Întreabă Veterinarul!

Daniela Chelaru, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Vă rog frumos să mă ajutaţi. Am o căţeluşă de 3 luni, am observat recent că are unele zone pe corp parcă acoperite cu mătreaţă, în acel loc cade părul, în formă rotundă!! Am fost la veterinar şi mi s-a zis că e ciupercă şi că trebuie un tretament din 3 injecţii. Spuneţi-mi vă rog ce mai poate fi şi de la ce apare aşa ceva!! Vă mulţumesc anticipat, DyaR: Pruritul, căderea părului, roşeaţa, apariţia cojiţelor sunt manifestări  întâlnite în mai multe afecţiuni dermatologice, cum ar fi demodicoza, micozele, bacteriozele, dermatitele cu diferite cauze.     Ringworms este o infecţie fungică caracterizată de apariţia leziunilor circulare, cu diferite localizări, alopecie, prurit, inflamaţie. Cei mai susceptibili sunt puii sub un an şi se transmite foarte uşor de la animal la animal. În cazul acestei infecţii sunt implicaţi cel mai frecvent 2 agenţi patogeni şi anume Microsporum şi Tricophyton.   Afectate sunt în general animalele tinere. Fungii trăiesc în ţesutul cutanat mort, păr şi unghii. Căderea părului apare în zone circulare, iar în centrul leziunii apar zone cu cojiţe.Stabilirea diagnosticului se face pe baza aspectului leziunilor şi vârsta animalului, iar pentru un diagnostic de certitudine se apelează la examenele micologice (culturi fungice).   Această afecţiune este contagioasă pentru oameni şi alte animale cu care animalul infestat intră în contact. Pe perioada tratamentului, până la vindecare, animalul ar trebui izolat, pentru a nu mai intra în contact cu alte animale sau copii. Oamenii care vin în contact cu animalul trebuie să se spele bine pe mâini. Tratamentul se stabilește de câtre medicul vetrinar curant și vizează atât tratamentul zonei afectate cât și susținerea imunității animalului, deoarece aceste afecțiuni apar pe un fond imunitar deficitar.   Tratamentul este de durată, putând ajunge uneori la o durată de până la 2 luni.   Micozele sunt afecţiuni ce apar la animale cu o imunitate scăzută, deci pe lângă tratamentul speficic se recomandă şi administrarea de imunomodulatoare, pentru simularea imunităţii.

Laura Dorca, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua, am un metis labrador cu lup, în vârstă de 1 an şi 6 luni şi de câteva zile şchioapătă de ambele picioare din faţă fără să se fi lovit. El este un câine foarte activ şi jucăuş, cu foarte multă energie, dar acum este moleşit şi mănâncă foarte greu. Îmi puteţi spune câteva remedii sau despre ce este vorba?  Vă mulţumesc, Mariana. R: Poate fi  vorba despre o artrită. Artrita este termenul medical folosit pentru definirea  inflamaţiei articulaţiilor, iar osteoartrita este inflamaţia cronică a articulaţiilor.   Pentru un diagnostic cert şi o identificare a cauzei durerilor articulare trebuie să mergeţi să faceţi analize amănuţite la un cabinet veterinar.   De asemenea trebuie să ţineţi cont dacă cumva, în trecut, căţelul dumneavoastră  a suferit vreun traumatism ce putea duce la o dezvoltare anormală a oaselor şi/sau articulaţiilor.   Cauzele ce determină apariţia bolilor degenerative secundare  la nivel articular sunt variate, incluzând: dezvoltare anormală a articulaţiei şoldului sau cotului; dezvoltare anormală a oaselor şi cartilajului; luxaţia patelei; dispalazia de şold congenitală; necroza ţesutrilor învecinate articulaţiei; rupture ligamentelor încrucişate; traumatisme; factori de risc precum: activitate intensă, obezitatea.   Câinii ce au artrite pot prezenta următoarele simtome: nu mai este la fel de activ ca până în acel moment; prezintă şchiopătură intermitentă sau  mers rigid care încet progresează; scăderea apetitului datorită durerii şchiopătura sau tulburările de mers pot deveni mai accentuate odată  cu mişcarea, sau în timpul perioadelor reci tumefierea articulaţiei datorită acumulării de lichid intracapsular sau îngroşarea capsulei articulare.   Tratmentul acestei afecţiuni (în funcţie de gravitatea ei) se  poate face prin: Fizioterapie: diverse exercţii controlate, înot, masaj, laseroterapie; Dietetic: reducerea greutaţii pentru căţeii mai graşi, precum şi diete speciale pentru afecţiunile articulare Royal Canin Mobilty sau Hilll’s  J/D. Medicamentos Chirurgical. Pentru a putea formula un diagnostic corect vă recomandăm să vizitați medicul vetrinar curant pentru a realiza un examen amănunțit al animalului, a sensibilității articulare, forma articulațiilor, poziția animalului în mers și în staționare, se poate opta și pentru analize suplimentare (RX, atroscopie etc.). pe baza rezultatelor obținute se va institui o conduită terapeutică adecvată.    

Mihaela Mincu, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua, vă trimit acest mesaj în speranţa că îmi puteţi răspunde la o întrebare. Câinele meu, în vârstă de 4 ani şi jumătate a fost diagnosticat cu prostată. La control, doamna doctor la care mergem de obicei i-a verificat glandele, iar dupa ce le-a stors a spus că în continuare simte o umflătură în zona anusului şi că sigur este prostata. Am urmat un tratament pentru trei zile, cu două injecţii pe zi, iar acum trebuie sa bea timp de o lună 250 ml/zi ceai de pufuliţă. Nedumerirea mea este următoarea: doamna doctor a spus ca este strict o problemă genetica şi că după ceva timp singura soluţie va fi castrarea. Este adevărat?  Mulţumesc, BeatriceR: Prostata este o glandă care secretă lichidul prostatic, parte componentă a lichidului seminal cu rol în distribuţia spermatozoizilor.  Se dezvoltă complet numai la pubertate şi suferă o regresiune pronunţată după castrare.La câine prostata este foarte dezvoltată, acoperind complet gâtul vezicii urinare.   Patologia prostatei este destul de vastă incluzând inflamații ale prostatei, chişti prostatici, tumori ale prostatei sau hiperplazia prostatei (se întâlneşte mai ales la seniori). În afecțiunile prostatei, lichidul suferă modificări cantitative şi calitative care duc la scăderea fertilităţii. Astfel, lichidul secretat în cantitate mai mică nu diluează suficient spermatozoizii. În infecțiile glandei, pH-ul modificat al lichidului prostatic reduce mobilitatea spermatozoizilor, aceste doua aspecte constituind cauze importante ale infertilităţii.   Consecutiv acestor afecțiuni, prostata creşte în volum, este inflamată şi dureroasă, exercitând o presiune asupra organelor vecine. Alte semne clinice care pot aparea sunt: tendinţa de constipaţie,urinări frecvente şi în cantitate mică, urinare cu sânge sau doar pierderea unor picaturi de sânge între urinări, disconfort abdominal. Când afectarea este severă câinele are temperatura ridicata este apatic, refuză hrana şi se deplasează cu dificultate.   Hiperplazia benignă a prostatei se întâlneşte la câinii seniori, fără activitate sexuală. În acest caz prostata se măreşte în volum pe parcursul a câteva luni sau chiar ani. Castrarea este tratamentul cel mai indicat.   Infecţiile prostatei sunt însoţite frecvent de infecţii urinare. Tabloul clinic este mai grav: animalul are febra mare, abdomen dureros, se deshidratează şi se poate instala septicemia urmată de starea de şoc.   Chiştii paraprostatici se decelează de multe ori întâmplător, cu ocazia examenului ecografic sau atunci cand sunt suficient de mari încât presează organele din jur determinând astfel semne clinice specifice. Castrarea masculilor cu afecţiuni prostatice este de cele mai multe ori tratamentul cel mai adecvat.   Pentru a stabili conduita terapeutică ce trebuie urmată vă recomand să mergeți la cabinetul veterinar.  

Laura Dorca, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua, Am un pui de Golden Retriever, care are aproape 5 luni. De câteva ori l-am hranit cu oase de pui, dar ultima dată am observat că nu i-au facut bine. De o saptămână are diaree și la început a defecat bucăți de gâturi de pui întregi.   De atunci nu i-am mai dat nimic altceva în afară de orezul cu legume și carne și de boabe. Ocazional îi fac ceai de mentă slab cu galbenele, dar are în continuare diaree și uneori e apatic. Poate fi din cauza schimbării hranei? Ce mă sfatuiți să fac în continuare, până voi putea să ajung la vet cu el? Multumesc, Alex R: Administrarea de oase cățeilor nu este indicată, deoarece acestea se pot fragmenta în așchii putând duce astfel la perforări la nivelul întreg tubului digestiv (cavitate bucală, esofag, intestin subțire sau gros), determinând apariția de traumatisme interne, hemoragii, ce se pot solda chiar cu moartea animalului.  De asemenea animalul nu are capacitatea de a digera în totalitate multe dintre diversele tipuri de oase pe care dumneavostră i le administrați, astfel acestea produc o încetinire a tranzitului intestinal și constipație, ce se poate complica prin formarea de fecaloam. Oasele mai pot provoca obstrucția căilor respiratorii ducând la sufocare.   Semenele ce ne pot da de gândit în urma administrării de oase cainelui nostru sunt: eforturi de a respire,  tuse, lipsa defecării,  diaree cu sânge,  lipsa apetitului,  vomă.   Probabil că diaree pe care o prezintă cățelul dumneavoastră e o consecința a vreunui traumatism determinat de oasele administrate ducând astfel la o inflamare a peretelui intestinal, precum și o posibilă suprainfectare a acestuie cu microrganisme patogene.   De asemenea, e bine de știut pentru a face un diagnostic diefrențial și dacă câinele este vaccinat sau nu, pentru a exclude anumite boli infecțioase ce au ca simptom comun diareea.   Introducerea în dieta câinelui a unui sortiment nou de mâncare se face treptat (2 zile harană veche în proporție de 75%, cea nouă 25%, următoarele 2 zile 50% vechiul sortiment cu 50% din noul sortiment și tot așa pânâ ajungeți la 100%), tocmai pentru a exclude eventualele neplăceri de intoleranță, cum ar fi diareea.   Dacă diareea lui este doar de cauză alimentară se va reface printr-o dietă specială pentru afecțiuni  gastro-intestinale cum ar fi  Royal Canin Gastro Intestinal Junior, Hill’s I/D, Purina EN, Advance Gastroenteric . Tratamentul adecvat se va stabili în urma unui consult la cabinetul veterinar și numai după stabilirea unui diagnostic de certitudine.

Daniela Chelaru, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua,  am o singură întrebare: cum cum sa îl dezvăţ pe câinele meu Billy,  bichon maltese, să nu îşi mai marcheze teritorul în apartament (pe pragul de la uşă , pe scaun, la bucătărie pe perete)? Am încercat diverse metode , l-am batut , l-am pedepsit, am dat cu oţet , cu nenumărate soluţii pentru a scoate mirosul şi a respinge, dar se pare că nici una din ele nu funcţionează. Vă mulţumesc! Roxana R: Motivele pentru care animalul poate urina și defeca în locurile nepermise sunt: Lipsa educării. Acest lucru se realizează prin respectarea unui program strict. Animalul trebuie dus să-și facă nevoile după ce mănâncă, după ce se joacă sau imediat după trezire.   Când face unde trebuie trebuie recompensat imediat după, nu atunci când intră în casă pentru a înțelege că asta vă doriți de la el.  Când apar accidentele, nu îl certați după ce face, pentru că e prea târziu. Încercați să-l surprindeți atunci când face și să-l întrerupeți, fără să-l speriați, și să-l duceți repede la locul dorit.  Probleme medicale - cum ar fi infecțiile urinare, paraziții interni etc. Femelele în apropierea perioadei de călduri pot urina mai frecvent. Problemele medicale sunt însoțite de dureri în timpul urinării, urinare în picătură, prezența sângelui  în urină, lingerea insistentă a regiunii genitale etc. Stresul- atunci când sunt foarte emoționați pot urina involutar. Anxietatea de separare- unele animale atunci când rămân singure pentru un timp mai lung fac anumite lucruri în semn de protest, urinarea și defecarea fiind unele dintre ele. Frica - în momente de frică intensă animalele pot urina involuntar Marcarea teritoriului - Câinii castrați marchează într-un număr mult mai mic decât câinii necastrați.   Câteva metode de oprire a câinelui să mai facă în casă: Castrarea –  poate preveni dezvoltarea acestui comportament. Uneori chiar și cu castrare, animalul poate continua cu acest comportament, care a devenit obișnuință. Surprinderea în momentul acțiunii. Urmăriți-l și surprindenți-l exact când face și corectați-l. Poate învăța repede din asta. Curățați riguros locurile unde și-a facut nevoile Recompensarea comportamentului adecvat (atunci când face afară) Stabilirea și respectarea  unui program strict Urmărirea cu atenție a animalului, pentru descoperirea semnelor dinaintea urinării (mirositul mai intens, agitație, învârtitul etc). Dacă descoperiți semnele îl puteți îndepărta de lcoul respectiv și să-l duceți să-și golească vezica afară. Acest proces necesită răbdare și perseverență. Deveniți dumneavoastră “conducătorul haitei”. Animalele care marchează teritorul sunt dominante, astfel dumnavoastră trebuie să vă revendicați obiectele. Animalele trebuie să fie ultimele în ordinea ierarhică din casă: ultimele care mănăncă, jucăria după terminarea jocului trebuie să rămână la dumneavoastră etc. Citiţi mai multe despre acest lucru în articolul Educarea catelului pentru recunoasterea masculului alpha.  

Adriana Florentina Florea, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Am un cațeluș de 2 luni care este metis, mama lui este pechinez -chihuahua iar tatăl este yorkshire. Am cumparat din magazinul dvs, xsmall junior , este ok sau ar trebui sa ii dau royal canin mini junior? În prezent mai mănâncă royal canin starter. Și o altă întrebare ar fi urmatoarea: tot din magazinul dvs am achiziționat petpad-uri și o soluție ATTRATIVO, care ințelesesem că ar atrage cățelușul să facă pe scutec; în cazul meu, deși am pus picăturile, acest lucru nu s-a întâmplat nici măcar o data! Refuză să facă pe acest pampers; există alt produs care ar fi cu adevărat eficient în acest scop? Vă mulțumesc anticipat, Alina Mihai R: Pentru a asigura cățelușului dumneavoastră un start corect în viață, este esențial să îi oferiți o dietă echilibrată, care să îi asigure necesarul de nutrienți specifici vârstei și taliei. Câinii de talie mică au o perioadă de creștere scurtă și intensă, ei ajungând în doar 7-8 săptămâni la o greutate de 10 ori mai mare față de greutatea de la fătare. Hrana din gama X-small a fost creată pornind de la caracteristicile câinilor de talie mică (sensibilitate cardiacă, digestivă, predispoziția pentru afecțiuni urinare și dentare). Sortimentul X-small junior se adresează câinilor cu vârsta cuprinsă între 2 și 10 luni, care la maturitate ating greutatea maximă de 4 kg, crocheta fiind creată pentru a se adapta maxilarelor de dimensiuni mici ale acestor câini.   Hrana din gama mini este creată pentru câinii care la maturitate ating maxim 10 kg. Aceasta asigură nevoile nutriționale specifice câinilor de talie mică, satisface apetitul capricios al acestora, necesarul energetic sporit și controlează greutatea. Ca exemple de câini de talie mică vă pot enumera: Shi-tzu, Mops, Teckel, Peckinez, West Highland White Terrier (Westie), Fox Terrier, Schnautzer pitic etc.   În alegerea hranei v-aș sfătui sa vă orientați în funcție de greutatea părinților: daca părinții au mai mult de 4 kg, cu siguranță și puiuțul dumneavoastră va cântări mai mult de 4 kg la maturitate și atunci este mai bine sa îl hrăniți cu mini junior. Daca parinții au mai puțin de 4kg, îl puteți hrăni în continuare cu X-small junior. În ceea ce priveste sortimentul Mini Starter, acesta se administrează până la vârsta de 2 luni.   Obișnuirea câinelui să facă într-un singur loc se face cu contribuția și cu răbdarea dumneavoastră. Picăturile atractive vă ajută pe dumneavoastră sa îl învățați să facă pe pet pad și acestea se pun pe scutec până când învață cățelul să-și facă nevoile în locul respectiv. Cățeii au tendința de a face în același loc de fiecare dată, pentru că este impregnat cu mirosul lor, lucru pe care trebuie să îl folosiți în avantajul dumneavoastră. Când îl vedeți că face în alt loc, certați-l și speriați-l cu un zgomot puternic, apoi spălați și dezinfectați bine zona cu o soluție cu miros puternic (de exemplu oțet sau zeamă de lămâie).   Schimbând mirosul din acel loc îl determinați pe el să nu mai facă acolo. Pentru a-l atrage pe pad, îmbibați covorașul absorbant în urina lui și plasați-l în locul unde doriți să-și facă nevoile, apoi îl duceți pe el să miroasă pad-ul. Păstrați liniștea cât timp își face nevoile la locul dorit, pentru a nu-l speria, apoi recompensați-l și vorbiți-i pe un ton vesel.   Educarea câinelui să facă în locul dorit necesită multă răbdare. Unii câini se obișnuiesc mai ușor, alții mai greu, deci nu vă speriați că nu a făcut din prima încercare pe scutecel.  

Laura Dorca, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Buna ziua. Ce trebuie să folosesc impotriva căderi părului la un labrador și la cât timp trebuie să îi dau vaccinurile în continuare în condițiile în care i le-am administrat până la 6 luni? Vă mulţumesc. Roxana   R: Există mai multe cauze ce pot duce la pierdere excesivă a părului, precum: -       năpârlire fiziologică -       bacterioze -       micoze – ce determină apariția dermatitei micotice -       dermatite alergice -       parazitoze - ce determină apariția dermatitei demodecice sau sarcoptice -       alimentară – dermatita nutrițională -       dermatită seboreică. Pentru detalii despre acest subiect puteți accesa și următorul articol de pe pagina web www.maxi-pet.ro , secțiunea "Întrebați Veterinarul", http://animale.maxi-pet.ro/Caini/Despre-dermatita-la-caini/menu-id-26 .   Pentru a stabili cu exactitate cauza care a produs această năpârlire excesivă vă recomand să faceți o vizită la un cabinet veterinar, unde în urma unor investigații suplimentare se va pune un diagnostic cert, urmat de un tratament corespunzător fiecărui tip de dermatită.   E bine de știut faptul că o dietă bazată pe o hrană cu un conţinut crescut de carne de peşte sau miel, având digestibilitate crescută, poate ajuta un câine cu sensibilitate cutanată, prevenind năpârlirea excesivă. În magazinul Maxi Pet veți găsi următoarele tipuri de hrană ce au proprietățile enumerate mai sus: Brit Care miel şi orez , Brit Care somon şi cartof, Alleva miel şi orez, Alleva peşte şi orez, Purina Pro Plan Sensitive cu carne de somon, Advance Sensitive cu carne de somon și orez, Happy Dog (Neuseeland cu carne de miel, Toscana cu miel şi orez), Happy Dog Irland cu carne de somon şi iepure, Belcando Lamb and rice, Eukanuba Daily Care Sensitive Skin .   Năpârlirea intensă poate fi remediată cu ajutorul unor suplimente alimentare ce hrănesc pielea şi ajută la regenerarea firului de păr, de exemplu Dr. Alder's supliment cu biotină, Beaphar algolith, Vitaderm, Dr. Clauder's ulei de somon, Dr. Alder's Haarvital, Pet Phos Special pelage, Vitaderm, Dermoscent. Toate aceste suplimente alimentare au un conţinut crescut în acizi graşi omega 3-6 binecunoscuţi pentru efectele lor.  Toate aceste suplimente nutritive se administrează numai la recomandarea medicului veterinar curant şi numai sub supraveghere medicală

Daniela Chelaru, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună seara. Sper că mă puteți ajuta cu un sfat căci sunt cam speriată. Am un cățel în vârstă de 2 luni, rasa shih-tzu, care pe data de 31.12 a făcut al doilea vaccin. Problema este că după efectuarea acestuia, o oră a avut un fel de reacție adversă, avea urechile destul de marite și se freca cu boticul de gresie foarte insistent și plângea. După o oră i-a dispărut, în timp ce mergeam iar cu el la veterinar să-i faca o injecție pentru alergii. Doamna doctor ne-a spus că probabil este alergic la albușul de ou și data viitoare îi va schimba firma vaccinului. Ne-a mai recomandat și acasa să-i dăm Claritine, timp de 5 zile. Întrebarea mea este: la al treilea vaccin, ce s-ar mai putea întâmpla? Este grav? Mulțumesc din suflet. Irinel R: Reacțiile alergice la vaccin sunt des întâlnite în rândul animalelor. Reacțiile alegice apar la o parte din componentele vaccinului cum ar fi adjuvanții care au rol de a potența efectul vaccinului; antisepticele care au rolul de a menține produsul steril; antibioticele care au rolul de preveni incularea bacteriilor în corpul animalului. Anafilaxia este reacția alergică la introducerea unui corp străin în organismul animalului. Este o formă mai severă a alergiilor comune.  Alergiile se manifestă prin prurit(mancărimi), edem (umflare), eritem cutanat (înroșire), vomă, diaree etc.   Simptomele anafilaxiei apar cam la o oră distanță după expunerea la alegeni.   În cazurile ușoare ale alergiei poate apărea febra ușoară, lipsa apetitului, letargie. Animalele care dezvolta forma ușoară cel mai probabil vor dezvolta forme mai severe la următoarele expuneri la alergeni.   În formele moderate intervine și urticaria. În anafilaxie buzele animalelor se pot umfla, apare pruritul intens și descumanarea cutanată. Dacă animalul are un caz sever de anaflixie mucoasele vor deveni palide, respirația va deveni rapidă și îngreunată, animalul va urina, defeca, vomita, umflarea larinxului poate duce la decesul animalului din cauza imponsibilității acestuia de a respira. În unele cazuri poate apărea șocul, convulsiile, coma.   Alergenul este orice substanță care poate determina apariția unor astfel de reacții. Organismul le percepe ca fiind străine, periculoase. Alergenii pot fi : înțepăturile insectelor, medicamentele, unele alimente, componentele vaccinurilor etc.   Acești alegeni determină organismul să producă anticorpi. Acesti anticorpi determină eliberarea unor substanțe chimice (când animalul este expus a doua oară la același alergen, chiar și după ani), care produc modificări importante la nivelul funcției cardiace, tensiunii arteriale, permeabilității vasculare etc.   Tratamentul în cazul anafilaxiei:   1. Ce puteți face dumneavoastră: - mergeți cu animalul cât mai repede la cabinet medical - incercați să liniștiți animalul pe cât posibil - tineți animalul culcat pe o parte cu picioarele din spate ușor ridicate - lărgiți zgarda - nu îi administrați nimic pe cale orală nici măcar apă - anafilaxia este o urgență medicală deci nu vă așezați la rând la medic ci cereți medicului să vadă animalul imediat. Puteți chiar să sunați la cabinet înainte pentru a anunța sosirea dumneavoastră cu animalul   2. Ce poate face medicul veterinar:   În funcție de simptome poate opta pentru: - intubarea animalului dacă acesta nu mai poate respira - oxigenoterapie, organismul animalului fiind lipsit de cantitatea necesară de oxigen - tratament perfuzabil inravenos în cantități mari pentru a contracara modificările de la nivelul vaselor de sânge, de la niveul intestinelor, ficatului - monitorizarea atentă a animalului - administrarea de epinefrină, de antiinflamatoare, antihistaminice - administrarea de antibiotic pentru a se preveni apariția infecțiilor bacteriene secundare   Ce putem face pentru a preveni apariția alergiilor? - utilizarea unor vaccinuri bune. Verificați ce produse utilizează cabinetul unde doriți să mergeți pentru vaccinarea animalului - atunci când vaccinați animalul asigurați-vă că echipamentul și medicamentele pentru tratarea crizelor anafilactice există în cabinetul medical unde se efectuează vaccinarea - la animalele care au avut o reacție alergică la o vaccinarea anterioară se poate administra o medicație  înaintea vaccinului constând într-o injecție antihistaminică. Asta nu oferă siguranța că o reacție alergică puternică nu mai poate apărea însă poate ajuta la ameliorarea simptomelor - dacă a apărut reacție alergică la un anumit tip de vaccin atunci se recomandă utilizarea unui alt produs la următoarele vaccinuri. - după vaccinare rămâne în apropierea cabinetului timp de o oră după vaccinare pentru a putea ajunge cât mai repede la medic. De asemenea animalul trebuie ţinut sub strictă supraveghere după vaccin.   O reacție alergică se poate întâlni și la animalele care ani la rând au fost vaccinate cu același produs fără să manifeste niciun fel de reacție la acesta.   Sper că aceste informații vă vor fi de un real folos și vă transmit cele mai calde urări pentru Anul Nou.  

Laura Dorca, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua, Am o întrebare, deşi am întrebat nenumăraţi medici veterinari şi am primit tot atâtea răspunsuri diferite. Am un câine husky de când avea 3 luni, iar acum are aproape 3 ani. Fiind instruită greșit de fiecare doctor la care am fost, n-am ştiut cum să-l îngrijesc mai bine.   De exemplu, unii îmi spuneau să-i dau cât mai mult calciu, iar alţii sa nu insist prea mult pe pastile. Unii ziceau să îi dau şi mâncare gătită, iar alţii să îi dau decât boabe. Până la urmă le-am combinat, dar fără rezultat. Este foarte slab şi nu ştiu care e cauza. Am fost cu el la cabinet, i-au luat sânge şi i-au făcut analize, spunându-mi ca sunt foarte bune şi că nu are nimic. Ce-i drept, mănâncă şi foarte puţin şi nu înţeleg de ce.   Nu cred în afirmaţiile de genul „ţine-l înfometat că va mânca”, pentru că stă şi 2-3 zile nemâncat dacă vrea. Aş vrea să-mi spuneţi dacă se fac şi alte analize mai detaliate din care să aflu dacă are ceva care duce la această lipsă de poftă de mâncare. Ce mâncare de câini îmi recomandaţi indiferent de preţ, vreau doar să fie de calitate şi să-l ajute să ia în greutate. Vă mulţumesc. AndreiAm înteles că Acana, Orijen, Taste of the wild sunt bune. Sunteţi de acord? Mi s-a mai zis să îi fac nişte injectii pentru reglarea metabolismului. Legat de acest lucru, nu am destule informaţii, dacă este recomandat sau nu. Mi-aş dori foarte mult să ştiu şi părerea dumneavoastră! Multumesc, Alexandra   R: În primul rând trebuie să vă gândiți dacă animalul dumneavoastră este activ, se joacă, este deparazitat intern și extern la timp sau are alte simptome sau modificări care să ne ducă cu gândul că ceva este în neregulă cu el.   Toate brand-urile de hrană enumerate sunt de o calitate superioară, tipuri de hrană ce conțin un nivel ridicat de proteină de origine animală de bună calitate și atent selecționată, ce au o digestibilitate ridicată.   În magazinul Maxi Pet, găsiți doar brad-ul Acana. Din cadrul acestui brand aveți mai multe variante pe care le puteți alege:   - Acana Adult Dog - carne de pasăre; - Acana Wild Prairie - carne de pasăre, carne de știucă, carne de  pește alb; - Acana Pacifica - carne de somon, carne de hering,  carne de pește alb; - Acana Graslands -  carne de miel,  carne de somon, carne de hering;   Acana este o hrană de bună calitate cu un conținut ridicat de carne prospătă și proteină , cu foarte puțini carbohidrați. Cerealele sunt înlocuite de fructe, ovăz și plante, viatamine, minerale și fitonutrienți. Mai conțin și plante ce ajută metabolismul, fortifică și detoxifică întreg organismul.   De asemenea, pentru intensificarea apetitului și accelerarea asimilației vă recomand complexul de B-uri și aminoacizi (produsul Rx Amino B-Plex ce îl puteți găsi și în magazinul Maxi Pet). Acest produs este o formulă excelentă pentru animalele slăbite, inapetente. Ingredientele din compoziția acestui produs participă ca și factori determinanți în mecanimul asimilației elementelor nutritive în organism.  Pentru refacerea echipamentului enzimatico-hormonal și imunitar, intensificarea apetitului şi refacerea masei musculare vă recomand să vizitați medicul veterinar curant pentru a-i prescrie o medicație adecvată .    

Laura Dorca, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Am o cățelușă mioritică de 9 luni, care este răgușită. Vă rog să-mi spuneți ce medicamente să-i administrez.   R: Schimbarea vocii sau a lătratului - răgușeala, poate fi determinată de mai multe cauze, cum ar fi:   1. Lătratul excesiv.  În acest caz nu veți observa vreun alt semn clinic, precum apatie sau lipsa apetitului. Pentru a preveni și vindeca problema, în acest caz, ar fi bine să țineți cățelul într-o zonă mai retrasă, fără prea mulți stimuli externi ce îi pot atrage atenția și să îl provoace (puteți afla mai multe informații citind următorul articol Câine răguşit . 2. Iritații, traumatisme la nivelul larigelui determinate de corpi stăini, hrană prea rece, zăpadă, apă îngețată, ingerarea de substanțe caustice. 3. Un episod de vomă incoercibilă, ce poate provoca, de asemenea modificarea lătratului. 4. Traumatisme la nivelul traheii, ce vor provoca modificarea vocii și respirație dificilă (mai ales după efort). 5. Boli infecțioase, mai ales cele cantonate la nivelul sistemului respirator, precum tusea de canisă (puteți afla mai multe informații citind următorul articol despre Tuse de canisa . 6. Boli metebolice, precum hipotiroidismul, Boala Addison pot duce la alterarea vocii, fâcând câinele să fie răgușit. De exemplu Boala Addison poate duce la apariția megaesofagului și în consecință apariția răgușelii. Aceaste afecțiuni se vor diagnostica prin teste de sânge și Rx, la un cabinet veterinar. 7. Afecțiuni ale sistemului nervos (congenitale sau dobândite de-a lungul vieții). 8. Tumori ce pot apărea în zona laringelui sau traheei provocând modificări ale lătratului.   În consecință o mulțime de afecțiuni pot avea drept simptom această răgușeală iar pentru un diagnostic corect și un tratament eficient trebuie să mergeți la un cabinet veterinar.

Mihaela Mincu, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Am achiziționat un cățel rasa bullmastiff în vârstă de 8 săptămâni. Rugămintea mea este să-mi recomandați o marcă de hrană uscată care s-ar potrivi mai bine rasei și gramajul corespunzător /zi. Acum are 10 kg. Vă mulţumesc. CorinaR: Bullmastiff-ul la maturitatea poate atinge o greutate cuprinsă între 45-65 kg, încadrându-se la talia giant sau extralarge. Pentru a reuși să acoperiți întregul necesar de substanțe nutritive este de preferat să alegeți hrană cât mai bună calitativ pentru a reuși să îi oferiți un start bun pentru creștere. Cu cât hrana este de mai bună calitate, cu atât cantitatea de suplimente vitaminice și minerale, ce trebuie administrată va fi mai mică.     În general va trebui să căutați hrană special pentru talie mare/giant din categoria de varstă junior pe care o veți administra în funcție de recomandările producătorului (ex: Royal Canin recomandă administrarea de hrană junior până la vârsta de 18-24 luni, în timp ce Hills recomandă doar pănă la 12 luni). Cele mai bune și cunoscute branduri de hrană pe care le puteți găsi în magazinul nostru sunt: Acana. Brit care, Royal Canin, Hills, Eukanuba, Advance, Happy dog, Belcando. Toate aceste tipuri de hrană au și sortiment adresat juniorilor de talie mare și giant. Cantitatea de hrană administrată va fi diferită în funcție de indicațiile producătorului(având rețete de producție diferite). Pe fiecare ambalaj există un tabel nutrițional recomandat de producător.       Hrana cea mai bună este hrana pe care animalul dumneavoastră o tolerează cel mai bine, cea care îi oferă o creștere armonioasă și care nu creează neplăceri în urma administrării.  

Daniela Chelaru, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua! Am un Amstaff care a fost operat la splină, a fost scoasă, având o tumoră. În ce privește alimentația, i-am dat royal canin convalescență, sensitive și gastro-intestinal. Problema este că după ce mănâncă, aproximativ 20 minute începe să geamă și are gaze. I-am dat câte un omeran dar nu se schimbă nimic. Ne puteți ajuta cu un alt tip de mâncare pe care o considerați potrivită. Vă mulţumesc. Alin R: Splenectomia este termenul medical pentru îndepărtarea chirurgicală a splinei. Îndepărtarea splinei este efectuată atunci când vorbim de existența tumorilor splenice, traumatismelor splenice, torsiunii splenice. Tumorile spelice cele mai frecvente sunt hemangiosarcoamele, dar se pot întâlni și alte tipuri de tumori. Putem vorbi de hematom splenic care este benign.   Torsiunea splenică este frecventă în rândul câinilor de talie mare și poate fi sau nu însoțită de dilatația gastrică sau volvulus (rasucirea unei anse intestinale). Traumatismele splenice pot apărea  urma unor lovituri sau în urma accidentelor rutiere. Diagnosticul se pune pe baza:  analizelor de sânge care ne pot indica existanța unei anemii. În cazul rupturilor splenice apare anemia severă ca urmare a pierderilor masive de sânge. Tot prin analizele de sânge se evaluează funcția renală și hepatică, lucru necesar unui animal care va trece printr-o anestezie în vederea efectuării intervenției chirurgicale. abdomenocenteza, care constă în puncția abdomenului cu un ac pentru evidențierea existenței fluidelor sau sângelui în cavitatea abdominală. radiografia, prin intermediul căreia se pot oberva mărirea splinei (splenomegalia), existența formațiunilor tumorale. În cazul formațiunilor tumorale se recomandă și o radiografie pulmonară pentru depistarea unor eventuale metastaze. ecografia abdominală, utilă pentru depistarea anormalităților la nivelul splinei și altor organe din cavitatea abdominală. Tratamentul în cazul rupturii splenice cu apariția șocului, anemiei: se impune stabilizarea animalului prin tratament perfuzabil, oxigenoterapie, transfuzii de sânge etc. îndepărtarea splinei afectate dacă există tumori, în funcție de rezultatele testului biopsic, se poate institui chimioterapia       După intervenția chirurgicală cel mai probabil animalul nu va consuma hrana lui obișnuită, mai ales dacă este vorba de hrană uscată. Puteți încerca să-i administrați hrană umedă, mai ales cele adresate animalelor în convalescență, în recuperare, cum ar fi Royal Canin Recovery, Hill's A/D, Purina Convalescence, Advance Convalescence. Puteți să încalziți puțin hrana pentru a se simți mai bine aroma.   După intervenția chirurgicală se limitează animalul de la efort fizic 1-2 săptămâni. Toată perioada de recuperare trebuie să urmați pașii indicați de medicul veterinar și trebuie să se administreze tratamentul indicat de acesta. Dacă observați că apar schimbări în mecanismul de digestie este indicat să comunicați acest lucru medicului veterinar curant pentru a i se putea prescrie un nou tratament sau o completare a tratamentului inițial.       După terminarea perioadei de recuperare animalul poate reveni la hrana lui obșnuită.       Un lucru căruia trebuie să-i acordați o atenție deosebită este deparazitarea externă a animalului care trebuie facută foarte strict deoarece trebuie eliminat riscul ca animalul să contacteze paraziți cum ar fi Babesia, pentru că riscul de a pune viața animalului în pericol este mult mai mare după splenectomie (splina luptănd împotriva acestor paraziți)!

Mihaela Mincu, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Am un ciobănesc german în vârstă de 1 an și îi cade părul în abundență pe spate. Cineva mi-a spus că este de la alimentație. Cu ce pot trata această problemă? Vă mulțumesc frumos. AlexandruR: Căderea părului (Căderea părului la labrador) poate avea cauze multiple: sindrom Cushing (în general nu apare la această vârstă) năpârlire fiziologică (Năpârlire), bacterioze   Bacteriozele sunt de obicei suprapuse leziunilor cutanate inițiale. Pentru a fi corect diagnosticate și corect tratate se vor realiza raclaje însoțite de antibiogramă ce ne va spune exact la ce tip de antibiotic este sensibilă respectiva bacterie. Leziunile produse de bacterii sunt de obicei umede, supurative, însoțite de puroi. Uneori pot determina leziuni ulcerative mai ales dacă nu sunt tratate.   micoze (Tricofitia şi microsporia la câini), parazitoze (Despre dermatita la câini, Demodecia la câini) hipersensibilitatea față de hrană sau față de alți agenți (alergia la saliva de purice).       Hipersensibilitatea alimentară este o afecțiune foarte des întălnită la animale. Poate fi tradusă prin alergie alimentară sau prin intoleranţă faţă de un anumit aliment. Cel mai des câinii dezvoltă alergii la cantitatea crescută de proteină animală, sau la hormonii cu care sunt crescute animalele de rentă supuse sacrificării care pot constituii hrană pentru câini. Cel mai adesea intoleranțele/alergiile apar în urma consumului de carne de vită sau  pui, ouă, lapte, soia, grâu.       Ca semne clinice animalele pot manifesta: prurit (măncărimea pielii)la nivelul feței, labelor, urechilor, pot dezvolta otite alergice (inflamația canalului auricular), grataj (scărpinat intens) poate apărea căderea părului, semne digestive (mai ales în cazul intoleranțelor alimentare - diaree, vomismente), în cazuri foarte rare și foarte grave semne respiratorii (edem glotic, asfixie).       Animalele care capătă o astfel de alergie rămăn sensibile toată viața, fiind nevoiți să excludem respectivele alimente total din rație.       În dermatitele de natură alimentară se recomandă o sursă de proteină unică sau, în afecţiuni mai grave, proteină hidrolizată, care împiedică eliberarea de histamină (responsabilă cu declanşarea reacţiilor alergice). În primele luni se va opta pentru o hrană special destinată acestei afecțiuni (Royal canin Hipoalergenyc, Hills Z/d, Advance hipoalergenic), după care se va administra o hrană hipoalergenică de întreținere (Alleva hipoalergenic, Brit care, Advance miel și orez, Acana miel și măr, Eukanuba sensitive skin, Hills sensitive skin, Pro Plan somon și orez).   Pentru a stabili cauza exactă ce determină căderea excesivă a părului animalului dumneavoastră, vă recomand un consult de specialitate la un cabinet veterinar.

Medic veterinar, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î:        Bună ziua. Aș dori să știu pentru un bulldog englez ce teste simple se pot aplica pentru a ști că este sănătos înainte de adopție? Vă mulţumesc. Ştefan   R:      Este bine ca înainte să adoptați un animal să vă interesați în primul rând despre temperament, nevoi,  modalitatea de întreținere, necesități medicale, boli predispuse rasei respective, parametrii rasei. Toate astea pentru a vă asigura în primul rând că este animalul perfect pentru dumneavoastră, dar să știți ce nevoi are și dacă le puteți satisface.          Când adoptati un animal trebuie să fiți atent la spațiul în care stă (să fie curat, fără urme de diaree sau vomă, fără pete de sânge, să nu fie la o temperatură foarte scăzută), la modul în care se prezintă animalul (să fie vioi, jucăuș, să fie interesat de mediul extern, să fie receptiv). Atenție sporită trebuie să acordați și corpului animalului (să fie dezvoltat corespunzător vârstei și taliei, să aibă blana integră, fără zone lipsite de păr, zona perianală să fie curată fără fecale aglutinate, fără urme de fecale pe trenul posterior ).          Dacă vreți să adoptați un animal, mai ales dacă vreți un pui, trebuie să știți că vârsta optimă este de 7-8 săptâmâni. La această vârstă trebuie să prezinte dinți. Dacă nu are dințișori ar trebui să vă gândiți că este un animal sub această vârstă, înțărcat precoce și va necesita un alt tip de îngrijire, dar va fi și foarte sensibil.             Puteți face mai multe vizite animalului să puteți vedea cum se comportă, dacă este vioi, sociabil, dacă se hrănește corespunzător și mai ales dacă condițiile în care crește sunt optime.          Când adoptați un animal nou trebuie să vă intereseți temeinic și asupra alimentației administrate pănă în momentul adopției. Trecerea de la un tip de alimentație la alt tip trebuie realizată treptat pentru a preveni eventualele probleme digestive ce pot apărea ulterior.             Când este vorba de un animal adoptat trebuie să vă interesați în legătură cu vârsta, temperamentul, problemele medicale cu care acesta s-a confruntat pănă la momentul adopției, eventual traume psihice suferite (uneori pot reacționa violent la copii, dacă au fost agresați de aceștia, sau dacă au fost bătuți cu bețe pot reacționa agresiv la vederea acestora). Trebuie să vi se aducă la cunoștintă dacă animalul a fost sau nu deparazitat intern, extern, dacă a fost sterilizat sau dacă a primit medicație pentru stoparea căldurilor.             După ce ați adoptat un animal vă recomand să faceți o vizită medicului veterinar pentru a fi luat în evidență și pentru a consulta animalul să ateste că este sănătos și eventual pentru a vă aduce la cunoștință tratamentele ulterioare ce trebuiesc realizate (deparazitări, vaccinări, vidări glande perianale, tăierea unghiilor).             Sper că sfaturile vă vor fi de folos și veți reuși să vă alegeți animalul cel mai potrivit pentru dumneavoastră.  

Daniela Chelaru, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Am un cățel de 5 săptămâni și curând va incepe vaccinarea. Aș dori să știu ce vaccine îmi trebuiesc (denumirea) și de unde aș putea să le cumpăr. Chiar dacă le pot găsi și în cabinetele veterinare, aș dori să le cumpăr eu separat. Vă mulţumesc. Oana R: Vaccinarea este un proces important în viața unui cățel deoarece îi oferă imunitate împotriva multor boli periculoase ale câinelui, care pot chiar să-i pună viața în pericol, de aceea se recomandă ca vaccinarea să fie făcută respectând anumite reguli. Câteva informații privind schema de vaccinare la puiuți gasiți pe site-ul nostru în articolul Schema vaccinare pui, Vaccinarea puilor de căţel, Scheme de vaccinare.   Înainte de vaccinarea unui câine, medicul veterinar are obligația de a se asigura că vaccinarea se face la un câine sănătos, capabil să dezvolte un răspuns imun bun. De asemenea, înaintea fiecărei vaccinări animalul trebuie deparazitat intern, deoarece un animal parazitat cu siguranță nu are un sistem imun capabil să răspundă optim la un vaccin. După vaccinarea pot apărea reacții alergice. Despre acest lucru găsiți mai multe detalii pe pagina de web Reacţie alergică la vaccin    Importantă este și tehnica de inoculare a vaccinului. Dacă tehnica este greșită pot apărea granuloame, infecții etc. Vaccinurile sunt produse biologice cu regim special de păstrare și manipulare.   Așadar, recomandarea este să mergeți la medicul veterinar pentru vaccinarea animalului nu să îl vaccinați dumneavoastră. Doar așa puteți avea certitudinea că animalul va fi protejat împotriva bolilor infecțioase sau că se va putea interveni optim în cazul unor reacții adverse. 

Medic veterinar, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti      Î: Bună ziua!Am o cățelușă CRB în vârstă de 18 luni și cântărește aproximativ 50-55kg și un caniche de 12 ani care cântărește 5-7 kg. Ce pastile îmi recomandați pentru deparazitarea internă? Mulțumesc! Cristina   R: Paraziții interni se pot întâlni la o mare parte din animalele de companie, chiar dacă acestea sunt ținute doar în interior sau nu și sunt uneori greu de depistat. De multe ori se întâmplă ca animalul să fie parazitat intern și să nu prezinte absolut niciun simptom, de aceea este important să se realizeze  deparazitarea internă periodic, aproximativ o dată la 3-4 luni.   Deparazitarea internă este foarte importantă pentru animal, deaorece paraziții interni neeliminați, în funcție de specie, prin stadiile lor de dezvoltare pot migra prin organism ajungând să afecteze diverse organe, ducând astfel la aparația diverselor disfuncții, precum și intoxicații. De asemenea, o data ce efectuăm deparazitarea internă, trebuie să ținem cont și de faptul că o parte dintre acești paraziți interni sunt transmiși de către paraziții externi, deci trebuie realizată periodic și deparazitarea externă. Dacă aveți mai mulți câini sau câine și pisică, deparazitarea internă trebuie efectuată în același timp la toate animale ce conviețuiesc. Trebuie să țineți cont că o parte din paraziții interni se pot observa cu ochiul liber în fecale, o altă parte dintre aceștia sunt microscopici și pot fi detectați doar în urma unui examen coproparazitologic. De asemenea, nu toți paraziții interni pot fi detectați în fecale, de exemplu dirofilaria, se regăsește în circulația sangvină. Astfel trebuie să ținem cont ca produsul utilizat pentru deparazitarea internă să acoperie și acest tip de parazit, mai ales dacă locuiți într-o zonă ce are în apropiere lacuri sau zone unde sunt mulți tânțari.   Căile de transmitere a acestor paraziţi: puiuții pot lua de la mamă paraziții, dacă aceasta nu a fost deparazitată intern înainte de a rămâne gestantă; viermii rotunzi pot trece prin placentă la pui încă din perioada fetală; prin laptele matern atunci când puiuții se hrănesc; prin ingerarea de către câini de pământ, fecale sau alimente contaminate, care la un moment dat au venit în contact cu alți câini purtători de astfel de paraziți.   Ouăle viermilor intestinali ajunse în sol pot supraviețui perioade lungi de timp, iar în momentul în care ajung în tubul digestiv al animalului eclozează și determină infectarea animalului.   Pentru a preveni infestarea cu paraziți interni trebuie să:   să tratați animalul în mod regulat împotriva purecilor, care pot inocula prin înțepătura lor larve de paraziți interni; să tratați în mod regulat animalul împotriva paraziților interni; să acordați o atenție deosebită igienei personle, cât și a animalului .    Tratamentul constă în adminstrarea de produse cu acțiune deparazitantă, în funcție de vârsta lor, astfel: cațelele și pisicile gestante se vor deparazita cu 2 săptămâni înainte de fătare; puii de câine și pisică se deparazitează de la 1 lună, cu repetare la 10-14 zile, folosind produse speciale pentru pui; animalele adulte se vor deparazita la o perioadă de 3-4 luni (deparazitarea se va repeta de câte ori este necesar).   Deparazitarea se face cu produse specifice tipului de parazit întâlnit, dar de cele mai multe ori se folosesc produse ce acoperă o mare parte din paraziți. Este indicat ca măcar de două ori pe an să realizeze un examen coproparazitologic pentru a se identifica (sau nu, după caz) exact specia de parazit/ți și a acționa cu produsul ce conține substanța activă ce acționează pe acea specie.   Produsele cele mai frecvent utilizate pentru deparazitarea internă au în compoziția lor următoarele substanțe activ: grupa quinoline: praziquantel; grupa tetrahidropirimidine: pyrantel embolat, pyrantel pamoat, oxantel; grupa benzimidazol: fenbendazol, febantel; grupa macrolide: milbemicin oxime.   Pentru deparazitarea internă există medicamente sub formă de pastă, comprimate, comprimate palatabile, sau pipete spot on care acționează atât asupra paraziților interni cât și externi. Recomandăm ca administrarea oricărui tip de medicament să se realizeze numai cu acordul medicului veterinar curant şi numai sub strictă supraveghere medicală.   Trebuie să conștientizăm importanța acestei deparazitări interne, deoarece acesta ajută la menținerea sănătății animalului nostru de companie, cât și a omului, deoarece o parte dintre acești paraziți pot fi transmiși la om. De aceea o igienă personală cât mai strictă este foarte importantă.

Laura Dorca, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua! Am o cățelușă Yorkshirre Terrier de 12 ani și, cel mai probabil, odată cu vârsta au apărut și problemele. Aude doar sunetele înalte( aspiratorul, soneria, strigăte) și am observat că uneori o doare o ureche când este atinsă, dar la stersul în urechi nu reacționează (i-am dat Aurizon și Gentocin octic). Există ceva gen Audispray pentru prevenirea otitei? Mi s-a spus că are și început de cataractă și mi s-a recomandat Quinax. I-am dat de 3 ori până acum, este ok dacă continui, ajută? De asemenea, când se joacă, deseori se îneacă și tușește. Vă mulțumesc! Diana   R: Printre semnele îmbătrânirii câinelui se enumeră: pierderea auzului; scăderea acuității vizuale; afecțiuni dentare; incontinența urinară sau digestivă; îmbătrânirea creierului; probleme articulare probleme dermatologice probleme cardiace; obezitate.       Toate aceste semne necesită multă atenție, răbdare și afecțiune din partea Dvs.  De asemenea pentru prevenire e bine să faceți vizite trimestriale medicului veterinar curant.   După ce câinele a depasit vârsta de șapte ani, alimentația lui zilnică va deveni mai ușoară, se va micșora cantitatea de dulciuri, procentul de grăsimi din hrană, carnea (dacă exista în alimentație), înlocuindu-le cu hrană specială pentru câini seniori. Este bine de știut că un câine de talie mare îmbătrânește mai repede ca un câine de talie mică și de aceea el trebuie să facă mai multă mișcare.       Diminuarea acuității auditive este una din problemele majore ce apar la câinii geriatric. Aceasta poate fi completă sau incompletă, unilaterală sau bilaterală.       În general, se observă că animalul nu mai răspunde la propriul nume, comenzi sau la jucării ce faceau zgomot intens.       Cauzele acestei afecțiuni sunt reprezentate de: afecțiuni ale conductului auditiv - inflamații ale canalului auditiv extern, boli ale conductului (îngustarea acestuia determinată de ruptura de canal sau tumori); afecținui ale sistemului nervos - degenerare nervoasă, tumori ce afecteză nervii responsabili cu auzul, inflamații sau infecții ale urechii interne, traumatisme; intoxicații și medicamente ce pot duce la pierderea auzului: precum medicația cu antibiotice (amininoglicozide, polymyxina, cloramfenicol); cu antiseptice (alcool, clorhexidină); cu diuretice; chemoterapia;  intoxicația cu metale grele (arsenic, mercur, fier) sau medicația ceruminolitică.       Tratamentul acestei afecțiuni, de cele mai multe ori, nu există sau poate fi corelat cu cauza ce a dus la apariția surdității, astfel pentru a stabili cu adevărat cauza și un tratament adecvat vă recomand să mergeți la un cabinet veterinar.       Dacă există o infecție sau inflamație a canalului auditiv intern, mediu sau extern (otită internă, medie, externă) tratamentul include antibiotice, antiinflamatorii,sau medicație ce acționează asupra fungilor sau paraziților (Otodectes).       Există soluții cu rol ceruminolitic, însă cel mai bine e să le folosiți în urma indicațiilor medicului veterinar curant.       Catarcata reprezintă opacifierea cristalinului determinată de factori diverși, zonele de opacifiere având forme, localizări și mărime variate. Are două forme congenitală sau dobândită pe parcursul vieții.       Cataracta se manifestă prin scăderea acuității vizuale datorită pierderii transparenței cristalinului. Culoarea pupilei variază de la cenușiu la alb porțelaniu.       Cauzele ce determină apariția cataractei dobândite sunt următoarele: patologice (diabet sau disendocrinii); secundar altor afecțiuni oculare (plăgii corneene penetrante, uveite, glaucom, tumori intaoculare etc.); în urma unor medicații; traumatice; în urma electrocutării; intoxicații (cu naftalină); vârsta.       Diagnosticul cataractei se pune pe baza semnelor clinice, coroborate cu ecografia oculară și electroretinografia. Tratamentul acesteia diferă în funcție de stadiul evolutiv al afecțiunii. Acesta poate fi medicamentos sau chirurgical. Tratamentul medicamentos se realizează, în cazul cataractelor incipiente și imature, cu colire ce regenerează metabolismul cristalinului, întârziind evoluția procesului, protectoare vasculare capilare retiniene, vitamina A și E.       În evoluția ei, cataracta se poate complica cu subluxație sau luxație de cristalin, glaucom, cheratită traumatică sau uveită. Taote aceste complicații au prognostic rezervat, iar uneori singura soluție este avulsia globului ocular, de aceea este foarte important să mergeți la medicul veterinar, pentru un tratament adecvat.       Tusea pe care o descrieți ce apare în urma unui oarecare efort și corelat cu vârsta companionului Dvs. poate fi semnul unor probleme cardiace. De aceea vă atrag, din nou, atenția că e, neaparat, necesar să faceți o vizită medicului veterinar curant. 

Laura Dorca, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Am un beagle de doi ani și jumătate,"absolvent" al unui curs de dresaj la Timișoara, surprinzător de cumințel, dar puțin cam rotunjel-cca.18 kg. Se hrănește numai cu produse de la Dvs. în cantitățile indicate  pe ambalaj. În weekend, la casa de vacanță, plec cu el pe munte câte 3-4 ore, în rest aleargă liber prin grădină iar în cursul săptămânii, stă singur în casă cam 8 ore/zi și doarme per total cam 12-14 ore pe zi. Vă rog, dați-mi o sugestie pentru a-l aduce la o greutate optimă și sănătoasă. Vă mulțumesc ! Alexandru   R: Principala cauză a problemelor de greutate o constituie dieta câinelui precum și lipsa exercițiilor fizice sau poate apărea în urma perioadelor de recuperare după boli sau intervenții chirurgicale. De asemenea luarea în greutate la câini poate fi simptomul unor dereglări hormonale sau chiar al unei predispoziții genetice. Rase predispuse obezitații: Bulldog Englez, Beagle, Dachshund, Pug, Dalmatian și Cocker Spaniol. Pentru evaluarea greutații câinelui pe lângă cântărirea efectivă, trebuie să îl palpați, Dvs. sau medicul veterinar curant, în zona coastelor, lombară, coadă şi cap.  Rezultatele sunt apoi comparate cu standardul rasei. În cazul în care un câine este obez, acesta va avea o greutatea corporală în exces de aproximativ 10-15%. Printre efectele negative ce pot apărea în urma obezitații se enumeră: boli cardiace, diabet, hipertensiune, probleme ortopedice cum ar fi încrucișări de ligament, osteoartrita, probleme respiratorii, diverse forme de cancer.   Trebuie să țineți cont de faptul că exercițiile fizice sunt foarte importante pentru menținerea greutații corporale, precum și administrarea unei  hrane adecvate în conformitate cu talia și greutatea câinelui (vezi indicațiile de pe ambalajul fiecărui producător) administrată în 2-3 porții egale, fără a o lăsa la discreție. Dacă  oferiți și alte recompense sau gustări veți scădea din cantitatea zilnic recomandată de producător.   Înainte de orice prescriere a unui program împotriva obezitații, se stabiliște greutatea țintă în funcție de rasă, sex, constituție și fiecare individ în parte. Ar fi indicat ca, câinele să fie consultat de un medic veterinar, și să se stabilească împreună cu acesta un program de dietă adecvat.   În magazinul Maxi Pet puteți găsi pentru acestă problemă următoarele diete: Advance Obesity, Royal Canin Obesity sau Satity Suport sau Weight Control, Purina Obesity Management sau Hill's R/D sau W/d.   Toate aceste diete sunt asemanătore, și au în comun următoarele proprietăți: reducerea pierderii masei musculare cu 30% , datorită conținutului proteic ridicat; menținerea mobilitații normale a articulațiilor ce sunt suprasolicitate în cazul animalului supraponderal deoarece au în compoziție sulfatul de condroitină și glucozamină; au un conținut crescut de minerale și vitamine, pentru a compensa efectul restricției energetice; au un conținut crescut de fibre, ce aujută la menținerea stării de sațietate și evitarea senzației de foame continuă. După ce o să ajungeți la greutatea ideală pentru cațeluș (poate câteva luni), pentru a-i menține greutatea o să folosiți Royal Canin Weight Control sau Hill's W/D sau puteți folosi o hrană de calitate sortimentul Light, precum cea de de la Acana, Eukanuba, Hill's, Royal Canin etc.   Dacă știți faptul că are un stomăcel mai sensibil, mai ales la schimbările sortimentelor de hrană e bine să faceți o trecere treptată pe parcursul a 6-7 zile, amestecând produsul pentru obezitate cu hrana dată până acum.