Întreabă Veterinarul!

Gabriel Cernica, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Am si eu un motan persan in varsta de 2 ani jumatate  castrat, care dupa castrare a mai slabit! Ar trebui sa ii dau ceva vitamine? Are 4 kg! Mananca purina pro plan pentru sterile! Ar trebui sa ii schimb mancarea? R: Castrarea motanilor aduce beneficii precum reducerea comportamentului agresiv, marcarea teritoriului cu urină, comportament neplăcut în special în cazul pisicilor care stau în casă, dispariţia simptomelor atunci când sunt în apropiere pisici în călduri, reducerea riscului de a manifesta anumite boli (adenom perianal, hernie perineală) etc. Mulţi proprietari se tem că după operaţie animalele se vor îngrăşa, dar având grijă la tipul de hrană oferit, la cantitatea de hrană pentru a se evita supraalimentarea şi asigurându-ne că animalele fac suficientă mişcare, putem evita apariţia acestei probleme. În urma operației de sterilizare/castrare, metabolismul poate fi mai lent iar apetitul mai ridicat şi din această cauză animalul să ia în greutate. Cu o atenţie sporită din partea proprietarilor şi cu menţinerea unei evidenţe a greutăţii animalului, se pot evita situaţiile când animalul se îngraşă după castrare. Animalul atinge greutatea ideală pentru rasa lui în jurul vârstei de un an şi această greutate ar trebui menţinută pe parcursul întregii vieţi. Criteriile care trebuie respectate în cazul alegerii hranei după intervenţia chirurgicală sunt: - conţinut scăzut de calorii şi un aport mai mare de fibre. Este încurajată senzaţia de saţietate, astfel scăzând tentația animalului de a consuma hrană în exces. În cazul pisicilor cu tendința de îngrașare se recomandă utilizarea hranei ce nu are un conținut mai mare de 10 % grăsimi. - să aibă ca scop prevenirea formării calculilor urinari. Predispoziția de a forma calculi urinari este mai mare la animalele obeze, sedentare. - să aibă un nivel bun de palatabilitate. Pierderea bruscă în greutate nu este recomandată doarece poate duce la degenerare hepatică, de aceea hrana, chiar şi cu un conținut scăzut în grăsimi, să fie palatabilă. În cazul pisicilor castrate se recomandă o hrană specială pentru starea fiziologică a animalului şi vârsta acestuia. Există pe piaţă mâncăruri speciale pentru această categorie de animale care au rolul de a preveni îngrăşarea, formarea de cristale în urină, care menţin masa musculară. Exemple de hrană specială pentru motanul castrat ar fi: Carnilove Sterilised, Brit Care Sterilised, Royal Canin Young Male/Female pentru pisici castrate mai mici de 7 ani, Mature Neutered pentru pisici cu vârste între 7 şi 10 ani, Senior Neutered pentru pisici mai mari de 10 ani şi Hill's Young Neutered pentru pisici tinere castrate, Hill's Mature Neutered pentru pisici mai mari de 7 ani, Purina Pro-Plan - Sterilised.Hrana pe care i-o oferiți conține deja vitamine, iar în contextul modificărilor hormonale post-castrare, nu este indicat să administrați vitamine suplimentare, decât dacă motanul refuză hrana. De asemenea, puteți să îi schimbați hrana cu una cu un conținut mai mare în proteină, pentru refacerea masei musculare: CARNILOVE Sterilised Hrană fără cereale pentru pisici cu Miel şi Mistreţ

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Detin un motan din rasa British Shorthair Blue in varsta de 5 luni. Pana in prezent l am hranit cu Royal Canin varianta British Shorthair Kitten FBN din pachetul 'kit de intretinere BSH'. La recomandarea medicului vet. am incercat sa-i schimb mancare cu ProPlan si Hills. Am respectat procedura cu amestecatul hranei in 1/3 2/3 etc insa de ProPlan nu s-a atins deloc deloc iar de la Hills manca cam 10gr. toata ziua(cred ca de foame mai mult). Acum am revenit la royal ca facea foamea.  Ce alte metode sa folosesc pentru a trece mai usor la o hrana uscata super-premium gen Hills, Taste of the wild? R: Royal Canin se încadrează în gama de mâncare superpremium alături de care găsiți în magazinul nostru și Brit Care, Carnilove, Oasy, Hill's, Purina Pro Plan și Affinity Advance. Toate aceste tipuri de hrană asigură tot necesarul de nutriente necesare unei pisici. Pentru orice schimbare se recomandă a se face o trecere treptată cu amestecarea hranei vechi cu cea nouă. Este posibil ca pisica dumneavoastră să nu fie atrasă de mirosul și gustul mâncării de la Pro Plan și Hill's. Puteți să combinați mâncarea uscată cu cea umedă pentru a o face mai atractivă sau să încercați cu alte game de mâncare superpremium.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î:Buna ziua! Am o pisicuta in varsta de 7 luni , rasa British Shorthair -blue. Inca din momentul in care am luat-o acasa de la mama ei ii curgea un ochisor.Doamna de la care am luat-o o dusese deja la un medic veterinar in Bucuresti,iar medicul respectiv i-a recomandata administrarea de Gentocin. Am urmat tratamentul cu Gentocin dar nu am vazut vreo ameliorare,ba mai mult a inceput sa-i curga si celalalt ochisor.Am mers din nou la un medic si mi-a recomandat sa-i administrez Tobradex(de la farmacia umana).I-am administrat 14 zile asa cum imi recomandase medicul,a avut o scurta perioada in care a fost un pic mai bine,acum din nou ii curg ochisorii,e vorba de lacrimi,deci nu are infectie sau altceva.E posibil sa fie o alergie ceva?Ce ma sfatuiti sa fac?Va multumesc!O zi buna!Cu respect,Geru Angelica! R: În cazul animalelor sănătoase secreția lacrimală normală se drenează prin canalele lacrimale. Lacrimarea excesivă poată denumirea de epiforă și se definește drept un exces de secreție lacrimală care nu se drenează prin canalele lacrimale și se scurge pe fața animalului. Epifora poate fi cauzată de o iritație la nivel ocular sau de o problemă la nivelul canalelor lacrimale (obstrucții) care împiedică drenarea secreției lacrimale. Iritația oculară cauzează o creștere a cantității de lacrimi produse, organismul încercând în acest fel să „curețe” locul și să elimine agentul iritant. Ochii pot fi iritați de pătrunderea unui corp străin sub pleoape, dar și de agenți patogeni (bacterii, viruși). De asemenea, există situații în care pleoapele prezintă o dezvoltare anormală și astfel se produce o iritație continuă a ochilor. Astfel, este posibil ca pleoapa pisicii să fie întoarsă spre interior (afecțiune ce poartă numele de entropion) sau spre exterior (afecțiune denumită ectropion). Mai pot exista fire mici de păr care cresc pe interiorul pleoapei și care zgârie corneea. În toate aceste cazuri în care se înregistrează iritație oculară pisica va manifesta și semne vizibile de disconfort și/sau durere, asociate cu alte semne (prurit, conjuctivită, lipsa poftei de mâncare, letargie, frebră etc), în funcție de natura și gravitatea afecțiunii. Pentru determinarea cauzei iritației oculare se va realiza un consult general și oftalmologic amănunțit. Se poate realiza și o analiză a secreției oculare în cazul în care se suspectează prezența unei infecții bacteriene pentru idenficarea antibioticului la care este sensibil agentul patogen respectiv. În cazul în care iritația este datorată unei modificări la nivelul pleoapei, atunci se va interveni pe cale chirurgicală pentru corectarea problemei. În cazul în care pisica nu se manifestă ca și când ar fi deranjată de ceva în zona oculară, este posibil să fie vorba de o drenare defecutoasă a secrețiilor lacrimale. În general, drenarea defectuoasă a lcarimilor este cauzată de o obstrcuție pe traseul canalului lacrimal. La pisicile brahicefalice (cu botul turtit, cum sunt persanele) lacrimarea excesivă este datorată conformației specifice a capului care împiedică colectarea normală a secreției lacrimale, aceasta scurgându-se pe lângă nas. Această situație nu necesită un tratament, fiind o particularitate a rasei, dar pentru a evita aspectul neplăcut cât și eventualele infecții ce pot apărea se recomandă curățarea frecventă a ochilor. Obstrucțiile pot apărea și consecutiv unei infecții din trecut care, în perioada de manifestare a bolii, indiferent de tratament, au cauzat închiderea canalelor lacrimale sau au „înfundat” orificiile colectoare. În aceste situații, canalele lacrimale pot fi desfundate de către medicul veterinar. De asemenea, este posibil ca orificiile lacrimale să fie închise din naștere, situație în care se va interveni pe cale chirurgicală.

Alina Voicescu, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î:Buna ziua, Am un motan persan de 2 ani si jumatate si de jumatate de an ma confrunt cu o problema foarte urata, urineaza peste tot in casa. Din momentul in care a fost castrat au aparut aceste probleme. Acum o luna am fost la medic si i s-a facut o injectie cu hormoni. Dar continua sa faca peste tot, chiar si in pat langa mine. As dori sa va intreb daca exista vreo posibilitate sa isi revina si ce ar trebui sa fac in acest sens. Va multumesc antcipat! Cu deosebita stima, Oana Jianu R: Pisicile, atât masculii cât și femelele pot avea acest obicei de a marca teritoriul. Cauzele pot fi multiple. Marcarea teritoriului cu urină poate fi asociată cu stresul sau poate fi o manifestare a teritorialismului pisicilor. Problema este mai frecventă în locurile cu mai multe pisici. Marcarea cu urină este un sistem de comunicare între pisici. Urina pisicilor conține feromoni, substanțe chimice care le transmit pisicilor anumite mesaje. Stropirea cu urină este o manifestare care se întâlnește mai frecvent la pisici în perioada de împerechere. Masculii marchează cu urină pentru a le transmite celorlalți masculi care sunt limitele și acesta este terioriul lui.Pisicile nu își rezolvă conflictele prin luptă directă, cel mai frevent își transmit mesaje, o cale fiind stropirea cu urină. Dacă pisica a fost învățată să folosească litiera dar totuși urinează în alte locuri sau marchează este posibil să fie și o altă problemă cu ea. De exemplu este posibil să nu agreeze locul unde este pusă litiera, sau litiera în sine, nisipul. De asemenea, dacă împarte litiera cu o altă pisica este posibil să fie o problemă pentru ea. Se recomandă ca numărul litierelor din casă să fie egal cu numărul pisicilor plus una. Stropirea locurilor din apropierea ușilor sau ferestrelor poate fi un semnal că este o pisică afară. Probabilitatea apariției marcării teritoriului este proporțională cu numărul pisicilor din casă. Stresul poate fi un factor important în apariția stropirii cu urină, atunci când confortul pisicii este perturbat apare stresul, care poate duce la stropirea cu urină. Este foarte important să se descopere care sunt factorii declașatori. Incercați să analizați următoarele probleme pentru a descoperi un potențial factor stresant :• Dacă ati schimbat ceva în mediul pisicii. Dacă a apărut un membru nou sau a plecat un membru din familie, dacă a apărut un nou animal în casă, a apărut un obiect nou în casă , a fost scos un obiect etc.• Dacă sunt pisici care vin de la vecini în curtea dumneavoastră și au conflicte cu pisicile dumneavoastră. Conflictul cu alte pisici este factorul cel mai important în declanșarea marcării teritoriale. Conflictul poate fi cu o pisică din casă sau cu o pisică pe care o vede afară.• Dacă s-a schimbat ceva în rutina pisicii.• Dacă a avut vreo problemă de sănătate?• Dacă aţi schimbat litiera sau marca nisipului din litieră? E ceva în legătură cu litiera care ar putea fi o problemă pentru pisică (mărimea acesteia, nu este curățată frecvent, locul unde este amplasată litiera este neplăcut. Marcarea teritoriului se întâlnește atât la femele, cât și la masculi, sterilizați sau nesterilizați. Stropirea cu urină poate apărea și dacă pisica are o problemă fizică, cum ar fi :• probleme hepatice• hipertiroidism• diabet• cistite• leucemia felină• vârsta înaintată• tratamente medicamentoase recente Primul pas în remedierea problemei este identificarea cauzei. Trebuie eliminate cauzele medicale. Apoi trebuie analizat fiecare aspect din viața pisicii care poate duce la acest comportament. Un produs care poate oferi o soluție în cazul comportamentelor nedorite, asociate stresului este Feliway. Este un produs cu feromoni care conferă o stare de liniște animalului. Se pot pulveriza zonele unde pisica marchează terioriul sau se poate folosi și sub formă de difuzor electric. O altă variantă sunt produsele repelente mecanice cu senzor de mișcare. Acestea pot simți mișcare atunci când pisica se duce să marcheze și elibearează un spray inofensiv care v-a îndepărta pisica de acele locuri. Îndepăratea mirosului este importantă, deoarece, mirosul poate declanșa apariția unei noi manifestări. Puteți utiliza un detergent de rufe care conține enzime pentru a spăla locurile respective, apoi sropiți cu soluție cu oțet. Medicamente anxiolitice pentru pisicile care marchează terioriul pot fi recomandate de medicul veterinar curant. Efectul advers al medicamentelor este schimbarea personalității animalului. Este indicat mai întâi să încercați toate varinatele posibile de corectare iar în ulrimă instanță să se opteze pentru aceste medicamente.

Alina Voicescu, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î:Buna ziua, Am si eu o intrebare, am o pisicuta in varsta de 5 luni si i se tot rup mustatile si nu stiu daca e din lipsa de vitamine sau daca e normal.Puteti sa ma ajutati cu niste sfaturi? Va multumesc! R: Mustatile sunt de 2 ori mai subtiri decat firele de par de pe restul corpului. Sunt in numar de 12 perechi dispuse de o parte si alta a nasului. Radacinile sunt ancorate mai profund decat cele ale firului de par obisnuit, intr-o zona cu tesut foarte bogat in nervi si vase de sange.  Mustatile au un rol deosebit de important in perceptia pisicii asupra terenului pe care se deplaseaza. Sunt atat de sensibile incat pot detecta si cele mai fine modificari in miscarea curentilor de aer. Curentii de aer dintr-o incapere isi schimba directiile si intensitatea in apropierea obiectelor din acel loc. Mustatile pisicii detecteaza aceste aspecte si ii permite felinei sa identifice cu exactitate pozitia si forma fiecarui lucru. Fara musteti pisicile ar fi dezorientate si s-ar lovi de obiecte, mai ales noaptea.Mustatile se pot rupe sau pot cadea, insa cresc altele inapoi undeva la 3-4 saptamani. In cazul in care se rup foarte des, puteti administra vitamine pentru pisici Pet phos pelage,Canvit Biotin - sunt produse speciale pentru blana si par. Ca si mod de adminstrare se recomanda 20 de zile cu 10 pauza, in fiecare luna, timp de 3-4 luni.In cazul in care problema persista va recomand un control la medicul veterinar curant, pentru a exclude o eventuala alergie la nivelul pieli.

Alina Voicescu, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Am o pisica de 3 luni ce îi dau sa manance? R:  In cadrul magazinul Maxi Pet gama este destul de larga pentru pisici. Mancarea se imparte in hrana economica, premium si superpremium. La varsta de 3 luni se administreaza hrana pentru kitten sau junior, pana la varsta de 1 an. Exista varianta umeda(conserva sau plic) si uscata.Ca si mancare uscata super premium va pot recomanda: Brit, Carnilove, Oasy, Royal Canin, Hill’s, Advance.https://www.maxi-pet.ro/Proizvodi.aspx?filters=3022b9ee-b0fc-438d-b28e-0253361de8cc|44c14dfc-2365-40f0-8d5f-c005fc37d9a7|346063aa-bf8b-4ea3-b339-58Nu se recomanda sa se amestece produsele, ci trecerea de la o hrana la alta sa se faca treptat in decurs de 7-10 zile, pentru a preveni eventualele probleme digestive.

Gabriel Cernica, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua, Parintii mei au un motan birmanez de 9 ani, castrat. De la aproximativ 6 ani, in fiecare an, iarna, incepea sa tuseasca. De fircare data veterinarul ii administra 5 zile de antibiotic injectabil. De vreo 2 ani, insa, episoadele de repeta de minim 3 ori pe an. Are efect tratamentul cu antibiotic, dar doar pe termen scurt. Problema e ca stau intr-un oras mic, unde este un singur veterinar. Care recunoaste ca mai mult de atat nu are ce sa-i faca. Ma puteti indruma, sa ii cerem anumite analize, sau cu un sfat, orice sfat? Multumim. R:  Respiratia dificila si tusea unei pisici este de obicei un motiv de ingrijorare, iar disconfortul este accentuat, calitatea vietii pisicii avand de suferit. Dificultatile in a oxigena la un nivel corespunzator organismul poate semnala serioase probleme de sanatate si indreapta pisica in directia unui consult de specialitate la medicul veterinar. O pisica cu dificultati respiratorii va sta mai mult retrasa, va evita efortul, va manca mai putin, va slabi si va avea de obicei, gura deschisa, pentru a capta o cantitate mai mare de oxigen. Abdomenul se va misca in ritmul respiratiei, rapid si cu amplitudine mica. Toate aceste lucruri se pot datora unei acumulari de lichid in torace sau in interiorul pulmonului. Consecutiv, organismul primeste o cantitate mai redusa de oxigen, raspunzand prin respiratie accelerata si redusa ca amplitudine pentru a compensa deficitul. In plus, apare un disconfort sever, durere si o stare generala proasta.  Acest lichid are drept sursa diverse afectiuni, insa cele mai frecvente sunt peritonita infectioasa felina, infectiile, tumorile, traumele, hemoragiile, cardiomiopatia/insufucienta cardiaca si problemele circulatorii limfatice. Lichidul toracic sau cel pulmonar, prin acumulare, cresc presiunea asupra plamanilor si le reduce spatiul necesar maririi in volum, odata cu inspiratia normala. Medicul veterinar specialist va efectua examinarea clinica riguroasa si apoi poate recomanda realizarea unor radiografii toracice, din cel putin doua incidente. Aceste radiografii vor evidentia, pentru privirea specialistului moficari ale ariei pulmonare sau ale traheei. Actiunea imediata vizeaza cresterea presiunii oxigenului prin asigurarea unei surse suficiente si indepartarea, prin punctie toracica, a excesului de lichid, daca acesta exista. Aceasta manopera este cea care reduce suferinta pisicii, permite, in anumite conditii, cresterea in volum a plamanilor si imbunatatirea respiratiei. Lichidul extras, are diferite proprietati in functie de afectiunea ce a determinat acumularea sa. De aceea, uneori este utila analizarea acestuia, reevaluarea radiologica dupa indepartarea lichidului, realizarea altor teste de sange sau de alta natura, pentru a avea o vedere de ansamblu asupra gravitatii afectiunii. De asemenea, administrarea medicamentelor care sa stimuleze eliminarea lichidului din organism prin diureza, mai ales in cazul insuficientei cardiace. Din pacate, majoritatea manoperelor medicale sau administrarea medicamentelor care sa ajute pisica in acest caz se pot face numai dupa un consult medical, iar tot ce puteti face acasa este sa ii asigurati pisicii un mediu linistit, lipsit de stres sau care sa o oblige sa efectueze distante lungi. Analizele pe care le puteti face sunt cele care sa diferentieze o infectie care persista si reapare periodic (prelevarea de exudat faringian si realizarea unei culturi microbiene) de insuficienta cardiaca sau astm (o reactie alergica care se tine sub control cu ajutorul aerosolilor si care poate fi observata la radiografie). De asemenea, va recomand si efectuarea unui examen al sangelui si mai ales unul parazitologic, pentru ca sunt multi paraziti care se localizeaza la nivel pulmonar (inclusiv Dirofilaria).

Gabriel Cernica, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Am o pisica de aproape 3 ani, metis de birmaneza cu europeana. Are 6,2 Kg si e inalta si lunguta. Am vazut medici diferiti, care au avut opinii diferite in privinta greutatii ei. Nu stiu ce greutate ar trebui de fapt sa aiba sau cum sa determin greutatea corecta pentru ea. Mananca Royal Canin pentru pisici castrate, cu control al apetitului, in doza corecta, dar nu reusim sa scadem sub 6 Kg. Ce ne sfatuiti? R: Rasa Birmaneza este de talie medie-mare, avand ca standarde ale greutatii 3-4,5 kg in cazul femelelor si 4,5-6,8 kg in cazul masculilor. Aceste standarde sunt orientative si se stabilesc in functie de masuratorile facute pe sute de mii de exemplare. Asta inseamna ca exista pisici care pot depasi standardele sau pot fi mai mici.  Gradul de ingrasare al fiecarui animal se stabileste privindu-l din profil si de deasupra. Sunt luate in considerare mai multe masuratori, dar cea mai importanta este linia imaginara trasata de la nivelul membrului anterior pana la nivelul articulatiei soldului. Daca cele 2 linii trasate sunt paralele, atunci gradul de ingrasare este mic si nu aveti motive de ingrijorare. Daca cele 2 linii sunt concave, atingand latimea maxima in dreptul ultimelor coaste, atunci exista un grad de obezitate. Daca va doriti sa ii administrati aceeasi cantitate de hrana, dar pisica sa mai slabeasca, ii puteti administra 2 treimi din totalul hranei in prima parte a zilei si o treime seara. De asemenea, masa de seara poate fi inlocuita cu hrana umeda, mai saraca in grasimi.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Pisica mea poate avea o problema de sanatate daca are respiratia urat mirositoare si vânturi dese mirositoare? Daca da,va rog sa-mi oferiti cateva sfaturi. Ce as putea sa fac in aceasta privinta? R: Respiraţia urât mirositoare, numită şi halitoză, este rezultatul dezvoltării bacteriilor din gura animalului sau poate proveni de la nivelul plămânilor sau a tractului digestiv. Respiraţia urât mirositoare persistentă poate indica faptul că animalul are nevoie de o igienă dentară mai bună sau că există o problemă la nivelul organelor interne. Frecvent halitoza apare în cazul unor afecţiuni la nivel dentar sau gingival, unele animale fiind predispuse la apariţia tartrului sau plăcii dentare. Posibile cauze ale halitozei:- Prezența plăcii dentare sau a tartrului; dinţi sparţi, cariaţi sau abcese dentare,periodontita- Tulburări gastrointestinale- Infecţii ale sinusurilor- Boli renale- Ulcere sau tumori bucale- Tulburări metabolice, cum ar fi diabetul- Probleme igienico-dietetice (consumarea de produse alterate, coprofagie etc)- Tonsilita, faringita. Pentru determinarea cauzei exacte a halitozei este nevoie de examinare fizică a animalului şi de efectuarea unor investigaţii paraclinice. Pentru un diagnostic mai precis se utilizează radiografiile dentare, examinarea dentiţiei privind integritatea acesteia, analize biochimice de sânge pentru depistarea tulburărilor la nivelul organelor interne, ecografii etc. Tratamentul variază în funcţie de cauza halitozei. Cum prevenim apariţia respiraţiei urât mirositoare?- Prin controale medicale regulate- Prin verificarea statusului dentiţiei şi cavităţii bucale- Prin oferirea unei hrane de bună calitate, cu digestibilitate ridicată- Prin oferirea de jucării şi recompense care stimulează rosul- Prin periaj frecvent, ideal este zilnic (obligatoriu cu pastă de uz veterinar)- Prin oferirea recompenselor cu rol de a schimba mirosul respiraţiei- Prin utilizarea sprayurilor cu enzime, pentru prevenirea apariţiei plăcii dentare, tartrului. Periajul dentar se face strict cu pastă special creată pentru animale, nu se va utiliza niciodată pastă de uz uman pentru că animalul o va înghiţi inevitabil, iar acesta irită stomacul. Pasta de uz veterinar este special creată pentru a putea fi înghiţită fără a dăuna în vreun fel. Producere de gaze în cantitate crescută apare pe fondul unei digestii deficitare, fie consecutiv administrării unei hrane de calitate inferioară, fie consecutiv unei afecțiuni la nivel intern. Pentru adsorbția gazelor în exces se poate administra cărbune medicinal. Aceste simptome pot să apară și pe fondul unui sindrom de maldigesti și malabsorbție consecutiv unei disfuncții la nivelul ficatului sau al pancreasului. Astfel, este necesară realizarea unui set de analize pentru identificarea unei eventuale afecțiuni ale acestor organe și instituirea unui tratament specific. De asemenea, se recomandă administrarea unei diete speciale pentru hipersensibilitate alimentară pe perioada tratamentului, la recomandarea medicului curant. Hrana de dietă se poate oferi și ulterior, pentru prevenirea reapariției problemelor. În funcție de natura sursei problemelor se pot administra și suplimente pentru susținerea digestiei. Recomandarea noastră este să vă prezențati cu pisica la un cabinet veterinar pentru realizarea un control și a unor examene complementare pentru a identifica agentul cauzal și pentru instituirea unei terapii adecvate situației.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua. Am sterilizat pisicuta acum 5 zile, iar operatia este inca umflata. Este un motiv de ingrijorare sau este ceva normal? R: Sterilizarea este o procedură chirurgicală uzuală. Aceasta presupune deschiderea chirurgicală a abdomenului la femele și incizia pielii la nivelul testiculelor la masculi. La femele intervenția poate fi de două tipuri: - ovariectomie = excizia strict a ovarelor- ovariohisterectomie = excizia ovarelor și a întregului tract genital până la nivelul cervixului. După terminarea intervenției se practică sutura musculaturii abdomenului cu fire de sutură de tip resorbabil. Acestea, de la un tip la altul, se resorb în decursul a câtorva luni. Uneori se mai pot observa unele fire care nu au suferit procesul de resorbție și la câțiva ani de la realizarea intervenției. Astea se găsesc închistate la locul aplicării, nu creează neajunsuri și nu provoacă reacții de respingere, fiind complet inofensive. În unele cazuri organismul aduce aceste fire la suprafață de unde pot fi înlăturate cu ușurință. Suturile din interiorul abdomenului sau la nivelul peretelui acestuia aplicate cu fire neresorbabile, fie de tip mătase chirurgicală, fie monofilamente de tip gută, pot provoca reacții inflamatorii, reacții de respingere și chiar și necroze locale. La nivelul pielii se pot aplica mai multe tipuri de suturi: fie cu fire neresorbabile care se scot la 7-10 zile de la aplicare, fie cu fire resorbabile aplicate intradermic care se resorb în câteva săptămâni. După o astfel de intervenție chirurgicală poate să apară un serom (reacție normală a organismului la firele de sutură și care se absoarbe de la sine în 12-24 de ore) sau o ușoară complicație post-operatorie denumită hernie (aceasta constă în apariția unei găuri, de regulă la nivelul suturii peretelui abdominal, prin care intestinele sau alte organe din abdomen herniază și ajung sub piele). Hernia trebuie reparată chirurgical. Inflamarea zonei respective poate fi o reacție a organismului la firul folosit în realizarea suturii. Dacă observați și că rana începe să supureze atunci este posibil să fi apărut o infecție în zona respectivă. Recomandarea ar fi să vă duceți cu animăluțul la medicul veterinar pentru un control și pentru a stabili dacă este nevoie și de un tratament local suplimentar (de exemplu folosirea unui unguent sau pudră cu antibiotic și/sau antiinflamator).

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Am si eu o pisica peste care a dat masina pe ea si a lovit o la cap si are si buba la gura si nu mananca,cum fac sa manance sau ce sa-i dau? R: În urma unui accident rutier animalul poate să sufere un număr foarte mare de posibile traume. În funcție de tipul și intesitatea traumatismului, se pot observa: fracturi (ale membrelor, ale coloanei vertebrale, ale craniului), luxații, entorse, rupturi musculare, hematoame, rupturi de organe, rupturi ale diafragmului cu hernierea organelor, contuzii etc. Toate aceste traume pot avea urmări grave dacă nu sunt depistate și tratate la timp. De multe ori nu se pot observa toate traumatismele apărute din cauza stării de șoc în care se află animalul. După orice fel de accident se recomandă un control medical la un cabinet veterinar pentru o serie de teste și analize (consult general, analize de sânge, radiografii, ecografii) care pot identifica toate traumatismele apărute, iar ulterior se poate instaura o terapie adecvată (medicamentoasă și/sau chirurgicală, în fucție de natura traumelor), precum și administrarea unei diete corespunzătoare sau, în cazul în care hrănirea pe cale orală nu este posibilă sau indicată, pentru instituirea unei terapii de rehidratare pe cale venoasă sau subcutanată.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua. Am o pisica care,are grave probleme și am vrut sa știu mai multe păreri de la mai multi medici.Acum un timp,a fost lovită de mașină,operata la sol,și-i mergea mai bine Operația a fost reușită,a început să de recupereze,dar din cauza,că încă nu umbla,de ieri a început să nu mai manance și să bea apa. I-am făcut investigații,și mi sa spus că are litiaza urinara,din cauza că nu umbla,și mănâncă poate nesănătos. Mă gândesc că în cazul lui trebuie hrană și tratamente speciale. I-am luat de la Hills,bobite,Urinara și refuza nu-i plac. Ce îmi recomandați sa-i dau,și ce tratamente mai bune sa-i fac. Ce l-ar mai putea ajuta. E un motan tânăr. R: Urolitiaza reprezintă formarea de pietre (calculi sau uroliți) în tractul urinar, la nivelul rinichilor, ureterelor sau a vezicii urinare. Cel mai frecvent apare la nivelul vezicii. Calculii apar ca urmare a suprasaturării urinei cu anumite minerale. Factorii favorizanți sunt:• concentrațiile crescute ale anumitor minerale, • modificările pH-ului urinar (acidifiere sau alcalinizare), • concentrație crescută a urinei, • prezența sau absența unor stimulatori ai formării de cristale. Denumirea calculilor este stabilită în funcție de mineralul ce predomină în compoziție. Cele mai frecvente tipuri de cristale întâlnite la pisici sunt fosfații amoniaco-magnezieni și oxalații de calciu. Mai rar întâlniți sunt urații și calculii de cisteină. Este necesară identificarea cristalelor pentru a se stabili un tratament adecvat în funcție de tipul de cristale. Factorii care contribuie la dezvoltarea uroliților sunt:• factori genetici• modificările compoziției dietei și a aportului hidric• boli metabolice• boli congenitale• infecțiile bacteriene de la nivelul tractului urinar. Litiaza urinară este suspectată la pisicile care prezintă hematurie (urinare cu sânge), disurie (urinare dificilă, dureroasă) și anurie (absența totală a urinării consecutiv obstrucției uretrei). Calculii pot migra în partea inferioară a tractului urinar determinând obstrucție și boala tractului urinar inferior. De asemenea se mai întâlnește prezența durerii abdominale. În cazul în care blocajul nu este rezolvat se poate ajunge la complicații grave, incluzând ruputura vezicii urinare și pătrunderea conținutului acesteia în cavitatea abdominală. Simptomele diferă în funcție de tipul cristalelor, de localizarea acestora, de caracteristicile fizice ale pietrelor (dacă sunt netede sau au suprafața neregulată) și de prezența infecțiilor bacteriene suprapuse. Diagnosticul se pune pe baza simptomatologiei și pe baza examenelor paraclinice (sediment, urocultura, ecografie etc). Tratamentul poate să includă una sau mai multe din următoarele indicații:• tratamentul infecțiilor bacteriene prin administrarea de antibiotice și antiseptice urinare. Se recomandă realizarea unei uroculturi pentru identificarea speciilor bacteriene implicate precum și o antibiogramă pentru a alege antibioticul cel mai potrivit. Repetarea uroculturii se va realiza la 5-7 zile după terminarea tratamentului cu antibiotic, pentru a se asigura vindecarea infecției bacteriene.• îndepărtarea pietrelor intervenții chirurgicale sau prin tratament dietetic. Dacă se încearcă o dietă sau nu depinde de starea generală de sănătate a animalului, de tipul cristalelor, de localizarea și numărul calculilor și dimensiunea acestora. În majoritatea cazurilor de oxalați de calciu tratamentul este chirurgical și constă în îndepărtarea calculilor. Atunci când calculii sunt de dimensiuni mici se instituie un tratament dietetic administrându-se diete specifice, care au un conținut ridicat de magneziu. Se stimulează ingerarea de apă înainte și după mese, ajutând astfel la dizolvarea calculilor. Fosfații amoniaco-magnezieni se tratează doar chirurgical. Pisicile cu calculi urinari trebuie să aibă acces permanent la sursele de apă indiferent de locație și nu trebuie să li se impună un program de utilizat litiera. La animalele cu obstrucție lucrurile se pot complica prin apariția azotemiei, hiperkalemiei, hiperfosfatemiei, hipocalcemiei și acidemiei fiind necesar tratamentul perfuzabil. Dacă nu se reusește deblocarea uretrei sau blocajul recidivează, se poate ajunge la efectuarea uretrostomei. Gamele de diete veterinare pentru probleme urinare sunt:- Advance VD Urinary – hrană uscată pentru pisici ce suferă de afecţiuni ale tractului urinar inferior legate de cristalele de struviți (fosfat de amoniu şi magneziu), struviți urolitiazici- Integra Cat Protect Urinary – hrană umedă cu curcan, pui sau vită și fără cereale- Hill's PD Feline C/D cu Pui sau cu Pește Oceanic – hrană uscată și umedă pentru reducerea recurenţei calculilor de tip struvit (boala tractului urinar inferior)- Hill's PD Feline S/D – hrană uscată și umedă pentru dizolvarea calculilor urinari la pisici - Hill's Metabolic + Urinary – hrană uscată și umedă pentru controlul greutății și ținerea sub control a Bolilor Tractului Urinar Inferior la Pisică (BTUIP), inclusiv cristale sau calculi urinari, dopuri uretrale şi cistită idiopatică precum şi pentru dizolvarea struviţilor- Purina Veterinary Diets Feline UR Urinary St/Ox – hrană uscată și umedă ce asigura dieta alimentară în cazul depunerilor de struviți la nivelul tractului urinar- Royal Canin VD Urinary S/O High Dilution – hrană uscată cu proprietăți de acidifiere a urinei şi nivelul scăzut de magneziu pentru dizolvarea calculilor urinari pe bază de struvit şi reducerea recurenței acestora- Royal Canin VD Urinary S/O – hrană uscată și umedă cu proprietăți de acidifiere a urinei şi nivelul scăzut de magneziu pentru dizolvarea calculilor urinari pe bază de struvit şi reducerea recurenței acestora. Suplimente nutritive ce pot fi oferite pentru probleme urinare sunt:- RxVitamins Cranberry - supliment botanic cu proprietati anti-infecțioase pentru tractusul urinar, profilactic și terapeutic în combaterea calculilor urinari de tip brushite (fosfați acizi de calciu) și struvite (fosfați de amoniu-magneziu)- ORME Naturali Pastă Struvipet - adjuvant pentru acidificarea urinii la câini şi pisici. Administrarea unei diete speciale precum și a suplimentelor trebuie făcută numai la recomandarea medicului veterinar curant în urma stabilirii unui diagnostic și a unei conduite terapeutice.

Gabriel Cernica, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Pisica mea de doar câteva luni are o bubița neagra la gura, nu stiu din ce cauza, din când în când ii cade coaja, dar revine. Stiti ce ar putea fi ? R: Atat localizarea, cat si caracteristicile leziunii pot orienta diagnosticul si tratamentul. Asadar, cand „bubita” se localizeaza in interiorul cavitatii bucale, poate fi vorba despre o boala infectioasa, cum este caliciviroza, care se trateaza prin badijonari cu glicerina boraxata si administrarea medicamentelor care sa stimuleze sistemul imunitar si sa-l ajute in lupta cu boala virala (interferon). Daca bubita se localizeaza la nivelul buzelor, poate fi vorba despre complexul eozinofilic felin, o boala care afecteaza zone mai intinse, putand acapara atat buzele, cat si gingiile.Daca leziunea se localizeaza pe piele, mai ales in zona barbiei, atunci se poate suspiciona acneea feline.Indiferent de cauze, va recomandam un consult de specialitate la o clinica de dermatologie pentru un diagnostic complet si tratament specific.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Pisica mea vomita daca mananca orice altceva in afara de bobite. Totul a inceput acum un an de zile dupa ce a mancat un pliculet de mancare umeda. De atunci orice altceva ar manca vomita. Tin sa mentionez ca este vaccinata si deparazitata la zi. Am fost cu ea la medicul veterinar si mi s-a spus ca daca de la bobite nu vomita atunci sa ii dau doar bobite. Probabil e ea mai sensibila. Nu mi se pare un raspuns prea bun totusi. As intelege daca ar vomita de la un anumit fel de mancare dar nu de la orice in afara de bobite. Ca tip de bobite ii dam royal canin young female combinat cu herbal. Pisica are 6 anisori. R: Voma este un reflex natural ca o consecinţă a iritaţiei de la nivelul faringelui, esofagului sau stomacului şi reprezintă ejectarea forţată, pe gură, a conţinutului stomacului. Este un simptom al unor afecţiuni variate şi poate fi acută sau cronică. Conţinutul vomei poate fi reprezentat de suc gastric, hrană, lichide, sânge, corpuri străine, paraziți etc. Simptomul poate fi cauzat de:- Probleme dietetice: schimbarea bruscă a dietei, supraîncărcarea stomacului (animalul mănâncă mai mult decât este cazul sau prea repede), de intoleranţe faţă de anumite alimente, consumarea unei hrane alterate, consumarea plantelor sau a unor obiecte străine- Parazitismul intestinal: prezenţa paraziţilor în tractul digestiv poate determina apariţia vomei, chiar se poate observa uneori eliminarea paraziţilor prin vomă dacă infestația este masivă- Intoxicaţiile: ingerarea de plante toxice (majoritatea plantelor ornamentale sunt toxice), medicamente, substanţe chimice, agenţi de curăţare, vopseluri, antigel sau alte produse toxice la care poate avea acces animalul- Probleme gastrointestinale: colite, gastrite, enterite, constipaţii, colon iritabil, tumori, ulcere, obstrucţii etc- Boli metabolice: acidoză, diabet, hipertiroidism- Boli renale, boli hepatice, pancreatite- Infecţii: salmoneloză, piometru (infecţie la nivel uterin cu acumulare de puroi - în cazul femelelor)- Alte cauze ar putea fi: rău de mişcare, şoc caloric, traumatisme etc. Voma mai apare şi în inflamaţii ale mucoasei intestinale (enterite) produse de diverse bacterii sau viruşuri, în ulcere stomacale sau a porţiunii superioare a intestinului subţire, în blocajul tractusului intestinal provocat de cele mai multe ori de corpurile străine înghiţite, în dilataţia gastrică sau în afecţiuni ale intestinelor precum invaginaţii sau volvulus. Atunci când voma este însoțită şi de alte simptome cum ar fi lipsa apetitului, diaree, modificarea stării generale, hipertermie, apariţia sângelui în vomă, persistă de 24 de ore sau apare la intervale scurte de timp, recomandarea este să vizitaţi medicul veterinar pentru stabilirea cauzei apariţiei vomei şi instituirea unui tratament adecvat. Dacă conținutul vomei este reprezentat strict de hrană și apare la puțin timp de la ingerare este posibil ca pisica dumneavoastră să fie sensibilă la unul din ingredintele găsite în acea mâncare umedă (aditivi, coloranți etc). De asemenea, la unele animale, voma poate să apară dacă mănâncă o cantitate mare de hrană și foarte repede. Nemestecând corespunzător hrana va apărea o regurgitare a conținutului stomacal la scurt timp după ingerare. Puteți să încercați să îi oferiți mâncare umedă la conservă sau tăviță, eventual sub formă de pate. Alternativ puteți să pasați bucățele de carne din mâncarea umedă la plic. Ar fi recomandat și să încercați să îi oferiți mese cantitativ mai mici și mai dese pentru a evita tendința pisicii de a mânca prea mult și repede. Așezarea vasului cu hrana pe o suprafața ridicată ușor (care nu forțează pisica să mănânce cu capul în jos cum s-ar întâmpla dacă vasul este pus direct pe jos) poate ajuta la evitarea apariției vomei. Și un vas cu suport poate fi de folos. Hrănitoarele interactive sunt o bună metodă de a oferi mâncarea animalelor cu tendința de a mânca prea repede.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Am gasit o pisicuta pe strada de aproape 4 luni. As putea sa o sterilizez? R: Castrarea pisicilor aduce beneficii precum reducerea comportamentului agresiv, marcarea teritoriului cu urină, comportament neplăcut în special în cazul pisicilor care stau în casă, dispariţia simptomelor atunci când sunt în apropiere pisici în călduri, reducerea riscului de a manifesta anumite boli etc. Mulţi proprietari se tem că după operaţie animalele se vor îngrăşa, dar având grijă la tipul de hrană oferit și la cantitatea de hrană oferită pentru a se evita supraalimentarea şi asigurându-ne că animalele fac suficientă mişcare, putem evita apariţia acestei probleme. În urma operației de sterilizare/castrare, metabolismul poate fi mai lent, iar apetitul mai ridicat şi din această cauză animalul să ia în greutate. Cu o atenţie sporită din partea proprietarilor şi cu menţinerea unei evidenţe a greutăţii animalului, se pot evita situaţiile când animalul se îngraşă după castrare. Animalul atinge greutatea ideală, în funcție de rasa lui, în jurul vârstei de un an de zile (excepție rasele de talie foarte mare cum ar fi Maine Coon sau Norvegiana de Pădure la care dezvoltarea corporală poate dura mai mult) şi această greutate ar trebui menţinută pe parcursul întregii vieţi. La motani se recomandă ca intervenția chirurgicală să fie realizată după în jurul vârstei de un an, atunci când acesta a atins talia de adult. La femele se poate realiza mai devreme, preferabil înaintea apariției primului ciclu de călduri. După castrare/sterilizare va trebui să îi administrați o mâncare specială. Criteriile care trebuie respectate în cazul alegerii hranei după intervenţia chirurgicală sunt: - conţinut scăzut de calorii şi un aport mai mare de fibre. Este încurajată senzaţia de saţietate, astfel scăzând tentația animalului de a consuma hrană în exces. În cazul pisicilor cu tendința de îngrășare se recomandă utilizarea hranei ce nu are un conținut mai mare de 10 % grăsimi. - să aibă ca scop prevenirea formării calculilor urinari. Predispoziția de a forma calculi urinari este mai mare la animalele obeze, sedentare. - să aibă un nivel bun de palatabilitate. Pierderea bruscă în greutate nu este recomandată doarece poate duce la degenerare hepatică, de aceea hrana, chiar şi cu un conținut scăzut în grăsimi, să fie palatabilă. În cazul pisicilor castrate se recomandă o hrană specială pentru starea fiziologică a animalului şi vârsta acestuia. Această hrană specială va fi utilizată toată viața animalului. La noi în magazin găsiți mâncăruri speciale pentru această categorie de animale care au rolul de a preveni îngrăşarea, formarea de cristale în urină și care menţin masa musculară, cum ar fi: • BRIT CARE Cat Missy Sterilised• OASY Adult Sterilized• ROYAL CANIN VCN Neutered Young Male S/O / ROYAL CANIN VCN Neutered Young Female S/O• ROYAL CANIN FHN Kitten Sterilised / ROYAL CANIN FHN Sterilised• ADVANCE Sterilized cu Somon și Ovăz• ADVANCE Sterilized cu Curcan și Orz• PRO PLAN Adult Sterilised cu Somon și Ton• PRO PLAN Adult Sterilised cu Curcan• Hill's Feline Adult Urinary & Sterilised Pui• Hill's Young Adult Sterilised Pui De asemenea, o să găsiți și o selecție mare de hrană umedă pentru pisici sterilizate la plic sau la tăviță.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Acest spray repelent pentru pisici este nociv pentru pasarile de colivie? Am adoptat un pisoias si este tare neastamparat tot timpul vrea sa sara pe colivia cu pasari ..nu reusesc sa-l indepartez de colivie si m-am gandit ca poate reusesc cu ajutorul acestui spray daca nu este nociv pentru pasari. Si in cazul in care pot folosi spray-ul ma puteti indruma cum as putea proceda ? R:  AMICI E FELICI Spray repelent este un produs creat pentru a ține câinii și pisicile la distanță de diverse obiecte și/sau zone. Este un produs ce poate cauza iritații grave la nivel ocular. De asemenea se recomandă a se evita inhalarea vaporilor produși. Nu există studii sau informații legate strict de folosirea acestui produs pe cuștile păsărilor și de efectul asupra zburătoarelor. Dacă vă hotărâți să utilizați spray-ul, vă recomandăm să o faceți în mod prudent. Alte metode prin care puteți să vă asigurați că pasărea este în siguranță în prezența pisicii sunt:- Folosirea unei cușți masive ce nu poate fi dărâmată cu ușurință- Suspendarea cuștii (dacă este de dimensiuni mici) de tavan și la distanță de orice suprafață (mobilă, pervaz) pe care pisica o poate folosi pentru a sări - Spațiul dintre barele cuștii să fie cât mai mic pentru a nu permite introducerea lăbuței pisicii înăuntru- Utilizarea unui lacăt pentru ușa de acces a coliviei (unele pisici pot învăța cu ușurință cum să deschidă cuștile păsărilor)- Asigurarea cât mai multor locuri în care pasărea se poate ascunde (cutii, cuiburi, jucării etc)- Folosirea unor benzi adezive pe suprafețele pe care se urcă pisica care să o deranjeze atunci când încearcă să se apropie de cușcă- Așezarea unor coji de portocală în jurul coliviei (unele pisici nu suportă mirosul de citrice)- Separarea animalelor în camere diferite atunci când nu sunteți acasă sau când nu le puteți supraveghea. Puteți să încercați să dresați pisica să nu se mai apropie de colivie: atunci când vedeți că se apropie de cușca păsării folosiți comanda „NU!”, iar dacă nu se oprește puteți să folosiți un pulverizator cu apă sau un spray cu aer comprimat ce produce un sunet puternic pentru a o îndepărta. De asemenea, există astfel de dispozitive cu apă sau aer comprimat automate care, prin intermediul unui senzor de mișcare, vor speria pisica în momentul în care se apropie de colivie. Unele pisici învață repede să nu se mai apropie de zona respectivă prin aceste metode, altele au nevoie de câteva luni de zile de repetare a exercițiului. Este important să vă asigurați că pisica are destule jucării la dispoziție care îi vor distrage atenția de colivie, preferabil cele interactive și cele care eliberează recompense. Păsările de colivie sunt foarte sensibile la orice formă de stres. Comportamentul de prădător al pisicii, pe termen lung, poate avea un efect negativ asupra sănătății acestor ființe. Astfel, în cazul în care nu puteți determina pisica să nu le mai deranjeze, ar fi recomandat să încercați să le țineți în încăperi diferite.

Medic veterinar MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î:  Am un pui de pisica de 1 luna si jumătate gasit. Are purici. Cu ce ar trebuie sa il dau? Dar pentru deparazitare interna ce sa folosesc? R: Pentru deparazitarea externă există mai multe tipuri de produse: șampoane antiparazitare din plante, care au efect repelent (alungă paraziții prezenți și împiedică alți paraziți să se urce pe animal) sau șampoane antiparazitare pe bază de substanțe de sinteză cu efect paraziticid (omoară paraziții prezenți pe animal); pudre pe bază de plante (acționează doar asupra puricilor), pudre antiparazitare pe bază de substanțe de sinteză (acționează asupra puricilor și căpușelor); pipete (spot-on) cu efect imediat care acționează asupra puricilor, căpușelor, păduchilor (Frontline, Fyprist, Parakill, Pet Spot, Advantage). Pipetele au durată de protecție de o lună; zgărzi impregnate cu substanțe antiparazitare de sinteză, care acționează pe purici, căpușe, păduchi (Bolfo, Pess, Foresto), zgărzi impregnate cu ulei de Neem - au doar efect repelent. Zgărzile au durată de acțiune cuprinsă între 3-8 luni, protecția începând la 2-3 zile după ce sunt aplicate la gâtul animalului; spray antiparazitar din plante, cu efect repelent sau spray pe bază de substanțe de sinteză, cu efect paraziticid. Spray-urile au efect imediat și oferă protecție antiparazitară 7-15 zile Pentru a avea rezultate în lupta cu paraziţii externi se recomandă alternarea produselor de deparazitare externă (să nu folosiți mereu același produs) și aplicarea să se realizeze periodic. De asemenea, este important să nu îi faceţi baie animalului 2 – 3 zile înainte sau după aplicarea pipetelor. Foarte importantă este și deparazitarea mediului în care trăiește animalul. Aceasta se poate face prin soluții care se diluează în apă și se pulverizează la interval de două săptămâni. Pipetele pentru aplicare spot-on se pot utiliza după vârsta de 2 luni, iar zgărzile impregnate cu substanțe ce omoară paraziții se pot utiliza după vârsta de 3 luni. Șampoanele, pudrele, precum și produsele pe bază de plante pot fi utilizate și la animalele de vârstă mai mică. Deparazitarea internă este foarte importantă pentru animal, deaorece paraziții interni neeliminați, în funcție de specie, prin stadiile lor de dezvoltare pot migra prin organism ajungând să afecteze diverse organe, ducând astfel la aparația diverselor disfuncții, precum și intoxicații. De asemenea, trebuie să ținem cont și de faptul că o parte dintre acești paraziți interni sunt transmiși de către paraziții externi (purici), deci trebuie realizată periodic și deparazitarea externă. Trebuie să conștientizăm importanța acestei deparazitări interne, deoarece acesta ajută la menținerea sănătății animalului nostru de companie, cât și a omului, deoarece o parte dintre acești paraziți pot fi transmiși la om. Tratamentul constă în adminstrarea de produse cu acțiune deparazitantă, în funcție de vârsta lor, astfel: cațelele și pisicile gestante se vor deparazita cu 2 săptămâni înainte de fătare; puii de câine și pisică se deparazitează de la 1 lună, cu repetare la 10-14 zile, folosind produse speciale pentru pui; animalele adulte se vor deparazita la o perioadă de 3-4 luni. Deparazitarea se face cu produse specifice tipului de parazit întâlnit, dar de cele mai multe ori se folosesc produse cu spectru larg ce acoperă speciile de paraziți întâlnite cel mai des. Paraziții interni se pot întâlni la o mare parte din animalele de companie, chiar dacă acestea sunt ținute doar în interior și sunt uneori greu de depistat. De multe ori se întâmplă ca animalul să fie parazitat intern și să nu prezinte absolut niciun simptom, de aceea este important să se realizeze deparazitarea internă periodic, o dată la 3 luni. Produsele cele mai frecvent utilizate pentru deparazitarea internă au în compoziția lor următoarele substanțe activ: grupa quinoline: praziquantel; grupa tetrahidropirimidine: pyrantel embolat, pyrantel pamoat, oxantel; grupa benzimidazol: fenbendazol, febantel; grupa macrolide: milbemicin oxime. Pentru deparazitarea internă există medicamente sub formă comprimate sau soluție lichidă, cu administrare orală. De asemenea, există pipete pentru aplicare spot-on cu efect atât asupra paraziților interni cât și externi (Stronghold, Broadline). Recomandăm ca administrarea oricărui tip de medicament să se realizeze numai cu acordul medicului veterinar și, preferabil, după realizarea unui consult medical pentru a aprecia starea de sănătate a animalului.

Gabriel Cernica, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Am o pisicuță de 7luni,iar de 3 zile refuză mâncarea de orice fel,urinează maroniu și în timpul urinarii scoate un geamăt.Nu poate sa meargă și doarme foarte mult.Ce as putea face,ținând cont  ca stau la țară și nu avem cabinet veterinar? R: Este important să se urmărească aspectul urinei pentru a se putea determina locul sângerării. Cauzele apariţiei sângelui în urină pot fi:-infecţii ale tractului urinar, fiind însoţită în acest caz şi de alte simptome cum ar fi urinarea frecventă, durere la urinare, adoptarea poziţiei de urinare, pierderea de urină sub formă de picături, linsul insistent în regiunea genitală; -urolitiaza, prezenţa pietrelor (uroliţi) în vezica urinară, rinichi; -ciclul estral la femelele nesterilizate; -intoxicaţii, în special în intoxicaţiile cu produse utilizate pentru combaterea rozătoarelor; -traumatisme la nivelul rinichilor, uretrei Babesioza este boală cu impactul cel mai grav asupra stării de sănătate. Semnele clinice sunt: febră, apatie, lipsa poftei de mâncare, urină roșiatică-maronie, icter (îngălbenirea mucoaselor), slăbire rapidă. Aceste semne apar rapid după mușcătura căpușelor, iar diagnosticul se confirmă prin examenul sângelui la microscop, unde se descoperă paraziții cantonați în celulele roșii. Această boală are o evoluție rapidă, iar agentul patogen incriminat este transmis prin mușcătura de căpușă.Totuși, pentru excluderea acestei maladii, este important un examen microscopic al sângelui, iar la pisici este o boală destul de rar întâlnită. Există și alte boli cu simptomatologie asemănătoare. Dacă discutăm despre o femelă nesterilizată, o altă cauză a modificărilor de culoare ale urinei poate fi piometrul.Scurgerile sangvinolente pot fi cauzate de o vaginită, piometru (infecție la nivelul uterului). Cel mai frecvent, aceste scurgeri sunt cauzate de piometrul cu cervix deschis.Piometrul este o infecție a uterului ce apare consecutiv schimbărilor hormonale ce apar la nivelul tractului reproducător al femelelor. Aceste schimbări hormonale duc la îngroșarea mucoasei uterine și apariția de chisturi endometriale. Aceste chisturi endometriale secretă fluide care crează un mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor. Concomitent, nivelurile crescute de progesteron inhibă abilitatea de contractare și relaxare a peretelui uterin și astfel se acumulează fluide și bacterii.Diagnosticul de piometru se face coroborând semnele clinice cu o serie de examene complementare, cum este examenul ecografic și anumite analize de sânge (hemoleucograma). Recomandarea noastră este un consult medical de specialitate, pentru că simptomatologia nu este specifică, putând fi incriminate mai multe afecțiuni.