Întreabă Veterinarul!

Î: Cum pot deparazita intern și extern un hamster pitic femelă? Acum câteva luni a avut râie. De la farmacie mi s-a dat Candider U. Am urmat acel tratament însă i-a reapărut. A doua oară am facut la fel și a dispărut. Acum i-a apărut iar. Are o porțiune pe spate , unde blănița este mai rară, pare murdară și uneori se scarpină. Dacă o deparazitez extern, cu un alt medicament, îi va trece? De ceva timp am observat ceva ciudat, mi se pare că se scarpină în dreptul anusului sau își bea urina. Uneori se trezește din somn și se scarpină pe întreg corpul, uneori numai pe față sau numai la fund. Uneori când se scarpină pe față parcă strănută. Ce e de făcut? Mulţumesc. Oana R: Afecțiunile pielii rozătoarelor sunt destul de des întălnite și pot avea o patologie diferită chiar dacă sunt similare ca și leziuni externe. Aceste leziuni pot avea mai multe cauze și se tratează diferit. Agenții patogeni pot fi: paraziți externi -așa cum este râia (râia poate fi de mai multe tipuri și poate da semne clinice diferite)- leziuni cutanate traduse prin căderea părului, prurit(mâncărime), grataj execesiv (scărpinat intens), înroșirea pielii, apariția de cruste, uneori miros de rânced micoze -determină  căderea părului, leziuni pruriginoase, unori pielea nu are aspect modificat, alteori leziunea prezintă un brâu roșietic bacterii - pot determina infecții locale, leziuni supurative sau nu , căderea părului, rubefiere , apariția de abcese -cauze neinfecțioase -animalele pot dezvolta alergii la talaj, la alimente sau la fân determinând prurit cutanat în zona capului și căderea părului   Cel mai important este să știm exact agentul cauzal ca să putem trata leziunile corespunzător. Vă recomand să mergeți cu hamsterul la medicul veterinar să poată recolta din leziune o probă de piele și păr și să realizeze teste specifice. În urma rezultatelor se va stabili conduita terapeutică.

Î: Aș dori să îmi explicați de ce femela mea hamster este foarte agresivă cu masculul deoarece de fiecare dată când îl scot din cușcă este rănit la diferite părți ale corpului iar masculul a început să mă muște de mâna dacă îl prind. Ați putea să îmi sugerați ceva pentru a remedia acest lucru? Vă mulțumesc mult, sunteți cei mai buni :).Ioni R: Hamsterii pot deveni agresivi unii cu ceilalți din cauza conflictelor de teritoriu, pentru dominanță. Cele mai frecvente agresivități se întâlnesc între indivizi de același sex. Deci un prim pas este să vă asigurați dacă într-adevăr este vroba de un mascul și o femelă. În cazul în care vorbim de un mascul și o femelă, femela poate deveni agresivă cu masculul atunci când este gestantă. Atunci când apar agresivități între hamsteri aceștia trebuie separați. Se pot pune în cuști separate, fără a avea acces unul la celălalt, însă cu posibilitatea de a se mirosi, de a se auzi. Treptat îi puteți pune împreună sub supraveghere pentru perioade scurte de timp, apoi crescând durata acestor perioade. Recomandarea este să-i puneți împreună într-un mediu neutru, adică într-o cușcă nouă, cu așternut nou, cu miros nou. Dacă după toate încercările de obișnuire acelor doi hamsterii sunt tot agresivi, se vor separa permanent. 

Î: Bună ziua. Hamsterii mănâncă flori de tei uscate? Am o hamsterița și nu sunt sigură dacă va făta. Îmi puteți spune care sunt semnele care mi-ar da de ințeles că ar fi gravidă?R: Înmulțirea hamsterilor se produce destul de rapid din cauza vârstei la care ajung la maturitate sexuală (28 zile de la naștere), din cauza perioadei scurte de gestație (16 zile) dar și din cauza frecvenței perioadelor estrale. Pentru femele, monta este recomandată după trei luni de viaţă, iar la masculi nu înainte de două luni şi jumătate. Gestația la hamsterița durează 16 zile. În această perioadă, femela are tendința de a mănca mai mult, abdomenul apare dilatat iar prezenta fetușilor în uter poate fi semnalizată prin palpare începând cu a șaptea zi după montă sau prin cântarirea zilnică a hamsterițelor, dimineața, înainte de hranire. Pentru fătare cușca se va pregăti cu așternut mai gros în care ele iși vor face din timp un culcuș adecvat.  De regulă, o femelă gestantă face în medie 4-6 pui/fătare, raportul dintre sexele puilor fiind de obicei 1/1.   Fătarea are loc în a 16-a zi de la monta și se produce de obicei dimineața la femelele aflate la prima gestație. În  alte cazuri fătarea are loc seara sau după-amiaza. Actul fătării durează în medie 30 minute sau mai mult. Fetușii sunt expulzati ritmic, la intervale scurte, între timp femela iși aranjeaza culcuşul și bea apă din când în când. De asemenea, ea nu mănâncă nimic timp de 24 de ore. Puii nou-nascuţi sunt adunaţi de mama lor de prin diferite locuri ale cuștii și depuși în culcuș. În cuib, ei formează un conglomerat de culoare roz în continuă mișcare. La inceput puii sunt lipsiți de păr,ochii sunt lipiți, observandu-se doua pete negre. La palparea capului, se simt sub piele dinții incisivi, iar la picioare se simt ghearele. Dupa doua zile, corpul puilor se începe să se acopere cu puf fin, care de la vârsta de 8 zile se transformă treptat în blană . Dupa zece zile femela își hraneşte puii cu boabe de cereale pe care le aduce în cuib. După 12-13 zile puii încep să iasă din cuib pentru a-și căuta singuri hrana . Dupa 16 zile puii văd normal, iar dupa 25 de zile are loc înțărcarea lor și se vor muta în cușcă separată. Uneori femelele își pot devora puii dacă sunt stresate sau dacă au impresia că nu pot avea grijă de toți.  Din câte știu preferă frunzele de tei uscate, dar numai în amestec cu alte tipuri de frunze(frunze de zmeur, pătlagină, păpădie).

Î: Bună ziua. Femela mea hamster a dat naștere la 5 puiuți. Aș dori să îmi dați informații și lucruri ajutătoare pentru a-i crește. Există suplimente gen vitamine, mâncare specială pe care ar trebui să le dau? Vă mulțumesc GabiR: Înmulțirea hamsterilor se produce destul de rapid din cauza vârstei la care ajung la maturitate sexuală (28 zile de la naștere), din cauza perioadei scurte de gestație (16 zile) dar și din cauza frecvenței perioadelor estrale. Pentru femele, monta este recomandată după trei luni de viaţă, iar la masculi nu înainte de două luni și jumătate.     Gestația la hamsteriță durează 16 zile. În această perioadă femela are tendința de a mânca mai mult. Pentru fătare, cușca se va pregăti cu așternut mai gros în care ele iși vor face din timp un culcuș adecvat. De regulă, o femelă gestantă face în medie 4-6 pui/fătare, raportul dintre sexele puilor fiind de obicei 1/1. Fătarea are loc în a 16-a zi de la montă și se produce de obicei dimineața la femelele aflate la prima gestație. În  alte cazuri fătarea are loc seara sau după-amiaza. Actul fătarii durează în medie 30 minute sau mai mult. Fetușii sunt expulzaţi ritmic, la intervale scurte, între timp femela iși aranjeaza culcuşul și bea apă din când în când. De asemenea, ea nu mănâncă nimic timp de 24 de ore.          Puii nou-născuți sunt adunați de mama lor de prin diferite locuri ale cuștii și depuși în culcuș. În cuib, ei formează un conglomerat de culoare roz în continuă mișcare. La început puii sunt lipsiți de păr, iar ochii sunt lipiți. La palparea capului, se simt sub piele dinții incisivi, iar la picioare se simt ghearele. După două zile, corpul puilor începe să se acopere cu puf fin, care de la vârsta de 8 zile se transformă treptat în blană. După zece zile femela își hranește puii cu boabe de cereale pe care le aduce în cuib. După 12-13 zile puii încep să iasă din cuib pentru a-și căuta singuri hrana. Dupa 16 zile puii văd normal, iar dupa 25 de zile are loc înțărcarea lor și se vor muta în cușcă separată. Atunci când își crește puii, femela va avea nevoie de mai multă mâncare, crescând necesarul de proteine al organismului.  Puteți să îi dați să manânce ou fiert, soia, pâine înmuiată în lapte degresat, terci de ovăz, legume, semințe de floarea soarelui. După înțărcare, puii dezvoltă intoleranță la lactoză și este indicat sa nu le administrați lapte deoarece vor face diaree. După separarea de mamă, hrana puiuților va fi aceeași ca și a hamsterilor adulți: alimente comerciale mixte, speciale pentru hamsteri (acestea le oferă cea mai mare parte din necesarul de substanțe nutritive), legume proaspete (trebuie introduse treptat în alimentație), ou fiert, brânză, iaurt în cantități mici (acesta ajută la menținerea unui nivel optim de bacterii în intestin). Nu este recomandat să le administrați legume cu frunze verzi; salata verde are o valoare nutritivă foarte scăzută, putând provoca scaune moi. Uneori femelele iși pot devora puii dacă sunt stresate sau dacă consideră că nu pot avea grijă de toți. Cușca nu trebuie curățată în primele 3 săptămâni după fătare, pentru a nu stresa femela.  Hamsterii se bazează pe miros pentru a se recunoaște între ei, de aceea este important să nu atingeți puii în primele 2 săptămâni de viață, altfel există riscul ca mama să îi respingă sau chiar să îi manânce.  Vitaminele sunt recomandate atât puiuților cât și hamsterilor adulți, pentru a crește rezistența la boli, pentru reglarea metabolismului, pentru dezvoltarea corectă a oaselor etc. Acestea se administrează în apa de băut, putând face o cură vitaminizantă de 3-4 zile pe lună, de 2-3 ori pe an.

Î: Bună ziua! Mă interesează să știu ce nevoi are un arici pitic african, mă refer dacă are nevoie de vizite regulate la medicul veterinar, vaccin, toaletare, care sunt bolile cele mai frecvente. Mulțumesc. AncaR: Ariciul african pitic (Atelerix albiventris) face parte din familia Erinaceidae și mai este cunoscut și sub numele de ”ariciul cu patru degete” (nume derivat din numărul de degete de la picioarele din spate). Acesta provine din Africa Ecuatorială și Centrală, fiind un animal nocturn. În mediul lor natural, acestea nu trăiesc în grupuri, fiind destul de independente şi plăcându-le să exploreze teritorii noi. Caracteristici fizice: Ariciul african pitic are corpul oval, cu dimensiuni cuprinse între 15 și 25 cm și cântărește între 250 și 600 grame. Femelele sunt de obicei mai mari decât masculii. Au picioare scurte, coada scurtă (de aproximativ 2,5 cm), nas lung și ochii mici, ca două mărgeluțe. Urechile și mustățile sunt relativ mari, animalul având simțurile dezvoltate. Au picioare scurte, coada scurtă (de aproximativ 2,5 cm), nas lung și ochii mici, ca două mărgeluțe. Urechile și mustățile sunt relativ mari, animalul având simțurile dezvoltate. După cum îi spune și numele și spre deosebire de alte specii înrudite, acest arici are doar 4 degete la fiecare picior. Cu toate acestea, la unii indivizi poate fi întâlnită o mică excrescență osoasă ca și ”pinten”. Ca și colorit, acesta variază de la maroniu până la negru. Țepii au o lungime cuprinsă între 0,6 și 2,5 cm, pe bot și abdomen nefiind prezenți. Țepii sunt schimbați după aproximativ 18 luni, când cad și sunt înlocuiți cu alții noi. Masculii au penisul vizibil, localizat în mijlocul abdomenului, iar testiculele se gasesc în scrot, aproape de anus. Femelele pot avea între 2 și 5 perechi de dinți. De obicei tăiesc în jur de 4-6 ani, dar au fost și exemplare care au ajuns la vârsta de 8 ani. Comportament Ariciul african pitic este un animal nocturn, solitar. De obicei se deplasează de-a lungul solului, dar se poate cățăra și poate înota dacă este necesar. Sunt animale foarte active, putând să străbată kilometri întregi într-o singură noapte, în căutarea hranei. Când se sperie, ariciul își strânge capul și membrele într-un ghem, cu țepii spre exterior. Pote rămâne în poziția aceasta ore întregi și nu trebuie niciodată forțați să iasă din această poziție. Rareori se întâmplă ca aricii să muște, iar când sunt speriați, sâsâie și hâsâie, mai ales masculii. Când ariciul simte un miros neobişnuit sau necunoscut, va lua obiectul nou în gură, producând o cantitate mare de salivă, care capătă o consistenţă spumoasă. Apoi, scuipă şi întinde această salivă pe propriul său corp. Nu se ştie de ce au aricii acest comportament ciudat. Cușca pentru arici pitic Aceste animale mici nevoie de un spatiu de minim jumatate de metru pătrat. Pot fi ţinuţi într-o cuşcă sau într-un terariu. Cușca trebuie să fie călduroasă, iar materialul din care este făcută să fie uşor de curăţat. Aricii sunt solitari şi preferă să aibă propria cuşcă, deşi unele femele sunt capabile să convieţuiască în linişte şi în grup, mai ales daca au fost crescute împreună. Mai mulţi masculi se vor bate între ei. Cu excepţia perioadei de înmulţire, nu este bine sa țineți mai mulţi arici într-o cușcă. Amestecul dintre urină și excremente poate produce gaze ce pot fi mortale pentru arici. Puteți folosi șervețele sau bucăți de ziare, acestea putând fi schimbate ușor. Nu folosiți talaș din cedru deoarece gazele pe care le emană pot fi otrăvitoare. Materialul cel mai potrivit este talașul din plop sau pin și culcușurile comerciale făcute din știuleți de porumb sau din iarbă uscată. Unii arici pot fi învățați să facă la litieră, astfel: după ce mănâncă, puneți ariciul în litieră, în acea parte a cuştii unde îşi face treburile. Întotdeauna puneți toate excrementele în litieră. În scurt timp, aricii pot fi învăţaţi să îşi facă nevoile acolo. Pentru că au nevoie de miscare multă, le puteți cumpăra diferite jucării sau le puteți da drumul prin cameră. Condiții de întreținere Habitatul natural al ariciului african este cald, de aceea temperatura din cușcă trebuie sa fie cuprinsă între 23 și 29 grade celsius. Exemplarele salbatice hibernează pe timpul iernii. În captivitate, dacă temperatura scade prea mult, ariciul crede că este iarnă și intră în hibernare, ceea ce îl face mai susceptibil la boli. Daca temperatura crește peste 29°C, ariciul poate suferi de stres. Umiditatea trebuie să se mențină între 40 și 70%. Pentru că sunt animale nocturne, aricii trebuie să aibă un program bine stabilit: 12 ore de lumină și 12 ore de întuneric. Programul poate fi ajustat în mod artificial, astfel încât ariciul să fie activ atunci cand sunteți dumneavoastră acasă. Hrana Aricii din salbaticie consumă mai ales insecte. Fiind foarte rezistenți la toxine, pot consuma o serie de insecte precum: viespi, cărăbuși, albine și șerpi veninoși; consumă și ouă de păsări, broaște și viermi etc. Mâncarea pentru câini sau pisici este mult mai pe placul aricilor de casă, chiar dacă - pentru nevoile acestora - este prea bogată în grasimi și prea saracă în proteine. Alimentația aricilor trebuie să fie bogată în proteine și săracă în grasimi. Meniul unui arici poate cuprinde: muște, insecte, fructe, legume, râme, greieri, ouă fierte.  Nu îi dați să mănânce lapte sau ouă crude și evitați hrana tare, cum ar fi alunele sau bucățile mari de morcovi cruzi. Acestea se pot bloca între molari. Ariciul trebuie să primească suficiente proteine (30-50%) și puține grăsimi (10-20%), pentru că tinde să devina obez. La un mascul adult, raportul calciu-fosfor trebuie să fie de 1,2-1,5 la 1. La femele, acest raport trebuie sa fie putin mai mic, exceptând cazurile când femela e gestantă. În acest caz, se recomandă mărirea dozei de pânaă la 3 ori. Trebuie să aibă mereu la dispozitie o sursă de apă, de preferinţă o sticluţă cu apă. Bolurile pentru mâncare trebuie sa fie grele pentru a nu le rasturna în substrat. Reproducerea aricilor africani pitici Aceste animale se pot înmulți în orice perioadă a anului. Femelele ajung la maturitate sexuală la vârsta de 2-6 luni. Masculii, în schimb, se maturizează din punct de vedere sexual la vârsta de 6-8 luni. Cel mai bine este ca femela să nu fie dată la reprodus până la vârsta de 6 luni, pentru a se dezvolta suficient din punct de vedere fizic. Perioada de gestatie este de 32-37 de zile, iar femela poate da nastere la cel mult sapte pui (în medie, face câte 3 pui o dată). Înainte să nască, femela trebuie pusă într-o cuşcă separată. Dacă devine stresată, există riscul să-şi mănânce propriii pui. La fel se întampla cu celelalte animale din cuşcă, aşa că cel mai bine e ca mama să fie ţinută singură cu puii ei, în linişte, cel puţin cinci zile după naștere. La aricii nou-nascuţi, țepile se află sub piele și încep să crească în exterior în primele 24 de ore. Ochii se deschid abia dupa 13-17 zile, iar dinţii erup la 7-9 saptamani. După 4-6 săptămâni, pot fi înțărcați. Sănătatea aricilor Ariciul trebuie observat în fiecare zi. O problemă de sănătate poate fi indicată de schimbarea apetitului, a comportamentului sau de schimbarea consistenței scaunului. Cele mai frecvente probleme de sănătate sunt paraziții externi, precum căpușele. Ariciul trebuie dus la veterinar la un interval de 3 luni pentru a i se efectua deparazitarea.

Î: Bună ziua. Am de 7 ani un iepure pitic din rasa hermelină, alb cu ochișori albaștri, femelă. În data de 2 martie am primit încă un iepuraș pitic nu stiu exact rasa, tot femelă. Din 2 martie cei doi iepurași au locuit în aceași cușcă s-au accepta erau foarte drăgăstoși unul cu celălalt, se spălau reciproc, dar de sâmbătă  6 aprilie, au început să se bata și nu știu de ce. Cel mic e foarte jucăuș și mai sare prin cușcă, atunci cel mai în vârtsă începe să mârâie să scoată sunete ciudate. Acum i-am despărțit dar aș vrea să știu cum să mă comport să poată locui din nou împreună. Mulțumesc .DanaR: Iepurii de casă sunt animale deosebit de fricoase şi sperioase, cu reacţii foarte puternice. Reacţionează imediat, chiar violent, la prezenţa altor animale, la zgomote puternice si necunoscute. Toate modificările de mediu pot constitui factori stresanţi declanşatori ai unor entităţi patologice.În general, iepurii de casă sunt animale sociabile, ataşându-se rapid de persoanele care-i îngrijesc, manifestând, însă, frică faţă de persoanele străine. Conflictele între iepuri sunt normale, atâta timp cât acestea se mențin între anumite limite. Agresiunea iepurilor față de oameni apare de obicei atunci când nu sunt tratați corespunzător (în general devin agresivi cei crescuți singuri, cărora nu le oferiți destulă atenție, sau cei care sunt loviți). Agresivitatea apare, de asemenea, la iepuroaicele gestante sau la cele care alăptează. Multe dintre problemele comportamentale ale iepurilor sunt provocate de hormonii sexuali. Dacă animalul este sterilizat din timp, aceste probleme pot fi prevenite. Prin sterilizare se diminuează sau dispar complet următoarele "probleme": marcarea teritoriului prin urinare; comportamentul agresiv (atât față de alte animale cât și față de oameni). În unele cazuri, iepurii sterilizați înceteaza să mai roada lucrurile din casa la doar câteva săptamani după operație; reducerea mirosului urinei; puteți crește mai mulți iepuri deoarece nu se vor mai bate. De obicei, aceste operații se fac în jurul vârstei de 4-6 luni. Dacă se face după aceasta vârstă, este recomandat ca medicul veterinar să facă întâi câteva analize. Faptul ca adulții au mai multă grăsime în zona abdominală face ca procedura să fie mai dificilă și să dureze mai mult. Iepurii trecuți de vârsta de șase ani pot suferi complicații datorită  anesteziei. Ținând cont de faptul că iepuroaica dumneavoastră are vârsta de 7 ani, vă recomand să nu o castrați. Puteți să o castrați pe cea tânără, pentru a elimina problemele enumerate mai sus. Pentru a le muta din nou împreună, curățați foarte bine cușca în care le puneți și accesoriile (dacă păstrează mirosul iepuroaicei mai bătrâne, aceasta poate deveni din nou agresivă pentru a-și apăra teritoriul). Ștergeți ambele iepuroaice cu servețele umede (este recomandat să folosiți unele speciale pentru iepuri) - în general, animalele se acceptă dacă au același miros. Apoi introduceți-le în cușcă. Dacă și în acest caz devine agresivă iepuroaica mai în vârstă, atunci va trebui să le tineți în permanență separate.

Î: Bună ziua. Am mai multe perechi de veverițe degu și doresc să știu dacă este vreo problemă dacă las masculii pui cu tatăl lor în cușcă. Vă mulţumesc. Ana R: Vârsta pentru atingerea maturității sexuale este variabilă la veverițele Degu. Vârsta medie este de 7 săptămâni la femele și de 12 săptămâni la masculi. Cea mai multă siguranță se recomandă separarea puilor când sunt complet înțărcați la 6 săptămâni (femelele de masculi). Nou-născuții nu trebuie luați de lângă mamă niciun moment. Puii au nevoie să aud mama pentru a se liniști și astfel se previne afectarea dezvoltării mentale și fizice. Îndepărtarea lor de lângă mamă este o experiență emoțională traumatică. Mama de asemenea are rol în menținerea temperaturii corporale a puilor, deoarece ei nu sunt capabil să-și regleze singuri temperatura corporală până la vârsta de 8-20 de zile Puii de Degu pot fi crescuți de ambii părinți, cu toate acestea este important să separăm masculul de mamă cât mai repede după fătare, pentru o perioadă de câteva zile. Acest lucru se face pentru a se preveni împerecherea cu femela în estrul postpartum, când poate iar să rămână gestantă. O nouă gestație ar fi foarte stresantă pentru femelă și i-ar pune sănătatea în pericol. Este recomandat ca femelele să nu fie lăsate să aibă mai mult de un rând de pui pe an, astfel încât organsimul lor să aibă suficient timp să se refacă. Estrul postpartum durează în medie cam 4 zile, dar se recomandă ca masculul să fie separat aproximativ o săptămână după fătare. După o săptămână masculul poate fi pus înapoi în cuib cu femela și puii. Tatăl va participa la creșterea puilor, ajutând astfel femela. Pe perioada creșterii, interacțiile puilor cu părinții sunt foarte importante pentru procesul de învățare. Este indicat să lăsăm puii să se dezvolte normal, permițându-le să dezvolte legături emoționale strânse cu părinții lor. Părinții vor petrece aproximativ tot timpul aproape de pui. După înțărcare se observă uneori o scădere a timpului petrecut de pui cu mama și o creștere a timpului petrecut cu tatăl. 

Î: Bună ziua. De curând mi-am cumpărat un iepuraş, Cap de Leu. După ceafă avea parul mai rar, l-am dus la un veterinar pentru că se scărpina şi eventual am crezut că are pureci, însa veretinarul nu a găsit nimic şi mi-a recomandat să nu îi dau niciun medicament dacă îl tin în apartament. Dupa o săptămână parul de la ceafă (de pe gât) a început sa fie din ce în ce mai rar chiar se vede o cheliuţă şi se scărpina des şi în locul fără blăniţă are o bubiţă mică. Credeți că exagerez eu sau chiar are ceva? Sper să nu fie râie şi dacă ar fi ce aş putea face? Vă mulţumesc. Claudia  R: Aspectul pielii și blăniței oferă informații despre starea generală de sănătate a iepurașului. Pierderea blăniței, fără nicio altă modificare la nivelul pielii, poate avea mai multe cauze: probleme hormonale, smulgerea părului, urmare a unei inflamații locale, roaderea părului. Femelele gestante sau cele pseudogestante pot să-și smulgă părului în vedea realizării unui cuib pentru pui. Ele își smulg părul de pe gât, abdomen, membre. Smulgerea părului se mai poate întâlni și în cazul deficiențelor nutriționale, cum ar fi concentrația insuficientă de fibre din dietă.  Zona din regiunea cefei, la bază, este în mod normal cu mai puțin păr. Zonele cu păr pot să varieze în funcție de anotimpuri sau în funcție de fluctuațiile hormonale. Această zona nu se observă în mod normal atunci când iepurele își bagă capul între umeri. Dacă se observă atunci este recomandată vizita la medicul veterinar. Există de asemenea și diverse afecțiuni cutanate care pot duce la căderea părului, cum ar fi prezența paraziților cutanați (cheyletiella), paraziților auriculari, care determină prurit local intens. Există și posibilitatea ca animalul să aibă purici, atunci fiind necesară deparazitarea externă. Micozele sunt o altă cauză a pierderii blăniței și a prezenței crustelor și pruritului intens. Tratamentul constă în aplicarea locală a produselor antimicotice. Deparazitarea externă a iepurilor se poate face cu selamectină (în doză recomandată pentru greutatea lor), care acționează de asemenea, și pe o parte din paraziții cutanați. Pentru deparazitarea împotriva puricilor se poate folosi și Advantage de pisică.

Î: Bună ziua. Am avut timp de 19 ani o pisică ce a crescut odată cu fiica mea, dar care din pacate s-a stins în februarie a.c. Eu nu mai pot adpăta o altă pisică iar de un câine nu am timpul necesar să mă ocup, de plimbarile zilnice. Pentru că fiica mea îşi doreşte un alt partener de taină şi de joacă, m-am gândit că ar fi oportun să îi iau un dihor domestic. Unde găsesc astfel de animaluţe şi sfaturi de îngrijire? Mulţumesc. Dana R: Înainte de a vă achiziționa un dihor este bine să știți, că este potrivit ca animal de companie pentru un copil cu vârsta de peste 13-14 ani, deoarece dihorii au o manieră mai agresivă de a se juca și pot mușca. Dihorul (Mustela putorius) este un carnivor de dimensiuni mici aparținând familiei Mustelidelor, răspândit în majoritatea Europei, nordul Africii și Asia. Acesta este un animal nocturn. Ca și animal de companie este vioi, curios și îi place să se joace. Jucăriile pentru pisici sunt ideale și pentru dihori. Timp de 10-15 ore pe zi, dihorii au nevoie de întuneric pentru a absorbi melanina. Cușca dihorului trebuie să aibă dimensiunile minime 80x50x60 cm și este recomandat să fie prevăzută cu etajere, tunele și jucării. Corpul dihorului este subțire și flexibil, cu picioare scurte adaptate mişcărilor rapide. Capul este mic, lat și turtit cu urechi mici și rotunde. Lungimea trupului fără coadă este de 30–50 cm, iar lungimea cozii este de 10–20 cm. Greutatea dihorilor variază în funcție de sex. Un dihor mascul ajunge la maturitate în jurul greutății de un kilogram, iar o femelă cântărește la maturitate 650-850 g. Dihorii nu prezintă dimorfism sexual. Există câteva varietăți de culoare, culoarea blănii variind între cenușiu, maro sau bej pe spate cu lăbuțele și burta de culoare neagră. În jurul botului, pe vârful urechilor și înapoia ochilor prezintă niște dungi albe. Maxilarul dihorilor prezintă 34 de dinți.  Are auzul și vederea bine dezvoltate, dar mirosul este simţul său cel mai dezvoltat. În sălbăticie, durata medie de viaţă este cuprinsă între 8 și 10 ani, iar domesticit poate trăi până la 15 ani. Dihorul prezintă în regiunea perianală glande odorifere, cu ajutorul cărora își marchează teritoriul. De asemenea, secreţia acestor glande este folosită și atunci când sunt excitați, când sunt în pericol și pentru a lubrifia excrementele. Dihorii disting dacă mirosul a fost lăsat de un mascul sau de o femelă. Mirosul specific dihorilor este degajat prin mai multe glande situate pe suprafața corpului. Dihorii sunt animale carnivore, un aliment ideal pentru ei având 32-38% proteine și 15-20% grăsimi de origine animală. Un conținut în proteină mai mare de 38% poate provoca tulburări renale, în special dihorilor în vârstă. Dihorii se hrănesc cu animale mici precum: șobolani, iepuri, cârtițe, păsări, reptile, amfibieni și crustacee, pești. Pe lângă acestea își mai completează meniul cu semințe, unele fructe, viermi, larve, insecte și ouă. Carnea și preparatele din carne de porc sunt nocive pentru dihori. Aceștia mai pot fi hrăniţi ocazional cu stafide sau unt de arahide, în cantități mici deoarece zaharurile pot provoca tulburări de metabolism. Vegetalele nu sunt recomandate în alimentația acestor animale. Perioada de împerechere este între lunile februarie și aprilie. Gestația durează 35-45 zile și se nasc între 1-12 pui la o fătare. Puii deschid ochii la patru săptămâni de la naștere și sunt înțărcați la 8 săptămâni. Alimentarea suplimentară a puilor începe la vârsta de 3 săptămâni. Puii devin independenți după vârsta de 2-3 luni și se pot reproduce 9 luni de viață. Pentru a evita problemele de sănătate, dihorul de casă poate fi sterilizat înainte de a începe perioada de călduri. Dihorii de casă necesită tăierea ghearelor, perierea blăniței și curățarea urechilor. Aceștia trebuiesc vaccinați împotriva maladiei Carre și a turbării. Dihorii pot contacta viroze respiratorii sau intestinale, maladia Carre; pot dezvolta pneumonii, leptospiroză, turbare, diferite tumori (care afectează glandele adrenale, pancreasul ori sistemul limfatic) sau trichineloză. Dacă vă hotărâți să achiziționați un dihor, puteți găsi de vânzare în magazinele Maxi-Pet sau la alte magazine de specialitate.

Î: Bună ziua. Spuneţi-mi, vă rog, poate fi crescut un iepuraş Cap de Leu, în apartament ţinând cont, printre altele, de mirosul de urină al iepuraşului? Comparativ cu pisica, mirosul este mai persistent? Ca marime, la maturitate, care este aceasta în cazul unui Cap de Leu? Mulţumesc. Angela R: Rasa, Cap de Leu, este o rasă de talie mică și ajunge la maturitate la o greutate cuprinsă între 1.2 și 1.5 kg. Are nevoie de o cușcă în care să poată face 3 sărituri, ideală ar fi mărimea 120x60x50. În funcție de așternutul pentru care optați acestea absorb mai mult sau mai puțin mirosul. Există mai multe tipuri de așternuturi  de la talaș, pelete până la fibre naturale. Alegerea așternutului potrivit se face în funcție de nevoile dumneavoastră și de nevoile animalului dumneavoastră. Comparativ cu mirosul urinei de pisică nu vă pot spune exact care este mai puternic, foarte mult influențează acest miros așternutul pe care îl folosiți și cât de des să îi faceți curat. Există și opțiunea de a ține iepurele liber în casă și să îl obișnuți să își facă nevoile la litieră, trebuie să aveți atunci în vedere ascunderea cablurilor și a altor obiecte ce pot fi roase și care pot răni iepurele Fie că îl țineți în cușcă sau liber, pe măsură ce ajunge la maturitate iepurele se obișnuiește să își facă nevoile în același loc și puteți curăța zilnic locul respectiv și cușca toată odată la cateva zile. Pentru mai multe informații cu privire la îngrijirea iepurilor vă stăm la dispoziție în magazinele nostre Maxi Pet Militari sau Maxi Pet Mihai Bravu.

Î: Bună ziua! În urmă cu câteva zile am luat un iepuraş, Berbec Pitic, femelă de 6 săptămâni. Îl hrănesc cu fân, grăunţe şi granule pentru iepuri. Până acum i-am dat doar hrană uscată, fără fructe, iarbă sau legume suculente, cu toate acestea iepuraşul are o dată sau de două ori pe zi câte un scaun moale, fără să fie diareic. În restul zilei, scaunele sunt normale, urinează normal şi starea generală este foarte bună. Vă rog să mă ajutaţi, nu ştiu care este cauza acestor scaune moi şi dacă ar putea să se agraveze sau să afecteaze starea de sănătare a iepuraşului. Vă mulţumesc! Bogdan R: Iepurii au o digestie mai speciala care le permite să obțină mai multe nutriente din hrana pe care o mănâncă. Ei produc doua tipuri de fecale: crotine și crotine provenite din cecum. În mod normal iepurii nu mănâncă crotinele normale dar le vor mânca pe cele provenite din cecum. Crotinele obișnuite sunt rotunde și uscate și nu stau lipite unele de celălalte și crotinele provenite din cecum sunt moi şi stau unite unele de celălalte ca un ciorchine de strugure. Crotinele provenite din cecum nu sunt fecale, ele sunt mancare plină de nutrienți pe care iepurele ar trebui să o mănânce ca să își mențină sănătatea. Cei mai mulți nutrienți nu sunt absorbiți prima dată când iepurele mănâncă mâncarea și crotinele din cecum sunt produse de către organismul iepurelui pentru a mânca mâncarea încă o dată ca să extragă toți nutrienții din ea. Crotinele cu o consistență mai moale pot apărea în mai multe situații : dacă se administrează hrană cu un conținut mare de carbohidrați sau fară suficiente fibre; după administrarea de antibiotic; datorită stresului; datorită unei predispoziții genetice. Pentru remedierea acestei probleme este foarte important să îi asigurați iepurașului dumneavoastră o dietă adecvată. Pentru început ar fi bine să îi dați iepurașului doar fân până când crotinele încep să aibă o consitența normală. De asemenea, fânul stimulează creșterea motilității intestinale, lucru care va ajuta la restabilirea unui digestii optime.  Ar fi bine să excludeți din alimentație hrana care conține semințe și să optați pentru una paletată. Introducerea de legume verzi ar trebui să se facă doar după ce crotinele sunt normale și doar câte un tip o dată la 48  de ore pentru a vedea dacă perturbă în vre-un fel digestia. În cazul în care consistența fecalelor nu se schimbă sau devin semilichide, chiar apoase ar fi bine să mergeți la un consult la medicul veterinar.

Î: Bună ziua! Am un iepure Berbec German Pitic de 3-4 luni pe care îl ţin într-o cameră unde are şi o cuşcă. Până acum câteva zile totul a decurs bine, când l-am certat puţin si l-am dat jos pe covor, fie l-a afectat tonul vocii mele în momenrul acela mai puternic, fie s-a lovit când a sărit, că a început să manifeste un comportamen ciudat: a devenit foarte agitat şi sperios, alergând de colo-colo, chiar în cercuri, aproape să se lovească, parcă incercând să se ascundă. Într-un final am reuşit să-l pun în cuşca lui şi s-a băgat în căsuţa lui foarte speriat în continuare şi acolo a stat 2-3 ore. L-am lăsat să se liniştească şi până seara şi-a mai revenit. Îmi puteţi spune ce l-a determinat să aibă acest comportament? Vă mulţumesc. Maria R: Iepurii sunt animale sperioase, care în mediul lor natural au nevoie de spațiu pentru mișcare și de locuri să se ascundă în cazul unui pericol. Ca majoritatea animalelor care în mediul natural, în lanțul trofic, sunt cele vânate, au un comportament de conservare care se traduce prin instinctul de a fugi și a se ascunde la cel mai mic semn de pericol. Cel mai probabil iepurașul s-a speriat de tonul vocii dumneavoastră, fiind o noutate pentru el, probabil i s-a părut amenințător și periculos. Cel mai natural pentru el a fost instinctul de a se ascunde. Alergatul în cercuri poate să apară când iepurele vrea să vă atragă atenția, se sperie sau când atinge maturitatea sexuală, în jurul varstei de 4-6 luni, acest alergat în cercuri făcând parte din ritualul de curtare.       Pe viitor ar fi bine ca atunci când vreți să îi aplicați o corecție să fiți puțin mai blând pentru că el trebuie sa vă perceapă superior lui în ierarhie și nu un pericol.

Î: Bună ziua, am o femelă de Iepure Pitic şi una de Porcuşor de Guinea. Le ţin pe amândouă în aceeaşi cuşcă, numai că de ceva timp intră în călduri amândouă la un interval de aproximativ o săptămână una de cealaltă. Ce mă deranjează este comportamentul iepuroaicei care o chinuie pe femela de porcuşor, o alergă tot timpul iar când îi dau drumul aruncă cu urină peste tot. Pot găsi un tratament pentru ele ca să nu mai intre în călduri? Vă mulţumesc. Carmen R: Iepurii se reproduc în tot timpul anului. Căldurile la femelă apar mai des primăvara pâna toamna la interval de 6-7 zile, vara la 8-10 zile, iar iarna apar mai rar. Ele dureaza 3-4 zile şi se manifestă mai puternic primăvara, o dată cu primele zile mai călduroase (începând de la 15 februarie). Ținand cont de cele prezentate, sfatul meu ar fi să le țineți tot timpul în cuşti sparate. Tratamentul cel mai indicat ar fi sterilizarea iepuroaicei (castrarea) deoarece în captivitate iepuroaicele active sexual dezvoltă cancer de col uterin (peste 80 % din exemplare) în primii 5 ani de viață. Alte afecțiuni precum: cancer mamar sau ovarian, piometru, gestații si lactații false, prolaps uterin, pot afecta femelele nesterilizate după ce depașesc vârsta de 2 ani. În sălbaticie rar ajung la vârste la care pot dezvolta astfel de afecțiuni. Sterilizarea este bine să se facă în primii 2 ani de viață (vârsta optimă 4-8 luni). O femelă castrată devine mai docilă, mai sociabilă cu alte animale și cu oamenii, mai atașată de stăpân. Urina nu va mai avea miros neplăcut, instinctele sexuale și implicit cele agresive sunt îndepartate. În concluzie: sterilizarea unei iepuroaice este indicată pentru că are un sistem reproducător configurat pentru înmulțire intensă. O iepuroaică castrată va fi mai sănatoasă și va trăii mai mult timp (până la 10 ani). Sfat: alegeți un Medic Veterinar care a mai efectuat această operație (specialist pe rozătoare), pentru că poate fi destul de delicată din cauza sensibilității lor la anestezice.

Î: Bună ziua, am de 7 ani un iepure piti din rasa Hermelina, femelă. De curând am primit încă un iepuraş pitic, nu ştiu exact rasa, dar este tot femelă. Din ziua în care l-am primit, cei doi iepuraşi au locuit în aceaşi cuşcă şi s-au accepta, erau foarte drăgăstoşi unul cu celălalt, se spalau reciproc, dar de câteva zile, au început să se bată şi nu ştiu de ce. Cel mic este foarte jucăuş, sare prin cuşcă, atunci cel în vârstă începe să mârâie, să scoată sunete ciudate. Acum i-am despărţit, dar aş vre să ştiu cum să procedez ca să-i pot muta din nou împreună. Vă mulţumesc. Irina  R: Iepurii de casă sunt animale deosebit de fricoase şi sperioase, cu reacţii foarte puternice. Reacţionează imediat, chiar violent, la prezenţa altor animale, la zgomote puternice şi necunoscute. Toate modificările de mediu pot constitui factori stresanţi declanşatori ai unor entităţi patologice. În general, iepurii de casă sunt animale sociabile, ataşându-se rapid de persoanele care-i îngrijesc, manifestând, însă, frică faţă de persoanele străine. Conflictele între iepuri sunt normale, atâta timp cât acestea se mențin între anumite limite. Agresiunea iepurilor față de oameni apare de obicei atunci când nu sunt tratați corespunzător (în general devin agresivi cei crescuți singuri, cărora nu le oferiți destulă atenție, sau cei care sunt loviți). Agresivitatea apare, de asemenea, la iepuroaicele gestante sau la cele care alăptează. Multe dintre problemele comportamentale ale iepurilor sunt provocate de hormonii sexuali. Dacă animalul este sterilizat din timp, aceste probleme pot fi prevenite. Prin sterilizare se diminuează sau dispar complet următoarele "probleme": marcarea teritoriului prin urinare; comportamentul agresiv (atât față de alte animale cât și față de oameni). În unele cazuri, iepurii sterilizați înceteaza să mai roada lucrurile din casa la doar câteva săptamani după operație; reducerea mirosului urinei; puteți crește mai mulți iepuri deoarece nu se vor mai bate. De obicei, aceste operații se fac în jurul vârstei de 4-6 luni. Dacă se face după aceasta vârstă, este recomandat ca medicul veterinar să facă întâi câteva analize. Faptul ca adulții au mai multă grăsime în zona abdominală face ca procedura să fie mai dificilă și să dureze mai mult. Iepurii trecuți de vârsta de șase ani pot suferi complicații datorită anesteziei. Ținând cont de faptul că iepuroaica dumneavoastră are vârsta de 7 ani, vă recomand să nu o castrați. Puteți să o castrați pe cea tânără, pentru a elimina problemele enumerate mai sus. Pentru a le muta din nou împreună, curățați foarte bine cușca în care le puneți și accesoriile (dacă păstrează mirosul iepuroaicei mai bătrâne, aceasta poate deveni din nou agresivă pentru a-și apăra teritoriul). Ștergeți ambele iepuroaice cu Şervețele umede (este recomandat să folosiți unele speciale pentru iepuri), în general, animalele se acceptă dacă au același miros. Apoi introduceți-le în cușcă. Dacă și în acest caz devine agresivă iepuroaica mai în vârstă, atunci va trebui să le tineți în permanență separate.  

Î: Bună ziua! Am un iepuraș pitic și aș vrea să știu dacă este periculos părul acestuia pentru om. Aştept un răspuns de la dumneavoastră. Cu mulţumire, Mădălina Mircea! R: Iepurii au început să devină din ce în ce mai populari în rândul animalelor de companie și sunt o alegere bună pentru cei ce locuiesc într-un apartament sau în case mici. Sunt silențioși, nu ocupă mult spațiu și suportă bine singurătatea în timpul zilei. Sunt animale destul de sănătoase, necesitând puțin intervenția medicului veterinar. Iepurii în general sunt animale curate și pot transmite puține boli oamenilor care locuiesc în aceeași casă cu ei.  Cu toate astea sunt unele persoane care pot manifestă diverse probleme și este important să stiți ce semne să urmăriți și să stiți ce pași să urmați pentru prevenirea acestora. Iepurii au nevoie de acces permanent la fân pentru menținerea unei stări de sănătate optime la nivel digestiv, dentar. Acest lucru poate duce la apariția problemelor la persoanele care suferă de alergii. De asemenea, există riscul de a se dezvolta alergie chiar la iepure, mai ales că blana iepurelui poate declanșa alergii în timp, mai ales dacă iepurele locuiește în casă. Orice animal cu blană poate determina alergii, cu aceleași manifestări. Alergiile se manifestă prin secreții nazale, strănut, mâncărimi la nivelul ochilor.  Este recomandat să aflăm dacă suntem alergici la iepuri, înainte de a adopta sau achiziționa un iepuraș.  Pentru a preveni apariția alergiilor este recomandat: să oferiți animalului fân de bună calitate, fără praf să nu țineți animalul în camera în care dormiți, sau în care pretreceți timp îndelungat aspirați regulat, folosind un aspirator cu un filtru de bună calitate periați animalul frecvent, pentru a reduce cantitatea de păr mort din casă.  Alte boli pe care le puteți contacta de la iepurași sunt : zgârieturi și muscături, care se pot infecta cheyletiella - este un agent patogen care se poate găși în blana animalului, și care poate detrimina la om apariția unei iritații. infestația cu purici, ca la câini și pisici, dacă animalul are purici aceștia se pot răspândi în toată casa. Puricii pot fi luați de la câini și pisici dacă locuiesc în aceeași casă cu iepurele. pasteureloza- transmisă de o bacterie ce provoacă probleme respiratorii salmoneloza

Î: Bună ziua, vă rog să mă ajutaţi cu un sfat. Dețin doi hamsteri Sirieni în vârstă de 2 ani şi 3 luni. Recent, de circa două săptămâni, unul dintre ei prezintă o iritație pe partea posterioară a corpului, spre coadă, i se curăță pielea şi ieri am observat că a făcut o mică rană în zona respectivă, presupun că de la scărpinat (deci acea zona îl mănânca). Celălalt hamster nu prezintă nicio afectiune şi aş dori să ştiu dacă este dispus şi el la infectare. Menţionez că nu am mai avut nicio problemă cu ei până acum. Vă mulţumesc. Alina R: Dermatitele sunt denumirea sub care sunt descrise inflamațiile pielii. Simptomatologia include de la simplă înroșire a pielii până la apariția rănilor deschise, crustelor. Dermatitele pot apărea din mai multe cauze. Sunt mai multe tipuri de dermatite în funcție de factorul declanșator. La hamsteri cea mai comună problemă de piele este aceea că odată cu înaintarea în vârstă părul începe să cadă, pielea începe să se descuameze, pielea începe să crape și se perpetuează mâncărimile. Astfel pielea devine sensibilă apariției infecțiilor bacteriene. Abcesele sunt acumulări de puroi sub piele. Sunt cauzate de infecții bacteriene care apar în urma luptelor cu alți hamsteri sau în urma rănirii cu obiecte ascuțite. Se pot face examene bacteriologice pentru identificarea bacteriei implicate. Astfel se stabielește și antibioticul ce trebuie administrat. Medicul veterinar va curăța plaga, va drena conținutul purulent și va opta pentru administrarea antibioticului. Multe dintre problemele de piele sunt cauzate de infecții sau paraziți. Dermatofitoza este cauzată de fungi. Unii hamsteri nu prezintă nicio simptomatologie, alții prezintă zone depilate care pot fi cu cruste, cu descuamări și cu zone roșietice pe margini. Hamstrii pot lua boala de alte animale, de la oameni sau de pe obiecte contaminate. Dignosticul îl stabilește medicul veterinar prin examen clinic, examen parazitologic cu lampă Wood sau prin examen parazitologic din material recoltat din zonele afectate. Medicul veterinar poate prescrie, după stabilirea unui dignostic, aplicarea unui unguent antimicotic și/sau administratea unui antimicotic oral. Infecțiile cu acarieni sunt afecțiuni cutanate frecvente. Când un animal are o infestație masivă cu acarieni pielea apare inflamată, uscată, cu cruste, se descuamează, depilată, în special în regiunea dorsală și posterioară. Mai sunt și alte tipuri de acarieni cu localizare auriculară, nazală, etc. Pentru tratamentul infecțiilor se folosește un antiparazitar specific iar cușca animalului se curăță intens și se dezinfectează. Cel mai comun acarian este Demodex. Hamsterii sunt gazde naturale ale acestor paraziți. Aceștia se găsesc chiar și pe oameni. Acești paraziți nu sunt remarcați doar atunci când hamsterul este bătrân, bolnav, stresat, malnutrit sau cu imunitatea scăzută. Manifestările sunt caracterizate de apariția căderii părului, mâncărimilor, apariția crustelor, mătreții, etc. Tratamentul se administrează, însă problema poate reveni dacă animalul are probleme cu sistemul imunitar. Tratamentul poate oferi uneori doar o dispariție a simptomelor pentru o perioadă. Acest lucru este variabil de la animal la animal. Lăsată netratată boala poate predispune la apariția unor infecții cutanate bacteriene secundare. Problemele hormonale pot duce de asemenea la căderea părului. Aceasta este de obicei bilaterală și restul părului este neafectat. Alergiile, cel mai frecvent cele cauzate de așternutul utilizat în cuști, pot duce la apariția dermatitelor caracterizate de căderea părului, cruste, prurit, apariția puroiului. Alergiile sunt caracterizate și de alte manifestări cum ar fi scurgeri nazale, oculare, edem, probleme respiratorii, etc. Alergiile mai pot fi cauzate de detergenți, dezinfectante utilizate la curățarea cuștii animalului, parfumuri, aerosoli, insecticide spray, etc. Recomandarea este să mergeți la un cabinet veterinar pentru un consult, stabilirea unui diagnostic (eventual după efectuarea unor examene paraclinice) și atfel stabilirea unui tratament corect și eficient.

Î: Bună ziua  Am cumpărat un șobolan mascul, are 7 săptămâni. De vreo doua zile a început sa se scarpine foarte des și sare de colo colo prin cușcă. Blana lui arata bine, nu are pureci sau exeme. Mănâncă și bea apa și excrementele arata normal. Știți dacă șobolanii năpârlesc ? Îi cad fire de blana pe carpa pe care doarme. E posibil sa îl mănânce pielea câteva zile dacă năpârlește?Mulțumesc. O zi frumoasaAlina R: Buna ziua, Va multumim pentru intrebarea dumneavoastra. Intr-adevar, sobolanii tineri isi schimba blana, renuntand la firele de par specifice puilor si capatand o blana mai deasa si mai neteda, cea de adult. Aceasta naparlire apare la 6-8 saptamani de viata. In majoritatea cazurilor, sobolanul isi curata de unul singur firele de par cazute si nu necesita ingrijire speciala. Exista insa si situatii cand, din varii motive (stare de sanatate precara, batranete, diverse boli care il impiedica sa fie mobil), necesita periajul proprietarului cu perii din cauciuc, din par de porc sau alte materiale care sa nu ii lezioneze pielea.Sobolanii isi pot schimba chiar si culoarea in decursul vietii, asadar va puteti astepta la mai multe naparliri in cursul vietii sobolanului.In ceea ce priveste pruritul, acesta este normal, fiind determinat de firele de par desprinse din piele si care il inteapa in miscare. Il puteti ajuta prin periaj zilnic pana cand observati ca nu mai lasa fire de par pe suprafetele pe care doarme. Sper ca aceste informatii va vor fi de folos, Gabriel Catalin Cernica

Î: Buna ziua.Am un iepure mascul cam de 3 luni care prezinta scuame si caderea parului si prurit.La un ex micologic mi s.a spus ca are micoza si s.a indicat trat cu clotrimazol.evolutia este nefavorabila,caderea parului de pe ceafa s.a accentuat,pielea a devenit rosie cu scuame albe in mai multe locuri si se extinde. Ce se poate face? in rest iepurele e vioi si mananca.Va multumesc  R: Bună ziua, Vă mulțumim pentru întrebarea dumneavoastră,Micozele sunt o afecțiune freceventă la iepuri, asociată cu un sistem imunitar slăbit. Cele mai importante ciuperci implicate în patogeneză sunt Trichophyton mentagrophytes și Microsporum canis.   Această boală poate fi contactată de la câini sau pisici și poate fi transmisă și oamenilor, așa că vă recomandăm să manipulați iepurele cu mănuși medicale.  Principalele simptome întâlnite sunt cele descrise de dumneavoastră: căderea părului pe diferite zone ale corpului, prurit, înroșirea pielii și apariția scuamelor.Tratamentul recomandat este compus din administrarea pe cale orală a griseofulvinei, zilnic, timp de 2-3 săptămâni, însoțită de aplicarea locală de unguente cu clotrimazol (după tunderea zonei afectate), cremă cu miconazol, spray cu enilconazol, timp de 2 săptămâni după dispariția semnelor clinice.De asemenea, se recomandă dezinfecția riguroasă a spațiului în care stă iepurele, schimbarea completă a așternutului și administrarea de complexe vitaminice în hrană sau apă pentru stimularea imunității. Sperăm că aceste informații vă vor fi de folos, Gabriel Catalin Cernica