Întreabă Veterinarul!

Î: Bună ziua. Am un iepuraş în vârstă de 8 luni, l-am cumpărat când avea vârsta de 1 lună. Nu este de rasă, este un iepure obişnuit, de casă, alb, cu ochii negri. Până în prezent, nu i-am facut niciun vaccin sau deparazitare. Îl ţin numai în casă, cuşca lui este pozitionată pe balcon (balconul fiind închis), am grijă să nu îi fie frig pe timp de iarnă sau cald pe timp de vară. Vreau să ştiu dacă trebuie să îi fac vaccin sau orice alt tratament. Menţionez că nu îl scot afară, el ia aer de pe balcon, îi aerisesc camera, în rest stă în casă atunci când ne jucăm, când aleargă.  Vă mulţumesc! Gabriela R: Iepurii se pot vaccina împotriva mixomatozei şi a bolii hemoragice virale. Aceste boli sunt de natură virală şi sunt contagioase. Ambele maladii sunt letale şi nu există tratamente eficiente împotriva lor. Mixomatoza este o boală a tuturor raselor de iepuri domestice. Se mai numeşte "boala edemelor" şi se caracterizează prin prezenţa mixoamelor cutanate. Iepurii sălbatici sunt mai rezistenţi faţă de această maladie. Boala nu se transmite altor mamifere, deci nici la om. În primă fază se constată o conjunctivită ce se agravează rapid şi se poate remarca o scurgere ocular albicioasă. Iepurii devin apatici, prezintă hipertermie (42°C), iar în cazul episoadelor acute iepurele poate deceda la 48 de ore de la primele simptome. Pleoapele, buzele şi urechiile sunt edemaţiate, apare o secreţie nazală purulentă, iar respiraţia devine greoaie. La femele se produce edemaţierea vulvei, iar la masculi a scrotului. Spre sfârşitul evoluţiei bolii iepurele intră în comă înainte de deces. Acesta se produce la 1-2 săptămâni de la apariţia semnelor clinice. Ocazional, unii iepuri supravieţuiesc, însă rămân cu sechele sub formă de formaţiuni tumorale cutanate şi sub formă de edeme subcutanate. Nu există tratament specific pentru mixomatoză. Boala hemoragică virală (caliciviroza iepurilor) a fost pentru prima oară în anul 1984 în China, de atunci răspândindu-se pe tot globul. În Australia, la apariţia maladiei s-au înregistrat 10 milioane de decese în 8 săptămâni. Caliciviroza este înalt contagioasă, însă unele rase de iepuri sălbatici nu sunt susceptibile. Alte mamifere, inclusiv oamenii, nu sunt afectaţi de acest virus. Simptomatologia este reprezentată de febră, necroză hepatică şi la nivelul limfonodurilor, enterită, urmată de probleme de coagulare şi de hemoragii în organe multiple. Iepurii prezintă puţine semne clinice evidente, decesul înregistrându-se la 6-24 de ore la 60-90% dintre cazuri. Vaccinarea pentru aceste viroze se face începând cu vârsta de 1 lună, cu rapel la 21-45 de zile, urmând repetarea vaccinării la 6 luni pe toată durata vieţii iepurelui.

Î: Bună ziua. Porcuşorul meu de Guineea nu a băut niciodată apă. Are apă tot timpul, dar nu bea niciodată apă. Ce aş putea face? Mulţumesc, MirabelaR: Ca orice alt animal Porcuşorul de Guineea consumă apă. Cantitatea de apă consumată zilnic diferă în funcţie de alimentaţia animalului. Astfel, un animal cu un regim alimentar bazat predominant sau exclusiv pe fructe şi legume verzi, va consuma o cantitate mică de apă sau chiar nu va consuma, aportul hidric fiind acoperit de alimentele bogate în apă. Dacă aţi hrăni animalul cu hrană sub formă de pelete, fân sau fructe deshidratate, atunci cu siguranţă acesta va consuma o cantitate semnificativă de apă. Un alt factor important este ca apa să fie mereu proaspătă, servită din recipiente curate, fără urme sau gust de detergenţi, clor ori alte substanţe. Unele animale pot refuza apa când aceasta are un gust suspect cum ar fi gustul clorinat, metalic sau schimbări ale gustului apei provenit din adaosul de medicamente. Astfel puteţi utiliza apă plată, apă lăsată la decantat sau apă special destinată  rozătoarelor. Ar fi bine să verificaţi integritatea şi funcţionalitatea recipientului de apă, mai ales dacă este vorba de recipiente tip biberon. În legătură cu recipientele clasice stil castronel, vă recomand să le utilizaţi pe cele din material ceramic sau inox, pentru o igienizare mai eficientă, dar şi pentru a evita ca animalul să roadă recipientul. În urma rosului recipientul îşi deformează marginile, iar animalul îşi poate produce traume mai ales la nivelul cavităţii bucale.

Î: Cum aş putea să mă joc cu porcuşorul meu de Guineea? Nu ştiu cum să mă joc cu el. Îmi este frică să nu-i fac rău. Ce jocuri îmi puteţi recomanda?Mulţumesc mult, MariaR: Porcuţorii de Guineea sunt animale foarte iubitoare, care se pot obişnui cu oamenii.  Sunt animale cărora le place să trăiască în trumă, deci este bine să aibă un partener.Pentru a avea un porcuşor blând trebuie să ţineţi cont de câteva lucruri :       -  Nu îl manipulaţi brusc pentru că se va speria foarte tare. -  Nu folosiţi mâncarea pentru a îl lua în braţe pentru că îşi va pierde încrederea în dumneavostră -  În primele două zile trebuie lăsat cât mai mult în pace pentru a se obişnui cu mediul -  Trebuie să îi oferiţi un loc  (o căsuţă) unde să se poată ascunde în cazul în care se simte ameninţat de ceva -  Când doriţi să îl scoateţi din cuşcă asiguraţi-vă că în camera respectivă este linişte -  Ideal este să îi lăsaţi o portiţă să iasă singur din cuşcă atunci când este pregătit, dar aveţi mare grijă deoarece le place să roadă tot ce întâlnesc şi se pot accidenta grav. Nu trebuie lăsaţi liberi nesupravegheaţi! -  Metoda cea mai bună de câştigare a încrederii este folosirea hranei. Puteţi să îi învăţaţi să mănânce din palma dumenavostră, însă cu multă răbdare şi perseverenţă. -  Fiecare are propria personalitate. Unii pot ajunge să fie foarte sociabili, pe când alţii rămân mai rezervați -  Trebuie să îl recompensaţi atunci când este îndrazneţ şi să nu îi faceţi nimic neplacut atunci pentru că pe viitor nu va mai îndrazni să facă aceste lucruri -  După ce ajunge să aibă foarte mare încredere în dumneavostră veţi ajunge să îl luaţi în braţe -  Puteţi chiar să îl periaţi, mai ales dacă are părul lung, însă cu grijă să nu îi provocaţi durere şi manopera în sine să devină neplacut. Nu vă pot recomanda jocuri pe care le puteţi folosi, pentru că acestea variază în funcţie de personalitatea fiecărui porcuşor, de gradul lui de îmblânzire, de socializare. Totul depinde de relaţia stabilită între dumneavostră şi animăluţ. De aici vă vor veni toate ideile. Puteţi de asemenea folosi pentru amuzament biluţe (jucării) cu recompense. Animalul trebuie să rostogolească biluţa respectivă pentru a primi o recompensă.

Î: Bună ziua. Am o problemă cu porcuşorul de Guineea. Îi cade blăniţa cam des şi nu ştiu care poate fi cauza. Când îl luăm în braţe lasă foarte mult păr pe noi, de scărpinat nu se scărpină des, bănuiesc că pe orice animaluţ îl mai mănâncă pielea... dar problema este cu blăniţa. Porcuşorul meu are blăniţa scurtă şi dreaptă. Mulţumesc, ValentinaR: Pierderile de păr au cauze diferite: prezenţa de paraziţi externi (păduchi sau râie), o năpârlire excesivă cu o rată scăzută de regenerare a firului de păr, leziuni determinate prin grataj, dermatite, boli endocrine, alergii ,micoze sau stres. Părul poate cădea de pe întrega suprafață a corpului în mod uniform sau din diferite zone, imprimând blănăței un aspect peticit. Înainte de startul unui tratament medicamentos este necesar să se determine cauza exactă ce duce la căderea părului, pentru a stabili o terapie adecvată. Medicul veterinar poate preleva o probă de păr și piele din zona cea mai afectată și se supune unui examen de laborator pentru un diagnostic cert.

Î: Am cumpărat în august de la dumneavoastră o pereche de veveriţe degu. Săptămâna trecută am aflat că femela o să nască. Ieri a născut 6 pui, dintre care unul mort. Văd că femela a început să-i alăpteze.Când va trebui să le punem şi puilor de mâncare şi apă?Mulțumesc, BiancaR: Reproducerea veverițelor degu este diferită față de cea de la alte rozătoare. Acestea sunt animale ce socializează mult între ele și formează cupluri încă de la vârste fragede. Sunt șanse mai mari ca femala și masculul să devină un cuplu dacă sunt tinuți împreună de la o vârstă cât mai fragedă. Dacă femela respinge masculul și îl atacă trebuie separați și se poate încerca reintroducerea masculului după câteva zile. Dacă tot nu se înțeleg, aceștia vor trebui găzduiți separat.Când femela este în călduri masculul scutură din coadă și produce anumite zgomote specifice. Atunci când sunt gata de împerechere se vor linge reciproc pe față și amândoi vor produce acele zgomote specifice. Perioada de gestație este de trei luni, iar numărul de pui rezultați variază între 1 și 8, 5 fiind media.Puii de degu se nasc bine dezvoltați. Au blana completă și de multe ori au ochii deschiși. Masculul ajută la îngrijirea puilor și astfel nu se separă de femelă și de pui.Dacă aveți în cușcă o roată pe care aleargă adulții este recomandat ca aceasta să fie scoasă pentru că există riscul să se accidenteze puii.Puii se dezvoltă foarte rapid și pot mânca hrană solidă după aproximativ 2 săptămâni.Între vârsta de 45 de zile până la 1 an degu ajung la maturitatea sexuală, vârsta de 6 luni fiind media. Având în vedere vârsta de atingere a maturității sexuale va fi necesară separarea puilor pentru a evita cosangvinizarea.  

Î: Buna ziua! Chinchila se castrează ? Dacă da, la ce vârstă? Mulțumesc, Valentin R: Ca și în cazul altor animale, masculii suportă mai bine operația decât femelele, atât din punct de vedere al timpilor operatorii reduși, cât si din cel al recuperării. În cazul femelelor operația durează mai mult, este mai traumatizantă, iar recuperarea este anevoioasă și de lungă durată. Operația implică și riscuri. Din acest motiv trebuie să ne asigurăm că animalul este în perfectă stare de sănătate în momentul intervenției chirurgicale. Chinchilele ating maturitatea sexuală în jurul vârstei de 4-6 luni, iar maturitatea corporală la aproape un an. Este de preferat să atingă și maturitatea corporală pentru a suporta mai ușor anestezia și pentru ca organismul în momentul intervenției să fie complet dezvoltat. Hormonii joacă un rol important în dezvoltarea juniorilor.  După castrare masculul va fi ținut separat într-o cușcă mai mică timp de 3-6 săptămâni pentru recuperare post operatorie și pentru trecerea timpului  de fertilitate (masculii după castrare pot fi fertili pană la 6 săptămâni). Pe perioada de recuperare, în cușca animalului nu se va folosi așternut igienic, ci o hârtie absorbantă (foaie de ziar sau șervețele mai groase și nu foarte pufoase) ce va fi schimbată de 3-4 ori pe zi. Pentru această perioadă se vor evita pe cât posibil exercițiile fizice pentru a se cicatriza mai repede incizia.  Trebuie să aveți în vedere ca atunci când reintroduceți animalul în grup, acomodarea să se facă treptat. Este necesar acest lucru deoarece, uneori, când se introduce un animal nou în cușcă se pot isca conflicte ierarhice. În primă fază va trebui chiar supravegheat.

Î: Bună ziua. Aș dori și eu să știu dacă hamsterii au cum să facă rabie (turbare). Am 3 hamsteri sirieni și am fost mușcată de câteva ori și de fiecare dată am stat cu grijă că poate am pățit ceva... am căutat să le fac vaccin contra bolilor la care sunt ei expuși... dar, când am fost la veterinar mi-a spus că nu există vaccin pentru ei... unul dintre hamsteri, mascul, are între piciorușele din față și gușă umflături... l-am tratat cu argint coloidal, dar tot nu i-au trecut. Am mai folosit argint coloidal și când au avut răni și s-au vindecat repede. Aștept răspuns. Mulțumesc! Isabella R: Rabia este o encefalomietită virală acută produsă de un Rhabdovirus. Aceasta afectează în principal carnivorele și liliecii, dar poate afecta orice mamifer, ea fiind fatală odată ce apar simptomele clinice. Această boală este prezentă pe toate continentele, doar câteva țări fiind indemne prin instituirea unor măsuri stricte de eradicare și de prevenție. Transmiterea bolii se face prin inocularea salivei contaminate în țesutul altui animal, prin mușcătură sau prin lingerea unei plăgi. De obicei, saliva este sursa de contaminarea atunci când animalul bolnav prezintă semne clinice, deși se poate ca virusul să fie prezent în salivă și cu câteva zile înainte de apariția simptomelor. Este improbabilă transmiterea bolii prin aerosoli, acest lucru fiind realizat doar experimental în condiții speciale de laborator. Perioada de incubație a bolii variază mult, de la câteva zile la câțiva ani. De obicei, virusul rămâne la locul inoculării o perioadă lungă de timp, majoritatea câinilor dezvoltând boala la 21-80 de zile, iar la om s-a înregistrat un caz la care perioada de incubație a fost de 6 ani. Virusul se deplasează pe calea nervilor periferici la măduva spinării, iar de aici la creier. De la creier ajunge la glandele salivare ale animalului. Simptomele la toate animalele, inclusiv la om, sunt reprezentate de semne nervoase. Semnele cele mai comune, indiferent de specia afectată, sunt modificările comportamentale și instalarea progresivă a paraliziei. Modificările comportamentale includ anorexia, nervozitatea, hiperexcitabilitatea, priapismul, schimbarea tonului vocii sau agresivitatea crescută, iar animalele nocturne devin active pe timpul zilei. Rozătoarele prezintă rareori risc în ceea ce privește rabia. Totuși au fost înregistrate cazuri și la aceste specii, iar fiecare individ trebuie evaluat separat. Diagnosticul precis este dificil de stabilit pe baza semnelor clinice. Pentru un diagnostic corect se fac examene speciale din creierul animalului suspectat. Prevenția se face prin vaccinarea anuală a animalelor. Riscul ca hamsterii dumneavoastră să fie turbați este foarte mic, însă nu poate garanta nimeni acest lucru. Puteți să vă vaccinați antirabic, preventiv, la spitalele umane pentru a evita orice risc. Acest vaccin nu prezintă riscuri majore și este sigur și la femeile însărcinate.  Umflăturile despre care ne vorbiți pot fi, fie consecința unor mușcături mai vechi, fie limfonoduri imflamați. Pentru a stabili exact diagnosticul și tratamentul corespunzător este necesar ca animalul să fie consultat de un medic veterinar.

Î: Am şi eu un iepuraş ( în jur de 6 luni), care are un fel de mătreaţă, cojiţe şi nişte pete mici, roşii la culoare, pe pielea capului. Se scarpină întruna şi nu ştiu ce să îi fac... plus că a început să îi cadă şi părul... ce are? ce să îi fac? Vă mulţumesc. Ana-Maria R: Simptomele descrise de dumneavoastră pot avea mai multe cauze:- existența unor paraziți externi: purici, râie sau miceți. În special puricii, în momentul în care înțeapă pielea pentru a se hrăni, inoculează organismului gazdă o substanță cu rol anticoagulant care poate determina o reacție alergică, manifestată prin apariția punctelor roșii, a pruritului şi a gratajului. Dezvoltarea miceților determină căderea părului și de asemenea leziuni cutanate (de obicei de formă circulară, delimitate de un brâu roșiatic).  - apariția fotodermatozelor: dacă animalele sunt expuse direct razelor solare pot dezvolta astfel de reacții. Sunt mai sensibile animalele cu blăniță albă. - alergii: și rozătoarele pot dezvolta alergii la fân, talaj, substanțe chimice, detergenți.Pentru stabilirea unui diagnostic de certitudine, vă recomand să faceți o vizită medicului veterinar curant pentru un examen amănunțit, acesta presupunând recoltarea unei probe de piele și păr pentru realizarea unui examen de laborator care să indice cauza exactă.

Î: Bună ziua. Am un hamster pitic rusesc şi vreau să vă întreb dacă pot să îi dau să mănânce castraveţi, varză, morcovi din propria mea gradină sau să îmi spuneţi dumneavoastră ce legume îi pot da să mănânce din gradină. Mulţumesc, AlexandruR: Hamsterii sunt animale ce îşi fac, în mod instinctual, rezerve şi pentru aceasta prezintă "buzunare" elastice în zona buccinatorie în care pot transporta cantităţi mari de hrană şi de materiale pentru cuib. Se recomandă să fie hrăniţi seara, înainte de perioada lor de activitate maximală, fiind animale nocturne. Hamsterii pot fi hrăniţi cu hrană uscată ce se găseşte în comerţ, fie sub formă de amestecuri de seminţe, fie sub formă de pelete omogenizate. Excesul de seminţe de floarea soarelui duce la obezitate şi la deficienţă în calciu din cauza conţinutului crescut în grăsimi şi al conţinutului scăzut în calciu. Alunele sunt bogate în proteine, iar exesul poate avea ca rezultat modificări ale blănii şi tulburări digestive. Puii de hamster încep să se hrănească cu mâncare solidă de la vârsta de 7-10 zile. La vârsta de 3 săptămâni puii sunt înţărcaţi, iar hrana lor se suplimentează cu cantităţi foarte mici de vegetale precum morcovi, ţelină, spanac sau pătrunjel. Puii hrăniţi de la o vârstă fragedă cu o hrană variată prezintă un risc mai scăzut de a dezvolta afecţiuni digestive mai târziu în viaţă. Hrana verde nu trebuie administrată în exces şi în niciun caz nu trebuie să fie exclusivă existând riscul apariţiei diareei. De asemenea, hrana nu va fi niciodată administrată direct de la frigider. La adulţi hrana verde este folositoare pentru a preveni apariţia obezității. Aceasta va fi administrată după ce a fost spălată şi uscată deoarece excesul de apă duce la ingestia excesivă de apă şi la apariţia fecalelor moi. Se pot administra cantităţi mici de fructe (mere) şi legume. Legumele recomandate sunt aceleaşi ca cele recomandate puilor. Se pot administra şi plante precum coada şoricelului, frunze tinere de zmeură sau păpădie. Primele două prezintă calităţi astringente, iar cea din urmă are proprietăţi laxative. În natură, hamsterii, consumă şi râme sau alţi viermi. Astfel, li se pot administra, pentru un aport suplimentar de proteine, cantităţi mici de hrană de câine sau de pisică. Se poate administra şi carne de vită sau de miel (nu de porc) crudă, dar la animalele bătrâne aceasta poate reprezenta un aport prea crescut de proteină. Nu există dovezi că adminstrarea de carne ar duce la o creştere a ratei canibalismului la hamsteri. La femelele gestante sau lactante se pot administra ocazional ouă fierte bine sau caşcaval. De asemenea, se poate presăra lapte praf pentru bebeluşi peste hrană. Femela şi puii vor linge laptele şi vor obţine un aport suplimentar folositor de proteine. Femelelor care alăptează şi puilor lor li se pot administra şi cereale pentru bebeluşi sau pâine înmuiată în lapte. Hrana interzisă pentru hamsteri este reprezentată de "junk food" precum prăjiturile sau dulciurile, deşi aceştia au tendinţa de a mânca şi de a face rezerve din orice hrană. Dulciurile lipicioase vor duce la blocarea buzunarelor, iar ingestia de ciocolată sau de alte produse ce conţin cacao va duce la deces. Hamsterii au nevoie de materiale pe care să le roadă pentru tocirea incisivilor. Se pot administra în acest scop nuci întregi, alune de pădure, crochete pentru câine, paste făinoase din cereale integrale sau ramuri de brad sau de măr.Apa proaspătă trebuie să existe la discreţie. În medie, un hamster adult consumă 15-20 ml de apă pe zi. Fenomenul de coprofagie este normal la hamsterii adulţi, astfel obţinându-se, cu ajutorul florei bacteriene, vitaminele B şi K.

Î: Bună ziua. Am un iepure căruia a început să îi cadă părul.Îmi puteţi recomanda un tratament? Vă mulţumesc, GeorgetaR: La unii iepuri se poate observa o năpârlire continuă. Nărpârlirea poate fi fiziologică sau patologică. În timpul năpârlirii ieprurele se toaletează destul de frecvent, ceea ce poate duce la ingerarea unei cantităţi mari de păr. Deşi formarea gemelor de blană este o chestie specifică pisicilor, acestea se pot întâlni şi la iepuri. De aceea, pentru a-i ajuta la tranzitul intestinal, putem să le oferim o hrană adecvată. Ceea ce trebuie să avem în vedere este evitarea deshidratării conţinutului intestinal şi oferirea de fibre pentru facilitarea eliminării fecalelor. Aceste lucruri se realizează prin punerea la dispoziţia iepurelui a apei proaspete în cantităţi suficiente şi prin oferirea de fân proapăt. Pentru a uşura trecerea prin perioada de năpârlire se recomandă perierea zilnică a animalului. Există perii speciale pentru iepuri. Se pot oferi suplimente vitamino-minerale, care se administrează în apa de băut şi ajută organismul să treacă mai uşor de perioadele stresante. Uneori pot apărea zone fără păr, însă, în câteva zile, acestea se pigmentează  şi părul începe să crească. Dacă acest lucru nu se întâmplă, atunci năpârlirea poate avea alte cauze şi se impune o vizită la medicul veterinar.  Cauzele năprlirii anormale: Infestaţii parazitare cu păduchi, pureci, râi, fungi Tulburări ale tractului urinar, cu apariţia arsurilor cauzate de urină. Căderea părului se observă doar în porţiunea posterioară a corpului Probleme dentare, ce duc la apariţia arsurilor cauzate de slivă. Căderea părului se observă în regiunea bărbiei, pe piept Lupte cu alţi iepuri Infecţii bacteriene Tulburări hormonale Toaletare excesivă În situaţiile patologice, căderea părului este însoţită şi de alte manifestări cum ar fi: Apariţia crustelor la nivelul pielii Apariţia pruritului, animalul se scarpină intens ajungând chiar să se rănească Apariţia mătreţii Prezenţa rănilor sau a inflamaţiilor  Dacă suspectaţi alte cauze pentru căderea părului, atunci recomandarea este să vizitaţi medicul veterinar pentru stabilirea unui diagnostic şi instituirea unui tratament specific. În cazul parazitismului extern există produse care se pot utiliza cu încrederea la iepuri cum ar fi Stronghold, Advantage.

Î: Bună ziua. Chiar în noaptea de Revelion una din cele două femele de porcuşori de Guineea pe care le avem a născut doi puişori drăgălaşi. Credem că şi cea de a doua femelă este gestantă. Cum este bine să procedăm? Să procurăm înca o căsuţă pentru cea de a doua viitoare mamă şi astfel să îi lăsăm pe toţi în aceaşi cuşcă sau este bine să le separăm, în cuşti diferite? Orice alte sfaturi sunt bine venite. Vă mulţumim, IonuţR: Femelele se recomandă pentru reproducere până la vârsta de 3 ani, iar masculii până la 4 ani. Perioada de gestaţie este de 59-73 zile (în general 68 zile) şi în medie se nasc 3-5 pui. Pe toată perioada de gestaţie femela va fi supravegheată îndeaproape, cuşca se va menţine curată, apa trebuie să fie proaspătă şi servită la discreţie, iar hrana trebuie să fie diversificată şi bogată în vitamina C. Fânul obişnuit va fi combinat cu cel de lucernă, pentru a-i creşte aportul de calciu. Se vor evita schimbările bruşte de mediu sau alimentaţie. Este bine ca femela gestantă să nu fie izolată de porcuşorul de acelaşi sex, dar ar trebui să se separe de porcuşorul mascul pentru a evita apariţia unei gestaţii imediat după fătare (lucru ce ar putea epuiza femela, dar poate afecta şi calitatea produşilor de concepţie). Femelele porcuşor de Guineea sunt în general mame bune, de multe ori chiar adoptă puii altor femele sau puii orfani. Naşterea se desfăşoară pe o perioadă de 15-40 minute, în funcţie de numărul puilor. Femela naşte puiul, iar apoi, cu ajutorul dinţilor, rupe membrana, cordonul ombilical şi apoi linge puiul. Ea va curăţa totul în timpul naşterii şi va mânca - o parte, sau în totalitate - chiar şi placentele. Placenta este o sursă de energie, conţinând şi o cantitate mare de ocitocină, hormon care asigură contracţiile uterine şi stimulează ejecţia laptelui. După câteva ore, curăţaţi doar locurile murdare (şi aruncaţi eventualele placente rămase). Aşternutul se va schimba numai după câteva zile. Femela şi puii vor avea nevoie de odihnă şi linişte. Porcuşorii se nasc cu blaniţă şi cu ochii deschişi. Puii sunt capabili să se deplaseze şi să se plimbe încă din primele ore post partum. Pe lângă laptele matern pot consuma şi hrană, vor mânca fân, verdeaţă, vor bea apă etc. Dinţii lor sunt definitivi, pe lângă lapte pot consuma şi alimente ce trebuie bine masticate. Mama lor are 2 mameloane, puii vor suge pe rând (dacă sunt mai mulţi). Chiar dacă sunt independenţi, puii vor trebui să rămână alături de mama lor trei-patru săptămâni, după care ar trebui separaţi pe sexe pentru a evita apariţia de gestaţii la vârste foarte mici.

Î: Bună ziua. Am două pisici birmaneze și un câine Pekinez și aș dori să cumpăr un iepuraș Cap de leu. Îmi puteţi da câteva informaţii despre alimentație și relația cu pisicile și cățelul, mai ales că una dintre pisici este foarte curioasă şi cu siguranţă se va duce la cuşca lui? Mulţumesc, Diana R: Pentru a afla mai multe detalii despre îngrijirea iepurașului dumneavoastră puteți citi articolul Despre îngrijirea iepurelui pitic.   De asemenea, vă recomand să nu folosiți în alimentaţia iepuraşului iarba de afară, poate fi contaminată cu diverse soluții, insecticide, poluată etc. Există iarbă specială pentru rozătoare pe care o creșteți acasă, în câteva zile. Salata poate avea o grămadă de chimicale și insecticide ce îi pot dăuna iepurașului. Dacă doriți, totuși, să îi administrați, spălați foarte bine frunzele apoi tamponați cu un șervețel, pentru a absorbi surplusul de apă, pentru a combate eventualele probleme digestive ce pot apărea, la fel și în cazul frunzelor de varză. Este de preferat să înlocuiți salata verde cu patrunjelul, care are mai multe vitamine și nu este atât de fertilizat chimic. De asemenea, evitați roșiile. V-aș propune să îl învățați să stea liber prin casă (cât timp este supravegheat), ca să poată socializa ceva mai mult cu restul animalelor din casă și astfel să nu mai fie atât de anxios atunci când ele vor avea contact cu el/ea.

Î: Bună ziua. Chinchilla mea, mascul de circa 4 luni și-a agățat membrul din spate într-o gratie a cuștii. Speriat, a tras piciorul, degetul blocându-se acolo. S-a inflamat și a căpătat o culoare violet-roșiatica. Rareori se linge sau se scarpină. Calcă ușor în el şi șchiopătează când sare. Este vorba despre o ruptură sau o entorsă? Cât de grav este? Își poate reveni? Orice informație mă poate ajuta. Aștept sfatul dumneavoastă. Mulțumesc! Delia R: Anatomia Chinchillelor predispune la probleme locomotorii, iar problemele circulatorii și de necroză la nivelul membrelor sunt frecvente la această specie. Pentru un diagnostic cert și pentru a exclude o eventuală fractură trebuie să mergeți să îi faceți o radiografie. De asemenea, trebuie să îi limitați mișcările, pentru o perioadă de aproximativ 3 săptămâni, pentru a proteja zona afectată și a favoriza vindecarea. Puteți folosi o cușcă de dimensiuni mai mici, pentru a nu sări prea mult. Dacă membrul nu este fracturat se vor folosi tratamente locale conform prescripției medicului vetrinar curant .

Î: Bună ziua, am o pereche de porcușori de Guineea și din păcate au o cușca mai mică. Vreau să știu dacă este bine să le construiesc o cușca din OSB exterior? Și dacă femela o să facă pui, pot ține masculul cu ea până face puii și apoi să îi separ? Mulțumesc! Alexandra R: Într-adevăr ar fi bine să le oferiți purcelușilor dvs. un spațiu mai mare, însă cel mai bine ar fi să achiziționați o cușcă special construită pentru porcușorii de Guineea. Porcușorii de Guineea au tendința să roadă, iar plăcile OSB exterior sunt plăci formate din mai multe așchii, ceea ce nu e chiar ok pentru sănătatea lor. Așchiile din acest material pot penetra mucoasa gingivală, ducând la formarea vreunui abces, granulom, infecții la nivelul mucoasei gingivale. Lemnul de rășinoase și lianții sintetici pot fi toxici pentru rozătoare dacă sunt ingerați. Vă recomand să folosiți materiale (sticlă, plastic, pexiglass) și adezivi non toxici (silicon pentru acvarii). De asemenea, trebuie ținut seama și de modul în care se pot dezinfecta și spăla cuștile. Materialele din care sunt confecționate trebuie să fie ușor lavabile, impermeabile, ușoare, economice și să nu pună în pericol sănătatea animalelor prin natura materialului folosit sau prin vaporii pe care îi pot emana (vopsea, sau vapori de purin-din cauza umezelii și a imposibilității de a curăța eficient cușca). Porcușorii de Guineea sunt animale foarte sociabile cu semenii lor, de aceea e bine să țineți masculul în preajma femelei, o perioadă de timp. În felul acesta îi poate crește pofta de mâncare, o poate ajuta să nu devină apatică, face mai multă mișcare.  Perioada de gestație la porcușori este de aproximativ 68 de zile. Astfel cu aproximativ 10 zile înainte de parturiție, cât și de-a lungul alăptării e bine să separați masculul de femelă, deoarece ea poate rămâne din nou gestantă, fapt ce o va epuiza foarte mult, dacă se va întâmpla. E bine ca după ce puiișorii vor fi înțărcați să îi separați pe sexe, punându-i astfel în cuști separate, pentru a evita neplăcerile unei noi monte, precum și împerecherile între membrii aceleiași familii, ce pot duce la mutații la viitoarele progenituri.

Î: Bună ziua, de 3 săptămâni am un iepuraș Toy pe terasă, el având maximum 2 luni în momentul achiziționării. I-am pus o tăviță de aluminium cu granule de hârtie absorbantă pentru pipi și a învățat foarte repede ce trebuie să facă. Eram foarte mândră de el, și de 3 zile a început să facă în pat, pe perne, pe noi când stă la mângaiat. Ce se întâmplă cu el? Mulțumesc! Irina R: Marcarea teritoriului este un instinct normal pentru majoritatea iepurașilor domestici sau sălbatici. Acest comoprtament începe odată cu apariția hormonilor sexuali, indiferent că este femelă sau mascul.  Este bine să diferențiem tendința de marcare a teritoriului de o urinare necontrolată, ce poate apărea datorită unor boli ale tractului urinar (infecții ale tractului urinar, litiază la nivelul vezicii urinare sau la nivel renal, afecțiuni renale). Pentru a depista aceaste afecțiunii ale tractului urinar trebuie să fim atenți la culoarea urinei. În mod normal urina iepurelui are o variație a intensității culorii, de la galben închis până la galben mai deschis, în funcție de pigmenții din dieta iepurașului. Dacă există cumva vreo afecțiune, urina are o culoare ce tinde către roșu - roșu aprins (datorită prezenței sângelui). Printre cauzele urinării improprii la iepurași se numără: Tendința de marcare a teritoriului Prea puține litiere - Dacă lasați iepurașul liber prin casă, e bine să vă asigurați că el are un număr suficient de litiere. De asemenea un număr mai mare de iepuri, într-un anumit teritoriu poate face ca aceștia să defece sau să urineze pe dinafara litierei sau într-un alt loc datorită faptului că cele exitente sunt prea murdare. Probleme de comportament - La fel ca și oamenii, dacă iepurașului nu-i convine ceva se "răzbună". Dacă iepurelui nu îi convine, o schimbare a mediului sau a persoanelor sau alte animale de companie sau a poziționării cuștii, a orarului de masă, acestea pot duce la dezvoltarea unui comportament impropriu de urinat. Pentru a preveni această deviere a comportamentului e bine să introduceți treptat schimbările în mediul de viață al iepurașului. Problemele medicale. Cea mai bună cale pentru a preveni comportamentul impropriu de urinat al iepurelui, este sterilizarea. Organele genitale sunt răspunzătore de producerea hormonilor ce au rol în manifestarea comportamentului de marcare al teritoriului. De asemenea eliminăm agresivitatea, reducem mirosul urinei și putem crește mai mulți iepurași în același spațiu, fără teama că se vor înmulți.

Î: Bună ziua, am un porcușor de Guineea care a făcut pododermita la lăbuțele din față. Ce tratament recomandați? Menționez că am fost la medic, dar tratametul recomandat nu a dat roade (antibiotic injectabil + Dermoguard). Mulţumesc, Anca R: Pododermatita este o condiţie destul de greu de tratat, întâlnită la animalele cu condiţii de cazare improprii (podele din grilaje, cu dimensiuni nepotrivite), la animalele obeze, sau la animalele cazate în condiţii de igienă precară. Alţi factori favorizanţi  sunt sunt unghiile prea lungi, alimentaţia săracă în vitamina C. Porcuşorii au porţiunea terminală a membrelor fără blană, astfel fiind expuşi la apariţia leziunilor, care ulterior se pot suprainfecta. Leziunile pot apărea foarte uşor la animalele cazate în cuşti cu podele din grilaje. Porcuşorii sunt animale predispuse la obezitate pentru că adoră să mănânce şi vor continua să mănânce dacă au ocazia. Este şi dificil să refuzi un porcuşor care face zgomotele specifice pentru a primi o recompensă. Obezitatea duce la apariţia presiunilor asupra membrelor, favorizând astfel problemele podale. În condiţii de igienă precară, când animalul stă pe un aşternut umed sau îmbibat în mizerie, pielea de la nivelul membrelor se înmoaie şi devine vulnerabila la acţiunea bacteriilor. Porcuşorii cu pododermatite au cel puţin un membru umflat şi  dureros, uneori şchiopătând. Deseori pot aparea ulceraţii sau cruste. Aspectul este de calozitate (bătături). Alte simptome ar fi pierderea blăniţei la membrul afectat, pierderea apetitului animalului din cauza durerii. Pentru stabilirea diagnosticului sunt necesare: radiografiile, astfel stabilindu-se extinderea infectiei. Dacă infecţia ajunge la nivel osos (osteomielita) prognosticul este grav examenele bacteriologice, pentru indentificarea bacteriei implicate şi antibiograma pentru stabilirea antibioticului la care agentul patogen este sensibil. Tratamentul cu antibiotice la care agentul patogen nu este sensibil nu face decât să întârzie vindecarea şi să permită infecţiei să se extindă. Tratamentul consta în : Tratamentul corespunzător impus de medicul vetrinar care a evaluat starea animalului corectarea deficienţelor de cazare. Utilizarea unui aşternut moale, curat ajută la o vindecare mai rapidă. în cazurile mai grave se poate recurge chiar la intervenţie chirurgicală, pentru îndepărtarea ţesutului nesănătos. Lăsată netratată pododermatita poate să se complice ducând chiar la amputarea membrului. local se utilizeaza soluţii dezinfectante, cum ar fi betadina sau clorhexidina se pot utiliza bandajele moi pentru prevenirea contaminării Prevenirea pododermatitelor se poate realiza prin: îndepartarea grilajelor din cuşti, sau utilizarea unei cantităţi suficiente de aşternut astfel încât să acopere grilajul. curăţarea periodică a cuştii şi schimbarea aşternutului astfel încât animalele să aiba un aşternut curat şi uscat administrarea unei cantităţi potrivite de  hrană, astfel evitându-se apariţia obezităţii examinarea periodica a animalelor, inclusiv a membrelor, iar în cazul în care sunt prezente leziuni acestea să fie tratate cât mai repede posibil.

Î: Bună ziua. Iepurele meu are urina colorată în roșu (poate cu sange) și a urinat foarte mult; acest iepure este rasă mare și mai am o iepuriță de rasă mică care are urina la fel de colorată dar a urinat mai puțin. Îmi puteți spune ce boală au și cu ce i-aș putea trata? Vă mulţumesc anticipat. Dragoş R: Urina este produsă la nivel renal și este un amestec de substanțe ce sunt eliminate din organism. Tot ce este nefolositor corpului este excretat prin urină. Fiziologic, la iepuri urina are o culoare galben pai și conține o cantitate mai mare de oxalați de calciu datorată modului de hranire, care se face cu plante ce conțin această substanță (trifoi, lucernă, fân etc.). În mod normal urina iepurelui are o variație a intensității culorii, de la galben închis până la galben mai deschis, în funcție de pigmenții din dieta iepurașului. Dacă există cumva vreo afecțiune, urina are o culoare ce tinde către roșu - roșu aprins (datorită prezenței sângelui). Hematuria (urina cu sânge) sau hemoglobinuria (resturi de hemoglobină rezultate în urma spargerii celulelor roșii ale sângelui ce pot fi eliminate prin urină) este rară la iepuri și la rozătoare în general. Urina cu sânge poate fi consecința unor boli ale tractului urinar (infecții ale tractului urinar, litiază la nivelul vezicii urinare sau la nivel renal, afecțiuni renale). La femele, urina roșiatică poate apărea și datorită unor secreții vaginale asociate cu adenocarcinomul uterin, cu polipi, sau în urma unui avort. Dacă hematuria este rar întâlnită, nu putem spune același lucru și despre urina de culoare roșie, care este destul de frecvent întâlnită la iepuri, fiind o consecință a prezenței pigmenților în unele plante pe care le consumă (de exemplu: sfecla roșie, morcov). Pigmentul care dă această colorație poartă numele de porfirină. O altă cauză poate fi excesul de calciu în alimentație. În această situație nu este un proces patologic,  colorația putând dispărea la câteva zile după încetarea administrării în hrană a respectivelor plante.  Pentru a putea afla cu certitudine dacă este un proces patologic sau doar o pigmentație alimentară, vă recomand sa mergeți cu animăluțele la medicul veterinar curant pentru a preleva o probă de urină și a realiza teste ce determină cauza exactă a apariției acestui fenomen.

  Î: Bună ziua! Am şi eu o problemă cu porcuşoara mea de Guineea, de ceva vreme este foarte supărată şi nu îşi poate mişca membrele posterioare. Ce se întâmplă oare cu ea? Are paralizie? Aştept sfatul dumneavoastră! Vă mulţumesc. Dana R: Paralizia este definită ca pierderea abilității de  mișcare a unei parți din corp, în cazul porcușorului Dvs. - trenul posterior. Din nefericire, porcușorii de guinea pot suferi astfel de paralizii ale trenului posterior, ce îi împiedică să miște membrele posterioare și să se deplaseze în mod normal. Există multe cauze posibile ale apariției acestei afecțiuni: Traumatisme, leziuni la nivel pelvin, coloanei vertebrală sau membere. Multe  lovituri și traumatisme pot apărea chiar în timp ce animalul se joacă sau aleargă. Trebuie să acordați o atenție deosebită porcușorului ce nu prea face exercițiu fizic datorită riscului crescut de apariție al traumatismelor, datorat densitații osoase scăzute.  Procese degenerative precum spondiloza, osteoartrita, degenerarea sau ruptura discului intervertebral. Toate aceste procese degenerative se vor diagnostica pe baza unei radiografii și a unui consult amănunțit la medicul veterinar curant. Tratamentul lor se bazează pe adminstrarea de cortincosteroizi sau antiintinflamatorii nesteroidiene. De asemenea suplimentele pe bază de glucozamină dau rezultate bune în artrite sau bolile degenerative osoase. Paraziți - microsporidioze produse de Encephalitozoon cuniculi. Doar în cazuri rare apar semnele de paralizie ale trenului posterior. Infecții bacteriene. Infecții virale (limfocoriomeningita produsă de un ARN virus ce apare în cazuri experimentale).  Accident vascular cerebral. Intoxicații. Porcușorii care sunt lăsați prin casă sau afară nesupravegheați pot avea acces la diverse plante toxice sau obiecte confecționate din metale grele - bijuterii, cuști metalice, vopsea etc. Pentru stabilirea exactă a cauzei ce a produs paralizia și un tratament adecvat, trebuie să mergeți la un cabinet veterinar pentru un consult amănuțit. Deficiențele alimentare pot duce la carențe vitaminice (vitamina C ) sau minerale (Calciu), determinând uneori apariția unei paralizii la nivelul trenului posterior. Administrarea suplimentelor pe bază de calciu pot avea rezultate sau nu în acest caz de paraplegie, însă trebuie să ținem cont de faptul că aceste carențe de Caliciu vor afecta, în general, toate membrele, rareori doar pe cele posterioare. Vitamina C are rol și în menținerea sănătații oaselor și articulațiilor, de aceea administarea unor suplimente pe bază de viatamina C pot ajuta porcușorul. Trebuie să luați în considerare și faptul că mulți porcușori ce suferă de paraplegie nu se vor vindeca niciodată, chiar se poate să nu se identifice cauza ce a determinat apariția acestei probleme. Alteori aceștia își pot reveni în mod inexplicabil. Astfel trebuie să vă pregătiți cu multă răbdare și atenție deosebită pentru porcușorul ce se află în acestă situație. Va trebui să îi asigurați un culcuș cât mai curat și moale, pe bază de rumeguș de bună calitate și paie. E bine ca hrana și apa să fie cât mai bine poziționate, astfel încât porcușorul să aibă un acces cât mai facil la acestea. Hrana trebuie să fie cât mai moale, pe bază de pelete ce au o consistență ceva mai moale, pentru a avea o digestie cât mai bună și să nu apară probleme de constipație. Trenul posterior trebuie toaletat zilnic, cu șervețele umede speciale pentru animale, deoarece se va murdări de urină și fecale. De asemenea trebuie să acordați o atenție deosebită părții anterioare a corpului – abdomen și torace, deoarece pot apărea leziuni, datorită faptului că el se târăște pe acestă parte. Periodic ar trebui să toaletați unghiuțele de la nivelul membrelor posterioare, deoarece nu se vor mai putea toci de la sine, datorită lipsei de mișcare.