Întreabă Veterinarul!

Jowad Timol, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Motanul meu de 10 luni a vomitat pentru prima oară. M-am uitat să vad dacă a vomitat vreun ghemotoc, dar se pare că a vomitat mâncarea umedă pe care o mâncase cu câteva ore înainte. Mi s-a spus să nu-i mai dau mâncare umedă în fiecare zi, mai ales vara, când este foarte cald, poate asta să fie o cauză? Sunt sigură că este destul de afectat de caldură, deşi nu are blana lungă (este Albastru de Rusia), stă mai toată ziua pe gresie, unde este mai rece... Ce credeţi că i-a provocat voma? (repet: este prima dată când vomită, el are 10 luni) Mulţumesc, Deea. R: Vomitarea reprezintă ejectarea forţată, pe gură, a conţinutului stomacului, este un simptom al unor afecţiuni variate şi poate fi acută sau cronică.   Conţinutul vomei poate fi reprezentat de suc gastric, hrană, lichide, sânge, corpuri străine, etc. Simptomul poate fi cauzat de ingestia de corpuri necomestibile, de ingestia prea rapidă a hranei, de intoleranţe faţă de anumite alimente sau ca urmare a administrării unor substanţe medicamentoase (antiinflamatoare steroidiene şi nesteroidiene, chimioterapice, digitalicele pentru afecţiuni cardiace, narcoticele, sedativele, ş.a.).   Voma mai apare şi în inflamaţii ale mucoasei intestinale (enterite) produse de diverse bacterii, virusuri (virusul maladiei Carée, cel al parvovirozei, coronavirozei sau rotavirozei la câine sau cel al panleucopeniei la pisică), în ulcere stomacale sau a porţiunii superioare a intestinului subţire, în blocajul tractusului intestinal provocat de cele mai multe ori de corpurile străine înghiţite sau de tricobezoare (bezoare formate în urma stagnării firelor de păr ingerate), în dilataţia gastrică sau în afecţiuni ale intestinelor precum invaginaţii sau volvulus.   Vomitarea poate fi cauzată şi de intoxicaţii cu substanţe ingerate sau produse metabolice ca urmare a insuficienţelor hepatice sau renale, în septicemii, în hipoadrenocorticism (maladia Addison), secundar diabetului, ca urmare a piometritei, a pancreatitei, etc. Alte cauze posibile sunt infestaţia cu paraziţi intestinali, afecţiuni nervoase vestibulare, răul de maşină, căldura excesivă, frica.   Tratamentul şi medicaţia se aleg în funcţie de cauză, dar măsurile comune sunt dieta cu alimente cu un conţinut redus de grăsime, iar dacă este necesar se poate chiar sista alimentarea, administrarea de antivomitive, de antiacide sau de pansamente gastrice.   Indiferent de situaţie, în cazul unei vomitări repetate a animalului este indicat să apelaţi la un medic veterinar pentru a stabili cauza simptomului şi pentru a institui tratamentul corespunzător.

Daniela Chelaru, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Pisica mea este bolnavă de 3 zile, nu mănâncă nimic, nici nevoile nu le face. Iniţial ochiul drept îi lăcrima, ca şi cum ar fi tras-o curentul,  dar după aceea a început să tuşească şi să hârâie. Nu poate mânca nimic şi tot ce încerc să îi dau pe gât vomită. Doctorul veterinar a zis că are infecţie cu streptococ şi i-a facut injectie, iar după aceea a vomitat ceva gălbui.   A slăbit foarte mult şi mai are şi pisic mic care abia a deschis ochii şi ar mânca mereu, dar nu mai are ce. Ce să îi fac ca să mănânce şi să nu moară pisicuţul de foame? Tot încerc să îi dau lapte pe gât, dar nu poate să mănânce. Vă rog să mă sfătuiţi ce să fac. Mulţumesc, AdrianaR: Lipsa apetitului este un simptom întâlnit într-o gamă largă de boli, de aceea se recomandă efectuarea unor investigaţii paraclinice suplimentare pentru a se pune un diagnostic de certitudine. Nişte analize biochimice pentru evaluarea funcţionalităţii organelor interne. Astfel se pot depista insuficienţe hepatice, renale, etc. Cu atât mai mult cu cât animalul prezintă vome. De asemenea, se pot efectua ecografii abdominale pentru evaluarea aspectului organelor interne.   Lipsa eliminării fecalelor sau urinei apar atunci când sunt prezente blocajele: fie intestinale, fie uretrale.   Simptomele descrise indică şi prezenţa unei infecţii respiratorii. În infecţiile respiratorii la pisici microorganismele cel mai frecvent inmplicate sunt: herpesvirusurile (care determină apariţia rinotraheitei infecţioase), calicivirusurile, Chlamydia, Mycoplasma, Bordetella. Tratamentul este compus din administrarea de antibiotice şi de prduse de susţinere generală a organismului. Ca să puteţi avea exact o idee despre ce se întâmplă cu animalul dumneavoastră este indicat să mergeţi la un cabinet veterinar unde să i se facă investigaţii clinice şi paraclinice pentru a se afla cauza simptomelor. Dacă animalul nu mănâncă sau bea apă este indicat tratamentul perfuzabil. Hrănirea de către dumneavoastră a puiului până la ameliorarea sănătăţii mamei lui o puteţi face cu lapte special pentru pisici, folosind un biberon sau o seringă specială.        DR. CLAUDER'S Înlocuitor lapte pentru pisicuţe 250g   CAMON Seringă gradată pentru administrarea laptelui 2 buc    CAMON Biberon 57ml sau 115ml

Daniela Chelaru, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Pisicuţa mea are 2 umfături mari în zona glandelor mamare. Ce ar putea avea?  Mulţumesc, Călălin.R: Umflarea glandelor mamare poate apărea în perioada ciclului de călduri, pe perioada gestaţiei sau pe perioada lactației. Deci, poate fi cauzată de schimbări hormonale sau poate fi vorba de o problemă mai gravă.    Hiperplazia mamară este caracterizată de creşterea rapidă a ţesutului mamar. Poate mima cancerul mamar, care are un prognostic grav. Este important să se diferenţieze hiperplazia mamară de cancerul mamar.   Hiperplazia mamară apare mai frecvent la pisicile tinere, nesterilizatem şi este rezultatul influenţei progesteronului asupra glandei mamare. La pisicile gestante sau cu pseudogestaţie nivelul progesteronului creşte, iar glanda mamară se poate dezvolta. Deşi nu este o afecţiune gravă aceasta crează disconfort pisicii şi se poate complica ajungând chiar la ulcere sau infecţii. La femelele nesterilizate calea cea mai bună de tratament şi de prevenire a reapariţiei acestor probleme este sterilizarea. Cancerul mamar este a treia formă de cancer, ca frecvenţă, întâlnită la pisici. La pisicile nesterilizate riscul de apariţie a cancerului mamar este mult crescut faţă de femelele sterilizate. Cu cât femela este sterilizată mai devreme, cel mai bine înainte de primul ciclu de călduri, cu atât scade riscul de apariţie a tumorilor mamare. Orice umflătură prezentă la nivelul glandelor mamare poate indica prezenţa cancerului mamar, de aceea se recomandă ca animalului să i se facă o serie de investigații şi anume analize biochimice de sânge, hemoleucogramă, radiografii, examen citologic, ecografii abdominale etc. După îndepărtarea tumorilor se recomandă efectuarea unui examen morfopatologic.   Toate aceste lucruri se stabilesc cu medicul veterinar care va consulta animalul şi va decide paşii următori.   La câini 50% din tumorile mamare sunt tumori maligne, din care jumătate se pot vindeca fără recidive. La pisici 85% sunt maligne. Tumorile maligne se pot răspândi şi la glandele şi limfonodurile învecinate. Incidenţa cancerului mamar este mai mare la animalele tratate cu produse hormonale sintetice pentru controlul perioadelor de călduri. Ca metode de prevenire se recomandă :  sterilizarea animalelor înainte de primul ciclu de călduri  evitarea utilizării produselor hormonale  vizite periodice la mediul veterinar, aşa încât tumorile să fie descoperite cât mai devreme, atunci când pot fi tratate cu succes şi fără recidive.

Medic veterinar, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Avantajele castrării: reducerea mirosului şi a comportamentului de marcare a teritoriului cu urină reducerea comportamentului agresiv cu alţi motani reduce riscul de a contacta o serie de boli cum ar fi leucemia felină, imunodeficienţa felină şi peritonita infecţioasă felină. reducerea riscului de suferi diverse accidente. În cazul pisicilor care au acces afară se reduce riscul de fi lovite de maşini, de a fi muşcate de câini etc reducerea riscului de apariţie a cancerului, testosteronul fiind principalul factor în declaşarea proceselor tumorale în special cele de la nivel testicular. Cu cât intervenţia este făcută mai devreme cu atât riscul de apariţie a bolii este mai redus, inclusiv pentru bolile prostatei. Castrarea este recomandată la vârsta de 4-6 luni. reducerea riscului de apariţie a unor tulburări metabolice reducerea suprapopulării Dezavantajele castrării: este o intervenţie chirurigicală simplă, însă care totuşi necesită anestezie. Un număr foarte mic de animale au probleme la anestezie sau în timpul recuperării postoperatorii însă, cu ajutorul personalului calificat, cu o supraveghere atentă, riscul se reduce foarte mult, dar nu poate fi eliminat complet. Cu cât animalul este mai tânăr cu atât riscul de a apărea complicaţii este mai mic riscul de a lua în greutate. Cu o evidenţă atentă a greutăţii animalului şi cu un management nutriţional potrivit nu este nici un motiv pentru care animalul să ia în greutate după castrare. riscul de manifesta obstrucţii uretrale, însă cu o dietă potrivită se poate preveni formarea de cristale în urină. Există diete special create pentru pisici castrate care au rolul de a preveni, pe de o parte, fromarea de cristale în urină şi, pe de altă parte, îngrăşarea. Punând în balanţă beneficiile şi dezavantajele castrării, aceasta se înclină în favoarea castrării, excepţie făcând animalele folosite la reproducţie.

Jowad Timol, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Acum două săptămâni am  luat de pe lângă o pădure un pui de pisoi care cred că are cam o lună.  După semnalmente, ulterior confirmându-mi şi un profesor de biologie, a rezultat ca e pisică sălbatică. I-am dat să mănânce lapte cu seringa în primele zile, apoi doar lapte şi brânză cu miez de pâine. Observ că pisica a slăbit puţin şi iese afară cam moale, nu lichid, şi galben deschis, de vreo 2-3 zile. I-am dat şi ceai de mentă de 2 ori în lăptic. Are chef de joacă în continuare. Aş avea nevoie de câteva sfaturi atât privind alimentaţia, îngrijirea ei, cât şi dacă are vreo problemă. Mi s-a recomandat să nu îi dau nimic pe bază de carne, întrucât ar putea vâna tot ce mişcă peste un timp, eu locuind la casă. Aştept răspuns cât mai curând, vă rog! Mulţumesc anticipat! Ramona   R: Pisicile sălbatice, Felis silvestris silvestris, sunt native Europei, Africii și Asiei și sunt înrudite îndeaproape cu pisica de casă, Felis silvestris catus. Pisicile sălbatice sunt animale carnivore prădătoare. Fără o alimentație bazată pe proteină animală animalul va avea de suferit. Instinctul de vânător este prezent la aceste animale și se va manifesta, dar prin educație puteți să îl limitați.   Este un animal singuratic, dar în perioada împerecherii poate fi întâlnit și în grupuri. Pisica sălbatică se împerechează în februarie-martie, iar după o gestație, de circa 70 de zile, femela naște 2-4 pui. Aceștia sunt orbi timp de 10-12 zile. După numai o lună, puii sunt capabili să își urmeze mama la vânătoare. De la aproximativ 3 luni pot vâna singuri. O caracteristică a împerecherii la pisica sălbatică este glanda perianală, de secreție externă, ce secretă un lichid cu miros de valeriană, folosit pentru marcarea teritoriului, dar și pentru atragerea partenerului. Cele mai dezvoltate simțuri sunt auzul și mirosul. Ca animal nocturn și de amurg, are ochii bine adaptați la văzul de noapte. Tacticile de vânătoare sunt asemănătoare cu ale pisicii de casă. Dacă este nevoită poate înota, dar în general evită apa. Vă recomand să îl hrăniți momentan cu hrană uscată de bună calitate pentru pisici junior, ca apoi să treceți la cea de adulți. Îngrijirea unui pui de pisică sălbatică este asemănătoare cu cea a unui pui de pisică domestică, cele două fiind doar subspecii ale Felis silvestris. Singura diferență notabilă este că va trebui să îi acordați mult mai multă atenție și afecțiune, dar și să fiți mai strictă în ceea ce privește educația și disciplina ei, pentru a îi stăpâni instinctele de prădător.

Laura Dorca, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti      Î: Sunt fericita proprietară a unei pisici foarte frumoase și m-am înțeles cu un prieten să o "căsătoresc" cu motanul lui, care este de aceeași rasă. Vreau să vă întreb cum și când se face împerecherea și care este rolul meu în timpul sarcinii și nașterii. Mai am acasa încă doua pisici sterilizate, dintre care una are un instinct matern evident dar nu a avut pui. Este bine să le las lângă pui din primele zile? Ce vârstă trebuie să aibă puii ca să ii pot da altcuiva? Vă mulţumesc. Maia.   R: Maturitatea sexuală la pisică apare la vârsta de 4-12 luni, ceva mai târziu la rasa Persană (12-18 luni), atât pentru femele cât și masculi. Pisicuțele sunt poliestrice sezoniere, intră de mai multe ori în călduri într-un singur sezon, acesta fiind un sezon de împerechere prelungit. Sezonul de împerechere este controlat de durata zilei.  În emisfera nordică, sezonul de împerechere al felinelor durează din primăvară până în toamnă. Ciclul de călduri se va termina atunci când perioada de lumină se scurtează. Pisicile care trăiesc în casă pot avea un ciclu de călduri pe toată perioada anului din cauza luminii electrice ce influențează programul luminii naturale.        Întregul ciclu de călduri, care constă în perioada de călduri și în diestrus, dureaza aproximativ 14-21 de zile. Primul stadiu al ciclului reproductiv la femele este proestrul. În această perioadă nu se observă niciun fel de semne evidente, în afara faptului că femela atrage masculul, dar făra ași dori monta. Durata acestui stadiu este de 1-2 zile. Următorul stadiu este estrul. În această perioadă femela este receptivă la mascul şi îl acceptă. Iniţial vulva se tumefiază, apare descărcarea de lichid sangvinolent, însă aceste semne nu sunt la fel de evidente precum la câine. Principalele semne sunt reprezentate de cele comportamentale, precum mieunat intens, posibil apetit scăzut. Mulți proprietari confundă semnele acestei perioade, cu faptul că pisica ar avea dureri. Durata estrului este de 6-7 zile. Dacă femela nu va fi montată în această perioadă, ciclul reproductiv se va relua. Interestrul, perioada dintre două cicluri estrale, se ia în considerare atunci când pisica nu s-a împerecheat. Durata este de 2-3 săptămâni. Diestrul este perioada următoare, durează aproximativ 30-40 zile. Dacă pisica va fi montată, va fi urmată de periaoda de gestație ce este de aproximativ 60-64 de zile. Anestrul este perioada de inactivitate hormonală și sexuală. Durează aproximativ 2-3 luni.   Vârsta optimă pentru împerechere la pisică este de minim un an de zile, acest lucru este de preferat pentru ca viitoarea mămică să fie complet dezvoltată din punct de vedere fiziologic și reproductiv. E bine de știut că pisica are ovulația indusă, adică ele vor elimina un ovul pentru a fi fecundat doar dacă este montată. Ovulația are loc la 24-48 de ore după actul montei. Împerecherile multiple vor genera mai multe ovulații, astfel nu numai un mascul poate fi părintele cuibului de puiuți. În cazul montelor controlate este bine ca înainte realizării acestora, viitoarea mămica să fie vaccinată (dacă este depășit termenul de un an de zile de la ultima vaccinare), respectiv deparazitată intern. Pisica gestantă se va observa foarte ușor abia după 3 săptămâni de la montă, prin schimbări fizice și de comportament. De asemenea, pentru confirmare, puteți merge să faceți un consult, o ecografie la medicul veterinar curant.   Perioada gestației este una destul de stresantă pentru pisicuță, de aceea trebuie să aveți mare grijă cu alimentația acesteia. Este indicat să îi schimbați alimentația obișnuită cu o hrană specială pentru juniori, începând cu ultimul trimestru al gesteției (ultimele 3-4 săpatămâni de gestație). Asigurați zilnic apă proaspătă, la discreție. Mămica ar trebui să continue să mănânce acest sortiment de hrană până după înțărcarea puiuților. La femela care este în perioada de lactaţie, cantitatea de hrană se dubleaza, iar în ultima perioadă de sarcină poate fi hranită chiar mai des.  Nevoile alimentare crescute în perioada de gestatie sunt determinate de creșterea rapidă a fetușilor, ce câștigă aproximativ  75% din greutate în a doua lună de gestație. Raţia pisicii trebuie să crească progresiv, la fel şi nivelul de proteine din alimentaţie. La finalul perioadei de gestație, pisica devine agitata și începe să cerceteze locurile, în căutarea locului potrivit - un loc linistit, intim și uscat. Pofta de mâncare scade brusc, refuză hrana, ceea ce înseamnă că parturiția e pe cale să înceapă. Parturiția este un proces îndelungat pentru majoritatea pisicilor. Puii în număr, de aproximativ cinci, se nasc, la o diferență de aproximativ 30 de minute unul față de altul.   După fătare este bine să țineți mămica și puiuții separat, într-o încăpere liniștită, fără trafic intens și suficient încălzită. Frigul este cel mai mare pericol pentru nou-născuți. Vă recomand să le asigurați un coșuleț special pentru animăluțe, unde puteți pune câteva prosoape pentru a putea fi schimbate des și spălate ușor. Este bine să lăsați mămica liniștită și să nu interveniții foarte multe asupra ei, cu foarte multe vizite. De asemenea lăsați hrana, apa și litiera cu nisip cât mai aproape de cuib. În primele zile după ce a născut, pisica trebuie urmărită îndeaproape, dacă mănâncă, bea apă şi merge la „toaletă”. În 2-3 zile, pofta de mâncare a pisicii lăuze va creşte. Va mânca de două ori mai mult decât pe vremea când era gestantă. Va avea nevoie, în mod constant, de mâncare de calitate pentru pisicuţe, dar şi de apă. La sfatul medicului veterinar curant, puteți chiar să îi dați vitamine şi minerale. Ideal e să-şi menţină aceeaşi greutate pe care o avea la momentul împerecherii. Fiecare pisicuț la naștere își va alege propiul mamelon pentru a se hrăni, și va continua să îl caute după propriul său miros.  Prima “masă” este foarte importantă  deoarece îi ajută sa capete imunitate împotriva bolilor. Colostrul este foarte bogat în anticorpi, proteine și minerale, eliminarea colostrului durează câteva zile. De obicei pisoii se hrănesc la fiecare 2-3 ore. Imediat după ce au mâncat pe săturate pisoi vor adormi.   La naștere o  pisicuţă normală cântăreşte 100 g, plus-minus 10 g. Dacă are sub 90 g, şansele să nu supravieţuiască sunt destul de mari. În fiecare zi, puii trebuie să ia în greutate aproximativ 7 - 10 g, chiar dacă în primele 24 de ore de la naştere s-ar putea să slăbească. După 14 zile, greutatea iniţială a unui pui trebuie să se dubleze.  În primele 3 săptămâni, după ce se hrănesc, pisica va linge fieacare pisoiaș în zona abdominală și anală pentru a stimula defecarea și urinarea. În cazul orfanilor, proprietarul va face acest lucru cu ajutorul unui prosopel uşor umezit în apă caldă.  Cordonul ombilical va cădea în a 2-3 a zi de viață. Ochișorii vor începe să se deschidă, începând cu a 7-10 a zi de viață, în funcție de rasă. Ochii au o culoare albăstruie la început şi apoi ajung,  în timp la culoarea adultă.  În perioada 7-14 zile pisoiașii, deja vor începe să mișune (se târăsc) în apropirea cuibului, la 3 săptămâni putând chiar să stea în picioare. Tot în această periodă vor erupe și primii dințișori. Toţi  dinţii temporari apar până la 8 săptămâni. După vârsta de 4 săptămâni pisoiașii vor începe să se plimbe prin împrejurimi și să se joace intens. De asemenea de la această vârstă puteți să le introduceți în alimentație hrană umedă specială pentru puiuți precum și o litieră pentru a  face nevoile.Este bine să mergeți cu mămica și pisicuții, cât mai curând după fătare, la un consult general la medicul veterinar curant, mai ales dacă vi se pare ceva în neregulă din punct de vedere al sănătății.   Potențiale probleme ce pot apărea la pisica lăuză: - Mastita - acesta este o infecție a glandei mamare, ce apare în cazul unei perturbări a procesului de producție a laptelui de către glanda mamară, sau în cazul retenției laptelui. Aceasta este o urgență și trebuie să contactați imediat veterinarul. Formele incipiente, ale mastitelor pot fi rezolvate relativ uşor, „mulgând" glanda respectivă şi protejând-o cu comprese calde. Uneori, e nevoie de antibiotice, însă doar un veterinar poate prescrie un astfel de tratament. Dacă mastita se răspândeşte şi la celelalte glande, pisicuţele trebuie hrănite prin tub sau sticluţă. Deseori pisica refuză alăptarea puiuților în cazul unei mastite. - Hipocalcemia - cunoascută și sub denumirea de "febra de lapte", apare rar la pisică. Apariția aceasteia este generată de o lipsă de calciu pe durata gestației ori alăptării. Simptomele se caracterizează prin: convulsii, tremurături musculare, agitație, gâfâit excesiv. Acestă problemă este o urgență medicală. Până se recuperează pisica, puiuții vor fi hrăniți la mână cu lapte praf special creat pentru pisicuțe.    - Endometritele - acestea sunt infecții grave ale uterului și sunt urgențe medicale. Deși este normal ca după fătare să apară o scurgere vaginală, o modificare a mirosului acesteia poate fi un semnal de alertă pentru propritar. Alte simtome ce apar în cazul endometritelor sunt: apatie, febră, scăderea producției de lapte. În cazul apariției unor astfel de simtome, trebuie să mergeți urgent la cabinetul veterinar pentru un tratament corespunzător. Potențialele probleme ce pot apărea la puii de pisicuță, ar fi cele din categoria bolilor infecțioase, parazitare sau anomalii congenitale.                 Cu speranța că niciuna din problemele enumerate mai sus nu va afecta pisicuța sau puii ei, în 8 -12 săptămânii aceștia pot fi dați spre adopție, iar mămica este de preferat să fie sterilizată.  

Laura Dorca, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Am doi motani, unul mai mare deja castrat și unul mai mic (10 luni), necastrat. Cu cel mic am probleme de când l-am luat (la vârsta de 2 luni) în sensul că face doar pipi în litieră și treaba mare în baie, pe jos, în cadă sau chiuvetă. Au doua litiere care sunt tot timpul curate. Nu face în altă parte decât în baie totuși. Cel mare nu a făcut niciodată în altă parte decât în litieră. Aveți vreun sfat? Vă mulţumesc. Paula R: În primul rând ar trebui să vă înarmați cu multă răbdare și timp liber pentru a-l dezvața de acest obicei nedorit de Dvs, având în vedere că este destul de măricel, iar obiceiul persisită de ceva vreme. Pentru început puteți încerca să îl luați să îl așezași în litieră pentru a defeca, atunci când vedeți că are intenția de a merge în locurile unde obișnuia să defece, până acum. De asemenea este bine să folosiți în zonele respective soluții repelente (de exemplu AMICI E FELICI Spray repelent pentru interior şi exterior sau AMICI E FELICI Granule repulsive pentru animale de companie sau AMICI E FELICI Spray vaporizator repelent pentru animale de companie), precum și în litieră să utilizați soluții atractante (de exemplu AMICI E FELICI Soluţie atractantă pentru instruire căţei şi pisicuţe). Mai puteți lua în calcul și următorii parametri:   - dimensiunile litierei, poate fi prea mică și pisica să nu se simtă confortabil atunci când adoptă poziția pentru a defeca; - forma litierei, puteți achiziționa o litieră acoperită, luând în considerare aici, faptul că litiera actuală nu îi oferă suficientă intimitate atunci când defecă; - poziționarea litierei - să nu fie prea aproape de vasele de hrană sau apă și să nu fie poziționată în locuri intens circulate sau amplastă lângă mașină de spălat sau obiecte ce fac zgomote puternice ce îl pot speria; - așternutul să fie curat sau din contră dacă este prea curat unele pisici refuză să defece sau să urineze, de asemenea atenție și la substanțele folosite pentru curațatul litierei; - tipul așternutului, dacă până acum ați folosit același tip de așternut, e bine să încercați să vedeți cum reacționează și la alte tipuri; - comportamentul pisicii -există pisici, foarte pretențioase, ce nu acceptă o singură litieră pentru urinat și defecat; - asocierea defecarii la litieră cu o experiență neplăcută din trecut: durere, zgomote puternice, atac din partea unui alt animal etc.   Trebuie să țineți cont de faptul că pisica este foarte răzbunătoare și pedepsirea ei nu va schimba deloc situația ci din contră, o va stresa și mai mult putând chiar să agravați acest comportament. E bine să încercați să o recompensați atunci când folosește litiera. Pe site-ul magazinului mai puteți citi detalii despre acest subiect http://animale.maxi-pet.ro/Pisici/Pisica-nu-mai-face-la-litiera/menu-id-27 . 

Laura Dorca, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Pisu a fost vaccinat acum 4 luni. Acum 2 săptămâni a fost mușcat. Se află sub tratamente cu antibiotice (3 succesive) de 10 zile însa e din ce în ce mai rau. Nu mănâncă și doarme tot timpul. Vă rog să îmi spuneți dacă poate avea rabie și dacă e vreun risc pentru copii. De la mușcătura, pisoiul a stat cu noi în casă. Mulțumesc. Darius R: Rabia sau turbarea este o boală infecțioasă cu etiologie virală, ce se întâlnește la toate speciile de animale cu sânge cald, transmisibilă la om, caracterizată prin evoluție acută cu manifestări nervoase exprimate prin hiperexcitabilitate și agresivitate, urmate de paralizii și moarte. Căile de transmitere ale rabiei sunt:          1. Transmiterea transcutanată - inocularea salivei virulente prin mușcătură sau zgârietură (foarte riscantă mușcătura profundă în zonele intens inervate); 2. Infecția prin contactul cu mucoasele sau pielea cu leziuni recente; 3. Transmitrea pe cale digestivă; 4. Transmiterea transplacentară.Rabia are trei stadii: 1. Forma prodromală - aceasta se caracterizeză prin apariția primelor semne ce pot include schimbări de comportament, nervozitate, căutarea solitudinii. Adesea această formă trece neobservată. Mai pot apărea halucinații auditive și vizuale, modificări de apetit, sete accentuată, uneori apare prurit la locul mușcăturii.2. Forma furioasă - animalul devine agresiv față de alte animale, oameni, obiecte, privirea este fixă, feroce, la unii subiecți apar strabismul, mioză sau midriază, vomismente sau diaree cu sânge. Acestă fază durează 2-6 zile.3. Forma paralitică - animalul nu mai poate degluti, maxilarul inferior atârnă inert, saliva e filantă, ochii sunt imobili cu ploapa a treia proeminentă. Paralizia apare progresiv, apare paraplegia și după câteva ore de agonie animalul moare. Faza aceasta durează 1-3 zile.În mod particular, la pisică incubația este de 10-15 zile, boala evoluază de regulă sub forma furioasă. Pisica este agresivă încă din faza de început, miaună neîncetat, cu o voce stridentă apoi răgușită, atacă animalele și oamenii, mușcă, zgârie. De asemenea are pupilele puternic dilatatate. În faza paralitică se produce pareza și paralizia diferitelor grupe musculare.   Animalele suspecte de infecția rabică trebuiesc izolate și monitorizate foarte atent.Dignosticul de confirmare se face din materialul patologic (substanță nervoasă din encefal, amprentă din glanada salivară sau cornee).Profilaxia rabiei se va face prin vaccinarea animalelor precum și monitorizarea și controlul animalelor sălbatice sau fără stăpân de către autoritățile competente.  

Daniela Chelaru, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î:Bună ziua. Am o pisicuță de 3 ani și nu știu cum este mai bine să fac. Îi dau romprogestin cam 4 zile dar după aceea intră destul de repede iar în călduri (la cca o luna, uneori și mai devreme). Îmi este frică să îi dau prea mult timp pastile dar și să o castrez (am citit păreri pro și contra pentru ambele soluţii). Menționez că nu a fost împerecheată până acum. Îmi este milă de ea și m-am gândit că ar mai fi o soluție să-i iau un pisoi de companie (aș vrea să fie castrat) însă nu știu dacă o va accepta în perioada de rut. În astfel de cazuri cum este cel mai bine, care dintre ei să fie castrat, pisica sau pisoiul sau amândoi? Sincer, aș prefera să nu o castrez, dar nici să nu mai fiu nevoită să-i dau pastile. Vă rog să mă sfătuiți ce să fac! Mulțumesc mult! State. R: Din păcate administrarea produselor hormonale poate determina apariția unor reacții secundare mai grave decât sterilizarea cum ar fi tumorile mamare, ovariene în cazul femelelor sau tumorilor testiculare, prostatice în cazul masculilor etc. http://animale.maxi-pet.ro/Caini/Castrarea-cateluselor/menu-id-26 http://animale.maxi-pet.ro/Pisici/Castrarea-motanilor-avantaje-si-dezavantaje/menu-id-27             Faptul ca pisicuța intră în calduri atât de frecvent este un indicator al faptului că este posibil să aibă dezechilibre hormonale, situație în care crește risul de a apărea probleme precum tumorile mamare, ovariene, chisturile ovariene, piometru (infecție la nivelul coarnelor uterine. În această sitație soluția optimă este sterilizarea.   De multe ori pentru că animalul are dezechilibre hormonale iar intervenția chirurgicală nu este făcută la momentul potrivit, atunci când animalul este sănătos și riscul apariției complicațiilor redus, se ajunge la intervenție chirurgicală de sterilizare de urgență, când animalul are o stare generală proastă și în consecință cresc foarte mult și riscurile. Indicat este sa fie amândoi castrați, dacă nu se folosesc la reproducție. 

Daniela Chelaru, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună seara. Am mai scris la dvs. și mi-ați răspuns, aș dori vă rog și acum un sfat dacă puteți să mă ajutați. Am o pisicuță de 5 luni și bănuiesc că s-a lovit la cap. Avea obiceiul de a se ascunde în spatele mobilei de la bucătărie și cred că și-a prins căpușorul acolo și în disperarea de a scăpa s-a lovit la cap. Eu nu eram acasă în acel moment, dar soțul meu a auzit-o mieunând foarte tare disperată, dar nu a putut să o scoată, până în sfârșit a ieșit singură. Când am ajuns acasă am constat că urechea dreaptă s-a înroșit foarte tare aproape spre movuliu și un pic ochiul și la nara dreaptă puțin roșu-mov; pisica mănâncă dar cred că o doare, pare uneori că tremură de durere... Vă rog să mă ajutați cu un sfat. Ce ar trebui să fac? Vă mulțumesc anticipat! Jeni R: Probabil că în urma traumatismului suferit au apărut acele echimoze. Cu timpul vor dispărea. Tremurul de care îmi spuneți poate fi cauzat de durere, dar și de faptul că pisicuța s-a speriat foarte tare. Încercați să o liniștiți și să o țineți într-un loc liniștit până va recăpăta încredere în mediul în care trăiește. Puteți să mergeți cu ea la un cabinet veterinar pentru a fi consultată de un medic veterinar pentru a vă asigura că totul este in regulă și pentru a i se administra analgezice, antiinflamatoare. O altă recomandare este să îi limitați accesul în zonele din casă unde ar putea rămâne blocată.   

Laura Dorca, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Buna ziua. Am un motan în vârstă de 2 ani (nu este castrat) care nu face altceva înafara de a dormi și a mânca; aceasta nu ar fi fost o problemă dacă nu ar fi ajuns la obezitate.Ce mă sfătuiți să fac sa mai slăbească? Ce și cât pe zi trebuie să îi dau să manânce? Manâncă foarte multă hrană uscată. Mulțumesc anticipat.Dima R: Principala cauză a problemelor de greutate o constituie dieta pisicii precum și lipsa exercițiilor fizice sau poate apărea în urma perioadelor de recuperare după boli sau intervenții chirurgicale. De asemenea luarea în greutate la pisici poate fi simptomul unor dereglări hormonale sau chiar al unei predispoziții genetice. La pisicile cu păr lung, blana înfoiată poate ascunde o creștere destul de mare în greutate. Unele rase de pisici cum ar fi pisicile orientale sunt foarte lacome și alimentația lor trebuie să fie bine echilibrată. Pentru evaluarea greutații pisicii pe lângă cântărirea efectivă, trebuie făcută și o evaluare amănunțită de către, medicul veterinar curant. Acesta va face o serie de analize pentru a descoperi eventuale cauze ale obezitații precum și gradul acesteia.  Dacă palpăm o pisică obeză vom observa că relieful osos dispare și nu mai poate fi simțit la palpare. Abdomenul devine atat de umflat încât pisica nu mai prezinta talie.   În cazul în care o pisică este obeză, aceasta va avea o greutate corporală în exces de aproximativ 20%  din greutatea normală a unei pisici.   Printre efectele negative ce pot apărea în urma obezitații se enumeră: boli cardiace, diabet, hipertensiune, probleme articulare, osteoartrita, probleme respiratorii, afecțiunile hepatice și renale, dermatite, diverse forme de cancer.   Trebuie să țineți cont de faptul că exercițiile fizice sunt foarte importante pentru menținerea greutații corporale.  E bine să achiziționați  diverse jucarii care să determine pisica să se joace și să alerge cât mai mult. Acordați zilnic timp pentru a vă juca împreuna cu pisica Dvs, astfel încât să vă asigurați că face un minim de exercițiu fizic.    Administrarea  unei  hrane adecvate în conformitate cu rasa și greutatea pisicii  (vezi indicațiile de pe ambalajul fiecărui producător) în 2-3 porții egale, fără a o lăsa la discreție este un punct important pentru a preveni îngrășarea. Dacă  oferiți și alte recompense sau gustări veți scădea din cantitatea zilnic recomandată de producător.   Înainte de orice prescriere a unui program împotriva obezitații, se stabiliște greutatea țintă în funcție de rasă și animal. În magazinul Maxi Pet puteți găsi pentru acestă problemă mai multe produse de dieta Toate aceste diete sunt asemanătore, au în comun următoarele proprietăți: - reducerea pierderii masei musculare cu 30% , datorită conținutului proteic ridicat; - menținerea mobilitații normale a articulațiilor ce sunt suprasolicitate în cazul animalului supraponderal au în compoziție sulfatul de condroitină și glucozamină; - au un conținut crescut de minerale și vitamine, pentru a compensa efectul restricției energetice; - au un conținut crescut de fibre, ce aujută la menținerea stării de sațietate și evitarea senzației de foame continuă.   După ce o să ajungeți la greutatea ideală pentru pisica Dvs. (poate câteva luni),  pentru a o menține puteți folosi o hrană de calitate sortimentul Light. Cantitatea zilnică de hrană recomandată se va face în cantitați mici și dese, fără a o lăsa la discreție.   Dacă stiți faptul că are un stomăcel mai sensibil, mai ales la schimbările sortimentelor de hrană e bine să faceți o trecere treptată pe parcursul a 3-4 zile, amestecând produsul pentru obezitate cu hrana dată până acum. Dacă nu această dietă o puteți începe oricând, e bine să respectați cantitatea zilnic recomnadată.     

Adriana Florentina Florea, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Am o pisicuță de o luna și este constipată de 6 zile deși mănâncă și mâncare solidă. Ce aș putea să fac?  Multumesc anticipat. MihaelaR: Coprostaza (constipația) reprezintă evacuarea rară sau dificilă a fecalelor, care de obicei sunt uscate. Constipația este o problemă comună la animalele de talie mică, în cele mai multe cazuri fiind ușor de rectificat. Semnele clinice care pot însoți constipația pot fi severe. Cu cât fecalele stagnează mai mult în colon, cu atât acestea devin mai uscate, mai grele și implicit mai greu de eliminat.   Undele peristaltice sunt responsabile de circulația materiilor fecale în colon. Aceste unde sunt mai dese după ingerarea unui tain. Reducerea sau pierderea acestor unde peristaltice poate conduce la constipație. Dieta este cel mai important factor pentru menținerea funcției colonului. Constipația cronică se poate datora unor factori intraluminali, extraluminali sau intrinseci. Obstrucția lumenului este cel mai frecvent întâlnită și se datorează incapacității de a elimina materiile fecale nedigerate (de cele mai multe ori fiind vorba despre fire de păr, oase sau resturi alimentare amestecate cu materiile fecale). Un aport hidric insuficient, insuficiența fibrelor din dieta alimentară, sedentarismul, reticența de a defeca (datorită stresului, litierei murdare etc.) sau existența unei dureri în zona anorectală predispun la reținerea fecalelor în colon. Obstrucția extraluminală poate fi cauzată de o compresie pe colon sau pe rect (ca urmare a vindecării defectuoase a unei fracturi la oasele pelvine, maririi în volum a ganglionilor limfatici etc.) sau se poate datora stricturii colonului consecutiv unui traumatism. Unele animale pot suferi de constipație cronică consecutivă megacolonului. Unele medicamente (narcoticele, antispasticele, diureticele, suplimentele cu fier) pot produce constipație prin diferite mecanisme de acțiune. O altă cauză a constipării o pot reprezenta schimbările mediului în care trăiește animalul, datorită modificării dietei și a rutinei zilnice.   Alte afecțiuni care pot duce la constipație:   - dilatația intestinului; - indigestia intestinală prin supraîncărcare; - invaginația intestinală (angajarea și strangularea unei anse intestinale prin ansa imediat următoare, cu ocluzia completă a lumenului intestinal).   Semnele clinice sunt reprezentate de tenesme (contracturi spastice dureroase ale sfincterului anal), eliminarea dificilă a unor cantități mici de fecale uscate (uneori cu striuri de sânge), putând ajunge până la suprimarea defecării. Palparea abdominală și examinarea rectală pot confirma prezența unor volume mari de materii fecale reținute. Ca semne clinice putem întâlni depresia, anorexia, letargia, voma și discomfortul abdominal.   Informații detaliate privind durata de constipație și factorii de influență ar putea ajuta la determinarea cauzei. Palparea transabdominală și examenul rectal ar trebui efectuate pentru a determina prezența unei eventuale hernii perineale sau prezența materiilor străine. Efectuarea unei radiografii abdominale poate fi de ajutor în stabilirea cauzei constipației.   Constipația ușoară poate fi adesea remediată cu ajutorul alimentelor fermentescibile (lapte) sau a dietelor bogate în fibre. Există medicamente cu efect laxativ, atât sub forma de pastă cât și sub formă lichidă. Ținând cont de faptul că este o pisică găsită pe stradă, vă recomand să mergeți cu ea la medicul veterinar, pentru aflarea exactă a cauzei constipației. La cabinetul veterinar se poate efectua și o clismă, în cazul în care medicul o consideră necesară.   Prevenirea stării de coprostază se poate face prin mişcare multă şi introducerea în alimentaţia zilnică a unui laxativ uşor.  

Daniela Chelaru, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î:  Buna ziua, am o pisica de 2 ani. Acum 2 luni am sterilizat-o, nu știu dacă are vreo importanță asta. De când am luat-o și-a făcut nevoile la litiera, dar de câteva zile se întâmplă ceva ciudat.   Treaba mare nu o mai face în litieră și înainte de a face aleargă prin casă puțin și se oprește pe covor sau oriunde în altă parte în afară de litieră și face acolo. După ce face dă puternic din coada și se da pe o parte și pe alta și se spală la fund, scutură labuțele din spate.   De vreo 4 zile face așa și nu înțeleg ce poate avea. M-am uitat, dar nu am văzut viermișori. Prima oară am crezut ca este constipată, dar apoi a făcut mai moale. Sper că mă puteți ajuta cu un răspuns. Vă mulțumesc! Ioana R:  Inițial trebuie să excludeți cauzele medicale și acest lucru se realizează prin vizita la medicul veterinar. Apoi câteva lucruri care pot determina pisica să nu mai facă la litieră: probleme articulare sau musculare: acest lucru poate împiedica pisica să utilizeze litiera curățarea litierei. Este suficient de curată litiera? Sunt unele pisici care suportă o litieră murdară, pe când altele nu. Recomandat este macar o dată pe zi să curățați litiera. Curățarea excesivă de asemenea poate determina ocolirea litierei. De asemenea trebuie să aveți gijă la substanțele de curățare utilizate pentru că pot determina pisica să nu mai utilizeze litiera. schimbarea litierei sau nisipului locația litierei- pisicile evita locurile aglomerate, locuri apropiate de bolurile de mâncare sau de locul de odihnă. Încercați să așezați o altă litieră într-o altă locație și vedeți cum reacționează. asocierea litierei cu o experiență neplăcută: durere, zgomote puternice, atac din partea unui alt animal etc. dacă pisica este obișnuită să facă afară și acum încercați o determinați să facă în casă puneți puțin pământ în litieră. Mirosul familiar poate determina pisica sa facă la litieră. așternutul din litieră. Este posibil să nu-i placă. Schimbați așternutul, sau puneți unul temporar să vedeți cum reacționează. utilizarea aceleiași litiere pentru urinat și defecat. Unele pisici nu suportă să defece și să urineze în aceeași litieră. Puteți să-i puneți încă o litieră să vedeți cum reacționează. utilizarea litierei de mai multe pisici. Ar trebui să existe cate o litieră pentru fiacre pisică și să nu fie pune una lângă alta. marcarea teritoriului    

Mihaela Mincu, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua, până acum nu am avut vreun animal de companie și m-am gândit să achiziționez o pisică din rasa British Shorthair. Ce hrană se potrivește la un pui de pisică (ce marcă)? Ce crescători îmi recomandați ? Mulțumesc ! Laura R: Rasa British Shorthair este una dintre cele mai vechi rase de pisici. Pisica British Shorthair este considerată o pisica de talie mare, compactă și puternică. Labele sunt puternice și rotunde. Capul este masiv și rotund, iar gatul este scurt și gros. Fața prezintă liniile osoase rotunjite, iar botul și bărbia sunt bine dezvoltate. Obrajii plini si voluminoşi dau impresia că pisica zâmbește permanent. Coada este lungă, groasă, cu vârful rotunjit.   Deși albastru este cea mai frecventă culoare, British Shorthair poate avea și alte culori. Blana British Shorthair Blue este lucioasă, netedă,  de textura plușului.  Puful profund și des face ca blana să pară depărtată de corp. Desimea blănii se modifică în funcție de sezon, fiind cea mai deasă în timpul lunilor de iarnă, aspect ce se observă mult mai bine la pisicile care nu locuiesc exclusiv în casă. Pisicile din această rasă sunt tăcute, afectuoase, jucăușe, dar și foarte agile fiind vânători excelenți. Din punct de vedere al îngrijirii sunt foarte nepretențioase. Necesită perieri rare, care îi pot conferi timp îndelungat un aspect bine îngrijit.   Fiind o pisică robustă și de talie mare, atinge maturitatea corporală mai târziu decât alte rase, așa că se recomandă o hrană de foarte bună calitate. În prima parte a vieții va trebui hrănită cu alimente special destinate juniorilor: Royal Canin Baby Cat(de la 1-4 luni) Royal Canin Kitten (de la 4 -12luni) Hills Kitten cu ton sau pui Happy Cat Junior Brit Care Junior Leonardo Junior Natural Trainer Kitten   Pentru achiziționarea puiuțului va trebui să vă interesați temeinic despre felisele care se ocupă cu creșterea și înmulțirea lor și să cereți și părerea celor care dețin deja un astfel de exemplar.

Daniela Chelaru, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti      Î: Am un pisoi de 8 ani, care suferă de litiază renală.  În afară de metionină, ce altceva mă sfătuiți să folosesc? Multumesc! Radu R: Urolitiaza, înseamnă formarea de pietre (calculi sau uroliți) în tractul urinar, la nivelul rinichilor, ureterelor, vezicii urinare. Cel mai frecvent la nivelul vezicii. Calculii apar ca urmare a suprasaturării urinei cu anumite minerale. Factorii favorizanți sunt concentrațiile crescute ale anumitor minerale, modificările pH-ului (acidifiere sau alcalinizare), concetrație crescută a urinei, prezența sau absența unor stimulatori ai formării de cristale.   Denumirea calculilor este stabilită în funcție de mineralul ce predomină în compoziție. Cele mai frecvente tipuri de cristale întâlnite la pisici sunt fosfații amoniaco-magnezieni și oxalații de calciu. Mai rar întâlniți sunt urații și calculii de cisteină. Este necesară identificarea cristalelor pentru a se stabili un tratament adecvat în funcție de tipul de cristale. Factorii care contribuie la dezvoltarea uroliților sunt: factori genetici modificările compoziției dietei și aportului hidric boli metabolice boli congenitale infecțiile bacteriene de la nivelul tractului urinar   Cele mai frecvente 3 categorii de calculi sunt: oxalți de calciu fosfați amoniaco-magnezieni urați   Litiaza urinară este suspectată la pisicile care prezintă hematurie (urinare cu sânge), disurie (urinare dificilă) și obstrucția uretrei. Calculii pot migra în partea inferioară a tractului urinar determinând obstrucție și boala tractului urinar inferior. De asemenea se mai întâlnește prezența durerii abdominale. Simptomele diferă în funcție de tipul cristalelor, de localizarea acestora, de caracteristicile fizice ale pietrelor (dacă sunt netede sau au suprafața neregulată) și de prezența infecțiilor bacteriene. Diagnosticul se pune pe baza simptomatologiei și pe baza examenelor paraclinice.   Examenele paraclinice recomandate pot fi: urinanaliza pentru determinarea concentrației urinei, pH-ului urinar, prezenței globulelor roșii sau albe, bacteriilor radiografii abdominale pentru vizualizarea pietrelor suficient de dense urocultura pentru identificarea infecțiilor bacteriene biochimie serică pentru evaluarea funcției renale hemoleucogramă pentru identificarea infecției ecografie abdominală sediment urinar pentru identificarea cristalelor   Tratamentul poate să includă una sau mai multe din următoarele indicații: tratamentul infecțiilor bacteriene prin administrarea de antibiotice și antiseptice urinare. Se recomandă repetarea uroculturii la 5-7 zile după terminarea tratamentului cu antibiotic, pentru a se asigura vindecarea infecției bacteriene. Indepărtarea pietrelor prin intervenții chirurgicale sau prin tratament dietetic. Dacă se încearcă o dietă sau nu depinde de starea generală de sănătate a animalului, de tipul cristalelor, de localizarea și numărul calculilor.   În majoritatea cazurilor de oxalați de calciu tratamentul este chirurgical și constă în îndepărtarea calculilor. Atunci când calculii sunt de dimensiuni mici se modifică instituie un tratament dietetic administrându-se diete specifice, care au un conținut ridicat de magneziu. Se stimulează ingerarea de apă înainte și după mese, ajutând astfel la dizolvarea calculilor. Fosfații amoniaco-magnezieni se tratează doar chirurgical. Pisicile cu calculi urinari trebuie să aibă acces permanent la sursele de apă indiferent de locație și nu trebuie să li se impună un program de utilizat litiera. La animalele cu obstrucție lucrurile se pot complica prin apariția azotemiei, hiperkalemiei, hiperfosfatemiei, hipocalcemiei și acidemiei fiind necesar tratamentul perfuzabil. Dacă nu se reusește deblocarea uretrei se poate ajunge la efectuarea uretrostomei.                 Cum putem preveni urolitiaza? De cele mai multe ori alimentația este cheia menținerii stării de sănătate a tractului urinar. Mâncarea industrială de pisici este aditivată cu metionină care are rolul de a acidifia urina, astfel se reduce riscul apariției struviților. Dezavantajul este însă faptul că a crescut incidența oxalaților de calciu. Trebuie stimulat consumul de apă mai ales pentru pisicile care consumă hrană uscată, menținând tot timpul apă proaspătă, așezând mai multe boluri cu apă, mai ales în zonele frecventate de pisici.

Laura Dorca, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î:  Bună ziua. Astăzi m-am așezat pe bancă şi motanul meu se plimba pe lângă mine, se alinta şi dintr-o data a sărit la piciorul meu, mă tot muşca şi zgâria. Am incercat să îl îndepărtez de piciorul meu cu mâna, dar a început să mă zgârie şi pe mână după care m-am dus la o distanţă de câțiva metri şi a revenit la normal. Ce a provocat aceasta ieșire? Mulțumesc anticipat! Alexandra R: Agresivitatea pisicilor poate fi normală atunci când încearcă să se apere de un pericol iminent sau atunci când sursa de hrană le este în pericol.       Devierile de comportament manifestate prin agresivitate pot fi de mai multe tipuri: 1. Agresivitatea determinată de lipsa de socializare. Lipsa de socializare cu oamenii până la 3 luni de zile face ca pisicile să fie fricoase și agresive cu aceștia. De asemenea, lipsa de socializare cu alte pisici o poate face să aibă un  răspuns agresiv. Unele pisici care interacționează doar cu o singură persoană sau un grup restrâns de indivizi pot fi agresive cu alte persoane.   2. Agresivitatea pisicii atunci când se joacă. Unele pisicuțe pot fi destul de agresive atunci când se joacă - mușcă, zgârie - astfel ar trebui să le ajutați și să le temperați atunci cât sunt încă mici ca vârstă.   3. Agresivitatea determinată de frică. Acest tip agresivitate se poate observa foarte ușor prin postura arcuită, zgomote specifice, "scuipă", horipilație.   4. Agresivitatea determinată de durere.   5. Agresivitatea dintre doi indivizi ai aceleiași specii, la masculi pentru menținerea statusului în cadrul unui grup sau împerechere. De asemenea, acest tip de agresivitate poate interveni la maturitate (2-4 ani) la pisicile crescute în casă, dacă sunt mai multe.   6. Agresivitatea maternă ce apare la femelele lactante pentru protejarea puilor.   7. Agresivitatea determinată de comportamentul lor de prădător. Acest tip de comportament se dezvoltă pe la 5-7 săptămâni de viață. Acest comportament poate fi deviat uneori, datorită stilului de viață,  pisica putând confunda prada uneori cu piciorul sau mâna persoanelor din jur, dezvoltând astfel un comportament impropriu și neplăcut pentru proprietari.   8. Agresiunea teritorială se poate dezvolta față de alte pisici, câini sau chiar oameni pentru apărarea teritoriului prestabilit.   9. Agresiunea idiopatică - rareori înțeleasă și greu de definit.   Agresiviatea pisicilor este parte componentă al comportamentului felin influențat foarte mult de trecutul fiecărui individ, sex, contextul social în care a trăit.   Pentru a tempera comportamentul agresiv al pisicii dvs, puteți să îi administrați hrană specială cu proprietăți pentru controlul stresului.  

Laura Dorca, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua! Am un motan în vârstă de aproape 3 ani și este castrat. În ultima perioadă am observat ca i-a apărut mătreață și vomită des, chiar și de 4 ori într-o zi. Ce ar trebui să fac? Ce boală poate avea? Vă muțumesc, Eca R: Vă rog să citiți următorul articol pentru a găsi răspuns la întrebarea dvs. legată de voma pe care o are motănelul: Pisicuța mea vomită de câteva zile.   După ce pisicuța își revine, nu va mai vomita și va mânca normal, puteți să vă gândiți și la ameliorarea mătreții.   Dermatita seboreică este o afecțiune cutanată caracterizată prin cruste (scuame) albicioase, unsuroase sau uscate. Matreața, scuamele sunt ambele, forme ale dermatitei seboreice și sunt rezultatul unui defect de keratinizare sau cornificare al funcției pielii. Nu este contagioasa şi poate să apară şi la câine, cât și la pisică. Semnele clinice ale acestei dermatite sunt reprezentate de: miros urât al pielii - de "grăsime râncedă"; prurit; acumulare de celule epidermice, sub formă uscată sau grasă la suprafața pielii (mătreață), de mărimi și forme diferite, localizate generalizat printre firele de păr ale blănii sau doar pe anumite zone. Mai pot apărea comedoane şi / sau alopecie.   Secundar seborea se poate infecta cu Malassezia apărând piodermită. Această mătreață mai poate apărea în infestarea parazitară din râia sarcoptică, demodecică; cheiletioză (mătreața ambulantă); dermatofitoză; endocrinopatii.   Factorii predipozanți în apariția mătreții pot fi: vârsta - seniorii fiind predispuși, deficiențe nutriționale, îmbăierile frecvente pot duce la uscarea excesivă a tegumentului, determinând apariția mătreții, bolile autoimune (lupus eritematos, pemfigus) și bolile tumorale de la nivelul pielii.                Pentru a fi siguri înainte de aplicarea oricarui tratament, faceţi o vizită la medicul veterianar pentru un control amanunţit.

Daniela Chelaru, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună seara. Am un motan în vârstă de 17 ani şi am observat că de vreo 6 luni a scăzut în greutate deşi mănâncă şi bea mult mai multă apă decât înainte. I-am dat într-o zi carne de pui crudă, a mâncat-o cu poftă dar s-a deranjat tare la stomac, a avut scaun moale 2 zile şi am hotărât să nu-i mai dau decât hrană pentru pisici.   I-am dat vitamine de la Maxi Pet dar nu ştiu cat pot să-i dau? Nu trebuie să facă şi pauza de vitamine? Am luat 3 cutii până acum, le mănâncă cu plăcere. Mă întreb dacă nu are diabet. Deparazitarea internă i-am facut-o. Întrebările mele ar fi următoarele: E posibil să aibă diabet şi în acest caz ce trebuie să mănânce ? Cât timp să-i dau vitamine, se poate permanent ? Mulţumesc. Ionuţ R: Odată cu înaintarea în vârstă apar o serie de schimbări psihice și fizice cum ar fi : Scăderea imunității, sistemul imunitar fiind mai puțin capabil să protejeze organismul de infecții Deshidratarea, consecință a numeroase boli cronice care apar cu vârsta Pierderea elasticității pielii, subțierea pielii Scăderea frecvenței cu care se toaletează pisicuța, apărând astfel blana cu aspect neîngrijit, mirosul neplăcut Îngroșarea ungiilor și creșterea excesivă a acestora Alterarea personalității, apariția senilității (pisica miaună fără motiv, excesiv, dezorientare, retragerea etc) Apariția problemelor dentare (frecvente la pisicile bătrâne), cea mai frecventă cauză a apetitului scăzut Scăderea sensibilității olfactive, ducând uneori și la scădrea apetitului Insuficiența renală Degenerescența articulară, artritele. Pisicile care suferă de probleme articulare pot prezenta dificultăți în a folosi litiera,  castroanele de hrană și apă, mai ales dacă trebuie să urce scări sau să sară.    Hipertiroidismul, hipertensiunea, diabetul, boala inflamatorie intestinală, cancerul,au o frecvență mai crescută la animalele bătrâne.    Proprietarii observă schimbări în comportamentul pisicuțelor și de cele mai multe ori sunt puse pe seama îmbătrânirii și nu merg la medicul veterinar.  Din păcate multe modificări sunt determinate de probleme medicale, nu doar de scăderea capacității mentale.   Multe pisici odată cu îmbătrânirea devin obeze, necesitând modificarea dietei pentru menținerea unei greutăți normale. Alte pisicuțe din contră devin din ce în ce mai slabe pe măsură ce îmbătrânesc, aparent ca o parte normală a procesului de îmbătrânire. Dar pierderea progresivă în greutate poate fi cauzată și de o serie de probleme medicale cum ar fi: Anxietatea, stresul, depresia, pisicile care traiesc sub stres au un apetit scăzut și astfel apare scăderea în greutate. Stresul poate fi determinat de zgomote puternice, prezența altor animale, vase murdare, hrană pusă în apropierea litierei etc Insuficiența renală Diabetul, este cauza comună a scăderii în greutate, deseori însoțită cu modificarea apetitului. Pisicile cu diabet pot consuma cantități mari de apă, urinează mai des, sunt mai leneșe, au un miros dulceag Problemele hepatice Problemele aparatului digestiv Cancerul  Hipertiroidismul, caracterizat de scădere în greutate, deși animalul prezintă un apetit norma Parazitismul intestinal Problemele dentare  Bolile infecțioase (panleucopenia, caliciviroza Problemele respiratorii Problemele cardiace   Pierderea în greutate apare atunci când sunt consumate mai multe calorii decât cele ingerate. La animalele în vârstă cea mai mică schimbare a greutății poate fi un prim indicator a bolilor. Pisicile în vârstă au nevoie de hrană specifică vârstei lor. La cele cu probleme medicale pot fi necesare dietele.   Uneori se poate opta pentru administrarea unor vitamine, însă medicul veterina curant vă poate spune cât timp să le administrați în funcție de animal. Excesul de vitamine de asemenea poate determina multe probleme ca și lipsa lor.   Pentru a vă asigura că animalul are o calitate bună a vieții și este sănătoas trebuie să identificați și să reduceți factorii care pot pune sănătatea animalului în pericol, să identificați cât mai repede posibil eventualele boli etc.   Un apetit bun nu exclude prezența unei boli. Multe boli cum ar fi Diabetul, Hipotiroidismul, Malnutriția cauzată de Malabsorbție sau Maldigestie, Parazitismul intestinal etc. pot fi caracterizate de o creștere a apetitului.     Diabetul zaharat este o afecțiune frecventă în randul animalelor. Vârsta la care apare este de obicei 6-9 ani. Diabetul este cauzat de o producție insuficientă de insulină a pancreasului sau de o ineficiență a acesteia. Factori favorizanți: Predispoziție genetică Boli autiomune Pancreatite Diete bogate în grăsimi Obezitatea Gestația   Deficiența de insulină duce la hiperglicemie și glicozurie. Prezența glucozei în urină duce la eliminarea unor cantități mari de urină și în consecință la deshidratare și consum ridicat de apă. Inițial, pisicile prezintă un apetit crescut, dar cu timpul acesta scade.   Semnele primare ale diabetului sunt: urinări frecvente, consumul unor cantități mari de apă, creșterea apetitului și o pierdere în greutate inexplicabilă. La testele de laborator se găsește o glicemie ridicată și glicozurie.    În cazurile mai avansate se întâlnește letargia, pierderea apetitului, voma, deshidratarea, slăbire și chiar coma. De asemenea poate apărea și cataracta. Diabetul este o boală care afectează toate organele.   Cetoacidoza este o condiție asociată cu hiperglicemia severă, în care cetonele se acumulează în sânge. Diabetul cetoacidozic poate fi recunoscut prin prezența slăbiciunii, vomei, respirație accelerată și mirosul de „acetonă”.  Este o afecțiune care poate pune viața animalului în pericol.     Tratamentul diabetului se face prin control dietetic și prin administrarea zilnică a insulinei.   Doza de insulină nu se poate stabili doar pe baza greutății animalului, deoarece gradul de insuficiență pancreatică variază de la animal la animal. Doza de insulină trebuie stabilită pentru fiecare animal în parte.   Hiperglicemia se poate ține sub control și cu ajutorul dietelor specifice, care se găsesc atât sub formă uscată, cât și umedă cum ar fi: Hill’s w/d, Royal Canin Diabetic, Purina OM Obesity Management etc.