Întreabă Veterinarul!

Î: Buna ziua! Am un peruș care nu-și mai foloseste gherutele de la un picior. Ce trebuie sa fac? Va multumesc!R: În cazul păsărilor crescute în apartament, în colivii, mă refer la condiții de captivitate, datorită lipsei suficiente de mișcare, ghearele au tendința să crească nelimitat, întrucât nu se mai tocesc precum în mediul lor natural.Ajustare ghearelor se poate face cu ajutorul unui foarfece sau clește mic special pentru acest gen de manopere (pe care le puteți găsi și în magazinul nostru Maxi Pet). Ghearele transparente se pot ajusta fără teamă, întrucât prin transparența lor se poate observa cu ușurință zona vascularizată la care nu trebuie să ajungem. Ghearele pigmentate se ajustează cu prudență și în condiții bune de luminozitate, pentru evitarea secţionării zonei vascularizate. Dacă ați observat o ușoară sângerare în timpul manoperei, folosiți o compresă sterilă pe care ați picurat betadină și apăsați ușor câteva minute până la oprirea sângerării.Vă recomandăm să consultați și un medic veterinar, care va evalua dacă perușul dumneavoastră are și o altă afecțiune și dacă se impune ajustare lungimii gheruțelor.

Î: Buna ziua! Am doi pui de agapornis de 5 saptamani si tin picioarele intr-o parte. Raman asa sau pe pot vindeca?Va multumesc!R: Doar în urma examenului clinic al păsărilor se poate pune un diagnostic corect ceea ce face necesară vizita la un cabinet veterinar. Problemele de postură ale păsărilor pot fi de natură congenitală, de natură alimentară, de natură neurologică sau datorită faptului că organismul acestora nu asimilează corect nutrienții din hrană. Problemele de natură alimentară apar de regulă din cauza furajării păsărilor cu furaje necorespunzătoare. În perioada de creștere, păsările ar trebui să aibă acces la o hrană de bună calitate. La tineret se întâlnește rahitismul fiind o boală de furajare ce constă în slaba calcificare a oaselor, ceea ce determină o dezvoltare corporală întârziată și perturbări în deplasare. Principala cauză a rahitismului constă în aportul insuficient în organism al sărurilor și al vitaminelor în special al vitaminei D din rațiile furajere, a întreținerii tineretului în locuri lipsite de razele solare din primele ore ale zilei. Această boală se poate datora și unor tulburări digestive ce nu permit asimilarea și absorbția corespunzătoare a sărurilor minerale, de asemenea a parazitării organismului. Ca și tratament în această afecțiune se recomandă echilibrarea rațiilor, cu suplimentarea de săruri de calciu și fosfor și vitamine (AD3E), în expunerea coliviilor cu tineret la razele solare din primele ore ale dimineții sau la raze ultraviolete. În paralel se fac examinări coprologice pentru cunoașterea stării de parazitare cu luarea măsurilor de dehelmintizare. Cel mai indicat este ca dvs. să mergeți la un medic veterinar, eventual unul specializat pe păsări exotice pentru a se pune un diagnostic corespunzător.

Î: Buna ziua! Cum imi pot da seama daca perusul meu este femela sau mascul? Va multumesc!R: Perușii foarte tineri au nările roz și nu se pot sexa decât după ce nările își schimbă culoarea în funcție de sexul fiecăruia.Perușii cu nările albastre sunt masculi iar cei cu nările albe sau maro sunt femele.

Î: Buna ziua! Am o femela galbena Micul Alexandru care tocmai a facut un ou fara a se imperechea cu cel de-al doilea papagal pe care il am. Adica eu cel putin asa cred. Cei doi nu prea au avut tangente fiind in custi diferite dar relativ aproape unul de celalalt. Am observat un comportament mai neobisnuit al femelei inca de acum cateva luni( vomita, scotea sunete de imperechere). Ce este de facut? Din ce sa ii fac cuib? Va multumesc!R: Vârsta recomandată pentru înmulțirea papagalilor Micul Alexandru este de 2 ani. Totuși, există cazuri de masculi care nu posedă capacitatea de a fertiliza un ou până la vârsta de 3 - 4 ani. Perioada propice pentru împerechere este primăvara. Aceste păsări depun, de regulă, o singură serie de ouă pe an.Când se apropie perioada de împerechere va fi necesar să montați un cuib. Atunci când femela va fi pregătită pentru împerechere va începe să petreacă mult timp în interiorul cuibului, aranjându-l. Este recomandat ca pe fundul cuibului să puneți material special sau rumeguș/talaș. Vă puteți da seama că păsările sunt pregătite de împerechere atunci când încep să devină foarte afectuoase una față de cealaltă.De regulă, depunerea de ouă va începe la aproximativ două săptămâni de la apariția modificărilor de comportament. Femela va depune câte un ou pe zi, în total putând ajunge la 3 - 6 ouă. Incubarea va începe după apariția celui de-al doilea sau al treilea ou și durează, în medie, 23 de zile. De multe ori este greu de estimat cu exactitate momentul eclozării deoarece proprietarul nu poate ști cu siguranță ziua în care femela a inițiat incubația. Nu îndepărtați ouăle dacă au trecut cele 28 de zile și nu a ieșit niciun pui. Se recomandă să mai așteptați o săptămână pentru a fi siguri.Aproximativ cu 24 de ore înainte de a ieși la lumină puii vor crea un orificiu în coaja oului. În anumite cazuri chiar îi puteți auzi piuind. Nu toți puii eclozează în același timp, pot fi zile diferite, în funcție de momentul în care au fost depuse ouăle și s-a început incubarea. În primele 2 săptămâni femela va petrece aproape tot timpul în interiorul cuibului, masculul ajutând-o furnizându-i hrana acesteia.În această perioadă nu este necesar și nici recomandat să interveniți. Dacă se dorește ca puii să fie crescuți de către proprietar la mână va fi necesar să îi luați din cuib atunci când cel mai mare pui are vârsta de 14 zile. Puii crescuți la mână se înțarcă mai greu (la 14 săptămâni) față de cei lăsați cu părinții (la 10 săptămâni). Dacă perechea de papagali se află la prima depunere de ouă ar fi de preferat să îi lăsați pe ei să se ocupe de pui până la înțărcare pentru a se obișnui cu întreg procesul de îngrijire și hrănire al acestora.

Î: Buna ziua! As dori sa mi iau o pereche de papagali agapornis. Sunt curios cum ar trebui sa procedez in perioada de inceput cand ii aduc acasa si daca sa le dau drumul inca din primele zile din colivie. Daca aveti si alte sfaturi le primesc cu drag. Multumesc!R: Papagalii amorezi sunt vieţuitoare deosebit de active, curioase şi jucăuşe. Sunt păsări foarte sociabile şi se ataşează mult de stăpân. Nu sunt animale de companie pretenţioase.Durata de viaţă a acestora este cuprinsă între 15 şi 20 de ani.Papagalii amorezi se mai numesc şi pagagali agapornis (engl. lovebirds). Au dobândit această denumire pentru că sunt păsări foarte ataşate de partenerul lor de viaţă. Papagalii amorezi sunt originari din Africa Centrală şi de Vest. Familia de papagali agapornis se împarte în 8 categorii, dintre care cei mai cunoscuţi sunt: rosella, fisher, personata şi nigrigenis.Papagalilor amorezi le place să benefieze de mult spaţiu, din acest motiv colivia trebuie să aibă dimensiuni mari (minim 45 x 55 x 45cm). Pe lângă hrănitor şi adăpător, în colivie trebuie să existe şi beţe sau crenguţe (de la pomii fructiferi). Jucăriile au un rol important în viaţa papagalului dumneavoastră: clopoţei, leagăne, crenguţe şi alte jucării confecţionate din materiale naturale. Lăsaţi-vă papagalul să zboare zilnic.După perioada iniţială de acomodare cu noul mediu, aceasta fiind de cel mult 2 săptămâni, oferiţi-i ocazia papagalului să se obişnuiască cu dumneavoastră hrănindu-l direct din mână. După acest interval, puteţi să scoateţi papagalul din colivie. În această situaţie, veţi fi centrul universului său. Aveţi grijă să-i acordaţi suficientă atenţie papagalului, să vă ocupaţi de el şi să vă jucaţi împreună. Papagalul vă va răsplăti dragostea cu diverse manifestări menite să vă capteze atenţia. Papagalilor amorezi le place să facă baie, de aceea montaţi-le o cădiţă cu apă caldă sau un duş.Papagalii amorezi se hrănesc cu amestecuri speciale, cu fructe şi legume de sezon. Puteţi să le daţi şi alune în coajă, arahide şi nuci. Completaţi-le hrana cu suplimente vitamino-minerale şi oferiţi-le extract de cartilaj de sepia.Simptomele de boală la papagalii amorezi sunt următoarele: izolare, pene nearanjate şi lipsite de strălucire, ochii închişi permanent, ochi apoşi, somn îndelungat, strănut, pierderea interesului pentru mediul înconjurător, excremente moi sau cu modificări de culoare.Papagalul amorez este sănătos atunci când:- ochii sunt uscaţi şi larg deschişi- penele sunt curate şi aranjate- excrementele nu au culoarea şi consistenţa modificate- are nările uscate şi curate- ghearele nu sunt prea lungi- nu prezintă umflături sau răni vizibile- este energic şi cu un apetitÎnmulţireaDacă aveţi atât mascul, cât şi femelă, trebuie să le montaţi în colivie o căsuţă pentru dormit şi un cuib. Papagalii amorezi ajung la maturitate la vârsta de 8 luni, dar se recomandă împerecherea după vârsta de 12-15 luni. Femela depune circa 3-8 ouă. Perioada de incubaţie durează 22-25 zile. Deseori, şi masculul va cloci ouăle. Puii vor părăsi cuibul după 38-50 zile şi după alte 2 săptămâni vor fi independenţi. Papagalii amorezi sunt păsări extrem de sociabile. Se recomandă să fie crescute în pereche. Dacă aveţi un singur papagal, trebuie să îi acordaţi aceeaşi atenţie pe care ar fi primit-o şi de la partenerul său. Pe de altă parte, papagalii amorezi sunt destul de agresivi şi nu se recomandă să îi puneţi la comun cu alte păsări. Trebuie să aveţi grijă ca perechea dumneavoastră de papagali să se “înţeleagă” bine.Lista de cumpărături:• broşura cu informaţii privind papagalii amorezi• o colivie mare (minim 45 x 55 x 45 cm)• beţe colivie• hrănitor• adăpător• cădiţă pentru baie• diverse jucării• hrană specială pentru papagali• delicatese• preparate pe bază de vitamine• extract de cartilaj de sepie• cuib• foarfece pentru unghii sau beţ abrazive pentru gheare

Î: Buna ziua! Am si eu o nelamurire referitor la sexul unuia dintre perusii mei si v-as ruga daca puteti sa ma lamuriti, va rog. Este vorba de perusul alb (conform foto), pe care l-am cumparat de curand si despre care mi s-a spus ca este mascul, insa este foarte afectuos cu cel bleo/turcoaz care este mascul, iar cu femela (albastru-alb) nu se intelege deloc. Avand in vedere ca nu are narile inchise la culoare (sunt un violet foarte deschis) si nici piciorusele, sunt putin confuza si de aceea am hotarat sa va intreb, deoarece nu m-am putut lamuri din informatiile pe care le-am gasit. Va multumesc!R: Sexul peruşilor se cunoaşte după culoarea pielii din jurul nărilor:• la masculi, zona respectivă este albastră,• la femelă variază între nuanţe de alb, rozaliu şi maro.În general, majoritatea puilor masculi vor avea o ceră (zona narinelor de deasupra ciocului) colorată uniform. În mod normal culoarea va fi de roz pal sau mov și va deveni albastră pe măsură ce se va apropia de vârsta primei năpârliri.Femelele vor avea o ceră colorată în albastru foarte deschis sau albă în jurul narinelor și cu marginea roz sau mov, în funcție de vârstă. Pe măsură ce vor înainta în vârstă culoarea albă se va întinde, iar când vor intra în perioada de reproducere va apărea coloritul maro specific.Definitivarea acestui colorit specific fiecărui sex apare la atingerea maturității păsării (uneori se poate întâmpla și după vârsta de 6 luni), astfel că în cazul puiuților nu se poate afirma cu certitudine dacă este vorba de o femelă sau de un mascul. De asemenea, pot exista diferite mutații de culoare sau indivizi care posedă anumite gene recesive care nu vor avea aspectul „normal” pentru sexul respectiv.De exemplu, în cazul varietăţilor pied recesiv şi ino (albino şi lutino) masculii îşi păstrează cera rozalie (corespunzătoare puilor) toată viaţa, iar femele pot prezenta o ceră albastră deschisă sau albă (în funcție de perioada de împerechere).Aceste „reguli” sunt valabile dacă se cunoaște cu exactitate ce mutație de culoare prezintă perușul respectiv. În cazul perușilor cu mutații de culoare necunoscute sau ai hibrizilor singura variantă de determinare a sexului care prezintă certitudine de 100% va fi un test ADN.De asemenea, comportamentul afectuos nu este un indicativ valid în sexare deoarece se poate observa și în cazul perușilor de același sex.

Î: Buna ziua! Perușul meu prezintă de câteva săptămâni la nivelul ciocului niste cruste și cojițe albe la fel și pe piciorușe..de mai bine de o săptămână scoate niste sunete din cioc (scrâșnește din cioculeț) de parcă ar ronțăi in gol..țin să menționez și faptul că se scarpină mai tot timpul..ar putea fi cumva semne de acarieni rezultând râie ? Va multumesc!R: Râia este o boală care se manifestă prin apariţia unor zone golaşe în jurul ciocului şi al ochilor, unde se pot observa cruste gălbui sau albicioase care se desprind la atingere. Aceleaşi cruste apar şi pe gheruţele şi picioarele peruşilor. Râia dă mâncărimi şi este un calvar pentru păsările de colivie care încep să se scarpine, devin stresate, nu mai mănâncă şi nu mai dorm bine. Cu timpul, pielea se umflă, devine roşiatică, crustele se îngroaşă, ciocul şi gheruţele se deformează, iar sistemul imunitar al păsării este atât de slăbit încât decesul este iminent, fără tratament şi îngrijiri atente. În faze avansate, cera şi ciocul sunt “mâncate” de acarieni până când ciocul cade… este o cruzime să laşi păsările pradă râiei.Cauza bolii: râia este dată de nişte insecte parazite minuscule, pe care nu le putem vedea cu ochiul liber (au aproximativ un sfert de milimetru lungime). Aceste insecte, numite acarieni, sapă tunele prin piele şi se hrănesc cu fragmentele infime de piele moartă. Tot în piele, acarienii îşi depun ouăle şi reuşesc să se înmulţească rapid, în câteva lunii ajungând la câteva sute de exemplare. În acest stadiu avansat al bolii, tratamentul este mai dificil, de aceea trebuie intervenit imediat, de la primele simptome.Peruşul este foarte puţin afectat, pare sănătos, cu excepţia acelor cruste pe care trebuie să le analizaţi cu atenţie şi să interveniţi de urgenţă. Starea generală a peruşului este neschimbată la început, de aceea râia este greu de depistat din primele săptămâni. De îndată ce observaţi cruste dubioase pe cioc sau pe picioare, mergeţi la veterinar pentru tratament adecvat.Tratamentul:• uleiul de parafină este indicat în stadiile incipiente ale bolii, se aplică cu ajutorul unui beţişor cu vată bine îmbibat în ulei pe zonele atacate de acarieni. Uleiul astupă canalele săpate de acarieni, îi împiedică să respire şi îi omoară în cele din urmă. Uleiul de parafină trebuie aplicat o dată pe zi în cantitate mică. Mare atenţie să nu fie înghiţit de peruşi pentru că le provoacă diaree!Tratamentul cu ulei de parafină trebuie susţinut timp de 4 – 6 săptămâni, deoarece ouăle depuse de insecte sunt rezistente şi, chiar dacă pasărea pare sănătoasă, după o vreme apar noi acarieni.• soluţii pe bază de ivermectină: acestea sunt recomandate de veterinar în stadiile avansate şi grave ale bolii şi trebuie aplicate cu periodicitate, la sfatul veterinarului. Soluţiile cu ivermectină se aplică pe gât, în jurul ciocului, în jurul funduleţului şi de aici se răspândesc pe corpul păsării, la nivelul pielii, ucigând acarienii. Ivermectina este toxică, astfel că aplicarea acestui tratament trebuie făcută de un veterinar. În paralel, se poate folosi şi uleiul de parafină.Dezinsecţie şi curăţenie: colivia şi toate obiectele folosite de peruşi trebuie tratate cu insecticide, trebuie spălate zilnic cu apă fierbinte, frecate cu spirt şi din nou clătite cu apă. Este important ca acarienii să nu se ascundă prin crăpăturile jucăriilor sau ale coliviei, pentru că vor ataca din nou păsările. Dezinsecţia completează tratamentul, una fără cealaltă nu se poate!Ce trebuie să mai ştii:– râia de la peruşi nu se ia la oameni, acarienii păsărilor nu trec pe pielea noastră.– unii veterinari le fac peruşilor sau păsărilor infestate cu râie în stadiu avansat injecţii cu ivermectină, dar acest lucru poate fi fatal.– ciuperca ciocului poate fi confundată cu râia. În condiţii mizere şi cu un sistem imunitar slab, peruşii se pot îmbolnăvi de ciuperca ciocului, care face ca cera şi ciocul să capete un aspect spongios, ca de burete, şi apar cruste la suprafaţă. Această boală poate fi confundată cu râia, de aceea este foarte important ca veterinarul să dea un diagnostic corect.

Î: Buna ziua! Am un perus, o femelă, si nu poate sta in picioare, mananca foarte putin si nu poate sta pe băț, ce mi-ati recomanda? Va multumesc!R: Problemele de echilibru și semnele nervoase întâlnite la păsări pot avea mai multe cauze, dintre aceste cauze cele mai frecvente sunt:• tulburările de metabolism sau deficiențe în dietă, care se pot remedia prin administrarea de suplimente vitamino-minerale și prin diversificarea dietei astfel încât, să raspundă cât mai bine nevoilor păsării dumneavoastră;• insolația consecutiv expunerii prelungite la soare sau la anumite surse de căldură;• atacul vascular cerebral care poate apărea datorită unui cumul de factori (dieta, factori de mediu, vârsta) și în funcție de cât de grave sunt simptomele, pot fi mai ușoare (tremur al capului sau al altor părți ale corpului –aripi, picioare) sau mai grave (poate apărea paralizia). Consecutiv unui atac vascular cerebral poate apărea și pierderea echilibrului atunci când apar întreruperi ale circulației sanguine în centrul echilibrului din creier precum și afectarea altor funcții (de exemplu vederea);• contuzie la nivelul capului care datorită zonelor creierului (zona în care este situat controlul echilibrului);• tumori la nivelul creierului;• intoxicația cu anumite substanțe sau consecutiv ingerării de plante decorative;• intoxicația cu diferite substanțe insecticide;• deshidratarea cauzată de pierderea fluidelor corporale prin hemoragie, diaree sau vomă.Dintre carențele vitaminice, cel mai des întâlnite sunt hipovitaminoza A, hipovitaminoza D și hipocalcemia. Păsările supraponderale sunt susceptibile la dezvoltarea artritei sau a bolii ficatului gras. Puteți să îi administrați vitaminele necesare cu ajutorul preparatelor speciale care se adaugă peste mâncare (Suplimente nutritive sub formă de perle și pudră) sau în apă (Suplimente nutritive sub formă de preparate lichide). În același timp trebuie să îi puneți în colivi un os de sepie și un bloc mineral pentru un aport constant de calciu și minerale și pentru tocirea ciocului și a gheruțelor.Pentru identificarea cauzei exacte a apariției simptomelor și pentru stabilirea tratamentului adecvat este necesar să vă prezentați cu pasărea la un cabinet veterinar specializat pe animale exotice pentru realizarea unui consult medical de specialitate.

Î: Buna ziua!Ma puteti ajuta sa disting sexul nimfei mele?V-aș putea arăta niste poze cu acesta / aceastaM am uitat sub coada papagalului cu lanterna de la telefon si am vazut niste linii orizontale galbene.Va multumesc!R:Este uşor să distingem puii foarte tineri de nimfele adulte, însă vârsta unui papagal care a năpârlit deja o dată sau de două ori este foarte greu de stabilit. Unii pui foarte tineri ar putea să aibă pete maro închis sau negre pe cioc. Aceste coloraţii dispar după împlinirea vârstei de 2-4 luni însă nu reprezintă un indiciu cert întrucât la unii pui nu apar deloc. Prima naparlire la nimfe se produce în general la vârsta de 6-9 luni şi abia atunci putem spune ca începe formarea penajului adult.Penajul puilor are un colorit mai puţin intens decât al adulţilor, masculii nimfe definindu-şi obrajii portocalii aprins abia după 2-3 năpârliri. Până la prima năpârlire atât femela cât şi masculul au pe partea de dedesubt a penelor din coadă un model dungat, iar penele de pe aripi prezintă un desen cu puncte. După prima năpârlire penele mascululului îşi vor pierde aceste aspecte, rămânând de culoare gri închis. Femela îşi va păstra aspectul dungat al penelor din coadă şi cel punctat al penelor de pe aripi şi după năpârlire. De asemenea, masculul adult curtează femela cu un cântec sacadat şi melodios, în timp ce creasta este culcată, iar femela emite sunete mai stridente.Puii de nimfă au creasta şi coada mai scurte decât ale adulţilor, o fizionomie extrem de dulce, conferită de ochii mari şi pot fi asemanaţi cu nişte mingi de puf. Pentru determinarea vârstei papagalului nimfa, vă puteţi orienta şi în funcţie de comportamentul acestuia. De exemplu, puii trec printr-o perioadă în care îşi folosesc ciocul pentru a explora mediul, muşcând astfel chiar şi degetele stăpânilor. Puii de nimfă pot avea mişcări şi comportamente oarecum stângace. De asemenea, nimfele vor începe să emită primele “triluri” de obicei după împlinirea vârstei de 6-9 luni (după prima năpârlire).Testul ADN realizat dintr-o probă de sânge, sau din pene din regiunea pieptului sau coaja oului (în cazul puilor deabia eclozați) sunt metodele cu probabilitate de 100% în determinarea sexului papagalului nimfă. Sexarea chirurgicală este o altă metodă folosită în determinarea sexului, însă se folosește în principal pentru speciile de păsări de dimensiuni mai mari, deoarece e necesară anestezia.O altă metodă folosită în determinarea sexului ar fi examinarea oaselor pelvine și examinarea penajului. La baza abdomenului lor, nimfele au 2 oase rigide. În cazul femelelor, structura acestor oase este mult mai flexibilă, mai ales în cazul femelelor ce au apucat deja să depună ouă. Acestă tehnică de determinare a sexului este bine să fie realizată de o persoane de specialitate, experimentată, deoarece o persoană fără experiență poate răni pasărea.Majoritatea crescătorilor sexează nimfele în funcție de coloritul și marcajele penajului. Multe din varietățile de culoare ale nimfelor sunt monomorfice, adică nu există niciun indiciu de pe penaj ce să ne ajute în determinarea sexului. Totuși varietățile de culoare Normal grey, Lutino, Silver, Cinnamons, Fallows vor avea fața colorată în galben deschis și cu pete portocalii intens colorate pe zona obrajilor. Femelele vor avea petele din obraji ceva mai slab colorate, cu fața colorată total în gri sau maroniu, de asemenea prezintă pete sub penejul aripilor, iar penajul cozii este dungat pe partea inferioară.Sexul poate fi determinat și după limbajul corporal al păsării. Astfel, masculii sunt ceva mai gălăgioși față de femele, de asemenea pot fi capabili să mimeze sunete sau cuvinte. Femelele pot face asta, însă într-un procent mult mai mic. Masculii vor începe să fluiere și să imite diferite sunete pe la vârsta de 6 luni. Limbajul corporal vă poate ajuta, să indentificați masculii, de regulă aceștia atunci când fluieră vor întinde aripile pe spate sub formă de inimă. Masculli în cușcă vor sta așezați pe barele cele mai de sus pentru a atrage atenția femelei. Sub influența hormonilor puteți observa că masculii adulți se masturbează. Spre deosebire de masculi, femelele când sunt pregătite să se împerecheze au un comportament mult mai subtil și greu de observat. Astfel acestea vor apleca capul în față, apoi vor ridica ușor coada, în tot acest timp vor ciripi ușor.La varietățile Lutino Whiteface sexul nu poate fi determinat vizual. Această varietate poate fi colorată în galben sau alb. De obicei indivizii cu pete portocalii în obrăjori sunt eliminați de la reproducție.Varietatea Lutino. Toți indivizii Lutino sunt colorați în galben pal sau alb pal cu obrajiori portocalii. La această varietate nu este permisă nici o pată de culoare gri pe suprafața corpului. Femelele Lutino au pete de culoare galben deschis pe sub aripi, precum și dungi galben deschis pe coadă. Aceste diferențe de colorit se vor observa doar cu ajutorul unei lumini foarte bune. Masculii nu prezintă aceste particularități de culoare.Varietatea Normal Grey are un dimorfism sexual evident. Femelele au fața și creasta de culoare gri, obrăjori portocalii, însă nu forte intens colorați. De asemenea, prezintă o tentă de galben pe frunte, cioc și ochi. Pe partea internă a aripilor penajului are pete galbene de culoare. Dungile de pe coadă sunt de culoare galben și gri. Masculii au obrăjorii intens colorați în portocaliu și fața de culoare galben intens. Creasta este galbenă, iar în vârf colorată cu gri.Varietatea Pearls se poate diferenția abia după prima năpârlire. Perlele sunt colorate în gri, galben, maroniu cu picățele albe ce le dau aspectul de perle. Masculii vor pierde acest colorit după prima năpârlire. Astfel după năpârlire masculii vor avea fața galbenă sau albă.Mutațiile vor rezulta în urma împerecherii dintre diverse varietăți de culoare. Mutațiile ce vor produce păsări de culoare gri sau maroniu cu semne de culoare alb sau galben includ Whiteface, Pastel Face, Yellow Cheek, Silver, Cinnamon, etc. Femelele au fața gri sau maronie, pete pe penajul feței interne a aripilor și dungi pe coadă. Femele vor avea obrajiori de o culoare mai estompată. Masculii vor avea fața și creasta albă sau galbenă și nu vor avea petele și dungile desenate pe penajul femelei.

Î: Buna ziua! ieri am cumpărat o nimfa. Spuneti-mi dacă are o problema, deoarece de ieri de când am adus-o aceasta nu a mâncat și nu a băut apa deloc. De ce nu mananca? A scos doar câteva sunete. Va multumesc!R: Schimbarea mediului în care trăiesc este pentru păsări un stres foarte mare, de aceea este recomandat să îi administrați în apa de băut vitamine speciale pentru păsări, timp de 4-5 zile, începând din ziua când ați cumpărat-o. Puteți să faceți astfel de cure cu vitamine o dată la 3-4 luni. Acomodarea cu dumneavoastră va trebui făcută treptat. Este indicat să așezați colivia într-o încăpere unde nu este curent, nu este fum de țigară, ferită de zgomote puternice și bruște. Pentru ca nimfa să poată dormi, este nevoie ca în camera unde este colivia să fie întuneric sau semiîntuneric. Dacă lăsați lumina aprinsă, nimfa nu se va odihni și ca urmare îi va scădea imunitatea, fiind mai predispusă la îmbolnăviri. În primele zile de la schimbarea condițiilor de mediu, perioadă stresantă pentru papagali, este necesar să administrăm zilnic vitamine în apa de băut sau în hrană pentru a preveni în special tulburările de comportament (depresie, refuzul hranei, apatie, smulgerea penelor), cel mai adesea cumulate cu tulburări de digestie. La păsările exotice, bolile au o evoluție foarte rapidă și ați procedat foarte bine semnalându-ne faptul că ceva este în neregulă cu nimfa dumneavoastră. În cazul în care nu ați administrat încă vitamine nimfei de când le-ați achiziționat, vă recomand să o faceți pentru o perioadă de câteva zile. De asemenea, încercați să le arătați toată afecțiunea dumneavoastră, răsfățându-le cu fructe, bonusuri.

Î: Buna ziua! Am doi perusi, iar femela cand sta pe crenguta ridica cate un picior, pe rand, ca si cum ar arde-o, cand unul cand altul si asta pentru mult timp. Trebuie sa ma ingrijorez?R: Păsările de colivie sunt foarte sensibile, ele putând contacta o serie de afecțiuni virale, parazitare, bacteriene, metabolice etc. Printre factorii etiologici se pot număra și carențele vitaminice (deficiențele calitative ale alimentației primite) sau stresul. Starea lor de sănătate poate fi uşor influenţată de condiţiile de microclimat, printre acestea numărându-se temperatura ambientală, curenţii de aer, prezenţa gazelor nocive, a parfumurilor sau a fumului de țigară.Păsările au aproximativ aceleași simptome în cazul multor boli. O pasăre bolnavă stă zgribulită, nu mai este vioaie, nu mai cântă, nu se mai toaletează, nu mai mănâncă. Aceste manifestări nu trebuie să apără toate simultan. Poate apărea o singură manifestare sau mai multe, în diverse combinații.În astfel de cazuri, cel mai indicat este ca dvs. să vă prezentați cu pasărea la un cabinet veterinar pentru a fi examinată de către un medic veterinar. Un diagnostic corect se pune numai în urma examinării acesteia. Afecțiunile întâlnite la păsări au etiologii dierite. Diagnosticarea corectă utilizând metodele imagistice şi citohistologice actuale permite o intervenţie terapeutică rapidă şi cu rezultate pozitive.Papagalul peruș este sănătos atunci când:• ochii sunt uscați și larg deschiși;• penele sunt curate și aranjate;• excrementele nu au culoarea și consistența modificate;• are nările uscate și curate;• ghearele nu sunt prea lungi;• nu prezintă umflături sau răni vizibile;• este energic și cu un apetit normal.Problemele de echilibru întâlnite la păsări pot avea mai multe cauze, dintre aceste cauze cele mai frecvente sunt:• tulburările de metabolism sau deficiențe în dietă, care se pot remedia prin administrarea de suplimente vitamino-minerale și prin diversificarea dietei astfel încât, să răspundă cât mai bine nevoilor păsării dumneavoastră;• insolația consecutiv expunerii prelungite la soare sau la anumite surse de căldură;• atacul vascular cerebral care poate apărea datorită unui cumul de factori (dieta, factori de mediu, vârsta) și în funcție de cât de grave sunt simptomele, pot fi mai ușoare (tremur al capului sau al altor părți ale corpului –aripi, picioare) sau mai grave (poate apărea paralizia). Consecutiv unui atac vascular cerebral poate apărea și pierderea echilibrului atunci când apar întreruperi ale circulației sanguine în centrul echilibrului din creier precum și afectarea altor funcții (de exemplu vederea);• contuzie la nivelul capului care datorită zonelor creierului (zona în care este situat controlul echilibrului);• tumori la nivelul creierului;• intoxicația cu anumite substanțe sau consecutiv ingerării de plante decorative;• intoxicația cu diferite substanțe insecticide;• deshidratarea cauzată de pierderea fluidelor corporale prin hemoragie, diaree sau vomă.Pentru identificarea cauzei exacte a apariției simptomelor și pentru stabilirea tratamentului adecvat este necesar să vă prezentați cu pasărea la un cabinet veterinar specializat pe animale exotice pentru realizarea unui consult medical de specialitate.

Î: Buna ziua! Am un papagal Jako și are 5 luni. Cum ar trebui sa i dau fructele și legumele crude sau fierte? Va multumesc!R: Marele Gri African este un papagal de dimensiuni medii, cu originile în vestul și centrul Africii. Coloritul este gri de diferite nuanțe și cu coada roșie sau maro.Din familia papagalilor Jako sau Marele Gri African (Psittacus Erithacus) fac parte două tipuri și anume Jako Congo sau Gri Gabon și Jako Timneh. Diferențele între cele două tipuri constau în colorit și în mărimea lor. Papagalul Gri Gabon este un papagal foarte apreciat pentru inteligența sa, pentru capacitatea de a vorbi (reproduce limbajul uman) și pentru faptul că este un animal foarte sociabil încă de acum câteva sute de ani. De asemenea, este o pasăre dificilă, care necesită foarte multă atenție și care nu este potrivită pentru toată lumea ca animal de companie. De aceea este important ca înainte de achiziționarea unui asemenea animal să vă interesați despre el și nevoile lui astfel încât să nu ajungeți să regretați alegerea și eventual să renunțați la el, ceea ce ar fi un stres foarte mare pentru pasăre, mai ales după ce se atașează de o persoană. Speranța de viață este de aproximativ 65 de ani, deci este un angajament pe viață.Papagalii Gri Gabon pot învăța până la 200 de cuvinte și imită sunetele din casă foarte realist. O caracteristică aparte este aceea că pot asocia sunetele și cuvintele unui anumit context. Se spune despre ei că ar avea starea emoțională a unui copil de 2 ani și inteligența unuia de 5 ani. Trebuie să fiți pregătiți să îi acordați mult timp și să-i stimulați creierul prin diverse activități și bineînțeles să îi oferiți educație pentru a corecta comportamentele nedorite. Are reputația de a se dedica unei singure persoane însă acest lucru se întâmplă din cauza faptului că de cele mai multe ori doar o singură persoană petrece suficient timp cu el. Este indicat să îi oferiți ocazia de a socializa cu cât mai multe persoane și fiecare persoană trebuie să petreacă suficient timp cu el pentru a-i câștiga încrederea, acest lucru realizându-se cu răbdare și respect. Automutilarea este una din problemele care pot apărea la papagali cu cauze diverse fizice, psihice. Se poate manifesta dacă nevoile lor afective nu sunt satisfăcute, dacă sunt stresați, dacă nu li se acordă suficientă atenție. Orice pasăre care ajunge să își smulgă penele trebuie consultată de un medic veterinar pentru a se exclude posibilele cauze fizice.Colivia cu cât este mai mare cu atât mai bine. Este indicat un minim de 90x60x120. Spațiul grilajului trebuie să nu fie suficient de mare cât pasărea să își poată prinde capul între gratii, dar nici prea mici cât să își prindă degetele. Ideal este ca spațiul între gratii să fie de 1,9 - 2,5cm. Este indicat ca măcar o parte a cuștii să aibă gratii orizontale pentru a-i permite păsării să urce. Materialul din care este confecționată colivia trebuie să fie unul potrivit astfel încât papagalul să nu poată deforma gratiile, să nu existe margini ascuțite, să nu poată fi dezasamblat, etc. Cele mai potrivite sunt cuștile pătrate deoarece oferă mai mult spațiu. Colivia trebuie amplasată într-un loc unde pasărea va avea contact cu oamenii o mare parte a timpului, însă nu în zona cea mai agitată. Colivia trebuie ferită de curenții de aer, de sursele de încălzire, de aerul condiționat și nu trebuie așezată imediat lângă ferestre. În colivie este indicat să puneți o gamă variată de ramuri de diferite dimensiuni și din diferite materiale. Important este să-i oferiți o gamă variată de jucării. Jucăriile trebuie verificate să nu pună viața animalului în pericol și să aibă dimensiunile potrivite. Ele trebuie să fie cât mai diverse și puse alternativ în colivie (cam la 2 săptămâni), astfel pasărea nu se va plictisi de ele. Jucăriile noi nu trebuie introduse brusc în colivie pentru că altfel pasărea se poate speria și să nu se mai joace cu ele niciodată. Trebuie introduse treptat și este indicat ca înainte să vă observe pe dumneavoastră jucându-se cu ele, pentru că faptul că sunt curioși nativ îi va determina să se apropie de ele.Este indicat să vă planificați timpul astfel încât să îl lăsați în afara colivie o bună perioadă de timp, în fiecare zi. Bolurile de apă și mâncare trebuie să fie din ceramică sau din oțel pentru a rezista în timp și pentru a fi ușor de curățat.Alimentația trebuie să fie cât mai diversificată. Regimul alimentar trebuie să cuprindă cereale, fructe și legume proaspete, proteine, grăsimi. Asemenea unui copil, poate fi o provocare să îi diversificați alimentația. Trebuie să insistați pentru a-l face curios să încerce diverse alimente. Cerealele nu trebuie să reprezinte partea principală a alimentației. Pot fi predispuși carențelor de calciu, de aceea este important ca anual să se verifice valorile calciului de un medic veterinar.Suplimentele de calciu, dar de asemenea și suplimentele cu vitamine trebuie utilizate cu grijă și după consultarea medicului veterinar. Indicat este însă să se ofere în alimentația papagalului alimente bogate în calciu, cum ar fi legumele cu frunze verzi (spanac). Apa proaspătă trebuie să fie oferită la discreție și este important ca bolurile de apă să fie spălate zilnic. Cea mai potrivită hrană pentru papagali este cea bazată pe pelete, fără aditivi sau coloranți artificiali. Alimente potrivite pentru Jako crude sau fierte: morcovi, broccoli, ardei roșu, verde, galben, dovlecei, castraveți, mazăre, fasole verde, salată verde, pepene, kiwi, struguri, portocale, banane, papaya, pere, ananas.Există o serie de alimente toxice pentru această specie de papagali, cum ar fi: ciocolata, avocado, cafeina, asparagus, fructe uscate, măsline, alcoolul, semințele și sâmburii mai multor fructe cum ar fi mere, piersici, cireșe, caise, nectarine, prune, etc, ciupercile, produsele ce conțin lactoză, sarea, ceapa, usturoiul, fasole, produse bogate în grăsimi, produsele prăjite sau cu un conținut crescut de zahăr sau de sare.Comportamentul este important de observat astfel încât să înțelegeți ce vrea să vă transmită pasărea dumneavoastră. Analizați în timp ce se joacă, explorează, interacționează pentru a ajunge să o înțelegeți. Atunci când irisul păsării se mărește sau se micșorează, însă postura corpului este relaxată înseamnă că pasărea este concentrată, interesată de ceva. În situația în care irisul se mărește sau micșorează iar penele sunt umflate înseamnă că pasărea este deranjată de ceva și poate ataca. Ștergerea ciocului este o manifestare frecventă a păsării după o masă și va folosi ca obiect de șters orice este la îndemână în acel moment - ramurile din colivie, colivia, umărul dumneavoastră, etc. Vorbitul și imitatul face din Marele Gri African o pasăre foarte iubită și apreciată. Poate ajunge să repete un cuvânt sau o frază după doar una sau două repetări. Vârsta la care încep să vorbească este de un an, însă unii dintre indivizi pot începe chiar mai devreme. Sunt multe manifestări care vă transmit diverse mesaje, de aceea trebuie să le învățați pentru a le putea decodifica. Ciupitul nu este un comportament normal, de aceea este important să înțelegeți motivul pentru care fac acest lucru și să îl corectați. Este un comportament învățat. Cauzele pentru care pot ciupi sunt: frica, dominanța teritorială, hormonale, medicale, lipsa atenției, joaca. O dată ce ați înțeles de ce mușcă încercați să îndepărtați cauza și să corectați comportamentul. Ce nu trebuie să faceți este: să țipați la pasăre, să loviți pasărea sau să o pedepsiți prin închiderea în colivie. Smulgerea penelor este o manifestare frecventă la papagali. Cauzele pot fi de la probleme medicale la probleme comportamentale.Problemele fizice pot fi:Deficiențe nutriționale: deficiențele de calciu, vitamina A sau de acizi grașiInfecțiile bacterieneIntoxicațiileFactorii de mediu printre care se numără colivia (dacă nu este suficient de curată) și băile (pentru o pasăre sănătoasă este important ca acestea să facă baie regulat)Problemele comportamentale pot fi generate de:Plictiseala sau lipsa atenției din partea membrilor familieiStresul sau schimbările în mediul de viațăLipsa somnului – au nevoie de 8-12 ore de somn neîntreruptAbuzul emoționalFoarte important este să nu reacționați la o pasăre care își smulge penele. Dacă le oferim atenție în acele momente nu facem altceva decât să încurajăm acest comportament. Cel mai bine este să ignorați comportamentul și să părăsiți camera. Nu lăsați acest comportament să evolueze. Încurajați pasărea să fie curioasă, să experimenteze lucruri noi astfel să învețe că schimbările sunt în regulă și că nu are de ce să se teamă. Acest lucru poate duce la corectarea smulgerii penelor. Ce trebuie să urmăriți pentru a observa dacă pasărea este sănătoasă: ochii trebuie să fie curați, limpezi, penele trebuie să fie sănătoase, lucioase, netede și aranjate, nările trebuie să fie curate și fără acumulări, respirația trebuie să fie normală, picioarele să fie netede nu descuamate. Trebuie să cunoaștem comportamentul și obiceiurile păsării în fiecare zi pentru că acest lucru ajută la depistarea timpurie a problemelor medicale. Instinctiv păsările ascund faptul că sunt bolnave, de aceea deși par sănătoase unele pot avea probleme medicale. Atunci când ceva nu vi se pare tocmai în regulă cu animalul dumneavoastră este indicat să mergeți cu el la un medic veterinar pentru un consult. Semnele că ceva se întâmplă cu papagalul dumneavoastră sunt: penele cu aspect neîngrijit, lăcrimarea ochilor, secreții nazale, stare generală proastă, apatie, papagalul nu se implică în activități, lipsa apetitului, pierderea în greutate, diareea, etc.

Î: Buna ziua!Am primit un paun in varsta de 5 ani. Este f pretentios la mancare . Ii dau amestec de seminte si asa numita uruiala. Mai nou, ii cumpar mancare pentru nimfe . Vad ca ii place, ciuguleste ce crede el de acolo insa nici nu știu daca e ok aceasta mancare de nimfe pentru pauni.Se uita de 5 ori inainte de a ciuguli ceva ,plus ca mi se pare slab. I-am luat chiar si o paunita , sa nu se simta singur.As vrea sa stiu daca imi mai puteti da sugestii in ceea ce priveste alimentatia si de asemenea ce vitamine as putea sa ii dau . Vaccin la fel , nu stiu ce anume vaccin sa ii fac , am inteles ca trebuie facut toamna si primavara.Va multumesc!R: Păunii se cresc ușor la fel ca orice alte păsări de curte. O familie de păuni este formată dintr-un mascul și patru femele, iar spațiul necesar este de minim 16 metri pătrați.Păunii sunt destul de pretențioși, din acest motiv trebuie să îi asigurați produse alimentare proaspete, cât mai curate, iar hrănitoarele trebuie dezinfectate cât mai des, precum și apa trebuie schimbată la fel de des.Nutriția păunilorPrincipala sursă de hrană pentru păuni sunt cerealele. Se pot folosi furaje special folosite în alimentația curcilor. Păunii au nevoie să stea în libertate sau în adăposturi prevăzute cu voliere pentru a beneficia de soare și lumină, sau în lipsa acestei posibilități, vor primi masa verde (lucernă, trifoi) proaspătă la discreție.Sub raportul hranei, la modul general pentru pasările mature trebuie avute în vedere: semințele, masa verde, fructele, rădăcinoasele (vegetalele), hrana de origine animală, suplimentele alimentare.Semințele pot fi date ca atare sau măcinate sub formă de crupe sau urluială. Din prima categorie pot fi amintite boabele de porumb, floarea soarelui, ovăz, orz, cânepa, semințele de bostan sau de dovleac, mei. Atunci când se realizează diferite tipuri de furaje măcinate, pot fi folosite toate cele de mai sus, alături de mazăre și soia. Proporția între diferite semințe diferă de la crescător la crescător, dar orientativ pot fi recomandate proporțiile: 40-50% boabe porumb, 25-35% floarea soarelui, 10-15% soia sau mazăre, 20-30% ovăz sau orz, 2-5% cânepă, etc.Masa verde poate fi constituită din: păpădie, lucernă, trifoi roșu, trifoi alb, frunzele de sfeclă, de conopidă, de țelină sau de pătrunjel, varza, salată verde. Ca fructe, foarte apreciate sunt merele, perele, pepenele roșu, pătlăgelele roșii, dovlecelul și bostanul, cireșele, prunele și nu în ultimul rând boabele de struguri. Dintre rădăcinoase, mai ales în sezonul rece, apreciate sunt: sfecla furajeră, sfecla roșie, morcovul date printr-o răzătoare, precum și cartoful fiert.În categoria hranei de origine animală ce poate fi asigurată relativ ușor în captivitate intra: oul fiert, brânza de vaci, carnea fiartă și mărunțită, larvele sau adulții de cărăbuș, râmele, diverse alte insecte. În categoria suplimentelor alimentare intră: vitaminele (solubile în apa sau amestecate cu furajul), numeroasele premixuri prezente în magazinele de specialitate, coaja de ou sfărâmată, cărbunele de lemn, nisipul și pietrișul fin, scoicile sfărâmate. De asemenea, alimente precum pâinea, mămăliga sau diferite alte produse de patiserie sunt consumate cu plăcere de către păuni.VaccinareaÎn martie și septembrie- Pestiholvac -pseudopesta av. și holera av. -inj. sc.,Se folosește în imunoprofilaxia specifică a bolii de Newcastle (pseudopesta aviară) și a holerei aviare (pasteureloza aviară) în efective indemne, clinic sănătoase. Vârsta minimă pentru vaccinare este de 8 săptămâni. Pentru instalarea unei imunități corespunzătoare față de holera aviară, la păsările care nu au mai fost vaccinate, se recomandă efectuarea unei vaccinări de rapel la 21 zile de la prima vaccinare. Pentru pseudopesta aviară imunitatea se instalează după 21 de zile de la prima vaccinare, iar pentru holera aviară după 21 de zile de la vaccinarea de rapel. Durata imunității este de 4-5 luni și depinde de starea de sănătate și condițiile de întreținere a efectivelor. Întreținerea stării de imunitate se face prin revaccinări periodice din 4 în 4 luni și este obligatorie.

Î: Buna ziua! Am un perus.Ce legume si fructe pot sa i dau sa mănânce.I am dat patrunjel, marar, morcov, porumb si mar.Salata nu prea mănâncă.Frunzele de telina sunt bune?Am incercat sa i dau ou fiert dar nu i place.Este mofturos ca un copil. Va multumesc!R: Nutriția echilibrată a perușilor reprezintă secretul creșterii lor cu rezultate foarte bune. Majoritatea problemelor (de sănătate și comportamentale) pe care le pot dezvolta perușii pot avea drept cauză o alimentație defectuoasă. Astfel, dieta unui peruș trebuie să conțină carbohidrați, proteine, lipide, vitamine și minerale. Alimentația unui peruș, în principal este alcătuită din semințe. Însă, în mediul lor natural, în afară de semințe (crude și coapte), aceste păsări mănâncă și verdeață, fructe și mici nevertebrate. Deficiențele în dietă, se pot remedia prin administrarea de suplimente vitamino-minerale și prin diversificarea dietei astfel încât, să răspundă cât mai bine nevoilor păsărilor dumneavoastră. Hrana peletată este cea mai completă variantă de hrană pentru păsări având în compoziție nu doar semințe, ci și fructe, cereale, legume și uleiuri, precum și adaosuri de minerale, alte și ingrediente pentru susținerea florei intestinale. Pe lângă hrana de bază, este important să îi oferiți semințe de: cânepă, ovăz, floarea soarelui, de phalaris sau de năut. De asemenea, puteți să-i oferiți fructe (mere, pere, struguri, kiwi, pepene, portocală, banane), legume (morcov, salată, pătrunjel, sfeclă, ardei gras, castravete, roșii foarte bine coapte, boabe de porumb, mazăre), dar și insecte mici. Este foarte important să vă asigurați că fructele și legumele nu sunt stropite cu insecticide sau să nu fi fost crescute cu îngrășăminte chimice. Înainte de administrarea fructelor și legumelor acestea vor fi spălate foarte bine și uscate. Puteți să le mai oferiți ou fiert tare, se poate administra și coajă pisată ( coaja trebuie bine spălată înainte de a se administra spre consum); asigurând o sursă de minerale. Păsările își aleg hrana nu numai după gust ci și după aspectul și textura acesteia astfel puteți să încercați să i le oferiți întregi, tăiate în bucățele sau pasate. Dacă doriți să-i administrați viermi uscați, aceștia v-aș recomanda să fie în cantități mici și nu foarte des oferiți pentru a nu perturba sistemul digestiv al păsării. Surse de calciu pot fi: spanacul, broccoli, os de sepie, oul etc. De asemenea este recomandată administrarea de suplimente de vitamine și minerale, în special vitamina D și vitamina A. Se găsesc vitamine sub formă lichidă sau pudră care se pun în apa de băut sau în hrană. Acestea trebuie administrate în doza recomandată pentru că excesul poate face rău păsărilor. Suplimentele vitaminice sub forma lichidă se administrează nu mai mult de 10 zile pe luna.

Î: Buna ziua! Perusul meu in varsta de 6 ani scoate niste sunete ciudate cand isi ciuguleste gherutele si cand zboara. Mentionez ca nu mananca decat seminte sau bete cu seminte. Are os de sepie in colivie. Nu i-am dat niciodata vitamine si nici mancare normala. Betele din colivie sunt de lemn pe care i-am pus protectii cu nisip, de 2 zile. Ce ar putea sa aiba si cum as putea sa-l ajut? Va multumesc!R: Dieta unui peruș trebuie să conțină carbohidrați, proteine, lipide, vitamine și minerale.Alimentația unui peruș, în principal este alcătuită din semințe. Însă, în mediul lor natural, în afară de semințe (crude și coapte), aceste păsări mănâncă și verdeață, fructe și mici nevertebrate. Deficiențele în dietă, se pot remedia prin administrarea de suplimente vitamino-minerale și prin diversificarea dietei astfel încât, să răspundă cât mai bine nevoilor păsărilor dumneavoastră.Hrana peletată este cea mai completă variantă de hrană pentru păsări având în compoziție nu doar semințe, ci și fructe, cereale, legume și uleiuri, precum și adaosuri de minerale, alte și ingrediente pentru susținerea florei intestinale. Pe lângă hrana de bază, este important să îi oferiți semințe de: cânepă, ovăz, floarea soarelui, de phalaris sau de năut.De asemenea, puteți să-i oferiți fructe (mere, pere, struguri, kiwi, pepene, portocală, banane), legume (morcov, salată, pătrunjel, sfeclă, ardei gras, castravete, roșii foarte bine coapte, boabe de porumb, mazăre), dar și insecte mici. Este foarte important să vă asigurați că fructele și legumele nu sunt stropite cu insecticide sau să nu fi fost crescute cu îngrășăminte chimice.Înainte de administrarea fructelor și legumelor acestea vor fi spălate foarte bine și uscate.Puteți să le mai oferiți ou fiert tare, se poate administra și coajă pisată ( coaja trebuie bine spălată înainte de a se administra spre consum); asigurând o sursă de minerale.Păsările își aleg hrana nu numai după gust ci și după aspectul și textura acesteia astfel puteți să încercați să i le oferiți întregi, tăiate în bucățele sau pasate.Dacă doriți să-i administrați viermi uscați, aceștia v-aș recomanda să fie în cantități mici și nu foarte des oferiți pentru a nu perturba sistemul digestiv al păsării.Surse de calciu pot fi: spanacul, broccoli, os de sepie, oul etc. De asemenea este recomandată administrarea de suplimente de vitamine și minerale, în special vitamina D și vitamina A. Se găsesc vitamine sub formă lichidă sau pudră care se pun în apa de băut sau în hrană. Acestea trebuie administrate în doza recomandată pentru că excesul poate face rău păsărilor. Suplimentele vitaminice sub forma lichidă se administrează nu mai mult de 10 zile pe luna.Dieta bazata exclusiv pe seminte este deficitara in Vit A, Ca, Iod, AAEVa recomand si efectuarea unei deparazitari externe. Acarienii care produc râia se împart în două specii: Knemidokoptes mutans care afectează în principal picioarele şi Knemidokoptes pilae care afectează nu doar picioarele, ci şi ciocul, cera, ochii şi regiunea din jurul anusului. Cea de a doua specie de acarieni atacă la început ciocul, de aceea primul semn este apariţia unor cruste albicioase la comisura ciocului şi la marginea ciocului. În primul stadiu al bolii, peruşul este foarte puţin afectat, pare sănătos, cu excepţia acelor cruste pe care trebuie să le analizaţi cu atenţie şi să interveniţi de urgenţă. Starea generală a peruşului este neschimbată la început, de aceea râia este greu de depistat din primele săptămâni. De îndată ce observaţi cruste dubioase pe cioc sau pe picioare, mergeţi la veterinar pentru tratament adecvat.

Î: Va rog frumos, ați putea să-mi spuneți dacă ouăle nimfei trebuie puse în cuib sau lăsate în colivie? Va multumesc!R: Femelele pot depune ouă fără prezența unui mascul. Aceste ouă nu sunt fertile. În cazul împerecherii cu un mascul, femela este capabilă să stocheze sperma timp de 15 zile, astfel toate ouăle pot fi fertilizate în urma unei singure sesiuni de împerechere cu un mascul.În general sezonul de împerechere este primăvara și vara, când ziua este mai lungă, temperaturile mai ridicate. La păsările care stau în casă pot avea cicluri de împerechere și în afara sezonului de primăvară vară în urma condițiilor modificate (lumina artificială, temperatura ridicată etc). Nu îndepărtați ouăle din locul unde nimfa le-a depus. Dacă ouăle se sparg sau chiar nimfa le sparge înlocuiți-le cu ouă false și curățați zona pentru a evita înmulțirea bacteriilorDacă un ou este spart sau luat atunci nimfa îl va înlocui depunând un nou ou. Dacă îi luați ouăle atunci nimfa va intra într-un nou ciclu de înmulțire și va depune din nou ouă, ceea ce poate duce la o depunere de ouă cronică, în timp afectând sănătatea păsării. În general depun 2-8 ouă. Nimfele pot aștepta până depun ultimul ou, apoi să înceapă procesul de clocire, așadar nu aruncați ouăle dacă pasărea le ignoră inițial.După ce a depus ouă acestea trebuie lăsate în colivie. Dacă se scot din colivie se stimulează producerea în continuare de ouă.Pentru a se preveni depunerea de ouă trebuie eliminate din colivie toate elementele care pot stimula depunerea de ouă cum ar fi cuiburile, cutiile, si alte spații care pot fi folosite ca și cuib. Pe pardoseala colivie se poate pune un grătar pentru a crea un spațiu neadecvat pentru depunerea ouălor și pentru clocirea lor.Clocirea ouălor este un proces solicitant pentru pasăre atât fizic cât și psihic. Femelele pe perioada clocirii sunt reticente la părăsirea cuibului pentru a se hrăni, bea apă sau pentru a-și face necesitățile, de aceea este recomandat să îi puneți un bol cu apă și unul cu mâncare lângă cuib.Femelele care depun ouă de asemenea pierd calciu. Este necesar să îi oferiți diverse surse de calciu în această perioadă. Surse de calciu pot fi: spanacul, broccoli, os de sepie etc. De asemenea este recomandată administrarea de suplimente de vitamine și minerale, în special vitamina D și vitamina A. Se găsesc vitamine sub formă lichidă sau pudră care se pun în apa de băut sau în hrană. Acestea trebuie administrate în doza recomandată pentru că excesul poate face rău păsării.Incubarea durează 19-21 de zile. Femela poate sta mai mult sau mai puțin timp pe ouă. Nu este un criteriu după care să se stabilească când va renunța la ouă.În privința stresului încercați să țineți pasărea într-un mediu liniștit, fără zgomote puternice, schimbări de temperatură, curenți de aer, etc. Pentru a se preveni depunerea cronică de ouă și în consecință toată cascada de probleme care pot apărea odată cu ea, se recomandă reducerea duratei de lumină pe parcursul zilei. Se poate asigura o durată de până la 10 ore pe zi. Astfel se previne eliberarea hormonilor care duc la producția de ouă.

Î: Buna ziua! Cum aș putea să-mi dau seama mai ușor și mai sigur ce sex este puiul de nimfă? Va multumesc!R: Cu cât nimfele sunt mai tinere cu atât este mai greu să vă puteți da seama de sexul lor. Înainte de prima năparlire (are loc la aproximativ 9 luni de viață), sexarea păsării este dificilă deoarece toți puii ies din ou cu semnalmente de femelă.Multe din varietățile de culoare ale nimfelor sunt monomorfice, adică nu există niciun indiciu de pe penaj ce să ne ajute în determinarea sexului. Totuși varietățile de culoare Normal grey, Lutino, Silver, Cinnamons, Fallows vor avea fața colorată în galben deschis și cu pete portocalii intens colorate pe zona obrajilor. Femelele vor avea petele din obraji ceva mai slab colorate, cu fața colorată total în gri sau maroniu, de asemenea prezintă pete sub penejul aripilor, iar penajul cozii este dungat pe partea inferioară.Odată ajunse la maturitate, nimfele Normal Grey sunt cele mai ușor de sexat după colorit. Veți observa că masculul are predominant culoarea galben pe cap, în timp ce femela are o față cenușie cu urme de galben pal. Trupul masculului este un gri închis, iar cel al femelei este mai pal cu o nuanță brună. De asemenea, penele de pe coada masculului vor fi o culoare gri solidă, fără dungi, iar femelele vor avea dungi de culoare galbenă. Ca și în cazul dungilor de pe coadă, se pot observa la femelă, buline de culoare deschisă sub aripi. Femelele au fața și creasta de culoare gri, obrăjori portocalii, însă nu foarte intens colorați.Când sunt puiuți, înainte de prima năpârlire, și masculii au dungi și buline pe coadă respectiv sub aripi.La varietățile Lutino Whiteface sexul nu poate fi determinat vizual. Această varietate poate fi colorată în galben sau alb. De obicei indivizii cu pete portocalii în obrăjori sunt eliminați de la reproducție.Toți indivizii Lutino sunt colorați în galben pal sau alb pal cu obrajiori portocalii. La această varietate nu este permisă nici o pată de culoare gri pe suprafața corpului. Femelele Lutino au pete de culoare galben deschis pe sub aripi, precum și dungi galben deschis pe coadă. Aceste diferențe de colorit se vor observa doar cu ajutorul unei lumini foarte bune. Masculii nu prezintă aceste particularități de culoare.Tot la maturitate vă mai puteți da seama dacă este mascul sau femelă după oasele pelvisului și după comportament. Masculul are oasele pelvisului mai apropiate și cântă cu aripile aranjate în formă de inimă. De asemenea, masculii sunt ceva mai gălăgioși față de femele și pot fi capabili să mimeze sunete sau cuvinte. Femelele pot face asta, însă într-un procent mult mai mic. Masculii vor începe să fluiere și să imite diferite sunete pe la vârsta de 6 luni.Testul ADN realizat dintr-o probă de sânge, sau din pene din regiunea pieptului sau coaja oului (în cazul puilor deabia eclozați) sunt metodele cu probabilitate de 100% în determinarea sexului papagalului nimfă. Sexarea chirurgicală este o altă metodă folosită în determinarea sexului, însă se folosește în principal pentru speciile de păsări de dimensiuni mai mari, deoarece e necesară anestezia.Simptomatologia afecțiunilor la păsările de apartament este foarte asemănătoare. Astfel, o pasăre bolnavă va sta mai tot timpul retrasă, cu ochii închiși, somnolentă, cu penele înfoiate, refuză hrana, de multe ori prezintă tulburări de echilibru, din acest motiv petrece mai mult timp pe sol. Atenție mare, întrucât bolile păsărilor sunt de multe ori fulgerătoare, cu evoluție scurtă, de maxim 2 zile în cazul problemelor respiratorii sau digestive.Vă recomandăm să efectuați o inspecție a cuștii în care este ținută nimfa, urmăriți zilnic consistența și aspectul fecalelor, modul în care respiră pasărea, toate aceste indicii putându-vă sugera starea de sănătate a nimfei dumneavoastră.Vă sugerăm să mergeți la un medic veterinar dacă observați modificarile specificate mai sus.

Î: Bună seara. Deţin o femelă de Micul Alexander şi mi-a făcut 4 ouă. Întrebarea mea este, cum trebuie procedat, pot să i le iau? Menţionez că este al doilea an în care îmi face ouă fără să o împerechez! Mulţumesc anticipat şi aştept un raspuns. NicuR: Pentru procesul de producere a ouălor, păsările utilizează proteine și minerale.Procesul de producere a ouălor este stimulat de o serie de factori, cum ar fi lungimea zilei, variația hranei, disponibilitatea hranei, comportamentul partenului (dacă există), etc. Nu este necesară fertilizarea pentru ca pasărea să depună ouă. Partenerul nici nu trebuie să fie prezent pentru ca femela să poată depune ouă.Coaja oului conține cantități ridicate de calciu, ce provine din rezervele păsării. Oasele și musculatura asigură calciul necesar formării cojii de ou. Aceste depozite de calciu trebuie refăcute pentru ca organismul să poată funcționa normal.Dacă nu se asigură necesarul de calciu se poate ajuge la hipocalcemie, care se manifestă prin retenția oului, deoarece musculatura uterină nu se mai poate contracta și expulza oul la exterior.Pe perioada depunerii de ouă pasărea va defeca mai rar și va elimina cantități mai mari de fecale, urât mirositoare. Acest comportament apare pentru a se păstra cuibul curat, fără fecal.Este important să se asigure o dietă competă, echilibrată, care să asigure nutrienții esențiali.Pentru a se preveni depunerea cronică de ouă și în consecință toată cascada de probleme care pot apărea odată cu ea, se recomandă reducerea duratei de lumină pe parcursul zilei. Se poate asigura o durată de până la 10 ore pe zi. Astfel se previne eliberarea hormonilor care duc la producția de ouă.Păsările pot depune un număr de pănă la 5-6 ouă. După ce a depus ouă acestea trebuie lăsate în colivie. Dacă se scot din colivie se stimulează producerea în continuare de ouă.Pentru a se preveni depunerea de ouă trebuie eliminate din colivie toate elementele care pot stimula depunerea de ouă cum ar fi cuiburile, cutiile, su alte spații care pot fi folosite ca și cuib. Pe pardoseala colivie se poate pune un grătar pentru a crea un spațiu neadecvat pentru depunerea ouălor și pentru clocirea lor.