Întreabă Veterinarul!

Î: Buna ziua! Am o nimfa cumparata in martie 2018, femela. Pare ragusita cand incearca sa piuie si un suierat cand respira. Ce ar putea avea si ce tratament ii pot da? Este activa, curata, ochii deschisi, narile ok piciorele la fel, mananca, putin speriata fata de obicei, dar coopereaza cu noi, stapanii. Mentionez ca in colivie sunt 2, celalalt fiind ok. Colivie mare 140x 90x70 aprox Va multumesc!R: Pierderea vocii la păsări poate fi cauzată de probleme la nivelul sirinxului(organul vocal al păsărilor). Este localizat la baza traheei, unde aceasta se împarte în bronhii.Această zonă poate fi ușor blocată de particule mici de mâncare. Blocajele sunt greu de corectat mai ales păsările de dimensiuni mici. Infecțiile bacteriene pot duce la abcese care blochează căile aeriene.Infecțiile fungice de asemenea pot duce la restricționarea căilor aeriene.Oricare dintre afecțiuni se pot agrava ducând chiar până la decesul animalului. Schimbările de la nivelul vocii pot fi cauzate de:- aspergiloza este o cauză comună a pierderii vocii- mărirea glandei tiroide poate duce la sunete precum un chițăit, plân precum și tuse, regurgitare. glanda mărită apasă pe trahee ducând la respirație greoaie și schimbări ale vocii. Poate fi prevenită prin administrarea de iod în dietă. Pentru aflarea cauzei animalul trebuie consultat de un medic veterinar. Doar medicul care consultă animalul poate indica un tratament. Tratamentul diferă în funcție de cauză și poate consta în :- îndepărtarea blocajului (dacă există)- antibiotice (în cazul infecțiilor bacteriene)- antiinflamatoare (în cazul inflamațiilor)- antimicotice (în cazul infecțiilor fungice)- antiparazitare (în parazitoze)- tratament de susținere

Î: Buna ziua! Am un papagal de 6 luni jako care vomita apa pe care o bea .puteti sa-mi spuneti din ce cauza? Ea este bolnava, deja sub tratament cu antibiotic si calciu si vitamina A. In momentul in care ii dau calciu cu seringa vomita, la fel si apa pe care o bea.Este apatica,fara pofta de mancare,nu mai scoate sunete ,nu mai zboara. Va multumesc!R: În cazul papagalilor trebuie făcută diferențierea între regurgitare și vomă. Regurgitarea reprezintă expulzarea de material nedigerat din cavitatea bucală, esofag sau din gușă. Voma este reprezentată de expulzarea de material parțial digerat de la nivelul stomacului. Papagalii regurgitează frecvent pentru a-și hrănii perechea. Acest comportament poate să apară și dacă pasărea este foarte atașată de propietar.Voma este un semn patologic care atestă prezența unei boli. Voma poate fi determinată de:• boli infecțioase de natură bacteriană, fungică, virală sau parazitară• boli metabolice localizate la nivelul organelor interne• probleme de natură dietetică: de exemplu o dietă hiperproteică• intoxicații: cu metale, plante toxice etc• traumatisme la nivelul gușii• obstrucții: corp străin la nivelul gușii, supraalimentarea, apariția unor formațiuni• alergii: alimentare, la diverși alergeni din mediu etc• consecutiv administrării unor alte tratamente• cancer• alte cauze: stres, rău de mișcare.Dacă observați că pasărea dumneavoastră prezintă in continuare simptome de apatie, excremente modificate, refuzul hranei sau al apei, este important să mergeți cu papagalul de urgență la un cabinet veterinar specializat pe animale exotice. Pentru a fi siguri că manifestările observate de dumneavoastră nu sunt de natura patologică ar fi recomandat să vă duceți cu pasărea la un cabinet medical veterinar pentru realizarea unui control general și, în cazul în care se detectează prezența unei afecțiuni, pentru administrarea unui tratament adecvat.

Î: Buna ziua! Va rog sa-mi spuneti daca este bine sa-i fac baita perusului puiut. L-am cumparat saptamana trecuta, si tot citesc despre asta. As dori o confirmare de la dumneavoastra. Va multumesc!R: Perusii in general adora sa faca baita, dar exista si exceptii cand acestia nu doresc de niciun fel. In general baita se recomanda sa se faca vara, cand este foarte cald afara, ii racoreste, ii scapa de penele moarte si le curata puful de praf. Daca doriti sa ii faceti baita, cel mai bine este sa interactionati prin joaca si cu multa rabdare. Ii puneti un recipient cu apa ( temperatura sa fie acceptabila, nici prea rece si nici prea calda). Baita de preferat sa fie facuta in mijlocul zilei ca pana seara sa se poata usca. In momentul in care perusul se apropie de recipientul cu apa, lasati-l sa exploreze locul si daca va permite sa nu il speriati ii puteti uda putin o aripa. Daca nu interactioneaza nici in momentul respectiv, nu incercati sa il udati tot sau sa il bagati fortat in apa, incercati urmatoarele zile. Mai exista si varianta sa ii faceti dus, exista pasari care adora acest tip de baita. Dusul se realizeaza cu un pulverizator curat si alimentat cu apa de la chiuveta.

Î: Buna ziua! Am o pereche de papagali din specia Agapornis care e deja la a doua serie de pui. Am înțeles ca ar fi bine sa ne limitam la 2 perioade pe an de clocit.Cum trebuie sa procedez pentru a opri femela sa mai depună încă un rand de oua.Va multumesc!R: Sezonul de împerechere al păsărilor este influențat de condițiile de microclimat, în special durata zilei. Astfel, pentru a împiedica apariția instinctului de împerechere se recomandă ca durata „zilei” să fie sub 8 - 9 ore. De asemenea, este de preferat să înlăturați cuibul. Ultima variantă ar fi separarea celor două păsări.

Î: Buna ziua! Am o femela perus de aproape doua săptămâni. Azi dimineața i-am dat drumul afara din colivie și cand i-am luat colivia și jucariile sa le spăl am observat mei nedigerat in fecale. Stau non-stop cu ea,singurele momemente cand o las singura e atunci cand am treaba in casa și nu durează mult,observ ca sta cu penele umflate și doarme aproape tot timpul,azi a mâncat doar o data și a mâncat foarte puțin a baut mai multa apa ca de obicei iar apoi iarăși sta cu penele umflate și doarme. Astazi a avut și câteva momente in care a ciript și părea ca și a revenit ,dar apoi revine la starea aia.Cand am adus-o acasă era foarte jucausa și plină de viața,de ieri și-a schimbat comportamentul .. Curat ii fac zilnic,ii spăl adapatorul de apa cu apa calda,la fel și farfurioara pentru mâncare ,betele pe care sta,jucăriile iar colivia o spăl o data la 2-3 zile când ii dau drumul prin casa. Ii vorbesc mereu,ii arat foarte multă afecțiune,nu știu ce are și îmi e frica sa nu fie ceva grav,sper din suflet sa ma ajutați cu un sfat. Va multumesc!R: Semințele nedigerate în fecale sunt consecința unei hipemotilități prezente la nivelul aparatului digestiv și pot să apară din mai multe motive:• Consecutiv unui dismocrobism la nivel intestinal• Infecții bacteriene la nivelul gușii• Infecții cu protozoare la nivelul intestinelor• Indigestie ingluvială sau „gușa tare”• Infecții virale sau fungice• Prezența unor afecțiuni la nivelul organelor interne.Pentru un diagnostic cert este necesar un examen complet al fecalelor și al conținutului de la nivelul stomacului triturat (gușa) pentru identificarea eventualelor bacterii/paraziți/miceți, precum și realizarea de culturi din aceste probe pentru identificarea substanțelor la care sunt sensibile (antibiogramă, fungigramă). În cazul în care aceste teste vor fi negative vor fi necesare investigații suplimentare pentru identificarea eventualelor procese patologice prezente la nivelul organelor interne (analize de sânge, ecografii etc).Asigurați-vă că pasărea primește mâncare de calitate și echilibrată. Mâncarea peletată este cea mai completă variantă de hrană pentru păsări având în compoziție nu doar semințe, ci și fructe, cereale, legume și uleiuri, precum și adaosuri de minerale și alte ingrediente pentru susținerea florei intestinale. Pe lângă hrana de bază, este important să îi oferiți și fructe și legume proaspete: frunze de verdeață (nestropite, fără îngrășăminte chimice, spălate și uscate bine), mere, morcovi etc.Pentru probleme de la nivel intestinal care nu au o cauză infecțioasă sau nu sunt consecutive unei alte afecțiuni ale organelor interne, ci sunt cel mai probabil consecința dietei sau a stresului se poate administra suplimentul Diropur sau Rodicare Instant. Carențele vitamino-mineralice pot fi combătute prin administrarea de preparate speciale, cum ar fi: Sera Vitamin Plus, Versele-Laga Omni-Vit sau Vitakraft Vita Fit.

Î: Buna seara! Am un peruș care după ce mănâncă regurgitează. Încearcă sa mănânce dar după da afara aproape tot. Ce regurgitează nu miroase. Sunt din provincie si nu prea avem specialiști in păsări exotice. Ce as putea face pentru el? Va multumesc!R: Dereglările la nivelul tractului digestiv la peruși sunt o problemă frecvent întâlnită. De cele mai multe ori ele apar pe fondul unor infecții bacteriene, virale sau la nivel gastro-intestinal, administrării unei hrane inadecvate sau consecutiv expunerii păsării la condiții de mediu inadecvate. Un element foarte important în mediul în care trăiesc păsările este existența curenților de aer, aceștia pot sensibiliza păsările și pe fondul unui sistem imunitar scăzut pot da probleme respiratori sau chiar digestive. De aceea este ideal ca spațiul în care este amplasată colivia păsărilor să fie ferit de curenți de aer. În cazul papagalilor trebuie făcută diferențierea între regurgitare și vomă. Regurgitarea reprezintă expulzarea de material nedigerat din cavitatea bucală, esofag sau din gușă. Voma este reprezentată de expulzarea de material parțial digerat de la nivelul stomacului. Papagalii regurgitează frecvent pentru a-și hrănii perechea. Acest comportament poate să apară și dacă pasărea este foarte atașată de propietar. Voma este un semn patologic care atestă prezența unei boli. Voma poate fi determinată de:• boli infecțioase de natură bacteriană, fungică, virală sau parazitară• boli metabolice localizate la nivelul organelor interne• probleme de natură dietetică: de exemplu o dietă hiperproteică• intoxicații: cu metale, plante toxice etc• traumatisme la nivelul gușii• obstrucții: corp străin la nivelul gușii, supraalimentarea, apariția unor formațiuni• alergii: alimentare, la diverși alergeni din mediu etc• consecutiv administrării unor alte tratamente• cancer• alte cauze: stres, rău de mișcare. Dacă observați că pasărea dumneavoastră prezintă simptome de apatie, excremente modificate, refuzul hranei sau al apei, este important să mergeți cu papagalul de urgență la un cabinet veterinar specializat pe animale exotice. Pentru a fi siguri că manifestările observate de dumneavoastră nu sunt de natura patologică ar fi recomandat să vă duceți cu pasărea la un cabinet medical veterinar pentru realizarea unui control general și, în cazul în care se detectează prezența unei afecțiuni, pentru administrarea unui tratament adecvat.

Î: Buna ziua! Am o nimfa în vârstă de o luna, l-am crescut la seringă cu nutribird a 21,este foarte vioi si deja a început sa exerseze zborul și sa ciugulesca semințe, va rog sa ma ajutați cu un sfat ce fel de semințe, hrana sa ii cumpăr, ceva sa fie de calitate și sa-l mențin sanatos! Va multumesc!R: Pentru a alege o hrana buna pentru puiul de nimfa, trebuie in primul rand sa fie special conceputa pentru aceasta categorie de pasari. Sortimentele difera in functie de compozitia acestora. Unele produse contin vitamine, altele fructe sau legume, dar in general compozitia este aceeasi in ceea ce priveste semintele de : mei, ovaz decojit, seminte de floarea soarelui albe si colorate, seminte de rapita, seminte de in, seminte de niger, sofran, seminte de arahide. In colivie nu trebuie sa lipseasca osul de sepie, iar pe langa mixurile de seminte, ii puteti administra ca si fructe : mar, para, struguri, kiwi, pepene, portocala, banana, iar ca si legume ; morcov, sfecla, ardei gras, castravete, rosii foarte bine coapte, boabe de porumb, mazare. Inainte de admistrarea fructelor si legumelor acestea trebuiesc spalate foarte bine si taiate in bucatele mici. Pasarile isi aleg hrana nu numai dupa gust cat si dupa aspectul si textura ei.

Î: Buna ziua!Cum imi dau seama daca perusul meu trebuie sa depuna oua? In ultima vreme stau mai mut pe jos nu stau sus pe betele din colivie sunt cam agitati fac mai multa galagie ..mai am o pereche dar acea nu sunt nici agitati si nu fac nici galagie. Va multumesc!R: Perioada de imperechere de la perusi incepe primavara, odata cu zilele lungi si insorite si se sfarseste la inceputul toamnei. In captivitate perusii pot fii reprodusi pe tot parcursul anului, daca li se asigura conditiile necesare. In perioada de reproducere dieta unui perus este foarte importanta si trebuia sa fie una sanatoasa si echilibrata. In acest sens trebuie sa se asigure o hrana diversificata cu un continut ridicat de proteine si vitamine :- mixuri de seminte de calitate- fructe si legume crude : morcovi,sfecla, mar, banana, portocala, pere etc.- ou fiert tare, se poate administra si coaja pisata ( coaja trebuie bine spalata inainte de a se adminsitra spre consum )- suplimente de calciu si vitamine - pe toata perioada reproducerii trebuie sa existe os de sepie, bloc mineral. Suplimentele vitaminice sub forma lichida se administreaza in apa de baut dar nu mai mult de 10 zile pe luna Apa si mancare se administreaza la discretie si produsele sa fie cat mai proaspete ( fructele si legumele ) Pentru a stimula reproducerea un factor important este lumina. In aceasta perioada perusi au nevoie de lumina puternica de circa 10-12 ore pe zi. Tinand cont ca in aceasta perioada nu se mai poate cu lumina naturala, este bine sa le asigurati una artificiala. Colivia trebuie sa fie cat mai mare, pentru a le oferi spatiu suficient imperecherii. In colivie trebuie achizitionat un cuib, din lemn, in general acesta trebuie sa fie inchis si destul de incapator atat pentru femela cat si pentru pui.

  Î: Buna ziua!Am un perus care face diaree de vreo saptamana, l-am tratat cu o solutie de pus in apa, dar nu s-a schimbat prea mult. Cu exceptia diariei, nu este nimic diferit la el. Va multumesc!R: Dereglările la nivelul tractului digestiv la peruși sunt o problemă frecvent întâlnită. De cele mai multe ori ele apar pe fondul unor infecții bacteriene, virale sau la nivel gastro-intestinal, administrării unei hrane inadecvate sau consecutiv expunerii păsării la condiții de mediu inadecvate. Un element foarte important în mediul în care trăiesc păsările este existența curenților de aer, aceștia pot sensibiliza păsările și pe fondul unui sistem imunitar scăzut pot da probleme respiratori sau chiar digestive. De aceea este ideal ca spațiul în care este amplasată colivia păsărilor să fie ferit de curenți de aer. Diareea este unul dintre cele mai comune semne de boală întâlnite la păsări. Uneori este singurul semn de boală. Poate fi nesemnificativă dacă este un episod scurt, dar dacă durează mai mult de câteva zile urmările pot fi serioase sau chiar fatale. Diareea duce la deshidratarea animalului și la carențarea în vitamine și minerale. Necesarul zilnic de calciu îl puteți oferi prin administrarea cartilajului de sepia ( acesta nu trebuie să lipsească din colivie) sau ou fiert. Enteroguard M, este un produs ce actionează atât ca și antimicrobian cât și ca antidiareic cu spetru larg. Administrarea lui se face doar în hrană, care poate fii ușor umectată și administrată cu seringa o dată pe zi timp de 5-6 zile. Totodata vă recomandăm să efectuați si deparazitarea internă, dacă nu a fost efectuată în ultima perioadă. În cazul în care starea de sănătate nu se îmbunătățește recomand efectuarea unui control amanunțit la un cabinet veterinar specializat pe pasări de colivie și animale exotice.

Î: Buna ziua! Am o problema cu perușii, au facut pui, acestia au deja intre 4-5 saptamani, doar ca perusul mama a devenit agresiva. Nu stiu cum s-o linistesc, ar trebui izolata o perioadă? Va multumesc!R: Agresivitatea bruscă este în general determinată de schimbări hormonale. De obicei înseamnă ca nivelul de estrogen crește determinând modificări fizice și comportamentale.Femelele sunt de obicei mai agresive. O femelă agresivă este indicat să fie lăsată singură 3-6 săptămâni. Dacă după perioada asta nu acceptă masculul și este tot agresivă probabil va trebuie să înlocuiți masculul cu altul.Privind puii este clar că trebuie să separați mama de ei. Puteți pe de altă parte să lăsați puii cu masculul. Va continua să îi hrănească și îngrijească.

Î: Buna ziua! De ce își smulg Peruși penele unul celuilalt și ronțăie tuleile? Va multumesc!R: O pasăre sănătoasă își petrece mai multe ore pe zi aranjându-și penele și curățându-le. Este un comportament normal și o activitate esențială pentru menținerea unui penaj sănătos. Lipsa toaletării penelor este indicator al faptului că există o problemă cu pasărea și trebuie investigată.Smulgerea penelor în schimb nu este o activitate normală în rândul păsărilor și indică faptul că există o problemă fizică sau comportamentală care trebuie analizată. Odată descoperită problema, trebuie investigată și trebuie luate măsuri cât mai repede pentru altfel odată începută poate fi foarte greu de oprit și se poate ajunge până la mutilare. Cauzele pentru care papagalii ajung să smulgă penele (pe ale lor sau pe ale partenerilor de cușcă) pot fi :• cauze fizice- probleme ale foliculilor - creează o senzație de disconfort păsării, care începe să toace și să smulgă penelor pentru a calma iritația- parazitoze- alergii - expunerea la fum, sprayuri sau orice alt aliment care ar putea provoca iritații care să ducă la mâncărimi la nivelul pielii- probleme hormonale- cum ar fi hipotiroidismul care duce șa mâncărimi la nivelul pielii și ca urmare smulgerea penelor- intoxicații cu metale grele- plumbul sau zincul pot ajunge în organismul păsărilor prin rosul cuștilor sau jucăriilor- dieta deficitară- probleme hepatice- infecții cutanate- malnutriție- uscarea pielii ca urmare a unei umidități scăzute- perturbarea ritmului circadian- lipsa luminii naturale sau aerului proaspăt• cauze psihologice- stresul sau anxietatea- stresul este una dintre cele mai comune cauze ale apariției acestui comportament- plictiseala - este important ca pasărea să aibă activitate, să o țineți ocupată cu jucării- frustrarea sexuală- neglijarea- dacă sunt lăsați singuri perioade lungi de timp pot să devină deprimați și să înceapă să își smulgă penele- singurătatea Păsările care sunt foarte active sau stimulate excesiv își smulg frecvent penele , cum de altfel se întâmplă și în cazul celor plictisite. Aceste păsări manifestă de asemenea și anxietate sau comportament agresiv. O altă situație stresantă pentru păsări este cea în care pasărea este mutată dintr-un loc în altul , sau când se schimbă ceva în mediul lor de viață. Stresul sub orice formă poate duce la smulgerea penelor. Prezența păsării în locuri cu zgomote puternice făcute oameni sau obiecte, cușca de dimensiuni nepotrivite lipsa luminii, schimbarea elementelor din mediu cum ar fi mobila, lipsa stimulării mentale, apariția unui nou membru al familiei sau dispariția unuia, toate pot fi o sursă de stres pentru păsări. O dietă deficitară poate de asemenea să ducă la probleme ale pielii sau penelor. Se pot adăuga acizi grași în dietă pentru a reduce smulsul penelor.Smulsul penelor poate deveni un obicei în timp dacă nu este descoperită cauza și nu este tratată corespunzător. Este foarte important să se intervină imediat cum se descoperă acest comportament pentru că altfel devine obicei și nu se mai poate opri chiar dacă este eliminată cauza declanșatoare. Un tratament anume, singular, nu rezolvă problema. Trebuie să fie o combinație a mai multor terapii Trebuie efectuat un examen complet al păsării, cu inspectarea pielii și penelor. Medicul veterinar, pe baza examenului fizic, istoricului și rezultatelor investigațiilor suplimentare, poate să se orienteze către un diagnostic.Dacă nu se găsește o cauză medicală sau din mediu atunci se poate suspecta o problemă comportamentală sau psihologică.Este o problemă plurifactorială și complicată, care este puțin probabil să dispară la o singură modificare sau administrare de tratament. Chiar și cu o combinație de schimbări succesul poate să nu fie atins.

Î: Buna ziua! Am 2 nimfe,o femela si un mascul,iar in ultima vreme am observat ca isi petrec mult timp aranjandu-si penele,in special femela,si le cad foarte multe.Tin sa mentionez faptul ca penele din coada sunt despicate.Este ceva grav? Va multumesc!R: Penajul este una din trăsăturile care diferențiază păsările de mamifere. Rolul penajului este acela de a menține temperatura corpului (la pasări aceasta este destul de ridicată), având în același timp rol și în zbor. Penele sunt acoperite, la majoritatea speciilor, cu un strat subțire de grăsime, care împiedică apa să ude în întregime pasărea. Căderea penelor la păsări poate avea mai multe cauze: năpârlirea (fiziologică sau patologică), stresul, deficiențe alimentare, paraziții externi, afecțiuni bacteriene sau micotice etc.Năpârlirea anormală reprezintă schimbările de penaj care nu se încadrează în perioada caracteristică speciei privind durata și modul de acoperire corporală.Năpârlirea masivă reprezintă încetinirea sau încetarea procesului de creștere a penelor. Păsările afectate arată ca jumulite, penele fiind destrămate sau rupte.Năpârlirea franțuzească reprezintă creșterea și căderea continuă a penelor, fără să se ajungă la o acoperire totală a corpului.Pleșuvirea reprezintă lipsa totală sau parțială a penelor, fiind localizată la nivelul gâtului, capului si al cloacei.Năpârlirea moale reprezintă caderea permanentă sau parțială de pene, învelișul pilos având un aspect rărit.Năpârlirea neregulată reprezintă năpârlirea în afara perioadei de năpârlire fiziologică, având ca și cauze schimbarea temperaturii, a mediului sau stresul.Dintre carențele vitaminice, cel mai des întâlnite sunt hipovitaminoza A, hipovitaminoza D și hipocalcemia. Păsările supraponderale sunt susceptibile la dezvoltarea artritei sau a bolii ficatului gras. Puteți să îi administrați vitaminele necesare cu ajutorul preparatelor speciale care se adaugă peste mâncare (Suplimente nutritive sub formă de perle și pudră) sau în apă (Suplimente nutritive sub formă de preparate lichide). În același timp trebuie să îi puneți în colivie un os de sepie și un bloc mineral pentru un aport constant de calciu și minerale și pentru tocirea ciocului și a gheruțelor. Dacă observați o cădere anormală a penelor sau dacă pasărea prezintă tendința de a se scărpina frecvent, atunci este posibil ca manifestările observate să aibe o cauză parazitară, alergică sau pe fond nervos. În acest caz este recomandat un consult medical în cadrul unei clinici veterinare specializată pe patologia păsărilor exotice.

Î: Buna ziua! Peruș,5ani,mănâncă e vioi dar de 3 saptamani nu mai poate zbura.De obicei e liber in casa,nu mai iese din cușcă. De ce,ce se întâmplă? Va multumesc!R: Problemele în controlul zborului apar, de regulă, în următoarele situații:- deficiențe minerale și vitaminice care duc la scăderea tonusului muscular sau la probleme cu oasele și articulațiile- probleme de vedere astfel papagalul neputând aprecia corect distanțele- probleme la nivelul penelor implicate în zbor de pe aripi și coadă- probleme neurologice- alte afecțiuni ce duc la o slăbire generală a organismului.Pentru identificarea cauzei ce a dus la apariția simptomelor și stabilirea unui tratament adecvat este necesar un consult de specialitate la un cabinet veterinar specializat pe animale exotice.

Î: Buna ziua!Am un perus baiat de 9 luni si a cazut dupa un tablou mare atarnat pe perete. L-am scos cam molesit,a mers,a mancat,a zburat putin,a doua zi dimineata parea ca si-a revenit dar de la ora 12,nu ciripeste,nu vrea sa manance,sta zgribulit si doarme. Ce pot sa fac pentru el?Va multumesc!R: Simptomatologia afecțiunilor la păsările de apartament este foarte asemănătoare. Astfel, o pasăre bolnavă va sta mai tot timpul retrasă, cu ochii închiși, somnolentă, cu penele înfoiate, refuză hrana, de multe ori prezintă tulburări de echilibru, din acest motiv petrece mai mult timp pe sol. Atenție mare, întrucât bolile păsărilor sunt de multe ori fulgerătoare, cu evoluție scurtă, de maxim 2 zile în cazul problemelor respiratorii sau digestive. Vă recomandăm să mergeți la un medic veterinar (eventual unul specializat pe păsări exotice), unde trebuie să fiți pregătit să oferiți toate aceste informații pe care dvs. le-ați menționat precum și detalii despre comportamentul păsării dvs. în ultimele zile, despre hrana administrată, aspectul fecalelor etc. Este posibil ca pasărea dvs. să fie în continuare stresată sau să fi înghițit ceva ce i-a rămas blocat pe tractul digestiv ce o poate împiedica să mânănce. Cel mai bine este ca nimfa să fie examinată fizic de către un medic deoarece numai așa se poate pune un diagnostic corespunzător.

Î: Buna ziua! Am doi papagali agapornis si de curand femela a depus 6 oua .As dori daca puteti sa-mi dati cateva sfaturi cu privire la perioada de imperechere ,cam ce conditii sunt necesare ?Eu am cumparat un cuib care mi se pare cam mic. Va multumesc!R: Pentru reproducţie este necesar să achiziţionaţi un cuib de cel putin 30x30 cm în care se pune rumeguş/talaș sau material special pentru cuiburi. Femela Agapornis va putea începe să depună ouă, de regulă, la circa 4-10 zile de la prima împerechere. Există câteva semne care ne indică faptul că momentul depunerii ouălor se apropie:- femela își va petrece din ce în ce mai mult timp în cuib și se va hrăni mult din osul de sepie și blocul de minerale (nutrienți de care are nevoie pentru formarea cojii oului);- femela va aranja și rearanja de nenumărate ori substratul din cuib;- cu 12-24 de ore înainte de depunerea oului cloaca femelei va fi vizibil umflată.În perioada premergătoare depunerii, ca și în perioada incubației, este foarte important să oferiți femelei posibilitatea de a se îmbăia, umiditatea este extrem de importanta atât în „prepararea” ouălor cât și în procesul de incubație (când ouăle din cuib trebuie să aibă diferite niveluri de umiditate pentru a se dezvolta normal). Dieta femelei este foarte importantă, oferiți-i neapărat suplimente de calciu și minerale (os de sepie, blocuri de minerale), ou fiert tare, semințe germinate, mixuri de semințe de calitate.În general, femela Agapornis va depune în medie circa 4-6 ouă mici, rotunde și albe (deși este posibil sa depună chiar și 8). Ouăle sunt depuse câte unul la două zile. Dacă femela Agapornis se afla la prima depunere, este posibil ca primul ou să prezinte urme de sânge și să fie ușor alungit. Nu vă alarmați, acest lucru este normal, iar puiul dinăuntru are totuși șanse să se dezvolte normal. Procesul de incubație începe, de obicei, după depunerea primului sau celui de-al doilea ou. Ouăle fertile rămân viabile până la 7 zile la temperatura camerei, dacă procesul de incubare nu a început, așa că nu aveți motive de îngrijorare. De aceea, este foarte util să vă notați într-o agenda datele exacte ale depunerii și ale începerii incubației pentru a putea ține un calendar corect al reproducerii. Nu neapărat toate ouăle depuse sunt fertile, se estimează că doar circa 75-90% din ele vor dezvolta pui. Incubarea ouălor este făcuta numai de femelă, care își petrece aproape tot timpul în cuib, fiind hrănita de către mascul. În timpul incubației, atât ziua cât și noaptea, femela întoarce ouăle de pe o parte pe alta în cuib, pentru a preveni aderarea embrionilor de coaja oului. Sub nicio formă nu se vor despărți părinții pe perioada incubației sau după eclozarea ouălor.Eclozarea ouălor va avea loc la circa 20-25 zile de la începutul procesului de incubație. în zilele premergătoare eclozării oferiți mai multe alimente moi părinților pentru a-i obișnui bine cu acest tip de mâncare pe care-l vor oferi și puilor. Nu vă grăbiți să înlăturați ouăle dacă nu au eclozat după trecerea celor 23 de zile, mai așteptați până se împlinesc 30 de zile. Uneori procesul de incubație începe mai târziu decât crede stăpânul datorita faptului că unele condiții necesare nu au fost îndeplinite decât mai târziu. Eclozarea puilor este de obicei asincronă (nu toți puii eclozează în aceeași zi). Înainte de eclozare puiul poate începe să piuie din interiorul oului. Puiul reușește să spargă coaja oului cu ajutorul unui dinte și acest proces de eclozare poate dura chiar și până la 24 de ore, în funcție de forța și vigoarea puiului, dar și de grosimea cojii. După aceasta „muncă” obositoare puii se „odihnesc” de obicei șezând pe spate, cu burțile în sus, nefiind suficient de puternici ca să stea pe piciorușe. Nu va alarmați, aceasta poziție este perfect normală.Puii abia eclozați sunt foarte fragili, au ochii închiși, gâturi lungi și nu-și pot susține singuri capetele. Ei nu vor fi hrăniți de părinți decât după trecerea a câteva ore și după ce vor fi complet uscați. Nu vă faceți griji, ei au rezerve nutriționale provenind din sacul gălbenușului pe care l-au absorbit înainte de eclozare. Nu încercați să hrăniți puii în acest interval. În condiții normale, dacă nu este hrănit, un pui va supraviețui circa 24 de ore după eclozare. Dacă după trecerea a 20 de ore observați că puii nu au fost hrăniți, va trebui sa îi încredințați unei alte familii de Agaporniși cu pui sau să îi hrăniți dumneavoastră cu mâna până când părinții își vor prelua corespunzător îndatoririle. Pentru a determina dacă puii sunt hrăniți examinați gușa acestora (situata imediat înaintea osului pieptului). Dacă aceasta este umflată înseamna că puiul a fost hrănit.Amândoi părinții se vor ocupa de hrănirea puilor și pentru aceasta au nevoie de hrană de calitate și din belșug, precum și de apa proaspătă. Oferiți-le hrană moale, legume și fructe proaspete (morcov, cartof fiert, broccoli, mazăre, porumb, măr etc.), gălbenuș de ou fiert tare, un mix de semințe de calitate, blocuri de calciu și minerale. Ideal este să nu interveniți prea mult în creșterea puilor, e foarte posibil să nici nu fie nevoie, Agapornișii sunt, de regulă, părinți excelenți. La început numai femela va hrăni puii, ea fiind la rândul ei hrănită de mascul. După primele două săptămâni, femela va începe să părăsească cuibul, iar masculul va fi primit să hrănească și el puii, în același timp cu femela sau în „schimburi”. Unele femele nu își vor lăsa partenerul să se amestece în creșterea puilor. De obicei există câte un pui mai mare, care va căpăta cea mai parte parte din atenție și cea mai mare cantitate de mâncare și câte un pui mai firav. Verificați din când în când starea puilor (dar nu foarte des), dacă observați că vreunul arată slab și/sau neîngrijit, scoateți-l din cuib și hrăniți-l din mână.în jurul vârstei de 5-6 săptămâni puii sunt gata sa iasă din cuib și să-și încerce timid aripile pentru prima oară. Ei sunt încă dependenți de hrana oferită de părinți, dar vor ieși afară din cuib și vor explora colivia. În vederea acestei etape de dezvoltare, va trebui sa faceți câteva pregătiri: plasați câteva stinghii la înălțime joasă, aproape de fundul coliviei, îndepărtați grătarul de pe fundul coliviei (dacă există) pentru a preveni rănirea puilor, plasați un bol de apă și unul de mâncare la înălțime joasă, aproape de fundul coliviei, căptușiți fundul coliviei cu șervețele albe. La circa 6-7 săptămâni puii vor avea penajul format şi pot fi „înțărcați”. Părinții îi vor învăța să mănânce mâncare solidă și vor renunța treptat să-i hrănească. Oferiți-le hrana pe care o oferiți și adulților. Tăiați hrana în bucățele mici și cojiți toate legumele și fructele. Dacă puii refuză să mănânce legumele proaspete încercați să le fierbeți ușor pentru a fi mai moi. În general, puii de Agapornis sunt complet independenți de părinți la vârsta de 8-10 săptămâni. Acesta este și momentul la care puii este ideal să fie separați de părinți, pentru a putea preveni agresiunile.

Î: Buna ziua! Cam cat traieste un perus care nu mai poate sa zboare? Va multumesc!R: Capacitatea realizării zborului nu ar trebuie să influențeze durata de viață a păsării cât timp i se asigura necesarul de hrană și apă în recipiente la care poate ajunge cu ușurință. Vă recomandăm să mutați pasărea într-o colivie mai joasă, dar cu suprafață mai mare pentru a oferi destul spațiu pentru mișcare, hrană, apă, oase de sepie, blocuri minerale, baie. De asemenea, țineți cont că orice pasăre are nevoie de stimulare pentru evitarea plictisirii astfel încât este necesar să aibă la dispoziție destule jucării.

Î: Buna ziua!Am o femela de agapornis. Am avut o pereche, dar ea l-am extenuat pe el pana la omorat, iar ea a ramas singura de mai bine de 2 ani.Azi a facut un ou. Posibil sa mai faca (am citit ca poate face pana la 7 oua).Ce ma sfatuiti sa fac? Cum sa procedez cu ea, cu oul?Va multumesc!R: Majoritatea speciilor de păsări pot oua și în lipsa împerecherii, fiind un fenomen fiziologic. O pasăre sănătoasă elimină oul, fie și infecund, altfel am fi vorbit despre retenție. Retenția oului este o problemă serioasă de sănătate a păsării ce se consideră urgență medicală și necesită intervenția obligatorie a unui medic veterinar. Această afecțiune reprezintă incapacitatea femelei de expulzare a oului în exterior sau traversare a oului de-a lungul oviductului, acesta putând să se blocheze lângă cloacă sau la un nivel superior al tractului reproductiv. Retenția oului poate apărea în mod special la speciile de păsări mici, precum agapornis, nimfe, peruși, canari, cinteze.Posibilitatea spargerii oului în interiorul oviductului este foarte mare și poate duce la apariția diverselor infecții sau deteriorarea țesuturilor adiacente, iar dacă este lăsat netratat poate determina moartea păsării. Dacă nu vor apărea aceste probleme, va depune, iar în lipsa unui mascul, aceste ouă vor rămâne infertile. Pentru că nu este obișnuită cu acest fenomen și nu avea instinctul să îl clocească, femela poate să își mănânce oul.În același timp, este posibil ca o femelă sănătoasă să nu depună niciun ou și să nu prezinte alte probleme legate de aparatul reproducător. Recomandarea noastră este să urmăriți să nu apară modificări ale stării de sănătate a păsării (apatie, lipsa poftei de mâncare, diaree, vomă, pene zbârlite și murdare, secreții nazale și/sau oculare etc) și, dacă apare orice simptom de boală, să vă prezentați cu pasărea la medicul veterinar pentru un control de specialitate.Pentru a preveni depunerea de ouă puteți să încercați:- reducerea cantității de grăsimi și proteine din dietă- înlăturarea locurilor ce pot fi utilizate drept cuib- scurtarea duratei zilei (sub 10 ore de lumină)- reducerea contactului cu pasărea dacă această vă consideră drept perechea ei sau înlăturarea unui eventual obiect care poate fi considerat în acest mod- mutarea coliviei în alt loc și rearanjarea obiectelor din cușcă.Nu se recomandă să luați ouăle imediat ce au fost depuse pentru a nu stimula pasărea. Poate dura între 2 și 3 săptămâni pentru ca o pasăre să abandoneze ouăle. De asemenea, nu le luați pe toate o dată, ci câte unul la câteva zile.

Î: Buna ziua! Astazi am avut surpriza sa gasim un puiut de nimfa in cuibutul nimfelor noastre,au avut 3 oute si eclozeaza.Nu stim cum sa ne comportam cu noii membri privitor la hrana.Ne puteti ajuta cu cateva sfaturi? Va multumesc!R: După eclozare, puii sunt la fel de sensibili pe cât arată având ochii închiși și urme de pene galbene pe corp. Dacă sunt clinic sănătoși, puii de nimfă încep să țipe după hrană cam într-o ora de la eclozare. Părinții încep să-și hrănească puii prin regurgitare, cam la aproximativ două ore de la ieșirea din ouMâncarea oferită în mod natural de părinți în primele zile de viață este deosebit de importantă pentru pui deoarece conține o concentrație ridicată de proteine. Puii de papagali nimfa nu își pot menține singuri temperatura corpului în primele zile de viață, iar părinții îi încălzesc de obicei în primele 10 zile de viață, până când încep să le crească penele. Ochii li se deschid în a 8-a zi, iar pe măsura ce cresc devin tot mai zgomotosi.Nu se recomanda hrănirea manuala a puilor si nici atingerea lor in primele 10 zile de viata. Dupa 12-14 zile, puii pot fi scosi cu grija din cuib si colivie si pot fi hraniti cu pipete de plastic si formula speciala achizitionata de la un pet shop. Puii se hranesc pana cand abdomenul este in mod evident plin, dar continua sa tipe dupa mancare si atunci cand nu mai pot.In cazul in care puii au fost despartiti sau abandonati din prima zi de parinti, este necesara hranirea lor la fiecare 90 de minute, timp de 24 ore pe zi, cel putin in primele zile.Imediat ce puii ies din cuibul special din colivie (în cazul în care nimfele au un cuib special), este important sa le oferiți alternative la hranirea de către părinți sau cu pipeta. Oferiți-le mei, paine integrala moale, ovaz, porumb fiert, seminte de floarea soarelui sau pelete speciale pentru puii de papagal.Trebuie să aveți în vedere faptul că mâncarea oferită de dvs. poate fi respinsa sau ignorata cel putin la prima incercare. Perseverați și oferiți-le mâncare solida, dar înlocuiți rapid alimentele stricate.Odata ce își vor descoperi aripile, puii încep sa manance mult mai rar, pentru a slabi, pierzandu-si forma rotunda a abdomenului. Intarcarea poate fi definitivata de pui la varste diferite, dar cei mai multi trec la dieta de adult dupa 8-9 saptamani de viata.Este esenţial să completăți hrana părinţilor în perioada de împerechere şi de creştere a puilor, acest lucru presupunând o alimentaţie mai bogată în vitamine şi minerale, dar şi amestecuri moi de hrană.Nimfele mănâncă semințe și amestecuri de semințe gata preparate, cu compoziție specială adaptată nevoilor specifice nutriționale ale păsărilor. Preferatele lor sunt semințele de mei, ovăz, floarea-soarelui, sorg și cânepă.Dintre legume le plac morcovii (feliați sau rași), spanacul, frunzele de păpădie, crenguțele de pătrunjelul și castraveții. Salata verde și varza (de toate felurile) trebuie evitate pentru că pot provoca diaree și alte complicații digestive. Legumele ar trebuie să constituie 20% din hrana zilnică a unei nimfe.Fructele favorite sunt bananele, merele și pepenele galben, iar cantitativ acestea trebuie să fie în procent de 5% din rația zilnică.Fructele și legumele nemâncate după 4 ore vor trebuie înlăturate pentru a nu risca probleme digestive. De asemenea, este recomandat ca atunci când introduceți un aliment nou în hrana păsării să îi oferiți inițial o cantitate redusă și să urmăriți reacția acesteia deoarece este posibil ca unii indivizi să se deranjeze la stomac după consumul unor fructe și legume.Hrana peletată conține și fructe proaspete și alune, pe lângă semințe și cereale. De asemenea, există hrană complementară pentru nimfe cu cereale și nuci , fructe uscate, sub formă de snakuri, precum și diferite combinații de batoane cu fructe și semințe ce pot fi oferite suplimentar, pe lângă mâncarea de bază.Foarte importante pentru sănătatea unei nimfe sunt osul de sepie și blocurile minerale care nu trebuie să lipsească din colivie.