Întreabă Veterinarul!

Gabriel Cernica, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Avem o cățelușă pe strada și au început sa-î cada smocuri de blana. Pielea rămâne curata ,nu are răni . Nu e un caine de casa și e destul de mare ,așa ca nu o pot duce la veterinar :(. Dacă îmi puteți da o sugestie.... R: Căderea părului la câine poate avea mai multe cauze: Căderea părului fiziologică, năpârlirea, acest lucru fiind întâlnit în sezoanele în care se schimbă temperatura (primăvara şi toamna). La animalele care locuiesc în apartament, această năpârlire se poate întâlni şi în afara acestor sezoane.  Pentru a face mai uşoară această perioadă, se recomandă perierea frecventă a animalului pentru îndepărtarea părului mort şi oferirea unor suplimente nutritive bogate în vitamina H (biotina) și acizi grași esențiali (ulei de somon). Probleme metabolice sau tulburări ale funcţionalităţii organelor interne (insuficienţe hepatice, renale etc). În cazul în care animalul nu mai prezintă şi alte simptome în afara căderii părului, are apetit, are o stare generală bună, atunci cauzele sunt altele. Probleme dermatologice cum ar fi micozele, bacteriozele, parazitozele sau alergiile. În aceste cazuri, animalul se scarpină intens, apare roşeaţa la nivelul pielii, căderea părului nu este uniformă, ci apar zone lipsite de păr de diferite dimensiuni, apar scuame la nivel cutanat. Parazitozele se pot preveni prin efectuarea deparazitărilor externe lunare cu produse specifice. În cazul modificărilor enumate mai sus, este necesară o consultație la un cabinet veterinar în vederea recoltării probelor pentru examen micologic/bacteriologic. Fiind vorba despre un câine tratat cu antibiotice, există posibilitatea exacerbării populațiilor de ciuperci de la suprafața pielii și apariția micozelor cutanate. Carenţe vitaminice şi minerale, care apar atunci când animalul nu are o alimentaţie echilibrată, este hrănit cu mâncare de slabă calitate sau are probleme cu absorbţia acestor vitamine sau minerale. Pentru o dietă echilibrată se poate utiliza hrană superpremium (Brit Care, Carnilove, Holistic, Acana, Belcando, etc). Pe lângă hrană, se mai pot oferi suplimente nutritive special create pentru o piele şi blană sănătoasă. Acestea se găsesc sub formă de pastă (în special pentru animalele care nu acceptă comprimatele), sub formă de uleiuri cu gust de peşte, sub formă de comprimate sau chiar sub formă de pipete asemănătoare ca aspect şi aplicare cu pipetele de deparazitare externă. Carenţele apar şi atunci când animalul este parazitat intern. De aceea, deparazitarea internă este recomandat să se facă la interval de 3 luni.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! Am o întrebare. Am un Bichon Havanez de 4 luni și nu știu dacă trebuie sa ii dau calciu sau nu. Ma gândesc ca e in creștere și are nevoie. Aștept un sfat. Mulțumesc R: Suplimentarea cu calciu se face în cazul în care puiul are o deficiență de absorbție, care se poate solda cu rahitism (această afecțiune se stabilește în urma unui consult clinic și a unei radiografii) sau în funcție de hrana pe care i-o administrați. Dacă îi oferiți hrană din categoria superpremium (Brit Care, Petit, Carnilove, Rustican, Belcando, Eukanuba, Acana, Orijen, Royal Canin, Hill’s, Purina Proplan, Advance), aceasta conține deja calciu în procentul necesar pentru dezvoltarea armonioasă a scheletului și articulațiilor câinelui. În acest caz suplimentarea calciului ar duce la depozitarea acestuia în articulații și în organele interne, putând să determine probleme de sănătate la vârsta de adult. Dacă nu îi oferiți mâncare superpremium sau îi oferiți mâncare gătită, este necesar să îi administrați suplimente cu calciu începând cu vârsta de 3 luni, până când acesta se va opri din creștere (în cazul raselor mici - până la vârsta de 10 luni).  Suplimentele cu calciu special concepute pentru câini în creștere pe care le găsiți în magazinele noastre sunt:• Canvit Junior - 1 tabletă pentru 5kg/zi• Pet Phos Croissance – 1 tabletă pentru 5kg, de 2 ori pe zi• Pet Naturals K-9 Complete Growth – 1-2 tablete pentru 5,5kg/zi• Petway Junior – 1 tabletă pentru 10kg/zi. Administrarea suplimentelor cu calciu și alte vitamine și minerale pentru cățelușii în creștere se realizează timp de 20 de zile consecutiv urmate de 10 zile de pauză, până la vârsta de adult.

Gabriel Cernica, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Puteti sa mi spuneti si mie ce trebuie sa manance un catel cu dermatita si sistem imunitar slabit? R: Indiferent de tipul de dermatita, hrana are un rol major in procesul de regenerare a pielii, fiind necesare proteine atent selectionate, cu un potential alergenic scazut, alaturi de acizi grasi omega 3, 6 si biotina, care are rol in metabolismul firului de par. Dietele hipoalergenice care pot fi folosite in tratamentul dermatitei si care se gasesc in magazinele Maxi Pet sunt:Alleva HypoallergenicAdvance Atopic CareHill's D/D cu somonHill's D/D cu rataHill's Z/DPurina HA HypoAllergenicDieta potrivita in tratamentul dermatitei alergice la proteina animala se alege in functie de sursa de proteina, care trebuie sa fie una noua fata de cea folosita pana acum in nutritia cainelui (de exemplu, desi Hill's D/D cu somon este o dieta destinata acestui tip de afectiune, ea poate sa nu fie potrivita pentru cainele dumneavoastra, daca a mai consumat hrana care contine somon).

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna seara, de cate ori pot imbaia un bull dog francez? Deocamdata esti micut, 7 saptamani, a fost imbaiat doar o data la cabinet veterinar, in rest, folosesc servetele umede speciale. Dar cand mai creste, cat de des ii pot face baie? R: Având doar 7 săptămâni, cățelul dumneavoastră este în perioada de vaccinare, perioadă destul de stresantă pentru el din punct de vedere imunitar. Este de preferat să nu îl spălați până când nu termină schema de vaccinare. Orice simptom apărut consecutiv îmbăierii (strănut, jetaj, conjunctivite, tuse etc) va determina amânarea vaccinării sau chiar va implica un tratament medicamentos ce va impune o perioadă de repaus pâna la efectuarea vaccinului următor. Pentru această perioadă puteți apela la produsele pentru curățare uscată așa cum sunt servețelele umede pentru căței, precum și șampoanele sau loțiunile pentru spălare uscată. Cam la două săptămâni de la efectuarea ultimului vaccin puteți începe să îl spălați, dar cu un șampon adecvat pentru puii de câine. După spălare ar fi bine să îl uscați și să aveți grijă să nu fie curenți de aer rece în spațiul în care este cazat cățelul. Trebuie să luăm în calcul faptul că animalele au chimia pielii diferită de cea a oamenilor, de aceea se recomandă utilizarea produselor de uz veterinar şi este interzisă utilizarea produselor destinate oamenilor, pentru a nu se strica echilibrul pielii şi astfel să crească riscul apariţiei afecţiunilor dermatologice. Piaţa produselor de uz veterinar a crescut foarte mult şi găsiţi uşor şampoane şi balsamuri speciale, în funcţie de blana animalului. Animalele nu au glande sudoripare, deci nu transpiră. Au doar glande sebacee, care secretă un sebum ce ajută la menţinerea sănătăţii pielii şi blănii. Prin spălări frecvente se îndepărtează sebumul, iar pielea este astfel expusă apariţiei problemelor cum ar fi infecţii cutanate, iritaţii, eczeme, uscarea excesivă, iar blana devine mată. Cei mai mulţi proprietari spală animalul pentru că miroase, nu pentru că acesta ar avea nevoie. În general, se recomandă îmbăierea animalului de 3-4 ori pe an. Dacă animalul se murdăreşte foarte tare, atunci este recomandat să fie îmbăiat, în caz contrar vor apărea afecţiuni dermatologice. Dacă în urma băilor observaţi că pielea este uscată, atunci este bine să măriţi perioada dintre băi. Pentru întreţinerea blănii se recomandă periatul periodic, care este necesar cel puţin o dată pe săptămână. Periatul trebuie realizat aşa încât uleiurile esenţiale să fie răspândite pe pielea animalului. Uleiurile menţin pielea sănătoasă şi hidratată şi dau luciu blănii. Periatul reduce cantitatea de mizerie din blana animalului şi astfel reduce şansele de apariţie a unor infecţii cutanate cauzate de astuparea porilor şi prezenţa bacteriilor şi a fungilor.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Cam de o saptamana am un puișor de Amstaff. Acum are aproximativ 6-7 saptamani si ii cresc ultimele maselute (cele din capătul gurii). I-am cumparat diferite jucării de ros insa el tot la degetele noastre trage. De multe ori asa de tare il dor gingiile incat se plimba trist prin casa si plânge. Este vreo solutie in a-l ajuta sa mai scape de durere? R: Primii dinți care apar sunt incisivii, la vârsta de 2-3 săptămâni. Următorii sunt caninii și premolarii, iar ultimii premolari erup la 8-12 săptămâni. Puiuții nu au molari. Începând cu vârsta de 12 – 16 săptămâni dinții de lapte vor începe să fie înlocuiți cu cei permanenți. Acest proces durează până în jurul vârstei de 6 luni, dar poate să difere în funcție de rasă. Perioada de schimbare a dinților poate fi stresantă pentru cățeluș din cauza durerii, dar și pentru proprietar. Cățelușii explorează lumea cu ajutorul gurii, astfel că vor roade aproape orice (incluzând pantofii dumneavoastră, mobila etc). De asemenea, instinctiv, se poate să vă roadă mâna când vă jucați cu el. Când observați aceste comportamente nedorite este indicat să determinați animalul să se oprească (cu ajutorul comenzilor vocale de tipul „NU!”), iar când cățelușul vă ascultă va trebui să îl recompensați. Foarte folositoare pentru dresaj sunt dispozitivele tip Clicker asociate recompenselor. Este recomandat să îi oferiți jucării speciale pentru ros și să îl încurajați să le folosească, cum ar fi:- Jucării din cauciuc gros care pot fi umplute cu recompense, de tipul KONG (acestea pot fi umplute și cu apă sau hrană umedă și congelate peste noapte pentru un efect răcoritor și calmant pentru gingiile inflamate ale cățelușului), GORRRRILLA, KARLIE sau CAMON- Jucării din plastic sau nailon dur, de tipul ALL FOR PAWS, Dental Bone, Dental Rattle, Suzetă, CAMON Os, CAMON Os vinilin, Jucărie Os cu aromă, Inel cu zimți, Nod din cauciuc- Jucării din sfoară groasă, de tipul Floss Tugger, KARLIE funie cu aromă de mentă, Sfoară cu inele din cauciuc (și jucăriile din sfoară pot fi înmuiate în apă și lăsate peste noapte în congelator)- Alte jucării cu efect răcoritor și calmant, de tipul Ice Bone, Chill Out Bone- O alternativă naturală la jucărille din comerț poate fi un morcov rece – bogat în Omega 6, Vitaminele A și K și Potasiu, dar și în fibre astfel fiind indicat să limitați cantitatea la un morcov pe zi. Atunci când alegeți o jucărie pentru cățelușul dumneavoastră trebuie să țineți cont de mărimea acestuia deoarece o jucărie prea mică poate fi înghițită ducând la probleme grave de sănătate. De asemenea, trebuie acordată o mare importanță calității jucăriei și a materialelor din care aceasta este constuită. Trebuie să vă asigurați că nu există posibilitatea ca animăluțul să dezmembreze jucăria și să înghită bucăți din aceasta, mai ales în cazul jucăriilor de sfoară. Pe durata creșterii cățelușului și, mai ales, pe perioada schimbării dințișorilor, este recomandat să evitați jucăriile de tras (cum ar fi de exemplu o Minge cu mâner) pentru că puteți să influențați modul de creștere al dinților. Evitați jucăriile de dimensiuni mici, cele confecționate din materiale ce pot fi rupte cu ușurință. De asemenea, este recomandat să nu îi oferiți drept jucărie obiecte vechi pe care dumneavoastră nu le mai folosiți. Câinele nu va putea face diferența între un pantof vechi și unul nou, de exemplu, și vă veți trezi că va începe să distrugă obiectele dumneavoastră din casă. Indiferent de tipul de jucărie, este foarte important să țineți animalul sub supraveghere cât se joacă și, periodic, să verificați integritatea jucăriilor, înlocuindu-le când acestea se deteriorează. Durerea produsă de schimbatul dinților nu este atât de mare încât să fie nevoie să îi administrați suplimentar produse medicamentoase în acest sens. Majoritatea cățelușilor trec fără probleme de această perioadă doar cu jucăriile de ros și cele cu efect calmant răcoritor. Tot în această perioadă este indicat să începeți să învățați cățelușul să accepte să îl spălați pe dințișori cu ajutorul produselor de îngrijire a0 dinților speciale pentru câini. Pasta de dinți pentru uz uman nu este indicată pentru animale deoarece acestea nu se clătesc ulterior folosirii acestora, iar ingredientele regăsite în acestea pot avea efecte negative la înghițire. În cazul câinilor mai dificili de dresat și care au tendința de a distruge obiectele din casă atunci când sunteți plecați sau pe timpul nopții când dormiți, este recomandat să îl învățați să doarmă în cușcă. Deși poate părea ca un gest nemilos, mulți crescători și dresori recomandă obișnuirea câinelui de mic să petreacă timp în cușcă. De asemenea, în sălbăticie puii ar fi stat până în jurul vârstei de 3 – 4 săptămăni doar în bărlogul pregătit de mamă și chiar și câinii sălbatici adulți se retrag în locuri întunecate pentru a se simți în siguranță atunci când se odihnesc. Totodată, cușca poate fi folositoare pentru prevenirea apariției anxietății de separare care poate să apară la unii câini atunci când se trezesc singuri în casă. Pentru început lăsați cățelușul câte 10 minute în cușcă, apoi creșteți treptat durata. Așezați pe fundul cușții un culcuș sau pat confortabil, precum și câteva din jucăriile favorite. Puteți, de asemenea, să acoperiți parțial cușca, dar să vă asigurați că nu aerul poate circula și că nu se face prea cald înăuntru. Majoritatea puiuților se obișnuiesc să stea peste noapte în cușcă în câteva zile.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Am o cățea de talie medie-mare, metis, 9 ani, sterilizată și vaccinată. Este cam grasă.  Hrana ei constă mai mult în supe de pui sau de ficat, cu mămăligă. Periodic îi mai luăm și mâncare uscată (brit sau darling).  Am observat că vaginul (micut pentru talia si greutatea ei) și zona din jurul acestuia sunt foarte roșii și iritate. Miroase și cam urât. În urmă cu mai bine de 6 ani, degaja un miros urât și am mers la medic. I-am făcut analize atunci. Mi s-a spus să îi dau mâncare urinary. I-am dat o perioadă scurtă de timp, apoi ne-am mutat la țară, unde nu avem medic veterinar. Vă rog din suflet să mă sfătuiți ce să fac. R:  Hematuria reprezintă prezența sângelui în urină și apare la câini, de cele mai multe ori, consecutiv unor afecțiuni la nivelul tractului urogenital, dar poate fi cauzată și de afecțiuni sistemice (probleme de coagulare, vasculopatii sau trombocitopenii). În cazul tractului urinar sunt implicați rinichii, ureterele, vezica urinară și uretra. Prezența sângelui poate fi dată de: formațiuni chistice sau tumorale, intervenția agenților infecțioși (cum ar fi, de exemplu, leptospiroza), urolitiaza, factori inflamatori sau traumatici. Zonei genitale îi sunt specifice următoarele cauze: prezența estrului – componentă a ciclului de călduri la femele, formațiuni tumorale, boli infecțioase, cauze traumatice sau inflamatorii. Cea mai fecventă cauză a hematuriei este prezența urolitiazei. Aceasta reprezintă formarea de nisip și pietre (calculi sau uroliți) în tractul urinar, la nivelul rinichilor, ureterelor, vezicii urinare sau a uretrei. Cel mai frecvent apare la nivelul vezicii. Calculii apar ca urmare a suprasaturării urinei cu anumite minerale. Factorii favorizanți sunt concentrațiile crescute ale unor minerale, modificările pH-ului (acidifiere sau alcalinizare), concentrație crescută a urinei, prezența unor stimulatori ai formării de cristale. Mâncarea de tipul Urinary este folosită pentru tratarea și prevenirea recidivei în caz de urolitiază. Această hrană are o compoziție specială care modifică pH-ul urinar și, astfel, împiedică formarea de cristale. Pentru a fi eficientă, această dietă trebuie administrată mereu și fără a fi combinată cu alte tipuri de hrană. Dacă v-a fost recomandată să îi oferiți câinelui hrană Urinary (în urma realizării unui sediment urinar) atunci în mod cert cățelușa dumneavoastră are tendința de a forma depozite (nisip și calculi) la nivel urinar. În cazul în care nu s-a respectat dieta atunci apariția cristalelor în urină a continuat. În timp, aceste cristale se transformă dintr-un simplu depozit fin (nisip) în adevărate pietre. Aceste pietre, în funcție de tipul și de numărul acestora, vor produse o gamă de complicații, mergând de la durere la urinare și la prezența sângelui în urină până la blocaj renal (imposibilitatea animalului de a mai elimina urina din organism). Blocajul renal duce la degradarea rapidă a stării animalului și, lăsat netratat, poate duce inclusiv la deces. O altă afecțiune gravă este și piometrul (infecţie la nivelul coarnelor uterine), o problemă frecventă ce poate să apară la femelele necastrate sau la cele la care intervenția chirurgicală nu a fost realizată corespunzător (piometru de bont). Aceasta poate pune viaţa animalului în pericol dacă nu este descoperită la timp. Orice modificare în starea generală a femelei, lipsa apetitului, febră, apatie și, mai ales, prezența de scurgeri (atunci când vorbim de un piometru cu cervix deschis) pot indica instalarea piometrului şi este recomandat să mergeţi cu animalul la medic cât mai repede posibil. Recomandarea pentru dumneavostră este să vă duceți de urgență cu animalul la un cabinet veterinar pentru un consult de specialitate, pentru determinarea cauzei exacte ce a dus la apariția simptomelor descrise și pentru administrarea unui tratament adecvat.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna seara! Am o problema cu catelul meu. In anumite perioade refuza mancarea, slabeste foart mult si are fecalele cu sange si urat mirositoare. Ce poate fi? R:  Apariția sângelui în fecale este un semn clar că ceva nu este în regulă cu animalul dumneavoastră. Sângele în fecale poate să apară sub două forme: 1. sânge roşu aprins, aflat deasupra fecalelor sau amestecat cu acestea sub formă de striuri și nedigerat, ce poartă denumirea de hematochezie. În acest caz sângele provine din porţiunea inferioară a tubului digestiv (frecvent colon, rect).2. sânge de culoare negricioasă și digerat, cunoscut sub numele de melenă. În acest caz sângele provine din regiunea superioară a tubului digestiv (stomac, intestin subțire). Cauzele apariţiei sângelui în fecale sunt foarte variate: 1. Pentru hematochezie :• prezența unor agenți infecțiosi precum bacterii, protozoare, viruși sau paraziți intestinali;• intoleranțele, alergiile sau indiscrețiile în dieta animalului,ce pot determina iritarea intestinelor și în consecință sângerarea lor;• leziuni neoplazice ale intestinului gros;• prezența polipilor (formațiuni benigne) la nivelul colonului sau rectului;• boli inflamatorii precum colitele;• leziuni la nivel rectal (de exemplu dacă animalul a ingerat obiecte ascuțite, dure);• coagulopatii ce produc sângerări anormale;• invaginații (pătrunderea unui segment de intestin în altă parte a intestinului);• infectarea glandelor perianale, ce sunt localizate de o parte si de alta a anusului și care elimină o secreție maronie de fiecare dată când animalul defecă;• zgârieturi sau alte traumatisme în apropierea anusului. 2. Pentru melenă:• agenți infecțioși (bacterii, protozoare, viruși, paraziți intestinali);• anumite tratamente cu produse medicamentoase;• prezența de corpi străini la nivel stomacal sau în porțiunea anterioară a intestinelor;• coagulopatii ce produc sângerări anormale;• boli metabolice sau de altă natură ce produc ulcere care sângerează;• ingerarea de sânge, fie prin lingerea unei răni ce sângereză abundent, fie prin existența unei leziuni (de exemplu la nivel bucal) ce face animalul să înghită sânge;• complicații postoperatorii;• leziuni neoplazice prezente la nivelul intestinului subțire sau al stomacului;• ingerarea de metale grele. Hemoragia (indiferent de cauza acesteia) duce la pierderea de sânge prin fecale și va avea drept consecință instalarea anemiei. Astfel, mucoasele aparente (gingivală, conjunctivală) vor deveni palide, animalul va obosi mai repede și va avea o rezistență scăzută la efort mergând pâna la letargie, depresie, scăderea poftei de mâncare, iar în cazuri grave apar problemele de respirație alături de creșterea pulsului, toate acestea pe lângă alte simptome determinate de cauza primară ce a dus la apariția sângerării. Diagnosticul cu identificarea cauzei ce a dus la apariția hematocheziei și a melenei presupune realizarea mai multor teste și analize, precum hemoleucogramă și profil biochimic din sânge, testarea fecalelor, radiografii, teste serologice pentru diverși agenți infecțioși, ecografii abdominale, tranzit baritat, endoscopie, colonoscopie etc. Tratamentul va conține terapie de susținere precum și terapia specifică diagnosticului descoperit. Indiferent de cauză, este foarte important să mergeți la medicul veterinar cu animalul și cu o probă de fecale pentru se putea pune un diagnostic corect și pentru a stabili un tratament adecvat.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua. Cainele meu a fost diagnosticat cu hernie perianala. Are vârsta de 13 ani. Ideea este că nimeni nu dorește să facă operația iar el nu poate să facă nevoile. Ma puteți sfătui ce as putea sa fac in aceasta situație? R:  Hernia perianală este o afecțiune cel mai des întâlnită la masculii necastrați. De regulă apare după vârsta de 5 – 9 ani, dar se pot întâlni cazuri și la vârste mai mici. Această afecțiune este caracterizată prin poziționarea anormală a organelor din cavitatea pelvină sau abdominală în regiunea din jurul anusului (intestin subțire, prostată, vezică urinară, rect, grăsime etc). Factorii predispozanți ce duc la apariția herniei perianale sunt: procese patologice la nivelul prostatei, constipația cronică, dereglări hormonale, predispoziția rasei (Boxer, Pekinez, Collie, Boston Terrier), precum și vârsta înaintată consecutiv scăderii tonusului muscular. De cele mai multe ori, hernia perianală este cauzată de creșterea exagerată în dimensiuni a prostatei datorită chiștilor, inflmațiilor, abceselor sau a proceselor tumorale. Primele simptome observate în cazul herniei perianale sunt: prezența unei inflamații uni- sau bilateral de anus, de consistență variabilă, constipație, tenesme, durere sau dificultăți la urinare. Diagnosticul se pune be baza anamnezei și a examenului clinic, la care se pot adăuga examene complementare cum ar fi radiografia cu sau fără substanță de constast sau ecografia. Tratamentul herniei perianale este strict chirurgical și trebuie realizat cât mai repede deoarece pot apărea complicații severe în cazul acestui tip de hernie. Cea mai gravă complicație ce poate să apară este blocarea fluxului de urină (în cazul hernierii vezicii urinare) ce poate duce la autointoxicarea animalului. La fel de gravă este și acumularea materiilor fecale și blocarea tranzitului intestinal consecutiv imposibilității realizării defecării. Concomitent cu repararea defectului se va realiza și castrarea animalului în vederea scăderii șanselor de recidivă. În cazul animalelor de vârstă înaintată orice intervenție chirurgicală presupune riscuri mai crescute. În aceste cazuri se recomandă un set complet de analize hematologice și de biochimie pentru a ne asigura că organele interne ale animalului (ficat, rinichi etc) sunt în stare bună de funcționare. Cât timp starea de sănătate a animalului este bună, atunci intervenția chirurgicală de reparare a herniei se poate realiza. De asemenea, se poate recurge la o anestezie inhalatorie pe durata intervenției chirurgicale, alături de atașarea unui aparat de măsurare al funcțiilor vitale pentru o mai bună monitorizare în timpul operației.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Am un caine de curte, talie spre mijlociu, in varsa de 12 ani care de aproape 1 an are tuse cardiaca, conform spuselor medicului veterinar. Rugamintea mea este, daca exista vreun tratament sau medicamente care sa-i calmeze tusea. R:  Insuficiența cardiacă nu reprezintă o boală anume sau un diagnostic specific. Insuficiența cardiacă este un sindrom consecutiv unor disfuncții severe ce rezultă în imposibilitatea sistemului cardiocirculator de a menține o circulație sangvină adecvată. Insuficiența cardiacă poate fi împărțită în 4 categorii, în funcție de modul de apariție al acesteia:- Reducerea generală a abilității musculaturii cordului de a se contracta – acest aspect se poate diagnostica ecografic putându-se observa o activitate scăzută a pereților ventriculari în timpul contracțiilor. În cazurile de reducere semnificativă a capacității contractile atunci o circulație normală nu poate fi susținută. Această insuficiență cardiacă poate fi cauzată de: traume, infecții, toxine, anumite medicamente, șoc electric, infarct miocardic sau tumori. De asemenea, poate să fie de tip idiopatic – fără o cauză ce poate fi identificată.- Obstrucția circulației sangvine la nivel cardiac – această insuficiență cardiacă poate să apară consecutiv unei compresii externe a cordului (de exemplu, acumularea de lichid la nivelului sacului pericardic, formațiuni tumorale, inflamații etc), anomalii la nivelul structurii cordului.- Creșterea presiunii – rezultat al unei creșteri a efortului produs de pereții cordului pe termen lung. Poate să apară în urma unei obstrucții a circulației sângelui de la nivelul cordului sau a creșterii tensiunii la nivelul corpului sau a artelor pulmonare.- Supraîncărcarea cordului cu un volum crescut de sânge – apare în situații precum disfucții la nivelul valvelor inimii, prezența șunturilor sau a defectelor septale, hipertiroidism, anemii. Insuficiența cardiacă poate implica disfuncții sistolice sau diastolice, ambele având drept consecință o circulație deficitară:- Disfucția diastolică = o cantitate redusă de sânge ajunge la nivelul cordului în timpul activității cardiace- Disfuncția sistolică = cordul este prea slăbit pentru a pompa destul sânge în organism. Semnele insuficienței cardiace depind de ce compartiment cardiac este afectat:- Insifuciență cardiacă stângă (implică disfucție la nivelul ventricului stâng): acumulare de fluide la nivel pulmonar și congestie (rezultând tuse, insuficiență respiratorie), leșin (consecutiv reducerii circulației la nivelul sistemului nervos central), scăderea numărului de bătăi cardiace și a tensiunii (rezultând colapsul).- Insuficiență cardiacă dreaptă (implică disfucție la nivelul ventricului drept): acumularea de fluid la nivel abdominal (ascită), la nivelul cutiei toratice și al membrelor.- Insuficineță cardiacă biventriculară (implică disfucție la nivelul ambilor ventriculi): apar atât semne de insuficiență cardiacă stângă și dreptă, deși, uneori, este posibil ca unele să fie predominante. Diagnosticul insuficienței cardiace, cu identificarea exactă a cauzei ce a dus la apariția acesteia, este unul complex. Astfel, un control cardiologic complet poate conține: - analiza istoricului medical și a simptomelor prezente;- examinarea fizică a animalului – evaluarea sunetelor cardiace și respiratorii, identificarea eventualei prezențe a unui murmur cardiac sau a artimiilor, măsurarea pulsului, aprecierea gradului de instalare a ascitei, probleme la nivelul musculaturii difragmatice în timpul contracțiilor cardiace;- examen radiografic pentru aprecierea dimensiunilor cordului și identificarea eventualelor modificări de structură la nivelul acestuia și/sau la nivelul organelor învecinate- realizarea unei electrocardiograme și a unei ecografii cardiace. De asemeanea, și tratamentul insuficienței cardiace este complex și diferă în funcție de cauza și de tipul insuficienței cardiace, putând conține:- administrarea de medicamente specifice tipului de insuficiență cardiacă, pentru cauza ce a dus la apariția acesteia, precum și în fucnție de de gravitatea insuficienței- administrarea de diuretice în cazul prezenței complicațiilor produse de acumularea de fluide la nivel abominal, toracal sau pulmonar- administrarea unor suplimente în cazul în care se identifică o insuficiență a unui anumit nutrient la nivelul organismului animalului- administrarea unei diete cu conținut scăzut în sodiu pentru câinii cu insuficiență cardiacă congestivă gravă- alte tratamente: oxigenoterapie pentru animalele cu probleme respiratorii grave, realizarea intervențiilot de toracocenteza și/sau abdominocenteză pentru extragerea lichidului de la acest nivel. Pentru îmbunătățirea stării animalului este recomandat un examen cardiologic complet realizat de un medic veterinar specializat pe cardiologie care, în urma rezultatelor, va putea prescrie medicația potrivită câinelui dumneavoastră.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna, de cateva saptamani, catelusa mea in varsta de 5 ani, isi pierde echilibrul, incepe sa tremure si saliveaza necontrolat si, mai nou, isi misca necontrolat si capul. Aceste crize le manifesta pe baza emotional, cred eu, in special cand vede ca ajung acasa sau dupa ce ne intoarcem de la cabinetul veterinar. Am cerut parerea a doi medici veterinari, insa nu au putut pune un diagnostic. I-am facut analizele de sange. Are putina lipsa de vitamina B12 dar mi-au sugerat sa ii administrez fenobarbital. Imi puteti sugera alt tratament sau ce alte analize sa ii fac ? R: Deficiența de vitamina B12 sau cobalamina, de cele mai multe ori, poate produce letargie, anorexie, precum și dificultate în menținerea greutății. Epilepsia este o boală ce poate cauza crize recurente la animale. Înaintea unei crize animalul poate fi anxios, stresat sau poate prezenta spasme musculare. Epilepsia este o tulburare neurologică, caracterizată de atacuri bruşte, periodice, de regulă de scurtă durată. Printre manifestări se numără vărsături, urinări şi defecări necontrolate, salivare abundentă, crampe, apariția stării de inconștiență. Boala este de fapt o tulburare a activităţii electrice cerebrale, ceea ce duce la conducerea haotică a impulsurilor nervoase, de aici apărând tabloul clinic. Epilepsia poate fi congenitală. Cauzele epilepsiei adevărate sunt necunoscute. Crizele epileptiforme pot fi determinate de alte boli (leziuni cerebrale, tumori, hipocalcemie, mielopatie degenerativă, hipoglicemie, parazitoze, hidrocefalie, intoxicaţii, encefalite, toxoplasmoza, boli renale, hipoxie, tulburări emoţionale şi mentale severe). La animalele cu infestaţii masive cu paraziţi intestinali apare intoxicaţia cu ascaron, care are ca manifestare şi apariţia crizelor epileptiforme. Atacul complet de epilepsie cuprinde mai multe faze. Prima fază poate trece neobservată, manifestându-se ca o schimbare de dispoziţie, insomnie. A doua fază are semne vizibile cum ar fi tendinţa animalului de a se ascunde, panică, nervozitate, salivare. A treia fază are un impact mai mare doarece se manifestă prin pierderea stării de conștiență, spasme musculare, pedalare şi durează, în general, cam 1-3 minute. Frecvent apar şi urinările şi defecările necontrolate. Ultima fază poate dura toată ziua, animalul este confuz, neliniștit sau letargic. Este boală incurabilă, însă cu o terapie adecvată animalul poate duce o viață normală. Diagnosticul se pune pe baza examenului neurologic şi istoricului medical, după eliminarea altor cauze posibile. Tratamentul medicamentos se recomandă în cazul animalelor cu mai multe atacuri pe lună. Scopul este de a reduce frecvenţa şi gravitatea atacurilor. Anumite substanţe medicamentoase utilizate în terapia epilepsiei pot avea efecte secundare cum ar fi creşterea apetitului alimentar şi hidric, urinări frecvente. Pot apărea şi efecte secundare grave precum leziunile hepatice severe, anomalii sanguine. De aceea, se recomandă analize de sânge complete la fiecare 6 luni de terapie. Decizia de administrare a terapiei de întreținere anticonvulsivante sau epileptice se ia pe baza pe frecvenței și severității crizelor, a vârstei la care au apărut și a posibilelor cauze. În general, tratamentul epilepsiei trebuie luat în considerare în cazul animalelor care prezintă mai mult de 1-2 crize într-o perioadă de 6 luni. De asemenea, medicația ar trebuie administrată în cazul animalelor cu crize severe. Fenobarbitalul, folosit pentru termen lung pentru menținere, se administrează în doze de 2-4mg/kg/zi. Se recomandă ca doza zilnică să fie împărțită în două administrări. Din cauza absorbției variabile a medicamentului administrat pe cale orală, poate să dureze mai mult de 2 săptămâni pentru a atinge o concetrație plasmatică stabilă (aceasta ar trebuie să fie la un nivel de 15-45 mcg/mL sânge) și pentru a vedea semne de îmbunătățire. În cazul administrării pe termen lung (luni sau ani de zile), la unii câini poate apărea un fenomen de rezistență la această substanță și, consecutiv, apare un control al crizelor scăzut. Totuși, o creștere cu 25% a dozei administrate poate avea rezultate pozitive. Fenobarbitalul creează dependență și, astfel, dacă se întrerupe brusc tratamentul pot apărea crize consecutiv „sevrajului barbituric”. Hepatotoxicitatea și insuficiența hepatică au fost asociate cu concetrații serice crescute (> 35 mcg/mL). Efecte adverse precum sedarea, polidipsia (consumul excesiv de apă), poliuria (urinări frecvente) și polifagia (creșterea poftei de mâncare) sunt comune, dar scad în frecvență după primele săptămâni. Tratamentul epilepsiei necesită o perioadă lungă de timp în care se tatonează cu dozajul medicamentelor până la găsirea formulei terapeutice potrivite. Evaluările efectelor tratamentului trebuie făcute cam la 2 săptămâni de la începerea administrării unui medicament sau a unei doze noi. Pentru reducerea numărului crizelor, animalul se poate ajuta prin oferirea unei hrane de bună calitate, eliminarea sustanţelor chimice şi a poluanţilor (spray-uri, fum de ţigară etc) eliminarea altor probleme de sănătate (diabet, tulburări ale glandelor endocrine, tumori, afecţiunile hepatice, renale), reducerea stresului. Puteți să îi adminstrați suplimente nutritive care să conțină acizi grași Omega-3 și 6 (preferabil din uleiuri de pește), vitamine din complexul B, Vitamina E, Calciu și Vitamina D3.  

Gabriel Cernica, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Pisica mea a avut diaree, i-am scimbat bobitele brusc, nu am stiut ca poate face daca i le schimb. Cum pot sa o tratez, ce sa ii dau ? R:  Diareea este un simptom nespecific, însă prezența acesteia, mai ales când este însoțită și de sânge, poate fi un semn al unei boli infecțioase sau parazitare.  Boli precum parazitozele intestinale (prezența viermilor intestinali) pot declanșa aceste semne clinice. Terapia constă în administrarea antiparazitarelor interne.Totuși, cele mai comune boli care declanșează diaree hemoragică sau nehemoragică sunt cele infecțioase: panleucopenia felina sau bacteriozele gastrointestinale. Schimbarea brusca a ratiei, introducerea unei proteine diferite de cea cu care este obisnuita pisica poate conduce la instalarea scaunelor diareice. Având în vedere aceste aspect, vă recomandăm un consult veterinar complet, care să includă analize de sânge, ecografii și teste de confirmare a bolilor infecțioase. Terapia este una complexă, care include perfuzii cu soluții electrolitice, vitamine, protectoare gastrice. Diareea și lipsa poftei de mâncare pot duce la spolierea organismului de substanțe nutritive, instalându-se slăbirea accentuată.Recomandarea noastră este să vă deplasați la o clinică veterinară pentru a realiza toate investigațiile amintite si a institui tratamentul specific. Daca este vorba doar de o indigestie provocata de schimbarea brusca a ratiei, se recomanda administrarea dietei gastrointestinale pentru o perioada de minim 7 zile, dupa care introducerea treptata a hranei obisnuite, prin amestec cu dieta, pe durata a 5-7 zile.

Alina Voicescu, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Catelusa mea are 8 ani si de ieri dupa masa a inceput sa vomite si pe balcon a inceput sa faca diaree maro si cu miros putin mai urat. Cand am vazut asta i-am dat o jumate de furazolidon si l-a luat apoi am lasat-o in pace. Dupa o vreme am dus-o afara sa o plimb a facut tot diaree maro. Am venit cu ea si a stat linistita dar cu o privire speriata si apatica. Apoi i-am dat un pic de smecta intr-o pipeta si a inghitit. Acum sta linistita ceea ce nu e genul ei. I-am dat un pic si de mancarica de a ei 1/2 din plicul de friskis dar a refuzat. R: Cauzele vomei pot fi următoarele:  • Probleme dietetice: schimbarea bruscă a dietei, supraîncărcarea stomacului (animalul mănâncă mai mult decât este cazul), consumarea unei hrane alterate, consumarea plantelor sau a unor obiecte străine • Parazitismul intestinal poate fi o cauză: prezenţa paraziţilor în tractul digestiv poate determina apariţia vomei, chiar se poate observa uneori eliminarea paraziţilor prin vomă• Intoxicațiile: ingerarea de plante toxice (majoritatea plantelor ornamentale sunt toxice), substanțe chimice, agenți de curățare, vopseluri, antigel sau alte produse toxice la care poate avea acces câinele.• Problemele gastrointestinale: colite, gastrite, enterite, constipații, colon iritabil, tumori, ulcere, obstrucții etc• Bolile metabolice: acidoză, diabet, hipertiroidism• Bolile renale• Bolile hepatice• Pancreatitele• Infecțiile : salmoneloza, piometrul (infecție la nivelul coarnelor uterine cu acumulare de puroi- în cazul femelelor)• Alte cauze: răul de mișcare, șocul caloric etc. Atunci când voma este însoțită şi de alte simptome cum ar fi lipsa apetitului, diaree, modificarea stării generale, hipertermie, apariţia sângelui în vomă sau persistă de 24 de ore sau apare la intervale scurte de timp, recomandarea este să vizitaţi medicul veterinar pentru stabilirea cauzei apariţiei vomei şi instituirea unui tratament adecvat.În vederea stabilirii unui diagnostic se recurge la investigaţii paraclinice (analize de sânge, ecografii, radiografii etc.) Tratamentul constă în sistarea hranei pentru 12-24 ore, administrarea de substanţe medicamentoase pentru susţinerea organismului, rehidratare (pentru că animalul se deshidratează prin vomă), antivomitive, tratamentul specific pentru corectarea cauzei vomei etc. După ce se oprește voma, se poate reintroduce hrana, însă iniţial se recomandă o dietă pentru probleme gastrointestinale. Reintroducerea hranei se face treptat, inițial cu cantități mici și dese.În concluzie este indicat să mergeți cu animalul la un cabinet veterinar unde în urma consultului și a analizelor aferete să se stabilească cu exactitate diagnosticul.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua ,este posibil ca dragul meu caine de 10 ani, un beagle, sa aiba ficatul cirotic si insuficienta cardiaca ambelele observate la ecografie, dar analizele sanguine sunt toate foarte bune? Dupa care sa ma pot ghida?Analize sau ce zice dna dr de la ecografie? Tin sa mentionez ca este intr-o stare impecabila. Cainele nu tuseste, nu oboseste, mananca echilibrat, nu varsa ,i-am facut un control ca sa vad in ce parametri se afla dar dna dr m-a speriat foarte rau. R: Insuficiența cardiacă nu reprezintă o boală anume sau un diagnostic specific. Insuficiența cardiacă este un sindrom consecutiv unor disfuncții severe ce rezultă în imposibilitatea sistemului cardiocirculator de a menține o circulație sangvină adecvată. Insuficiența cardiacă poate fi împărțită în 4 categorii, în funcție de modul de apariție al acesteia:- Reducerea generală a abilității musculaturii cordului de a se contracta – acest aspect se poate diagnostica ecografic putându-se observa o activitate scăzută a pereților ventriculari în timpul contracțiilor. În cazurile de reducere semnificativă a capacității contractile atunci o circulație normală nu poate fi susținută. Această insuficiență cardiacă poate fi cauzată de: traume, infecții, toxine, anumite medicamente, șoc electric, infarct miocardic sau tumori. De asemenea, poate să fie de tip idiopatic – fără o cauză ce poate fi identificată.- Obstrucția circulației sangvine la nivel cardiac – această insuficiență cardiacă poate să apară consecutiv unei compresii externe a cordului (de exemplu, acumularea de lichid la nivelului sacului pericardic, formațiuni tumorale, inflamații etc), anomalii la nivelul structurii cordului.- Creșterea presiunii – rezultat al unei creșteri a efortului produs de pereții cordului pe termen lung. Poate să apară în urma unei obstrucții a circulației sângelui de la nivelul cordului sau a creșterii tensiunii la nivelul corpului sau a artelor pulmonare.- Supraîncărcarea cordului cu un volum crescut de sânge – apare în situații precum disfucții la nivelul valvelor inimii, prezența șunturilor sau a defectelor septale, hipertiroidism, anemii. Insuficiența cardiacă poate implica disfuncții sistolice sau diastolice, ambele având drept consecință o circulație deficitară:- Disfucția diastolică = o cantitate redusă de sânge ajunge la nivelul cordului în timpul activității cardiace- Disfuncția sistolică = cordul este prea slăbit pentru a pompa destul sânge în organism. Semnele insuficienței cardiace depind de ce compartiment cardiac este afectat:- Insifuciență cardiacă stângă (implică disfucție la nivelul ventricului stâng): acumulare de fluide la nivel pulmonar și congestie (rezultând tuse, insuficiență respiratorie), leșin (consecutiv reducerii circulației la nivelul sistemului nervos central), scăderea numărului de bătăi cardiace și a tensiunii (rezultând colapsul).- Insuficiență cardiacă dreaptă (implică disfucție la nivelul ventricului drept): acumularea de fluid la nivel abdominal (ascită), la nivelul cutiei toratice și al membrelor.- Insuficineță cardiacă biventriculară (implică disfucție la nivelul ambilor ventriculi): apar atât semne de insuficiență cardiacă stângă și dreptă, deși, uneori, este posibil ca unele să fie predominante. Inițial organismul este capabil să compenseze probleme de la nivel cardiac (fenomen denumit insuficiență cardiacă compensată) prin diferite mecanisme. Astfel, este posibil ca problemele cardiace să nu fie observate pe o durată de câteva săptămâni sau chiar luni de zile. Diagnosticul insuficienței cardiace, cu identificarea exactă a cauzei ce a dus la apariția acesteia, este unul complex. Astfel, un control cardiologic complet poate conține: - analiza istoricului medical și a simptomelor prezente;- examinarea fizică a animalului – evaluarea sunetelor cardiace și respiratorii, identificarea eventualei prezențe a unui murmur cardiac sau a artimiilor, măsurarea pulsului, aprecierea gradului de instalare a ascitei, probleme la nivelul musculaturii difragmatice în timpul contracțiilor cardiace;- examen radiografic pentru aprecierea dimensiunilor cordului și identificarea eventualelor modificări de structură la nivelul acestuia și/sau la nivelul organelor învecinate- realizarea unei electrocardiograme și a unei ecografii cardiace. În cazul insuficienței cardiace incipiente (compensate) se pot observa modificări la nivelul cordului în timpul examenului ecografic, chiar și înaintea apariției simptomatologiei specifice. Insuficiența cardiacă dreaptă poate avea drept consecință o creștere a presiunii sangvine la nivel hepatic care poate conduce la fibrozarea ficatului și, în timp, la instalarea cirozei hepatice. Aceasta, în funcție de gradul de întindere, poate avea drept simptome: scăderea apetitului, vomă, diaree, poliurie, polidispsie, apariția icterului, tendința la hemoragii etc. Stadiile de instalare a cirozei hepatice sunt:- stadiul 1: constituie într-o inflamație generală a ficatului ce poate apărea brusc sau se poate dezvolta pe o perioadă mai lungă (chiar și ani de zile). Această inflamație este rezultatul încercării ficatului de a se vindeca prin procesele sale naturale. Pe durata acestui stadiu animalul nu va prezenta semne de probleme hepatice și testele de sânge vor fi în parametrii normali, dar ecografic se poate observa o creștere a dimensiunilor ficatului.- stadiul 2: caracterizat prin instalarea fibrozei. Consecutiv prezenței inflamației ficatului pe termen lung va apărea formarea de țesut cicatricial care va înlocui treptat țesutul hepatic sănătos. În acest stadiu încep să se observe modificări ale parametrilor specifici la analizele de sânge.- stadiul 3: reprezintă ciroza propriu-zisă și se caracterizează prin înlocuirea țesutului hepatic cu țesut fibros în procent mai mare de 75% și, totodată, în acest stadiu animalul va începe să manifeste simptomatologie specifică. În acest stadiu se poate încerca prezervarea pe cât posibil a funcționării restului de țesut hepatic.- stadiul 4: ultimul stadiu al cirozei este reprezentată de insuficiență hepatică, adică cedarea completă a funcționării ficatului. Recomandarea noastră, în cazul câinelui dumneavoastră, ar fi realizarea unui examen EKG (electrocardiogramă) pentru depistarea eventualelor modificări de funcționare de la nivel cardiac, precum și repetarea ecografiei ficatului. Preferabil ca examenele respective să fie realizate de medici specializați pe cardiologie și imagistică veterinară.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Catelul meu are 5 luni si se urineaza des este normal asta? R: La vârsta de 2 – 4 luni un câine poate să urineze de până la 8 ori pe zi. Între 4 luni și 2 ani urinează de 5-6 ori, iar după 3 ani de 3-4 ori pe zi. De asemenea, în timpul unei plimbări câinii se opresc în mai multe locuri să urineze, comportament legat de marcarea teritoriului, până la golirea vezicii urinare. Majoritatea câinilor își formează, în timp, un program în funcție de orele la care este scos la plimbare. Printre cauzele patologice care pot determina urinări mai dese la câine sunt: infecțiile urinare la nivelul vezicii urinare, dezechilibre hormonale, prezența calculilor renali, polidipsie pshihogenă (atunci când animalul bea apă în mod excesiv și consecutiv urinează mai des), probleme comportamentale sau alte boli sistemice (diabet, boli renale, etc). Prezența unei cistite sau a unei infecții urinare determină urinări dese, cu semne de durere, uneori cu striuri de sânge. Pentru a vă asigura ca animalul nu urinează des din cauze unei afecțiuni prezente la nivelul aparatului urinar este recomandată realizarea unui consult la un cabinet veterinar, precum și realizarea unor analize de sânge (hematologie și biochime) și de urină (sumar și sediment). Pe baza rezultatelor obținute medicul veterinar va putea pune un diagnostic de certitudine și va putea prescrie un tratament adecvat.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Am un cățel samoyed și îi lăcrimează un ochi care îi lasă urme maro. Îmi puteți da un sfat? R: În cazul animalelor sănătoase secreția lacrimală normală se drenează prin canalele lacrimale. Lacrimarea excesivă poată denumirea de epiforă și se definește drept un exces de secreție lacrimală care nu se drenează prin canalele lacrimale și se scurge pe fața animalului. Epifora poate fi cauzată de o iritație la nivel ocular sau de o problemă la nivelul canalelor lacrimale (obstrucții) care împiedică drenarea secreției lacrimale. Iritația oculară cauzează o creștere a cantității de lacrimi produse, organismul încercând în acest fel să „curețe” locul și să elimine agentul iritant. Ochii pot fi iritați de pătrunderea unui corp străin sub pleoape, dar și de agenți patogeni (bacterii, viruși, paraziți etc). De asemenea, există situații în care pleoapele prezintă o dezvoltare anormală și astfel se produce o iritație continuă a ochilor. Astfel, este posibil ca pleoapa animalului să fie întoarsă spre interior (afecțiune ce poartă numele de entropion) sau spre exterior (afecțiune denumită ectropion). Mai pot exista fire mici de păr care cresc pe haotic la nivelul pleoapei (trichiasis, distichiasis sau cili ectopici și care zgârie corneea. În toate aceste cazuri în care se înregistrează iritație oculară animalul va manifesta și semne vizibile de disconfort și/sau durere, asociate cu alte semne (prurit, conjuctivită, lipsa poftei de mâncare, letargie, febră etc), în funcție de natura și gravitatea afecțiunii. În cazul în care animalul nu se manifestă ca și când ar fi deranjat de ceva în zona oculară, este posibil să fie vorba de o drenare defecutoasă a secrețiilor lacrimale. În general, drenarea defectuoasă a lcarimilor este cauzată de o obstrcuție pe traseul canalului lacrimal. La animalele brahicefalice (cu botul turtit) lacrimarea excesivă este datorată conformației specifice a capului care împiedică colectarea normală a secreției lacrimale, aceasta scurgându-se pe lângă nas și modificând culoarea blăni de la acest nivel. Această situație nu necesită un tratament, fiind o particularitate a rasei, dar pentru a evita aspectul neplăcut cât și eventualele infecții ce pot apărea se recomandă curățarea frecventă a ochilor, cu produse speciale. Obstrucțiile pot apărea și consecutiv unei infecții din trecut care, în perioada de manifestare a bolii, indiferent de tratament, a cauzat închiderea canalelor lacrimale sau au „înfundat” orificiile colectoare. În aceste situații, canalele lacrimale pot fi desfundate de către medicul veterinar. De asemenea, este posibil ca orificiile lacrimale să fie închise din naștere, situație în care se va interveni pe cale chirurgicală. Pentru determinarea cauzei iritației oculare se va realiza un consult general și oftalmologic amănunțit. Se poate realiza și o analiză a secreției oculare în cazul în care se suspectează prezența unei infecții bacteriene, precum și o antibiogramă pentru idenficarea antibioticului la care este sensibil agentul patogen respectiv. În cazul în care iritația este datorată unei modificări la nivelul pleoapei, atunci se va interveni pe cale chirurgicală pentru corectarea problemei.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna seara! Am un ciobanesc german in varsta de 14 ani diagnosticat cu insuficienta cardiaca; simptomele pe care le manifesta sunt gafaielile si o tuse in care parca elimina ceva lichid acumulat in gat de regula dupa ce se trezeste din somn. II administrez aspacardin, o pastila pe zi iar medicul veterinar a recomandat medicamentele cardalis impreuna cu vetmedin. Intrebarea mea este: aceste medicamente, in special luate impreuna sunt un pic cam scumpe pentru posibilitatile de care dispun, dar o sa fac si acest sacrificiu pana la urma......exista totusi si alte medicamente pe care mi le-ati putea recomanda, suplimente, in afara de acest aspacardin? De asemenea din ce m-am informat pe internet, cainii cu insuficienta cardiaca sunt tratati si cu diuretice cum ar fi furosemidul insa mie nu mai mi-a fost prescris acest medicament pentru caine de acum un an si pentru o perioada scurta.....Diagnosticul a fost pus pe baza ascultarii cu stetoscopul si a descrierii simptomelor deoarece cabinetul nu dispune de aparat ekg ori ecograf. R: Insuficiența cardiacă nu reprezintă o boală anume sau un diagnostic specific. Insuficiența cardiacă este un sindrom consecutiv unor disfuncții severe ce rezultă în imposibilitatea sistemului cardiocirculator de a menține o circulație sangvină adecvată. Insuficiența cardiacă poate fi împărțită în 4 categorii, în funcție de modul de apariție al acesteia:- Reducerea generală a abilității musculaturii cordului de a se contracta – acest aspect se poate diagnostica ecografic putându-se observa o activitate scăzută a pereților ventriculari în timpul contracțiilor. În cazurile de reducere semnificativă a capacității contractile atunci o circulație normală nu poate fi susținută. Această insuficiență cardiacă poate fi cauzată de: traume, infecții, toxine, anumite medicamente, șoc electric, infarct miocardic sau tumori. De asemenea, poate să fie de tip idiopatic – fără o cauză ce poate fi identificată.- Obstrucția circulației sangvine la nivel cardiac – această insuficiență cardiacă poate să apară consecutiv unei compresii externe a cordului (de exemplu, acumularea de lichid la nivelului sacului pericardic, formațiuni tumorale, inflamații etc), anomalii la nivelul structurii cordului.- Creșterea presiunii – rezultat al unei creșteri a efortului produs de pereții cordului pe termen lung. Poate să apară în urma unei obstrucții a circulației sângelui de la nivelul cordului sau a creșterii tensiunii la nivelul corpului sau a artelor pulmonare.- Supraîncărcarea cordului cu un volum crescut de sânge – apare în situații precum disfucții la nivelul valvelor inimii, prezența șunturilor sau a defectelor septale, hipertiroidism, anemii. Insuficiența cardiacă poate implica disfuncții sistolice sau diastolice, ambele având drept consecință o circulație deficitară:- Disfucția diastolică = o cantitate redusă de sânge ajunge la nivelul cordului în timpul activității cardiace- Disfuncția sistolică = cordul este prea slăbit pentru a pompa destul sânge în organism. Semnele insuficienței cardiace depind de ce compartiment cardiac este afectat:- Insifuciență cardiacă stângă (implică disfucție la nivelul ventricului stâng): acumulare de fluide la nivel pulmonar și congestie (rezultând tuse, insuficiență respiratorie), leșin (consecutiv reducerii circulației la nivelul sistemului nervos central), scăderea numărului de bătăi cardiace și a tensiunii (rezultând colapsul).- Insuficiență cardiacă dreaptă (implică disfucție la nivelul ventricului drept): acumularea de fluid la nivel abdominal (ascită), la nivelul cutiei toratice și al membrelor.- Insuficineță cardiacă biventriculară (implică disfucție la nivelul ambilor ventriculi): apar atât semne de insuficiență cardiacă stângă și dreptă, deși, uneori, este posibil ca unele să fie predominante. Diagnosticul insuficienței cardiace, cu identificarea exactă a cauzei ce a dus la apariția acesteia, este unul complex. Astfel, un control cardiologic complet poate conține: - analiza istoricului medical și a simptomelor prezente;- examinarea fizică a animalului – evaluarea sunetelor cardiace și respiratorii, identificarea eventualei prezențe a unui murmur cardiac sau a artimiilor, măsurarea pulsului, aprecierea gradului de instalare a ascitei, probleme la nivelul musculaturii difragmatice în timpul contracțiilor cardiace;- examen radiografic pentru aprecierea dimensiunilor cordului și identificarea eventualelor modificări de structură la nivelul acestuia și/sau la nivelul organelor învecinate- realizarea unei electrocardiograme și a unei ecografii cardiace. De asemeanea, și tratamentul insuficienței cardiace este complex, putând conține:- administrarea de medicamente specifice tipului de insuficiență cardiacă, pentru cauza ce a dus la apariția acesteia, precum și în fucnție de de gravitatea insuficienței- administrarea de diuretice în cazul prezenței complicațiilor produse de acumularea de fluide la nivel abominal, toracal sau pulmonar- administrarea unor suplimente în cazul în care se identifică o insuficiență a unui anumit nutrient la nivelul organismului animalului- administrarea unei diete cu conținut scăzut în sodiu pentru câinii cu insuficiență cardiacă congestivă gravă- alte tratamente: oxigenoterapie pentru animalele cu probleme respiratorii grave, realizarea intervențiilot de toracocenteza și/sau abdominocenteză pentru extragerea lichidului de la acest nivel. Aspacardin este un medicament din grupa suplimentelor minerale – medicamente cu potasiu. Acesta, prin conținutul de potasiu și magneziu, acționează asupra cordului și a vaselor de sânge, fiind indicat în bolile coronariene (boala vaselor de sânge ce hrănesc inima), în anumite boli de ritm cardiac și în prevenirea apariției tulburărilor de ritm cardiac consecutiv tratamentului cu unele medicamente. Vetmedin este un produs folosit în tratarea insuficienței cardiace congestive provocată de cardiomiopatia dilatativă sau insuficiența valvulară, cu simptome caracteristice (tuse, dispnee, activitate redusă, ascită). Acest medicament nu trebuie administrat în cazul cardiomipatiilor hipertrofice sau în cazul prezenței modificărilor la nivel structural sau funcțional ale cordului (de ex, stenoza aortică). De asemenea, nu trebuie utilizat la câinii cu disfuncție hepatică severă. Cardalis este utilizat pentru tratamentul insuficienței cardiace congestive cauzată de degenerescență valvulară cronică, fiind asociat (atunci când este necesar) cu administrarea diureticelor. Produsul este contraindicat în cazul: insuficienței cardiace cauzată de stenoză aortică sau pulmonară, la câinii cu hipoadrenocorticism, hiperpotasemie sau hiponatremie, în combinație cu antiinflamatoare nesteroidiene în caz de insuficiență renală. După cum puteți să observați și dumneavostră, aceste medicamente au indicații și contraindicații diferite. Astfel, recomandarea noastră ar fi realizarea unui consult cardiologic complet pentru a putea identifica cu exactitate sursa apariției insuficienței cardiace și pentru stabilirea unei terapii adecvate.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Am un amstaff de 8 ani și de ceva timp a început să facă urdori la ambii ochi. I-am pus picături dar degeaba. Se curăță pe moment dar fac iar următoarea zi. R: Printre cauzele ce pot duce la apariția semnelor descrise de Dvs. ar putea fi: - Entropion – afecțiune ce se caracterizează printr-o modificare de poziție a pleoapei (inferioară sau superioară) pe o anumită zonă sau pe toată lungimea acesteia, caracterizată prin răsucirea către interior a marginii libere a pleoapei. Marginea liberă a pleoapei determină prin acțiunea iritantă a tegumentului și cililor, leziuni corneene de diferite grade (de la simpla eroziune până la ulcer corneean și perforarea corneei). Entropionul poate fi congenital sau dobândit, secundar altor afecțiuni ocular (unilateral sau bilateral, în funcție de afecțiunea primară). Apare mai frecvent la câinii din rasele ce prezintă „riduri„ pe față. Tratamentul este chirurgical. - Trichiasis (creștere anormală a cililor către globul ocular), distichiasis (se caracterizează prin prezența a două rânduri de cili, din care cel posterior are o creștere, implantare și direcție anormală către globul ocular, determinând leziuni corneeane de grade diferite) sau cili ectopici (fire de păr ce cresc eratic pe marginea liberă a pleoapelor sau în grosimea acestora). Clinic se va observa o iritație continuă a corneei, conjunctivei sau sclerei. Tratamentul se va realize prin chirurgie sau ablație chirurgicală. - Conjunctivite unilaterale/bilaterale de origine bacterienă, virală, micotică, parazitară sau alergică – acestea se caracterizează prin hiperemia generalizată a conjunctivei, epiforă (lăcrimare excesivă), edem conjunctival discret în conjunctivitele bacteriene, virale sau accentuat în conjunctivitele alergice. Secreția conjuctivală prezintă aspect diferit în funcție de etiologie. Pruritul este minim în conjuctivitele bacteriene, virale și sever în cele alergice, iar blefarospasmul este evident în cazut conjunctivitelor traumatice de corp străin. Diagnosticul se va stabili pe baza examenului clinic, oftalmologic, citologic al secreției conjuctivale, bacteriologic, micologic, parazitologic, astfel fiind necesar să ajungeți la un cabinet veterinar pentru diagnostic și tratament corespunzător.

Alina Voicescu, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Am o catelusa de 2 ani bichon maltez ,caruia i se incalceste blanita chiar daca il periez. I se fac calti. Vara o tundem periodic, dar iarna ce am putea face? Exista ceva înafara de balsam? Am apelat si la varianta cu pulverizatorul. Dar blanita ei tot se încurcă. Poate îmi dati vreo sugestie cum sa procedez. R:  Pentru intretinerea blanii se recomanda periatul periodic, care este necesar cel putin o data pe saptamana sau chiar si mai des in cazul raselor cu blana lunga. Periatul trebuie realizat asa incat uleiurile esentiale sa fie raspandite pe pielea animalului. Uleiurile mentin pielea sanatoasa si hidratata si dau luciu blanii. Periatul reduce cantitatea de mizerie din blana animalului si astfel reduce sansele de aparitie a unor infectii cutanate cauzate de astuparea porilor si prezenta bacteriilor si a fungilor. Exista produse speciale pentru descalcirea blanii sub forma de balsam sau tratament spray care, impreuna cu un pieptan sau perie pot ajuta. In cazul in care caltii sunt foarte aproape de piele sau foarte greu de descalcit atunci singura varianta ramane tunderea acestora. In cadrul magazinului Maxi Pet exista si varianta pe langa clasicele perii si sampoane speciale pentru cainii cu parul lung si furminator. Peria Furminator Short Hair este un trimmer specializat pentru cainii. Aceasta indeparteaza parul din straturile profunde lasand lungimea normala a firului de par de la suprafata. https://www.maxi-pet.ro/Proizvodi.aspx?keyword=furminator&page=1