Întreabă Veterinarul!

 Daniela Ghelmez, dr. med. vet.MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Buna ziua! Am un pisic care are 18 ani, si de ceva vreme, vreo 4-5 luni a inceput noaptea sa urle (un fel de mieunat mai grav) de obicei la ore fixe (3 si 6), am fost la veterinar si in afara ca e slabita vederea este sanatos, insa nu stiu ce sa fac sa nu mai urle. Veterinarul nu ne-a oferit alte solutii. Ma puteti ajuta? Va multumesc! R: Vocalizarea excesivă apare frecvent la pisicile în vârstă pe parcursul nopții , însă nu numai. Există o corelație între această vocalizare excesivă și anumite probleme medicale și neurologice.Cauzele pentru care o pisică ajunge să vocalizeze pot fi :- declinul simțurilor- pierderea vederii, auzului sau a mirosului poate duce la vocalizare excesivă. Pierderea acestor simțuri poate duce la confuzie, iritabilitate- hipertensiune- frecventă la pisicile bătrâne poate duce la țipete- hipertiroidism- durerea - pisicile bătrâne pot avea dureri dentare, articulare, gastrointestinale, ale tractului urinar, neurologice etc. Ajung să vocalizeze noaptea pentru atunci nu mai sunt activități care să le distragă.- probleme ale sistemului nervos central- tumori care pot determina modificări ale comportamentului- disfuncție cognitivă- pisicile pot prezenta semne de demență sau confuzieÎn cazul pisicilor cu aceste manifestări este necesară o examinare fizică riguroasă, analize de sânge, urină complete și evaluarea tensiunii.Tratamentul diferă în funcție de cauză și poate consta în medicamente antiinflamatoare, analgezice, împotriva hipertensiunii, antioxidanți, ulei de pește, trofice cerebrale etc.De asemenea puteți lăsa o lumină aprinsă noaptea pentru ca pisica să nu se mai simtă speriată sau confuză noaptea când este întuneric. Puteți lăsa și un radio pentru a avea zgomot de fundal.Puteți administra suplimente pentru pisici bătrâne sau produse pentru calmarea pisicilor cum ar fi Feliway. Întotdeauna consultați-vă cu medicul veterinar curant.

 Georgiana Paraschiv, dr. med. vet.MAXI PET Bd. Chimiei, nr. 2, Iasi    Î: Buna ziua! Detin doua pisici femele cu o diferenta de varsta se 3 ani, tin sa mentionez ca se intelegeau extrem de bine pana in momentul in care am adus un motan adult si castrat in casa, spre surprinderea mea agresivitatea nu a fost fata de motanul strain ci una fata de cealalta si nu reusesc sa se mai inteleaga de atunci. Cea mica incepe sa urle cand vede motanul sau cealalta pisica, cea mare a acceptat motanul cate putin in fiecare zi. Problema este ca acum cea mare trebuie sa stea inchisa cu motanul intr-o camera separata fata de cea mica pentru a evita urletele celei mici la vederea unuia din cei doi. Tin sa specific ca ambele femele sunt nesterilizate. Intrebarea mea este urmatoarea...daca sterilizez ambele femele in acelasi timp am vreo sansa ca dupa ce isi revin din anestezie sa se inteleaga sau sa scada gradul lor de agresivitate? Va multumesc! R: Castrarea pisicilor aduce beneficii precum reducerea comportamentului agresiv, marcarea teritoriului cu urină, comportament neplăcut în special în cazul pisicilor care stau în casă, dispariţia simptomelor atunci când sunt în apropiere pisici în călduri, reducerea riscului de a manifesta anumite boli etc.Agresiunea teritorială se poate dezvolta față de alte pisici, câini sau chiar oameni pentru apărarea teritoriului prestabilit.Exista si o motivatie medicala foarte importanta care pledeaza pentru alegerea acestei interventii. Sterilizarea la pisici, mai ales daca este facuta la o varsta tanara, previne aparitia complicatiilor la nivel genitourinar. Aceste complicatii se manifesta prin colectii uterine (piometrul), neoformatiuni de tip canceros la nivelul ovarelor si uterului, fibroame uterine, cancere mamare, hiperplazii ale prostatei (chistice sau tumorale), cancerul testicular etc.Pisicile castrate/sterilizate, atat masculii cat si femelele, sunt mai calme, mai docile si mai sociabile. Agresivitatea si teritorialitatea pisicilor se reduce semnificativ.Pentru a tempera comportamentul agresiv al pisicii dvs, puteți să îi administrați hrană specială cu proprietăți pentru controlul stresului.

 Georgiana Paraschiv, dr. med. vet.MAXI PET Bd. Chimiei, nr 2, Iasi   Î: Buna ziua! Am avut un motanel british short hair la monta pentru pisica mea scottish. După ce a fost adus, motanului i  s-au înroșit foarte tare urechile și a doua zi a făcut o eczema uratica.poate ma puteți ajuta cu un sfat.Va multumesc! R: Dermatofitoza felină este cea mai răspândită infecție micotică a pielii găsită la feline.La pisici, eczema poate fi cauzată de 3 tipuri de dermatofite. Microsporum Gypseum: această dermatofită se găsește de obicei la câini și pisici care sapă în sol contaminat. Microsporum Canis: se întâlnește la aproximativ 75-98% din eczemele la pisici. Trichophyton Mentragophytes: această specie infectează câinii și pisicile expuși rozătoarelor sau vizuinelor acestora. Microsporum Canis este cea mai răspândită formă la pisici. Se crede că până la 20% din pisici sunt purtătoare asimptomatice. Aceasta înseamnă că pisicile poartă parazitul, dar nu arată semne de infecție. De multe ori este dificil de identificat, deoarece leziunile pot fi mici sau ascunse. Cel mai frecvent, apare o leziune ce seamănă cu scrumul de țigară, sub formă de cojite ce se desprind de pe piele. La unii indivizi poate să apare o leziune circulară, fără blană, unde pielea este iritată, situată de obicei în zona capului, pieptului sau pe membrele din față. Aceste leziuni de obicei nu produc mâncărimi și nu veți vedea animalul că se scarpină. Pisicile cu blană lungă pot dezvolta forme inaparente, fără manifestări clinice dar vor fi purtători și transmițători ai bolii.Este o boală extrem de contagioasă iar transmiterea se realizează prin contact direct între indivizi sau prin obiecte contaminate. Sporii pot rămâne în stare latentă pe vase de hrană, perii, mobilă, covoare timp de până la 18 luni. Perioada de incubație, până la apariția semnelor clinice poate dura până la 21 de zile de la momentul contactului cu sporii.În cazul pisicilor sănătoase, eczema va dispărea deseori singură după 2- 4 luni. Pe de altă parte, se recomandă să vă tratați pisica de eczemă în vederea grăbirii procesului de vindecare, și prevenirea transmiterii infecției la oameni sau alte animale.Vă sfătuiesc să mai continuați tratamentul cu Surolan deoarece în 3 zile este timpuriu pentru observarea unor rezultate. Vă recomand să aplicați produsul de 2 ori pe zi cel puțin 14 zile prin badijonaj pe zona afectată. Toată procedura trebuie efectuată cu mănuși pentru prevenirea transmiterii infecției. Pentru ca tratamentul să aibă succes este recomandat să fie dezinfectat și mediul în care trăiește animalul, părul acestuia având atașați milioane de spori care sunt eliberați în mediu.

 Daniela Ghelmez, dr. med. vet.MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Buna ziua! Am un motanel in varsta de maxim 2 ani adoptat de pe strada. Il tin la apartament si nu l-am scos afara. De ieri are un comportament ciudat, e mai putin activ (dar mananca, se misca, nu sta incovoiat) si saliveaza in abundenta. azi noapte , pt prima oara, a facut treaba mare in pat. mentionez ca a folosit litiera inca din prima noapte dupa adoptie. Temperatura lui pare sa fie mai ridicata. Azi si luni nu voi putea ajunge la veterinar cu el. O parere, in legatura cu cauzele? Va multumesc! R: Modificările comportamentale pot fi cauzate de o problemă medicală din cauza căreia pisica alege să defecheze în altă parte decât cea dorită de dumneavoastră. În această situație este necesară o vizită la cabinetul veterinar pentru un consult de specialitate. Este necesară o evaluare generală a stării de sănătate, teste de laborator, radiografii, ecografii.O simplă constipație poate determina pisica să își facă nevoile în locuri nepotrivite.Durerea sau disconfortul pot fi o altă cauză a defecării neadecvate. Pisica poate avea dificultăți în a urca sau coborî în și din litieră și se abține până când nu mai poate. Sau poziția în sine este mai confortabilă atunci când nu folosește litiera.La pisicile în vârstă medicul veterinar poate să descopere artrita și să prescrie un tratament pentru a crea o stare de confort.La pisicile în vârstă se mai poate diagnostica și demența, ceea ce poate duce la modificări în comportament. De asemenea și în acest caz medicul veterinar va institui un tratament potrivit.După ce s-au eliminat cauzele medicale se pot lua în calcul problemele comportamentale. Acestea pot să apară ca urmare a existenței stresului în mediu. Orice modificare cum ar fi o mutare, sau apariția unui nou animal, sau a unui copil sau price modificare chiar și minoră poate duce la apariția stresului la pisici.Orice factor stresant poate să determine pisica să aleagă alte locuri.Dacă în timpul defecării este speriată de ceva , sau sunt anumite zgomote pisica poate să își caute un alt loc.Este nevoie să face niște investigații amănunțite atât mediului cât și pisicii pentru a putea descoperi cauza și a remedia problema.În cercați să nu certați pisica pentru că acest lucru va înrăutăți problema.Salivația abundentă apare în următoare situații :- probleme dentare- insuficiența renală- intoxicații cu plante- traumatisme- corpuri străine- cancer- frica- bucurieSalivația abundentă apare în cazul prezenței unei dureri la nivel bucal care determină pisica fie să nu vrea să înghită, fie să nu poată, astfel saliva în exces să curgă din gură.Durerile pot fi cauzate de probleme dentare , de leziuni la nivelul gurii sau de tumori la nivel oral.Salivația abundentă apare și când pisicile ingerează substanțe toxice sau produse alterate cu un gust neplăcut.În cazul prezenței unor corpuri străine în esofag saliva nu mai are cum să fie înghițită și atunci curge din gură.Și administrarea unor medicamente amare poate duce la o salivație abundentă.În situațiile în care pisica are senzația de greață din cauza diferitelor afecțiuni (gastrointestinale, renale, hepatice ) de asemenea se poate observa prezența unei salivări excesive.Este necesară vizita la un cabinet veterinar unde medicul veterinar să consulte animalul , să efectueze analize de sânge și dacă este cazul ecografie, radiografie, endoscopie.

 Daniela Ghelmez, dr. med. vet.MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Buna ziua! Pisicul meu în vârstă de 6 luni a început sa strănute foarte des și foarte tare. Scoate un șuierat pe nări, respira zgomotos și ii curg ochii. Mănâncă bine, se joaca, se comporta aproape la fel ca înainte, poate este puțin mai rezervat în anumite acțiuni. I-am dat synulox jumătate de pastiluța pe zi, astăzi fiind a treia zi de tratament. Nu s-a ameliorat nimic, poate s-au mai redus puțin accesele de strănut. Poate fi o alergie la ceva? El de obicei mai strănuta de la nisipul din litiera. A fost ținut numai în casa, l-am scos acum o luna câte puțin, afara. Mai am alte 6 pisici adulte în casa. E posibil sa fie doar răcit? Sau e posibil sa aibă rinotraheita? Nu face cu sânge, nu vomita, inițial a avut un mucus verde când strănuta dar acum este incolor și destul de lichid. Ii curg ochii, de fapt ochisorul pentru ca are doar unul;celalalt a fost operat la trei săptămâni,fiind tumefiat! Am vorbit cu un medic veterinar și mi a spus ca ar putea fi rinotraheita! Ce credeți ca ar putea fi?Va multumesc! R: Strănutul reprezintă un act reflex al organismului ce apare în momentul în momentul înregistrării unei iritații la nivelul căilor respiratorii superioare și constă în expirații forțate.În cazul animalelor tinere cele mai comune cauze ale apariției strănutului sunt infecțiile la nivelul căilor respiratorii, existența unor malformații congenitale la nivelul palatului moale sau infecții bronhiale. O altă cauză a apariției strănutul poate fi pătrunderea unui corp străin la nivelul căilor respiratorii, organismul încercând să îl înlăture prin aceste mișcări. Cele mai comune cauze ale strănutului la animalele bătrâne sunt prezența tumorilor intranazale sau afecțiunile dentare. Printre alte cauze ale strănutului se pot număra: prezența mucusului, obstrucții nazale, inflamații, secreții nazale în exces, pneumonia, vomitatul cronic, afecțiunile gastrointestinale.Dacă strănutul apare des și pe o durată de mai multe zile, atunci se poate suspecta prezența unei afecțiuni respiratorii cauzată de diverse bacterii sau virusuri. Animalele vin în contact cu aceste microorganisme în parcuri, prin contactul cu alte animale, în felise, indirect prin intermediul hainelor și al încălțămintei de stradă etc. La animalele în vârstă acest risc este mai ridicat din cauza scăderii protecției oferite de sistemul imunitar.Virusurile comune ce determină afecțiuni respiratorii sunt adenovirusuri, herpesvirusuri, calicivirus. Bacteriile cele mai des întâlnite sunt Pasteurella spp., Bordetella spp., streptococi,Chlamydia spp., Mycoplasma spp.Cauzele neinfecțioase ale strănutului sunt• iritanții din casă :fumul de țigară, produsele de curățenie, deodorantele, parfumurile etc• alergenii: alergiile de regulă se manifestă prin prurit și hiperemie la nivelul pielii și, la unele animale, prin strănut cronic• prezența corpurilor străine• abcesele dentare• formațiuni intranazale.Dacă episoadele de strănut sunt izolate, cel mai probabil este vorba de o iritație de moment la nivelul căilor respiratorii (de exemplu un corp străin sau un miros deranjant) care odată înlăturat duce la oprirea strănutului fără alte consecințe.Pentru identificarea cauzei strănutului trebuie realizate o serie de analize, printre care amintim: analize de sânge (pentru identificarea prezenței unei infecții sau a unei alergii), endoscopie nazală și bronhoscopie (pentru identificarea prezenței unui corp străin sau a altor afecțiuni prezente la nivelul căilor respiratorii), radiografii, teste alergice, biopsii etc. În urma identificării cauzei strănutului se va putea stabili și o terapie corespunzătoare.Rinotraheita este o boală infectocontagioasă specifică felinelor, cu evoluție obișnuit acută, caracterizată clinic prin febră și tulburări dominant respiratorii, consecutiv afectării căilor respiratorii anterioare, la care se pot asocia conjunctivite și cheratite.Cele mai sensibile sunt în special pisicile mai mici de un an. Sursele de infecție sunt reprezentate de animalele bolnave sau cele care au trecut prin boală, dar încă elimină cantități mici de virus prin secrețiile nazale.Se disting două forme ale rinotraheitei feline:1. Forma simplă caracterizată printr-o simptomatologie dominată de rinită și conjunctivită, asociate cu strănut, uneori tuse discretă, hipersalivație și chiar hipertermie, abatere, anorexie. La unele pisici se constată laringotraheită însoțită de răgușeală, cu pierderea parțială a vocii. În majoritatea cazurilor animalele se vindecă în 10-15 zile.2. Forma complicată, întâlnită la circa 10% din cazuri, se exprimă prin conjunctivite bilaterale, cheratite, ulcere corneene, ulcere linguale și faringiene, ulcere cutanate și chiar pneumonie și/sau bronhopneumonie la pisicile sub 4 luni. Această formă durează săptămâni sau luni de zile și se sfârșește prin vindecare (cu unele sechele în funcție de rezistența animalului) sau prin moarte (la animalele subnutrite, deshidratate și la care apar suprainfectările cu diverși germeni ori cu FIV - virusul imunodeficienței feline). La animalele peste 6 luni evoluția este în general mai ușoară sau chiar subclinică, putând trece neobservată. În anumite cazuri se pot observa avorturi consecutiv febrei.Tratamentul vizează în primul rând prevenirea sau tratarea în cazul apariției a infecțiilor secundare prin antibioterapie. Se poate asocia și terapie prin aerosoli cu antibiotice, mucolitice, expectorante, eventual bronhodilatatoare și/sau corticosteroizi. Tratamentul local constă în spălături și aplicarea de colire nazale și conjunctivale cu decongestionante și antibiotice. De asemenea, se va administra alimentație dietetică, bogată în elemente nutritive și se vor evita hrana rece, frigul și curenții de aer.În imunoprofilaxie, se folosesc vaccinuri vii atenuate sau inactivate. Vaccinarea se începe la 8-9 săptămâni, cu repetare la 4 săptămâni și rapel anual ulterior pentru menținerea imunității.

Ioana Mitran, dr. med. vet.MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Buna ziua! Am luat un motanel dintr- o colonie de pisici, l-am dus la cabinet pentru testari, vaccinare, tehincianul respectiv, l-a vaccinat si a zis ca nu e nevoie de teste pentru ca e sanatos. L-am dus acasa, eu avand in casa inca 6 pisici toate vaccinate si sterilizate. Motanelul in virsta de 8 luni, era vioi,se juca, dar parea ca si cum ar fi infundat in nas, dar nu avea secretii, mai strunuta din cand in cand. Evolutia lui a fost buna, se ingrasa. In schimb, am observat ca pisicile mele au slabit si au inceput sa faca mai moale, si el facea. Dupa 1.5 i-am facut testul FCOV si a iesit pozitiv. Mi-am testat psicile , toate au iesi negativ, doar 3 au auvt contact cu boala. Ce inseamna acest lucru? ce fac in aceasta situatie? Va multumesc! R: Coronavirusul felin este un virus relativ comun în populația felină. Mare parte a infecțiilor sunt subclinice sau se pot manifesta cu simptome gastrointestinale. Particularitatea acestui virus o reprezintă capacitatea de mutație, având drept rezultat apariția peritonitei infecțioase feline. Mutația se poate produce oricând, în medie în primele 6 - 18 luni de la infecție, iar simptomatologia specifică peritonitei infecțioase poate apărea la câteva săptămâni după mutație sau chiar și după câțiva ani. În cazul enteritelor determinate de prezența coronavirusului felin se pot observa episoade acute de vomă și diaree. Uneori aceste manifestări se pot croniciza, apărând episoade frecvente cu vomă și diaree care nu răspund la tratamentele uzuale. Au fost raportate și cazuri rare de manifestări respiratorii cauzate de acest virus. Diagnosticul coronavirozei este dificil. Un rezultat pozitiv al testelor de detecție al anticorpilor specifici indică faptul că animalul respectiv a avut un contact cu virusul la un moment dat în viața acestuia, dar nu poate oferi informații despre o eventuală infecție curentă. De asemenea nu se poate corela cu riscul apariției peritonitei infecțioase și nici nu reprezintă o modalitate de diagnosticare a acesteia. Rezistența virusului în mediu interior este de până la 7 săptămâni și este inactivat de majoritatea produselor de dezinfecție.

 Ioana Mitran, dr. med. vet.MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Buna ziua! Ieri am fost cu pisica la sterilizat (2ani), cand am luat o era agitata, speriata și pupilele dilatate. La 6 ore de la sterilizare a vrut sa manance (i-am dat bobite și carnita fiarta) își cauta și un loc unde sa stea, nu a stat unde ii făcusem culcuș. I am dat antibiotic la 12 ore cum a zis doctorul, astăzi am observat ca are mameloanele umflate și mârâie dacă încerc sa o ating, este normal sa se umfle asa? Va multumesc! R: Umflarea glandelor mamare poate apărea în perioada ciclului de călduri, pe perioada gestaţiei sau pe perioada lactației. Deci, poate fi cauzată de schimbări hormonale sau poate fi vorba de o problemă mai gravă. Hiperplazia mamară este caracterizată de creşterea rapidă a ţesutului mamar. Poate mima cancerul mamar, care are un prognostic grav. Este important să se diferenţieze hiperplazia mamară de cancerul mamar. Hiperplazia mamară apare mai frecvent la animale tinere, nesterilizate şi este rezultatul influenţei progesteronului asupra glandei mamare. La animalele gestante sau cu pseudogestaţie nivelul progesteronului creşte, iar glanda mamară se poate dezvolta. Deşi nu este o afecţiune gravă aceasta crează disconfort şi se poate complica ajungând chiar la ulcere sau infecţii. La femelele nesterilizate calea cea mai bună de tratament şi de prevenire a reapariţiei acestor probleme este sterilizarea. La animalele nesterilizate riscul de apariţie a cancerului mamar este mult crescut faţă de femelele sterilizate. Cu cât femela este sterilizată mai devreme, cel mai bine înainte de primul ciclu de călduri, cu atât scade riscul de apariţie a tumorilor mamare. Orice umflătură prezentă la nivelul glandelor mamare poate indica prezenţa cancerului mamar, de aceea se recomandă ca animalului să i se facă o serie de investigații şi anume analize biochimice de sânge, hemoleucogramă, radiografii, examen citologic, ecografii abdominale etc. După îndepărtarea tumorilor se recomandă efectuarea unui examen morfopatologic. Toate aceste lucruri se stabilesc cu medicul veterinar care va consulta animalul şi va decide paşii următori.

    Elvira Lupoae, dr. med. vet. MAXI PET Bd. Chimiei, nr 2 (zona comerciala, intersectie Bd.Tudor Vladimirescu cu Bd.Chimiei), Iasi Î: Buna ziua! Se poate castra un motan la vârsta de 7 luni? Va multumesc! R: La motani se recomandă ca intervenția chirurgicală să fie realizată în jurul vârstei de un an, atunci când acesta a atins talia de adult. La femele se poate realiza mai devreme, preferabil înaintea apariției primului ciclu de călduri.Se poate face intervenția și în înainte de 1 an, dar acest lucru va fi stabilit de către medicul ce-l va opera. Avantajele castrării :• - pentru marea majoritate a proprietarilor faptul că animalul nu va mai putea avea pui este principalul motiv pentru care optează pentru castrare• --reducerea mirosului şi a comportamentului de marcare a teritoriului cu urină• - reducerea comportamentului agresiv cu alţi motani• - reduce riscul de a contacta o serie de boli cum ar fi leucemia felină, imunodeficienţa felină şi peritonita infecţioasă felină.• - reducerea riscului de suferi diverse accidente. În cazul pisicilor care au acces afară se ------- reduce riscul de fi lovite de maşini, de a fi muşcate de câini etc• - reducerea riscului de apariţie a cancerului, testosteronul fiind principalul factor în declaşarea proceselor tumorale în special cele de la nivel testicular. Cu cât intervenţia este făcută mai devreme cu atât riscul de apariţie a bolii este mai redus, inclusiv pentru bolile prostatei• - reducerea riscului de apariţie a unor tulburări metabolice• - reducerea suprapopulăriiDezavantajele castrării:• -este o intervenţie chirurigicală simplă, însă care totuşi necesită anestezie. Un număr foarte mic de animale au probleme la anestezie sau în timpul recuperării postoperatorii însă, cu ajutorul personalului calificat, cu o supraveghere atentă, riscul se reduce foarte mult, dar nu poate fi eliminat complet. Cu cât animalul este mai tânăr cu atât riscul de a apărea complicaţii este mai mic• - riscul de a lua în greutate. Cu o evidenţă atentă a greutăţii animalului şi cu un management nutriţional potrivit nu este nici un motiv pentru care animalul să ia în greutate după castrare.• - riscul de manifesta obstrucţii uretrale, însă cu o dietă potrivită se poate preveni formarea de cristale în urină. Există diete special create pentru pisici castrate care au rolul de a preveni, pe de o parte, fromarea de cristale în urină şi, pe de altă parte, îngrăşarea.

    Catalin Mazilu, dr. med. vet. MAXI PET Bd. Chimiei, nr. 2 (zona comerciala, intersectie Bd.Tudor Vladimirescu cu Bd.Chimiei), Iasi   Î: Buna ziua! Am un motan siamez de 2 luni si are viermi. ce as putea sa ii dau ca sa ii treaca.  din cate stiu sunt pastile doar pentru pisici mici intre 3 si 6 luni. Va multumesc! R: Paraziţii intestinali întâlniţi la pisică sunt viermii cilindrici (ascarizi şi anchilostome) şi viermii plaţi (tenii). Ascarizii sunt paraziţi intestinali frecvent întâlniţi la câini şi pisici, în special la puii acestora, putând fi observaţi direct în fecalele lor. Se hrănesc cu vitamine, minerale şi alţi nutrienţi din organismul gazdă, provocând iritaţie la nivelul mucoasei intestinale, ducând la apariţia simptomelor de greaţă şi diaree. Boala este transmisă prin intermediul fecalelor, câinii şi pisicile fiind infestaţi după ce ingeră ouăle paraziţilor.Anchilostomele apar la câinii şi pisicile de toate vârstele. Se hrănesc cu sânge, putând provoca o anemie severă ce poate duce chiar la decesul animalului (în special cele tinere). Simptomele bolii (vărsături, greaţă, oboseală, dureri abdominale, diaree) sunt similare cu cele cauzate ascarizi, dar mai severe, iar diareea este adesea negricioasă.Teniile cele mai răspândite sunt de culoare roz-albicioasă, sub forma de benzi, lungimea de câţiva centimetri la 1-2 metri. Se fixează la nivelul intestinului, hrănindu-se cu toate elementele nutritive din alimentele ingerate de animal. Semnele clinice sunt reprezentate de apetit excesiv, urmat de pierderea în greutate sau lipsa poftei de mâncare, dureri abdominale, greaţă, diaree şi uneori fecale cu sânge. Există produse care pot fi administrate la pisici de la vârsta minimă de 3 săptămâni și 0.5 kg (Caniverm), 4 săptămâni și 0.5 kg (Cestal), 6 săptămâni și 1kg (Drontal).

 Georgiana Paraschiv, dr. med. vet.MAXI PET Bd. Chimiei, nr 2 (zona comerciala, intersectie Bd.Tudor Vladimirescu cu Bd.Chimiei), Iasi Î: Buna ziua! Am un motanel persan de 4ani și 5 luni castrat,pe care l-am hrănit cu Royal sterilised hrana uscată și umeda.In urma cu 3 luni am schimbat hrana umeda cu Purina Pro Plan sterilised deoarece avea mai mult sos,iar motanul mănâncă doar sosul nu și carnea.Dupa 3 săptămâni a început să vomite,am mers la veterinar,i-a făcut analize și a dat diagnosticul de disfuncție hepatica.Am urmat tratament cu hepatoprotectoare și hrana Royal hepatic.Dupa 30 de zile,respectiv 60 de zile,medicul veterinar a refăcut analizele și sunt în limite normale.Medicul veterinar mi-a recomandat să-i schimb hrana uscata Royal sterilised,deoarece este indicata doar pentru femele,cu Royal urinary,motanul neavând probleme cu aparatul urinar.Va rog frumos,puteți să-mi indicați o schema de hrănire?Ce părere aveți despre Royal Young male?Menționez că motanul mănâncă și câte o linguriță de iaurt 2%.Este in regula? Va multumesc!R: Motanul poate mânca iaurt în cantitate redusă deoarece acesta conține culturi de bacterii vii ce ajută la digestie, la sistemul imunitar și îi menține sănătatea organismului. Singurul iaurt pe care îl poate consuma este cel natural, simplu, fără alte adaosuri și arome.Royal Urinary Care este o hrană care are rolul de a preveni apariția pietrelor urinare ( urolitiaza) cum ar fi struviții sau oxalații de la nivelul vezicii urinare, a infecțiilor urinare și a bolilor renale.Urina pisicii e predispusă la a forma cristale, în funcție de diverși factori, precum un aport prea mic de lichide și o valoarea nepotrivită de minerale care pot cauza pietre urinare.Royal Young Male este special destinat motanilor castrați cu vârstă de până la 7 ani. Această hrană contribuie la prevenirea formarii de cristale de struviţi oxalat de calciu la nivel urinar. Textura şi forma crochetelor favorizeaza un periaj mecanic al dinţilor care combate placa dentara. Fosfaţii de sodiu chelateaza calciul salivar şi previn formarea de tartru. Are rolul de a preveni îngrăşarea si asigură o mai bună întreținere a masei musculare.Urolitiaza, înseamnă formarea de pietre (calculi sau uroliți) în tractul urinar, la nivelul rinichilor, ureterelor, vezicii urinare. Cel mai frecvent la nivelul vezicii. Calculii apar ca urmare a suprasaturării urinei cu anumite minerale. Factorii favorizanți sunt concentrațiile crescute ale anumitor minerale, modificările pH-ului (acidifiere sau alcalinizare), concetrație crescută a urinei, prezența sau absența unor stimulatori ai formării de cristale.De cele mai multe ori alimentația este cheia menținerii stării de sănătate a tractului urinar. Mâncarea industrială de pisici este aditivată cu metionină care are rolul de a acidifia urina, astfel se reduce riscul apariției struviților. Dezavantajul este însă faptul că a crescut incidența oxalaților de calciu.Trebuie stimulat consumul de apă mai ales pentru pisicile care consumă hrană uscată, menținând tot timpul apă proaspătă, așezând mai multe boluri cu apă, mai ales în zonele frecventate de pisici.Ținând cont de faptul că este motan, urolitiaza spre ex. apare frecvent la aceștia din cauza topografiei (pozitiei anatomice) a uretrei, posibilitatea eliminării nisipului sau pietrelor de dimensiuni mai mari este îngreunată și de cele mai multe ori apar probleme la acest nivel.Vă recomand să încercați varianta de Royal Young Male, dar trecerea la această hrană trebuie să se facă treptat. Hrana nou introdusă trebuie să fie combinată cu vechea hrană pentru a nu apărea anumite probleme digestive, adică inițial vechea hrană în proporție de 70 % și Young Male 30 %, apoi 50%-50% iar la final Young Male 70%. Aceste variaţii le realizaţi pe parcursul a 7 zileHrana se administrează în cantitatea recomandată de producător pe sac în funcție de greutatea corporală.

 Georgiana Paraschiv, dr. med. vet.MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! Am 2 pisici carora le am oferit hrana de la frigider, uneia putin piept de pui fiert, celeilalte putin iaurt. De atunci am observat ca si au pierdut "vocea", adica nu mai pot miorlai, se aude o "haraiala" in gat cand respira si icnesc sa vomite dar nu o fac. Tin sa mentionez faptul ca in aceeasi zi mi au daramat si o floare aloe vera, si cred ca au si mancat din ea. Deci nu stiu exact cauza. Le am dat sa bea apa calduta, putina miere ( am citit ca ajuta), insa fara rezultat. Ma puteti ajuta cu un sfat/tratament? Medicul lor este in concediu si am decis sa va intreb pe dvs inainte de a merge la alt dr. Asta e a3a zi de cand sunt asa. Va multumesc! R: Poate fi vorba de o laringită.Laringita este inflamarea mucoasei laringelui. Poate fi asociată cu tonsilită, traheobronşite, pneumonie, alergii.Se manifestă prin pierderea vocii, greutate la înghiţire, evitarea alimentelor solide, dure, tuse.Diagnosticul îl poate pune doar medicul veterinar care consultă animalul.Puteţi să ţineţi pisicile la loc călduros, să le oferiţi miere cu albastru de metilen şi hrană umedă, călduţă.Foarte multe plante de apartament sunt toxice, multe dintre acestea chiar dacă sunt înghiţite în cantităţi mici. Încercaţi întotdeauna să limitaţi accesul pisicilor sau câinilor la plantele periculoase sau chiar să excludeţi aceste plante din încăperile la care au acces animalele de companie. Sunt destul de rare cazurile în care pisica sau câinele acceptă faptul că nu au voie să muşte din plante, de cele mai multe ori însă, pisicile resimt o deosebită plăcere în a devora frunze sau tulpini de plante. Primele simptome ale intoxicației cu alcaloizi proveniți din plante sunt salivaţie abundentă, dilatarea pupilelor, vomă, diaree, mişcări necontrolate, hiperexcitabilitate etc.Din pacate, majoritatea manoperelor medicale sau administrarea medicamentelor care sa ajute pisicile in acest caz se pot face numai dupa un consult medical.

    Georgiana Paraschiv, dr. med. vet. MAXI PET Bd. Chimiei, nr 2 (zona comerciala, intersectie Bd.Tudor Vladimirescu cu Bd.Chimiei), Iasi Î: Pisica mea in varsta de 2 ani are un strat subtire de tartru la baza dintilor si o respiratie usor mirositoare inca de cand era mica. Exista un spray sau o pasta potrivite pt aceasta problema? Cum le pot aplica daca este usor agresiva?Mentionez ca i-am dat mancare uscata speciala pt astfel de probleme, dar nu am observat nicio imbunatatire!Multumesc anticipat pt raspuns! R: Respiraţia urât mirositoare, numită şi halitoză, este rezultatul dezvoltării bacteriilor din gura animalului sau poate proveni de la nivelul plămânilor sau a tractului digestiv. Respiraţia urât mirositoare persistentă poate indica faptul că animalul are nevoie de o igienă dentară mai bună sau că există o problemă la nivelul organelor interne. Frecvent halitoza apare în cazul unor afecţiuni la nivel dentar sau gingival, unele animale fiind predispuse la apariţia tartrului sau plăcii dentare .Posibile cauze ale halitozei:- Prezența plăcii dentare sau a tartrului; dinţi sparţi, cariaţi sau abcese dentare,periodontita- Tulburări gastrointestinale- Infecţii ale sinusurilor- Boli renale- Ulcere sau tumori bucale- Tulburări metabolice, cum ar fi diabetul- Probleme igienico-dietetice (consumarea de produse alterate, coprofagie etc)- Tonsilita, faringita. Pentru determinarea cauzei exacte a halitozei este nevoie de examinare fizică a animalului şi de efectuarea unor investigaţii paraclinice. Pentru un diagnostic mai precis se utilizează radiografiile dentare, examinarea dentiţiei privind integritatea acesteia, analize biochimice de sânge pentru depistarea tulburărilor la nivelul organelor interne, ecografii etc. Tratamentul variază în funcţie de cauza halitozei. Cum prevenim apariţia respiraţiei urât mirositoare?- Prin controale medicale regulate- Prin verificarea statusului dentiţiei şi cavităţii bucale- Prin oferirea unei hrane de bună calitate, cu digestibilitate ridicată- Prin oferirea de jucării şi recompense care stimulează rosul- Prin periaj frecvent, ideal este zilnic (obligatoriu cu pastă de uz veterinar)- Prin oferirea recompenselor cu rol de a schimba mirosul respiraţiei- Prin utilizarea sprayurilor cu enzime, pentru prevenirea apariţiei plăcii dentare, tartrului. Periajul dentar se face strict cu pastă special creată pentru animale, nu se va utiliza niciodată pastă de uz uman pentru că animalul o va înghiţi inevitabil, iar acesta irită stomacul. Pasta de uz veterinar este special creată pentru a putea fi înghiţită fără a dăuna în vreun fel. Sprayul se pulverizează pe dinții pisicii, câteva pufuri, după care folosiți un șervețel moale și ștergeți zona dentară. Puteți folosi și soluții care se administrează în apa de băut, care ajută la reducerea tartrului și reîmprospătează respirația. Există și un gel antiseptic pe baza de clorhexidină ( Stomodine), ce are un spectru larg de acţiune antibacteriană care combate multiplicarea bacteriilor şi inhibă formarea plăcii dentare. Dacă pisicuța este ușor agresivă, puteți apela la cineva ca să vă ajute să țineți animăluțul. Vă recomand să aplicați sprayul/gelul când toarce, când este mai docilă, când vă jucați cu ea. Orice manevră trebuie să fie făcută cu blandețe, treptat pentru a se obișnui și a nu percepe ce îi faceți ca pe un stres.

 Ioana Mitran, dr. med. vet.MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Pisicuta mea ( british shorthair) est nascuta pe 11.08.2019, are 1 vaccin si face parte din familia nostra de 1 saptamana. Cred ca de la miunat (din cauza scimbarii locuintei) a ragusit foarte tare uneori chiar nu are deloc voce. Cum as putea s-o ajut sa-si recapete vocea? Va multumesc! R: Răgușeala poate fi determinată de mai multe cauze, cum ar fi:1. Iritații sau traumatisme la nivelul laringelui determinate de prezența unui corp străin, hrană sau apă prea rece, ingerarea de substanțe caustice.2. Episoade de vomă incoercibilă.3. Traumatisme la nivelul traheii ce vor provoca modificarea vocii și respirație dificilă (mai ales după efort).4. Boli infecțioase, mai ales cele cantonate la nivelul sistemului respirator.5. Afecțiuni ale sistemului nervos (congenitale sau dobândite de-a lungul vieții).6. Inflamații sau tumori ce pot apărea în zona laringelui sau al traheii.7. Vocalizare excesivă. Rinotraheita este o boală infecto-contagioasă specifică felinelor, cu evoluție obișnuit acută, caracterizată clinic prin febră și tulburări dominant respiratorii, consecutiv afectării căilor respiratorii anterioare, la care se pot asocia conjunctivite și cheratite. Cele mai sensibile sunt în special pisicile de vârstă fragedă, până într-un an. Sursele de infecție sunt reprezentate de animalele bolnave sau cele care au trecut prin boală, dar încă elimină cantități mici de virus prin secrețiile nazale. Se disting două forme ale rinotraheitei feline: 1. Forma simplă caracterizată printr-o simptomatologie dominată de regulă de rinită și conjunctivită, asociate cu strănut, uneori tuse discretă, hipersalivație și putând merge chiar până la hipertermie, abatere, anorexie. La unele pisici se constată laringotraheită însoțită de răgușeală, cu pierderea parțială a vocii. În majoritatea cazurilor animalele se vindecă în 10-15 zile. 2. Forma complicată, întâlnită la circa 10% din cazuri, se exprimă prin conjunctivite bilaterale, cheratite, ulcere corneene, ulcere linguale și faringiene, ulcere cutanate și chiar pneumonie și/sau bronhopneumonie la pisicile sub 4 luni. Această formă durează săptămâni sau luni de zile și se sfârsește prin vindecare (cu sau fără unele sechele în funcție de rezistența animalului) sau prin moarte (la animalele subnutrite, dehidratate și la care apar suprainfectările cu diverși germeni ori cu FIV - virusul imunodeficienței feline). La animalele peste 6 luni evoluția este în general mai ușoară sau chiar subclinică, putând trece neobservată. În anumite cazuri se pot observa avorturi consecutiv febrei. Pentru stabilirea cauzei ce a dus la apariția simptomelor observate de dumneavoastră sunt necesare teste și examene complementare realizate în cadrul unei clinici veterinare, precum:- hemoleucogramă și examen biochimic al sângelui- ecografii și radiografii- endoscopie și rinoscopie- alte teste și examene complementare. Tratamentul, în funcție de cauza identificată, poate fi reprezentat de: antibioterapie sistemică, terapie prin aerosoli cu antibiotice, mucolitice, expectorante, eventual bronhodilatatoare și/sau corticosteroizi. Local, în funcție de cantitatea de secreții prezentă, se pot utiliza spălături și aplicarea de colire nazale și conjunctivale cu decongestionante și antibiotice. De asemenea, se va administra alimentație dietetică, bogată în elemente nutritive și se vor evita hrana rece, frigul și curenții de aer. Produsul Tusifug, disponibil în magazinele noastre, prin componentele sale acţionează asupra bronhiilor provocând decongestionarea acestora, dilatarea şi relaxarea musculaturii netede. De asemenea, are un efect emolient şi mucolitic producând liza mucozităţilor aflate pe căile respiratorii. Datorită alcaloizilor prezenţi în valeriană are un efect sedativ pentru calmarea tusei. Este recomandat ca adjuvant în afecţiuni respiratorii (bronşite, pneumonii, bronhopneumonii) ca bronhodilatator, expectorant şi sedativ, la câini şi pisici. De asemenea, se recomandă ca adjuvant în terapia cu antibiotice la câini și pisici, pentru refacerea sistemului respirator.

Ioana Mitran, dr. med. vet.MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Buna ziua! Am luat un motanel dintr- o colonie de pisici, l-am dus la cabinet pentru testari, vaccinare, tehincianul respectiv, l-a vaccinat si a zis ca nu e nevoie de teste pentru ca e sanatos. L-am dus acasa, eu avand in casa inca 6 pisici toate vaccinate si sterilizate. Motanelul in virsta de 8 luni, era vioi,se juca, dar parea ca si cum ar fi infundat in nas, dar nu avea secretii, mai strunuta din cand in cand. Evolutia lui a fost buna, se ingrasa. In schimb, am observat ca pisicile mele au slabit si au inceput sa faca mai moale, si el facea. Dupa 1.5 i-am facut testul FCOV si a iesit pozitiv. Mi-am testat psicile , toate au iesi negativ, doar 3 au auvt contact cu boala. Ce inseamna acest lucru? ce fac in aceasta situatie? Va multumesc! R: Coronavirusul felin este un virus relativ comun în populația felină. Mare parte a infecțiilor sunt subclinice sau se pot manifesta cu simptome gastrointestinale. Particularitatea acestui virus o reprezintă capacitatea de mutație, având drept rezultat apariția peritonitei infecțioase feline. Mutația se poate produce oricând, în medie în primele 6 - 18 luni de la infecție, iar simptomatologia specifică peritonitei infecțioase poate apărea la câteva săptămâni după mutație sau chiar și după câțiva ani. În cazul enteritelor determinate de prezența coronavirusului felin se pot observa episoade acute de vomă și diaree. Uneori aceste manifestări se pot croniciza, apărând episoade frecvente cu vomă și diaree care nu răspund la tratamentele uzuale. Au fost raportate și cazuri rare de manifestări respiratorii cauzate de acest virus. Diagnosticul coronavirozei este dificil. Un rezultat pozitiv al testelor de detecție al anticorpilor specifici indică faptul că animalul respectiv a avut un contact cu virusul la un moment dat în viața acestuia, dar nu poate oferi informații despre o eventuală infecție curentă. De asemenea nu se poate corela cu riscul apariției peritonitei infecțioase și nici nu reprezintă o modalitate de diagnosticare a acesteia. Rezistența virusului în mediu interior este de până la 7 săptămâni și este inactivat de majoritatea produselor de dezinfecție.

 Ioana Mitran, dr. med. vet.MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Buna ziua! Am un motănel de 9 ani și jumătate. A slăbit jumătate de kilogram în decurs de 4 luni, în condițiile în care pisicuța a făcut insulină 2 luni și de aceea le-am dat bobițe de regim: satiety și weight control. Pisicuța nu mai face insulină, am revenit la hrană normală, motănelul mănâncă bine, însă nu pune deloc pe el, ba pare să se subțieze în continuare. Ultima glicemie din toamnă era de 130. Analiza de hipertiroidism a ieșit normal. Care ar fi cauzele posibile și ce să fac? Va multumesc! R: Slăbirea bruscă și/sau progresivă poate avea o multitudine de cauze, printre care amintim:• anxietatea, stresul sau depresia - pisicile aflate sub stres psihologic pot prezenta o scădere a apetitului care poate merge până la anorexie. Anorexia este o afecțiune foarte gravă, mai ales în cazul pisicilor, care poate duce la apariția lipidozei hepatice care, lăsată netratată, poate duce la decesul animalului.• Evoluția unui proces tumoral malign (cancer)• Diabetul - alte simptome ce pot fi observate sunt: polidipsie, poliurie, dezvoltarea frecventă a infecțiilor urinare, halitoză dulceagă• Peritonita infecțioasă felină - boală virală, animalele pot prezenta febră ce nu răspunde la antibioterapie• Probleme gastrointestinale - boală intestinală inflamatorie, alergii sau intoleranțe alimentare, infecții etc• Parazitismul intestinal• Insuficiența renală sau la nivelul altui aparat/organ• Hipertiroidism - poate cauza și polidipsie, poliurie, vomă, diaree, probleme cardiace• Probleme la nivel bucal - durerea la acest nivel poate determina pisica să consume mai puțină hrană și, consecutiv să slăbească. Pierderea în greutate este întâlnită relativ în mod curent în cazul pisicilor în vârstă. În majoritatea cazurilor este consecința unei probleme de sănătate, dar în multe situații nu sunt observate clinic semne evidente de boală și analizele și testele de rutină nu identifică o problemă. Deși nivelul de energie al pisicilor rămâne constant pe parcursul anilor (spre deosebire de câini și oameni care tind să devină mai sedentari), s-a observat o scădere a digestibilității proteinelor și grăsimilor la pisicile senioare. Principalele afecțiuni care determină pierdere în greutate la pisicile senioare sunt:- cauze nonpatologice: stres, schimbări în mediu sau ale dietei, activitate fizică accentuată- cauze patologice: boli cardiace, boli respiratorii, boală renală cronică, diabet, hipertiroidism, boala inflamatorie idiopatică intestinală, insuficiență pancreatică endocrină, probleme dentare, colangiohepatită, limfom sau alte neoplazii. Majoritatea acestora pot fi suspectate pe baza unui examen clinic și a unui set de analize de rutină. Uneori însă, pot fi necesare teste și examene suplimentare: parametrii tiroidieni și alți hormoni, dozări ale vitaminelor și mineralelor, radiografii dentare, tranzit baritat, ecografii, endoscopii, biopsii etc. În general, în cazul pisicilor senioare (în cazul cărora s-a demonstrat că nu prezintă alte afecțiuni) s-a observat că dieta oferită este cea mai importantă pentru menținerea unui greutăți corporale și a unui tonus muscular corespunzător. O dietă controlată, completă și echilibrată, suplimentată cu antioxidanți (în special, vitamina E și caroteni), un amestec de acizi grași nesaturați n-3 și n-6, prebiotice și probiotice a fost asociată cu o reducere a pierderii în greutate și cu o creștere a longevității. Pentru identificarea unei diete corespunzătoare vor fi necesare perioade de testare de 2 - 6 săptămâni. În principiu se recomandă o dietă care să conțină o sursă de proteină nouă și un conținut mai redus de grăsimi, dar fiecare pisică este unică astfel că poate fi necesară testarea mai multor combinații pentru a o identifica pe cea propice.

   Calistru Raluca, dr. med. vet. MAXI PET Bd. Chimiei, nr 2 (zona comerciala, intersectie Bd.Tudor Vladimirescu cu Bd.Chimiei), Iasi Î: Bună ziua. Am o pisică (nu este de rasă) acum are pisici, încă alăptează. Aș dori să știu când ar fi cel mai bine dacă am opta pentru sterilizare. Mulțumesc.  R:  Pisicile pot fi sterilizate imediat după ce nu mai alăptează puii. Sterilizarea duce la întreruperea furnizării hormonilor ce determină glandele mamare să producă laptele, așadar cantitatea de lapte produsă va scădea progresiv până la o cantitate insuficientă pentru a hrăni pisoii, iar apoi va înceta, caz în care, în funcție de vârstă, va trebui să îi hrăniți cu lapte praf destinat puilor de pisică sau să îi înțărcați. În ceea ce privește puii, aceștia pot fi castrați chiar înainte de primul ciclu ( în cazul femelelor) sau după încheierea dezvoltării corporale ( în cazul masculilor). Aceste puncte de reper variază de la o rasă de pisică la alta. Sterilizarea timpurie a masculilor duce la dezvoltarea incompletă sau la nedezvoltarea caracterelor masculine specifice, deoarece hormonii secretați de testicule contribuie la manifestarea lor. Castrarea pisicilor aduce beneficii precum reducerea comportamentului agresiv, marcarea teritoriului cu urină, comportament neplăcut în special în cazul pisicilor care stau în casă, dispariția  simptomelor atunci când sunt în apropiere pisici în călduri, reducerea riscului de a manifesta anumite boli etc. Agresiunea teritorială se poate dezvolta față de alte pisici, câini sau chiar oameni pentru apărarea teritoriului prestabilit. Există și o motivație medicală foarte importantă care pledează pentru alegerea acestei intervenții. Sterilizarea la pisici, mai ales dacă este făcută la o vârstă tânără, previne apariția complicațiilor la nivel genitourinar.  Aceste complicații se manifestă prin colecții uterine (piometrul), neoformațiuni de tip canceros la nivelul ovarelor și uterului, fibroame uterine, cancere mamare, hiperplazii ale prostatei (chistice sau tumorale), cancerul testicular etc. Pisicile castrate/sterilizate, atât masculii cât și femelele, sunt mai calme, mai docile și mai sociabile. Agresivitatea și teritorialitatea pisicilor se reduce semnificativ. Pentru a tempera comportamentul agresiv al pisicii dvs, puteți să îi administrați hrană specială cu proprietăți pentru controlul stresului.

    Georgiana Paraschiv, dr. med. vet. MAXI PET Bd. Chimiei, nr 2 (zona comerciala, intersectie Bd.Tudor Vladimirescu cu Bd.Chimiei), Iasi Î: Bună seara ,am o pisicuta de doua luni si jumatate și am constatat ca are purici ,ce sfat îmi dați , ce pot folosi pt deparazitare ,mentionez ca mi-a fost adusa de copii dar înainte de asta au fost la medic cu ea dar fiind prea mica nu a putut sa-I facă nimic, i-a recomandat o pastila pe care am administrat-o după ce a ajuns la 1kg (jumatate)-dupa 7 zile cealaltă jumătate. Va multumesc! R: Pastilele pe care le-ați administrat sunt de deparazitare internă, împotriva viermilor intestinali.Produsele antiparazitare existente pe piață nu înlătură decât paraziții adulți și anumite stadii larvare (ouăle acestora având un înveliș foarte rezistent), iar din acest motiv trebuie să îi faceți repetare după 10-14 zile, substanța antiparazitară va elimina și adulții apăruți în urma evoluției din stadiul de larvar. După care se va face regulat, pe toată perioada vieții la intervale de 3-4 luni.Pentru deparazitarea externă există mai multe tipuri de produse:• șampoane antiparazitare din plante, care au efect repelent (alungă paraziții prezenți și împiedică alți paraziți să se urce pe animal) sau șampoane antiparazitare pe bază de substanțe de sinteză cu efect paraziticid (omoară paraziții prezenți pe animal);• pudre pe bază de plante (acționează doar asupra puricilor), pudre antiparazitare pe bază de substanțe de sinteză (acționează asupra puricilor și căpușelor);• pipete (spot-on) cu efect imediat care acționează asupra puricilor, căpușelor, păduchilor (Frontline, Fyprist, Parakill, Pet Spot, Advantage) cu aplicare la nivelul pielii în zona cefei. Pipetele au o eficiență de 28-30 zile.• zgărzi impregnate cu substanțe antiparazitare de sinteză, care acționează pe purici, căpușe, păduchi (Bolfo, Pess, Foresto), zgărzi impregnate cu ulei de Neem - au doar efect repelent. Zgărzile au durată de acțiune cuprinsă între 3-8 luni, protecția începând la 2-3 zile după ce sunt aplicate la gâtul animalului;• spray antiparazitar din plante, cu efect repelent sau spray pe bază de substanțe de sinteză, cu efect paraziticid. Spray-urile au efect imediat și oferă protecție antiparazitară 7-15 zile.Pentru a avea rezultate în lupta cu paraziţii externi se recomandă alternarea produselor de deparazitare externă (să nu folosiți mereu același produs) și aplicarea să se realizeze periodic. De asemenea, este important să nu îi faceţi baie animalului 2 – 3 zile înainte sau după aplicarea pipetelor. Foarte importantă este și deparazitarea mediului în care trăiește animalul. Aceasta se poate face prin soluții care se diluează în apă și se pulverizează la interval de două săptămâni.Pipetele pentru aplicare spot-on se pot utiliza după vârsta de 2 luni, iar zgărzile impregnate cu substanțe ce omoară paraziții se pot utiliza după vârsta de 3 luni. Șampoanele, pudrele, precum și produsele pe bază de plante pot fi utilizate și la animalele de vârstă mai mică.

    Ioana Strungaru, dr. med. vet. MAXI PET Bd. Chimiei, nr 2 (zona comerciala, intersectie Bd.Tudor Vladimirescu cu Bd.Chimiei), Iasi  Î: Buna ziua!Asadar, am un motan de 8 ani, tonkinez cred. Primele semne de diabet (sete, urinari dese, slabire) au aparut prin februarie dar diagnosticul dateaza cam de o luna. Nu i-am administrat inca insulina, sperând sa se amelioreze din dieta (ii dau numai hrana Diabetic si uneori gratar din piept pui) dar si fiindca plecam in perioada asta de acasa si n-am vrea sa-i întrerupem tratamentul. A avut valori glicemice saptamanale 370,400,350,500 etc. Se streseaza foarte rau când il pun in cusca si-l duc la doctor asa ca as vrea sa-i fac teste de glicemie acasa, in conditiile in care are urechile slab vascularizate iar doctorul il ciupeste de 2-3 ori ca sa-i poata lua o mostra de sange. As vrea sa-mi spuneti, daca se poate, sangele recoltat din lăbute este potrivit pt a obtine o glicemie corectă? (unii spun ca numai sangele prelevat din capilarele urechii este potrivit pt o glicemie corecta dar mie mi-ar fi foarte greu sa-l chinui asa de mult si in mod repetat). Si as mai intreba daca glucometrul uman este compatibil pt testarea pisicilor si daca apar erori privind valoarea glicemiei? Va multumesc! R: Diabetul zaharat una dintre cele mai comune endocrinopatii întâlnite la pisici. Acesta este cauzat de un grup de factori care rezultă dintr-un deficit relativ sau absolut de insulină.Există 3 tipuri de diabet zahar și anume :• Tipul 1 cauzat de un atac imun asupra celulelor beta insulare pancreatice;• Tipul 2 rezultă dintr-o secreție insuficientă de insulină, rezistență periferică la acțiunea insulinei și creștere a producției hepatice de glucoză;• Tipul 3 cunoscut ca și diabet zahart secundar, rezultat din disfuncția celulelor beta.Semnele primare ale diabetului sunt:- urinări frecvente;- consumul unor cantități mari de apă;- creșterea apetitului;- o pierdere în greutate inexplicabilă; Tratamentul constă într-o serie de măsuri cum ar fi scăderea în greutate, modificarea dietei, administrarea de insulin[. Dacă semnele de diabet zaharat se pot rezolva prin modificarea dietei la pisicile obeze, majoritatea pisicilor au nevoie de intervenție medicamentoasă. Majoritatea necesită insulină cel puțin în stadiul incipient.Dietele cu un conținut ridicat de fibre pot ajuta la scăderea absorbției glucozei. Atunci când hrana conține carbohidrați, aceștia ar trebui să fie sub formă de carbohidrați complecși și nu de zaharuri simple. Profilul dietei recomandate diferă în funcție de condiția fizică a animalului, iar în unele cazuri pisica se poate confrunta și cu alte afecțiuni concurente. Deficiența de insulină duce la hiperglicemie și glicozurie. Prezența glucozei în urină duce la eliminarea unor cantități mari de urină și în consecință la deshidratare și consum ridicat de apă. Inițial, pisicile prezintă un apetit crescut, dar cu timpul acesta scade.La testele de laborator se găsește o glicemie ridicată și glucozurie. În cazurile mai avansate se întâlnește letargia, pierderea apetitului, voma, deshidratarea, slăbire și chiar coma. De asemenea, poate apărea și cataracta. Diabetul este o boală care afectează toate organele.Cetoacidoza este o condiție asociată cu hiperglicemia severă, în care cetonele se acumulează în sânge. Diabetul cetoacidozic poate fi recunoscut prin prezența slăbiciunii, vomei, respirație accelerată și mirosul de „acetonă”. Este o afecțiune care poate pune viața animalului în pericol.Tratamentul diabetului se face prin control dietetic și prin administrarea zilnică a insulinei.Doza de insulină nu se poate stabili doar pe baza greutății animalului, deoarece gradul de insuficiență pancreatică variază de la animal la animal. Doza de insulină trebuie stabilită pentru fiecare animal.La valorile glicemice indicate de dvs. se impune administrarea insulinei.Se recomandă așadar internarea animăluțului pentru efectuarea curbei glicemice. Aceasta se efectuează prin măsurarea nivelurilor de glucoză pe o perioadă de 12 ore până la 24 de ore. Când se începe tratamentul, se recomandă inițial o doză redusă de insulină și trimiterea pisicii acasă pentru o săptămână. Acest lucru este necesar deoarece este nevoie de 3-4 zile până când homeostazia glucozei se adaptează după începerea sau modificarea dozei de insulină. Orice schimbare a dozei de insulină trebuie să se bazeze pe efecte recurente, nu doar pe o singură determinare de urină (sânge).Totodată cel mai potivit loc de elecție pentru recoltarea sângelui este vena auriculară. Aceasta tehnică este cea mai bună atunci când se realizează o singură determinare a glucozei din sânge, dar și atunci când se realizează o curbă a glucozei din sânge. Această tehnică se poate efectua la clinică, dar și acasă de către proprietar atunci când acesta este instruit pentru a face determinarea.Pronosticul pentru orice pisică cu diabet zaharat este imprevizbil. Acesta depinde de angajamentul proprietarului, de prezența afecțiunilor concomitente și de ușurința realizării controlului glicemic.În cazul în care nu doriți să stresați pisica, vă recomandăm să căutați un medic veterinar dispus să se deplaseze la domiciliu în vederea efectuării tratamentului corespunzător.