii prin el. Încercați să limitați pe cât posibil atât durata procedurii de verificare a fertilității ouălor, cât și durata expunerii oului la fascicolul de lumină pentru a nu afecta embrionii. Manipulați ouăle cu mare grijă întrucât sunt foarte fragile! Nu zgâlțâiți ouăle, nu le întoarceți de pe o parte pe alta pentru ca omorâți embrionii! Ouăle infertile sau cu embrionii morți trebuieîndepărtate din cuib.Incubarea ouălor este făcută numai de femela, care își petrece aproape tot timpul în cuib, fiind hrănită și de către mascul. În timpul incubației, atât ziua cât și noaptea, femela întoarce ouăle de pe o parte pe alta în cuib, pentru a preveni aderarea embrionilor de coaja oului. Întreruperea procesului de incubație se soldează întotdeauna cu moartea embrionilor.

Î: Bună seara. Am cumpărat un pui de Jako de 3 luni și nu prea știu ce sa-i dau sa mănânce. Mă puteți ajuta cu mai multe informații referitoare la hrana necesară puilor de Jako?R: Se recomandă de la vârsta de 3 săptămâni când îl puteți hrăni manual, cu ajutorul unei seringi. Pe piață există diverse preparate specifice puilor de păsări, spre exemplu Orlux-Handmix, Versele-Laga NutriBird A21. În jurul vârstei de 5 săptămâni începe perioada de înțărcare care se desfășoară treptat, hrana manuală se reduce și se introduc treptat diverse semințe și peleți. Marele Gri African este un papagal de dimensiuni medii, cu originile în vestul și centrul Africii. Coloritul este gri de diferite nuanțe și cu coada roșie sau maro. Din familia papagalilor Jako sau Marele Gri African (Psittacus Erithacus) fac parte două tipuri și anume Jako Congo sau Gri Gabon și Jako Timneh. Diferențele între cele două tipuri constau în colorit și în mărimea lor. Papagalul Gri Gabon este un papagal foarte apreciat pentru inteligența sa, pentru capacitatea de a vorbi (reproduce limbajul uman) și pentru faptul că este un animal foarte sociabil încă de acum câteva sute de ani. De asemenea, este o pasăre dificilă, care necesită foarte multă atenție și care nu este potrivită pentru toată lumea ca animal de companie. De aceea este important ca înainte de achiziționarea unui asemenea animal să vă interesați despre el și nevoile lui astfel încât să nu ajungeți să regretați alegerea și eventual să renunțați la el, ceea ce ar fi un stres foarte mare pentru pasăre, mai ales după ce se atașează de o persoană. Speranța de viață este de aproximativ 65 de ani, deci este un angajament pe viață. Papagalii Gri Gabon pot învăța până la 200 de cuvinte și imită sunetele din casă foarte realist. O caracteristică aparte este aceea că pot asocia sunetele și cuvintele unui anumit context. Se spune despre ei că ar avea starea emoțională a unui copil de 2 ani și inteligența unuia de 5 ani. Trebuie să fiți pregătiți să îi acordați mult timp și să-i stimulați creierul prin diverse activități și bineînțeles să îi oferiți educație pentru a corecta comportamentele nedorite.Are reputația de a se dedica unei singure persoane însă acest lucru se întâmplă din cauza faptului că de cele mai multe ori doar o singură persoană petrece suficient timp cu el. Este indicat să îi oferiți ocazia de a socializa cu cât mai multe persoane și fiecare persoană trebuie să petreacă suficient timp cu el pentru a-i câștiga încrederea, acest lucru realizându-se cu răbdare și respect. Automutilarea este una din problemele care pot apărea la papagali cu cauze diverse fizice, psihice. Se poate manifesta dacă nevoile lor afective nu sunt satisfăcute, dacă sunt stresați, dacă nu li se acordă suficientă atenție. Orice pasăre care ajunge să își smulgă penele trebuie consultată de un medic veterinar pentru a se exclude posibilele cauze fizice. Colivia cu cât este mai mare cu atât mai bine. Este indicat un minim de 90x60x120. Spațiul grilajului trebuie să nu fie suficient de mare cât pasărea să își poată prinde capul între gratii, dar nici prea mici cât să își prindă degetele. Ideal este ca spațiul între gratii să fie de 1,9 - 2,5cm. Este indicat ca măcar o parte a cuștii să aibă gratii orizontale pentru a-i permite păsării să urce. Materialul din care este confecționată colivia trebuie să fie unul potrivit astfel încât papagalul să nu poată deforma gratiile, să nu existe margini ascuțite, să nu poată fi dezasamblat, etc. Cele mai potrivite sunt cuștile pătrate deoarece oferă mai mult spațiu. Colivia trebuie amplasată într-un loc unde pasărea va avea contact cu oamenii o mare parte a timpului, însă nu în zona cea mai agitată. Colivia trebuie ferită de curenții de aer, de sursele de încălzire, de aerul condiționat și nu trebuie așezată imediat lângă ferestre. În colivie este indicat să puneți o gamă variată de ramuri de diferite dimensiuni și din diferite materiale. Important este să-i oferiți o gamă variată de jucării. Jucăriile trebuie verificate să nu pună viața animalului în pericol și să aibă dimensiunile potrivite. Ele trebuie să fie cât mai diverse și puse alternativ în colivie (cam la 2 săptămâni), astfel pasărea nu se va plictisi de ele. Jucăriile noi nu trebuie introduse brusc în colivie pentru că altfel pasărea se poate speria și să nu se mai joace cu ele niciodată. Trebuie introduse treptat și este indicat ca înainte să vă observe pe dumneavoastră jucându-se cu ele, pentru că faptul că sunt curioși nativ îi va determina să se apropie de ele. Este indicat să vă planificați timpul astfel încât să îl lăsați în afara colivie o bună perioadă de timp, în fiecare zi. Bolurile de apă și mâncare trebuie să fie din ceramică sau din oțel pentru a rezista în timp și pentru a fi ușor de curățat.Alimentația trebuie să fie cât mai diversificată. Regimul alimentar trebuie să cuprindă cereale, fructe și legume proaspete, proteine, grăsimi. Asemenea unui copil, poate fi o provocare să îi diversificați alimentația. Trebuie să insistați pentru a-l face curios să încerce diverse alimente. Cerealele nu trebuie să reprezinte partea principală a alimentației. Pot fi predispuși carențelor de calciu, de aceea este important ca anual să se verifice valorile calciului de un medic veterinar. Suplimentele de calciu, dar de asemenea și suplimentele cu vitamine trebuie utilizate cu grijă și după consultarea medicului veterinar. Indicat este însă să se ofere în alimentația papagalului alimente bogate în calciu, cum ar fi legumele cu frunze verzi (spanac). Apa proaspătă trebuie să fie oferită la discreție și este important ca bolurile de apă să fie spălate zilnic. Cea mai potrivită hrană pentru papagali este cea bazată pe pelete, fără aditivi sau coloranți artificiali. Păsările consumă câtă hrană au nevoie, astfel că nu trebuie îi limitați cantitatea de mâncare oferită. În ceea ce privește dieta papagalului, aceasta trebuie să fie una echilibrată, alcătuită din semințe sau amestecuri de semințe, fructe și legume proaspete sau pelete. În cazul în care optați pentru amestecurile de semințe va trebui să aveți grijă ca pasărea să nu devină selectivă și să nu consume doar o parte dintre semințe. Acest comportament poate duce la apariția obezității, precum și a unor deficiențe vitamino-minerale. Mâncarea peletată este cea mai completă variantă de hrană pentru păsări având în compoziție nu doar semințe, ci și fructe, cereale, legume și uleiuri, precum și adaosuri de minerale, alte și ingrediente pentru susținerea florei intestinale. Alimente potrivite pentru Jako crude sau fierte: morcovi, broccoli, ardei roșu, verde, galben, dovlecei, castraveți, mazăre, fasole verde, salată verde, pepene, kiwi, struguri, portocale, banane, papaya, pere, ananas.Există o serie de alimente toxice pentru această specie de papagali, cum ar fi: ciocolata, avocado, cafeina, asparagus, fructe uscate, măsline, alcoolul, semințele și sâmburii mai multor fructe cum ar fi mere, piersici, cireșe, caise, nectarine, prune, etc, ciupercile, produsele ce conțin lactoză, sarea, ceapa, usturoiul, fasole, produse bogate în grăsimi, produsele prăjite sau cu un conținut crescut de zahăr sau de sare. Comportamentul este important de observat astfel încât să înțelegeți ce vrea să vă transmită pasărea dumneavoastră. Analizați în timp ce se joacă, explorează, interacționează pentru a ajunge să o înțelegeți. Atunci când irisul păsării se mărește sau se micșorează, însă postura corpului este relaxată înseamnă că pasărea este concentrată, interesată de ceva. În situația în care irisul se mărește sau micșorează iar penele sunt umflate înseamnă că pasărea este deranjată de ceva și poate ataca. Ștergerea ciocului este o manifestare frecventă a păsării după o masă și va folosi ca obiect de șters orice este la îndemână în acel moment - ramurile din colivie, colivia, umărul dumneavoastră, etc.

Î: Buna ziua. In urma cu cateva luni mi-am luat un perus si i-am pus o piatra din aceea pentru cioc cu arome. Am crezut ca nu stie el cum sta treaba pentru ca era prea mic, dar de fapt nu ii placea. Ulterior a inceput sa roada gratiile coliviei si sa ii apara niste formatiuni calcaroase pe cioc si in jurul ciocului. I-am luat alta piatra si a fost multumit. Pe cele din jurul ciocului le am putut da jos foarte usor, insa pe cioc s-a format o crusta foarte dura. Am cautat peste tot si nu am gasit nimic similar. Va rog sa imi spuneti despre ce ar putea fi vorba. Va multumesc!R: Râia este dată de nişte insecte parazite minuscule, pe care nu le putem vedea cu ochiul liber (au aproximativ un sfert de milimetru lungime). Acesti acarieni sapă tunele prin piele şi se hrănesc cu fragmentele infime de piele moartă. Tot în piele, acarienii îşi depun ouăle şi reuşesc să se înmulţească rapid, în câteva lunii ajungând la câteva sute de exemplare. În acest stadiu avansat al bolii, tratamentul este mai dificil, de aceea trebuie intervenit imediat, de la primele simptome. Starea generală a peruşului este neschimbată la început, de aceea râia este greu de depistat din primele săptămâni. De îndată ce se observă cruste pe cioc sau pe picioare, trebuie mers la un veterinar pentru un consult si pentru aplicarea unui tratament adecvat.Tratamentul poate fi:• uleiul de parafină - indicat în stadiile incipiente ale bolii, se aplică cu ajutorul unui beţişor cu vată bine îmbibat în ulei pe zonele atacate de acarieni. Uleiul astupă canalele săpate de acarieni, îi împiedică să respire şi îi omoară în cele din urmă. Uleiul de parafină trebuie aplicat o dată pe zi în cantitate mică. Mare atenţie să nu fie înghiţit de peruşi pentru că le provoacă diaree!Tratamentul cu ulei de parafină trebuie susţinut timp de 4 – 6 săptămâni, deoarece ouăle depuse de insecte sunt rezistente şi, chiar dacă pasărea pare sănătoasă, după o vreme apar noi acarieni.• soluţii pe bază de ivermectină: acestea sunt recomandate de veterinar în stadiile avansate şi grave ale bolii şi trebuie aplicate cu periodicitate, la sfatul veterinarului. Soluţiile cu ivermectină se aplică pe gât, în jurul ciocului, în jurul funduleţului şi de aici se răspândesc pe corpul păsării, la nivelul pielii, ucigând acarienii. Ivermectina este toxică, astfel că aplicarea acestui tratament trebuie făcută de un veterinar. În paralel, se poate folosi şi uleiul de parafină. Dezinsecţie şi curăţenie: colivia şi toate obiectele folosite de peruşi trebuie tratate cu insecticide, trebuie spălate zilnic cu apă fierbinte, frecate cu spirt şi din nou clătite cu apă. Este important ca acarienii să nu se ascundă prin crăpăturile jucăriilor sau ale coliviei, pentru că vor ataca din nou păsările. Dezinsecţia completează tratamentul, una fără cealaltă nu se poate! Ciuperca ciocului poate fi confundată cu râia. În condiţii mizere şi cu un sistem imunitar slab, peruşii se pot îmbolnăvi de ciuperca ciocului, care face ca cera şi ciocul să capete un aspect spongios, ca de burete, şi apar cruste la suprafaţă. Această boală poate fi confundată cu râia, de aceea este foarte important ca veterinarul să dea un diagnostic corect.