Întreabă Veterinarul!

Ioana Mitran, dr. med. vet.MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Buna ziua! Am luat un motanel dintr- o colonie de pisici, l-am dus la cabinet pentru testari, vaccinare, tehincianul respectiv, l-a vaccinat si a zis ca nu e nevoie de teste pentru ca e sanatos. L-am dus acasa, eu avand in casa inca 6 pisici toate vaccinate si sterilizate. Motanelul in virsta de 8 luni, era vioi,se juca, dar parea ca si cum ar fi infundat in nas, dar nu avea secretii, mai strunuta din cand in cand. Evolutia lui a fost buna, se ingrasa. In schimb, am observat ca pisicile mele au slabit si au inceput sa faca mai moale, si el facea. Dupa 1.5 i-am facut testul FCOV si a iesit pozitiv. Mi-am testat psicile , toate au iesi negativ, doar 3 au auvt contact cu boala. Ce inseamna acest lucru? ce fac in aceasta situatie? Va multumesc! R: Coronavirusul felin este un virus relativ comun în populația felină. Mare parte a infecțiilor sunt subclinice sau se pot manifesta cu simptome gastrointestinale. Particularitatea acestui virus o reprezintă capacitatea de mutație, având drept rezultat apariția peritonitei infecțioase feline. Mutația se poate produce oricând, în medie în primele 6 - 18 luni de la infecție, iar simptomatologia specifică peritonitei infecțioase poate apărea la câteva săptămâni după mutație sau chiar și după câțiva ani. În cazul enteritelor determinate de prezența coronavirusului felin se pot observa episoade acute de vomă și diaree. Uneori aceste manifestări se pot croniciza, apărând episoade frecvente cu vomă și diaree care nu răspund la tratamentele uzuale. Au fost raportate și cazuri rare de manifestări respiratorii cauzate de acest virus. Diagnosticul coronavirozei este dificil. Un rezultat pozitiv al testelor de detecție al anticorpilor specifici indică faptul că animalul respectiv a avut un contact cu virusul la un moment dat în viața acestuia, dar nu poate oferi informații despre o eventuală infecție curentă. De asemenea nu se poate corela cu riscul apariției peritonitei infecțioase și nici nu reprezintă o modalitate de diagnosticare a acesteia. Rezistența virusului în mediu interior este de până la 7 săptămâni și este inactivat de majoritatea produselor de dezinfecție.

 Ioana Mitran, dr. med. vet.MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Buna ziua! Am un motănel de 9 ani și jumătate. A slăbit jumătate de kilogram în decurs de 4 luni, în condițiile în care pisicuța a făcut insulină 2 luni și de aceea le-am dat bobițe de regim: satiety și weight control. Pisicuța nu mai face insulină, am revenit la hrană normală, motănelul mănâncă bine, însă nu pune deloc pe el, ba pare să se subțieze în continuare. Ultima glicemie din toamnă era de 130. Analiza de hipertiroidism a ieșit normal. Care ar fi cauzele posibile și ce să fac? Va multumesc! R: Slăbirea bruscă și/sau progresivă poate avea o multitudine de cauze, printre care amintim:• anxietatea, stresul sau depresia - pisicile aflate sub stres psihologic pot prezenta o scădere a apetitului care poate merge până la anorexie. Anorexia este o afecțiune foarte gravă, mai ales în cazul pisicilor, care poate duce la apariția lipidozei hepatice care, lăsată netratată, poate duce la decesul animalului.• Evoluția unui proces tumoral malign (cancer)• Diabetul - alte simptome ce pot fi observate sunt: polidipsie, poliurie, dezvoltarea frecventă a infecțiilor urinare, halitoză dulceagă• Peritonita infecțioasă felină - boală virală, animalele pot prezenta febră ce nu răspunde la antibioterapie• Probleme gastrointestinale - boală intestinală inflamatorie, alergii sau intoleranțe alimentare, infecții etc• Parazitismul intestinal• Insuficiența renală sau la nivelul altui aparat/organ• Hipertiroidism - poate cauza și polidipsie, poliurie, vomă, diaree, probleme cardiace• Probleme la nivel bucal - durerea la acest nivel poate determina pisica să consume mai puțină hrană și, consecutiv să slăbească. Pierderea în greutate este întâlnită relativ în mod curent în cazul pisicilor în vârstă. În majoritatea cazurilor este consecința unei probleme de sănătate, dar în multe situații nu sunt observate clinic semne evidente de boală și analizele și testele de rutină nu identifică o problemă. Deși nivelul de energie al pisicilor rămâne constant pe parcursul anilor (spre deosebire de câini și oameni care tind să devină mai sedentari), s-a observat o scădere a digestibilității proteinelor și grăsimilor la pisicile senioare. Principalele afecțiuni care determină pierdere în greutate la pisicile senioare sunt:- cauze nonpatologice: stres, schimbări în mediu sau ale dietei, activitate fizică accentuată- cauze patologice: boli cardiace, boli respiratorii, boală renală cronică, diabet, hipertiroidism, boala inflamatorie idiopatică intestinală, insuficiență pancreatică endocrină, probleme dentare, colangiohepatită, limfom sau alte neoplazii. Majoritatea acestora pot fi suspectate pe baza unui examen clinic și a unui set de analize de rutină. Uneori însă, pot fi necesare teste și examene suplimentare: parametrii tiroidieni și alți hormoni, dozări ale vitaminelor și mineralelor, radiografii dentare, tranzit baritat, ecografii, endoscopii, biopsii etc. În general, în cazul pisicilor senioare (în cazul cărora s-a demonstrat că nu prezintă alte afecțiuni) s-a observat că dieta oferită este cea mai importantă pentru menținerea unui greutăți corporale și a unui tonus muscular corespunzător. O dietă controlată, completă și echilibrată, suplimentată cu antioxidanți (în special, vitamina E și caroteni), un amestec de acizi grași nesaturați n-3 și n-6, prebiotice și probiotice a fost asociată cu o reducere a pierderii în greutate și cu o creștere a longevității. Pentru identificarea unei diete corespunzătoare vor fi necesare perioade de testare de 2 - 6 săptămâni. În principiu se recomandă o dietă care să conțină o sursă de proteină nouă și un conținut mai redus de grăsimi, dar fiecare pisică este unică astfel că poate fi necesară testarea mai multor combinații pentru a o identifica pe cea propice.

   Calistru Raluca, dr. med. vet. MAXI PET Bd. Chimiei, nr 2 (zona comerciala, intersectie Bd.Tudor Vladimirescu cu Bd.Chimiei), Iasi Î: Bună ziua. Am o pisică (nu este de rasă) acum are pisici, încă alăptează. Aș dori să știu când ar fi cel mai bine dacă am opta pentru sterilizare. Mulțumesc.  R:  Pisicile pot fi sterilizate imediat după ce nu mai alăptează puii. Sterilizarea duce la întreruperea furnizării hormonilor ce determină glandele mamare să producă laptele, așadar cantitatea de lapte produsă va scădea progresiv până la o cantitate insuficientă pentru a hrăni pisoii, iar apoi va înceta, caz în care, în funcție de vârstă, va trebui să îi hrăniți cu lapte praf destinat puilor de pisică sau să îi înțărcați. În ceea ce privește puii, aceștia pot fi castrați chiar înainte de primul ciclu ( în cazul femelelor) sau după încheierea dezvoltării corporale ( în cazul masculilor). Aceste puncte de reper variază de la o rasă de pisică la alta. Sterilizarea timpurie a masculilor duce la dezvoltarea incompletă sau la nedezvoltarea caracterelor masculine specifice, deoarece hormonii secretați de testicule contribuie la manifestarea lor. Castrarea pisicilor aduce beneficii precum reducerea comportamentului agresiv, marcarea teritoriului cu urină, comportament neplăcut în special în cazul pisicilor care stau în casă, dispariția  simptomelor atunci când sunt în apropiere pisici în călduri, reducerea riscului de a manifesta anumite boli etc. Agresiunea teritorială se poate dezvolta față de alte pisici, câini sau chiar oameni pentru apărarea teritoriului prestabilit. Există și o motivație medicală foarte importantă care pledează pentru alegerea acestei intervenții. Sterilizarea la pisici, mai ales dacă este făcută la o vârstă tânără, previne apariția complicațiilor la nivel genitourinar.  Aceste complicații se manifestă prin colecții uterine (piometrul), neoformațiuni de tip canceros la nivelul ovarelor și uterului, fibroame uterine, cancere mamare, hiperplazii ale prostatei (chistice sau tumorale), cancerul testicular etc. Pisicile castrate/sterilizate, atât masculii cât și femelele, sunt mai calme, mai docile și mai sociabile. Agresivitatea și teritorialitatea pisicilor se reduce semnificativ. Pentru a tempera comportamentul agresiv al pisicii dvs, puteți să îi administrați hrană specială cu proprietăți pentru controlul stresului.

    Georgiana Paraschiv, dr. med. vet. MAXI PET Bd. Chimiei, nr 2 (zona comerciala, intersectie Bd.Tudor Vladimirescu cu Bd.Chimiei), Iasi Î: Bună seara ,am o pisicuta de doua luni si jumatate și am constatat ca are purici ,ce sfat îmi dați , ce pot folosi pt deparazitare ,mentionez ca mi-a fost adusa de copii dar înainte de asta au fost la medic cu ea dar fiind prea mica nu a putut sa-I facă nimic, i-a recomandat o pastila pe care am administrat-o după ce a ajuns la 1kg (jumatate)-dupa 7 zile cealaltă jumătate. Va multumesc! R: Pastilele pe care le-ați administrat sunt de deparazitare internă, împotriva viermilor intestinali.Produsele antiparazitare existente pe piață nu înlătură decât paraziții adulți și anumite stadii larvare (ouăle acestora având un înveliș foarte rezistent), iar din acest motiv trebuie să îi faceți repetare după 10-14 zile, substanța antiparazitară va elimina și adulții apăruți în urma evoluției din stadiul de larvar. După care se va face regulat, pe toată perioada vieții la intervale de 3-4 luni.Pentru deparazitarea externă există mai multe tipuri de produse:• șampoane antiparazitare din plante, care au efect repelent (alungă paraziții prezenți și împiedică alți paraziți să se urce pe animal) sau șampoane antiparazitare pe bază de substanțe de sinteză cu efect paraziticid (omoară paraziții prezenți pe animal);• pudre pe bază de plante (acționează doar asupra puricilor), pudre antiparazitare pe bază de substanțe de sinteză (acționează asupra puricilor și căpușelor);• pipete (spot-on) cu efect imediat care acționează asupra puricilor, căpușelor, păduchilor (Frontline, Fyprist, Parakill, Pet Spot, Advantage) cu aplicare la nivelul pielii în zona cefei. Pipetele au o eficiență de 28-30 zile.• zgărzi impregnate cu substanțe antiparazitare de sinteză, care acționează pe purici, căpușe, păduchi (Bolfo, Pess, Foresto), zgărzi impregnate cu ulei de Neem - au doar efect repelent. Zgărzile au durată de acțiune cuprinsă între 3-8 luni, protecția începând la 2-3 zile după ce sunt aplicate la gâtul animalului;• spray antiparazitar din plante, cu efect repelent sau spray pe bază de substanțe de sinteză, cu efect paraziticid. Spray-urile au efect imediat și oferă protecție antiparazitară 7-15 zile.Pentru a avea rezultate în lupta cu paraziţii externi se recomandă alternarea produselor de deparazitare externă (să nu folosiți mereu același produs) și aplicarea să se realizeze periodic. De asemenea, este important să nu îi faceţi baie animalului 2 – 3 zile înainte sau după aplicarea pipetelor. Foarte importantă este și deparazitarea mediului în care trăiește animalul. Aceasta se poate face prin soluții care se diluează în apă și se pulverizează la interval de două săptămâni.Pipetele pentru aplicare spot-on se pot utiliza după vârsta de 2 luni, iar zgărzile impregnate cu substanțe ce omoară paraziții se pot utiliza după vârsta de 3 luni. Șampoanele, pudrele, precum și produsele pe bază de plante pot fi utilizate și la animalele de vârstă mai mică.

    Ioana Strungaru, dr. med. vet. MAXI PET Bd. Chimiei, nr 2 (zona comerciala, intersectie Bd.Tudor Vladimirescu cu Bd.Chimiei), Iasi  Î: Buna ziua!Asadar, am un motan de 8 ani, tonkinez cred. Primele semne de diabet (sete, urinari dese, slabire) au aparut prin februarie dar diagnosticul dateaza cam de o luna. Nu i-am administrat inca insulina, sperând sa se amelioreze din dieta (ii dau numai hrana Diabetic si uneori gratar din piept pui) dar si fiindca plecam in perioada asta de acasa si n-am vrea sa-i întrerupem tratamentul. A avut valori glicemice saptamanale 370,400,350,500 etc. Se streseaza foarte rau când il pun in cusca si-l duc la doctor asa ca as vrea sa-i fac teste de glicemie acasa, in conditiile in care are urechile slab vascularizate iar doctorul il ciupeste de 2-3 ori ca sa-i poata lua o mostra de sange. As vrea sa-mi spuneti, daca se poate, sangele recoltat din lăbute este potrivit pt a obtine o glicemie corectă? (unii spun ca numai sangele prelevat din capilarele urechii este potrivit pt o glicemie corecta dar mie mi-ar fi foarte greu sa-l chinui asa de mult si in mod repetat). Si as mai intreba daca glucometrul uman este compatibil pt testarea pisicilor si daca apar erori privind valoarea glicemiei? Va multumesc! R: Diabetul zaharat una dintre cele mai comune endocrinopatii întâlnite la pisici. Acesta este cauzat de un grup de factori care rezultă dintr-un deficit relativ sau absolut de insulină.Există 3 tipuri de diabet zahar și anume :• Tipul 1 cauzat de un atac imun asupra celulelor beta insulare pancreatice;• Tipul 2 rezultă dintr-o secreție insuficientă de insulină, rezistență periferică la acțiunea insulinei și creștere a producției hepatice de glucoză;• Tipul 3 cunoscut ca și diabet zahart secundar, rezultat din disfuncția celulelor beta.Semnele primare ale diabetului sunt:- urinări frecvente;- consumul unor cantități mari de apă;- creșterea apetitului;- o pierdere în greutate inexplicabilă; Tratamentul constă într-o serie de măsuri cum ar fi scăderea în greutate, modificarea dietei, administrarea de insulin[. Dacă semnele de diabet zaharat se pot rezolva prin modificarea dietei la pisicile obeze, majoritatea pisicilor au nevoie de intervenție medicamentoasă. Majoritatea necesită insulină cel puțin în stadiul incipient.Dietele cu un conținut ridicat de fibre pot ajuta la scăderea absorbției glucozei. Atunci când hrana conține carbohidrați, aceștia ar trebui să fie sub formă de carbohidrați complecși și nu de zaharuri simple. Profilul dietei recomandate diferă în funcție de condiția fizică a animalului, iar în unele cazuri pisica se poate confrunta și cu alte afecțiuni concurente. Deficiența de insulină duce la hiperglicemie și glicozurie. Prezența glucozei în urină duce la eliminarea unor cantități mari de urină și în consecință la deshidratare și consum ridicat de apă. Inițial, pisicile prezintă un apetit crescut, dar cu timpul acesta scade.La testele de laborator se găsește o glicemie ridicată și glucozurie. În cazurile mai avansate se întâlnește letargia, pierderea apetitului, voma, deshidratarea, slăbire și chiar coma. De asemenea, poate apărea și cataracta. Diabetul este o boală care afectează toate organele.Cetoacidoza este o condiție asociată cu hiperglicemia severă, în care cetonele se acumulează în sânge. Diabetul cetoacidozic poate fi recunoscut prin prezența slăbiciunii, vomei, respirație accelerată și mirosul de „acetonă”. Este o afecțiune care poate pune viața animalului în pericol.Tratamentul diabetului se face prin control dietetic și prin administrarea zilnică a insulinei.Doza de insulină nu se poate stabili doar pe baza greutății animalului, deoarece gradul de insuficiență pancreatică variază de la animal la animal. Doza de insulină trebuie stabilită pentru fiecare animal.La valorile glicemice indicate de dvs. se impune administrarea insulinei.Se recomandă așadar internarea animăluțului pentru efectuarea curbei glicemice. Aceasta se efectuează prin măsurarea nivelurilor de glucoză pe o perioadă de 12 ore până la 24 de ore. Când se începe tratamentul, se recomandă inițial o doză redusă de insulină și trimiterea pisicii acasă pentru o săptămână. Acest lucru este necesar deoarece este nevoie de 3-4 zile până când homeostazia glucozei se adaptează după începerea sau modificarea dozei de insulină. Orice schimbare a dozei de insulină trebuie să se bazeze pe efecte recurente, nu doar pe o singură determinare de urină (sânge).Totodată cel mai potivit loc de elecție pentru recoltarea sângelui este vena auriculară. Aceasta tehnică este cea mai bună atunci când se realizează o singură determinare a glucozei din sânge, dar și atunci când se realizează o curbă a glucozei din sânge. Această tehnică se poate efectua la clinică, dar și acasă de către proprietar atunci când acesta este instruit pentru a face determinarea.Pronosticul pentru orice pisică cu diabet zaharat este imprevizbil. Acesta depinde de angajamentul proprietarului, de prezența afecțiunilor concomitente și de ușurința realizării controlului glicemic.În cazul în care nu doriți să stresați pisica, vă recomandăm să căutați un medic veterinar dispus să se deplaseze la domiciliu în vederea efectuării tratamentului corespunzător.

    Ioana Strungaru, dr. med. vet. MAXI PET Bd. Chimiei, nr 2 (zona comerciala, intersectie Bd.Tudor Vladimirescu cu Bd.Chimiei), Iasi Î: Buna ziua! Am o pisica in varsta se 3 luni al carui ochi lacrimeaza de cateva zile eliminand o secretie alb-transparent. Micuta se tot scarpina cu labuta si incearca sa se curete si isi tine ochisorul intre-deschis. Eu banuiesc ca este vorba despre un corp strain sau o leziune, nu despre o infectie. Nu am posibilitatea de a ajunge la medicul veterinar in aceasta perioada, insa, imi puteti recomanda un produs pentru curatarea ochiului sau vindecarea leziunii? R: În cazul animalelor sănătoase secreția lacrimală normală se drenează prin canalele lacrimale. Lacrimarea excesivă poartă denumirea de epiforă și se definește drept un exces de secreție lacrimală care nu se drenează prin canalele lacrimale și se scurge pe fața animalului. Epifora poate fi cauzată de o iritație la nivel ocular sau de o problemă la nivelul canalelor lacrimale (obstrucții) care împiedică drenarea secreției lacrimale. Iritația oculară cauzează o creștere a cantității de lacrimi produse, organismul încercând în acest fel să „curețe” locul și să elimine agentul iritant. Ochii pot fi iritați de pătrunderea unui corp străin sub pleoape, dar și de agenți patogeni (bacterii, viruși). De asemenea, există situații în care pleoapele prezintă o dezvoltare anormală și astfel se produce o iritație continuă a ochilor. Astfel, este posibil ca pleoapa pisicii să fie întoarsă spre interior (afecțiune ce poartă numele de entropion) sau spre exterior (afecțiune denumită ectropion). Mai pot exista fire mici de păr care cresc pe interiorul pleoapei și care zgârie corneea. În toate aceste cazuri în care se înregistrează iritație oculară, pisica va manifesta și semne vizibile de disconfort și/sau durere, asociate cu alte semne (prurit, conjuctivită, lipsa poftei de mâncare, letargie, febră etc), în funcție de natura și gravitatea afecțiunii. Pentru determinarea cauzei iritației oculare se va realiza un consult general și oftalmologic amănunțit. Se poate realiza și o analiză a secreției oculare în cazul în care se suspectează prezența unei infecții bacteriene pentru idenficarea antibioticului la care este sensibil agentul patogen respectiv. În cazul în care iritația este datorată unei modificări la nivelul pleoapei, atunci se va interveni pe cale chirurgicală pentru corectarea problemei. În cazul în care pisica nu se manifestă ca și când ar fi deranjată de ceva în zona oculară, este posibil să fie vorba de o drenare defecutoasă a secrețiilor lacrimale. În general, drenarea defectuoasă a lacrimilor este cauzată de o obstrucție pe traseul canalului lacrimal. La pisicile brahicefalice (cu botul turtit, cum sunt persanele) lăcrimarea excesivă este datorată conformației specifice a capului care împiedică colectarea normală a secreției lacrimale, aceasta scurgându-se pe lângă nas. Această situație nu necesită un tratament, fiind o particularitate a rasei, dar pentru a evita aspectul neplăcut cât și eventualele infecții ce pot apărea se recomandă curățarea frecventă a ochilor. Obstrucțiile pot apărea și consecutiv unei infecții din trecut care, în perioada de manifestare a bolii, indiferent de tratament, au cauzat închiderea canalelor lacrimale sau au „înfundat” orificiile colectoare. În aceste situații, canalele lacrimale pot fi desfundate de către medicul veterinar. De asemenea, este posibil ca orificiile lacrimale să fie închise din naștere, situație în care se va interveni pe cale chirurgicală.  Întrucât nu avem un diagnostic cert, nu vă putem recomanda niciun produs. Un diagnostic și un tratament corespunzător se stabilește numai în urma examinării fizice a animalului!

    Ioana Strungaru, dr. med. vet. MAXI PET Bd. Chimiei, nr 2 (zona comerciala, intersectie Bd.Tudor Vladimirescu cu Bd.Chimiei), Iasi Î: Buna ziua! De cateva zile tot vine o pisicuta la mine in curte si am observat ca are o problema la ochiul stang. Am citit pe net ca este vorba de pleoapa a treia dar la ea e prezenta non stop, de parca are ochiul alb. Alaltaieri era doar putin, acum nu am mai reusit sa ii fac poza dar s-a intins pe toata suprafata ochiului si nu stiu ce sa-i fac. De asemenea ii curge si ochiul si pare infectat. Nu am posibilitatea de a o duce la un veterinar pt ca nu ma lasa mama, dar incerc din rasputeri sa o ajut. Va multumesc! R: Pleoapa a 3-a este cunoscută şi ca membrana nictitantă. Este suficient de mare cât să acopere corneea, acţionând ca un element de protecţie, îndepărtând depunerile şi distribuind pelicula lacrimală pe suprafaţa globului ocular. Când animalul este alert, aceasta este retrasă şi este vizibilă doar o porţiune mică. Atunci când animalul este relaxat sau când clipeşte, pleoapa a treia trece în mod pasiv pe suprafaţa globului ocular. Mişcările pleoapei a treia sunt controlate parţial şi de sistemul nervos simpatic. Funcţiile pleoapei a treia sunt:- distribuirea filmului lacrimal pe suprafaţa corneei- protecţia corneei şi îndepărtarea corpurilor străine de pe suprafaţa corneei- prezintă glandă lacrimală care secretă 30-50% din secreţia precorneală- funcţie imună prin foliculii limfoizi din structură Situații în care pleoapa a treia (membrana nictitantă) devine evidentă:- Tranchilizare. Unele medicamente ce afectează sistemul nervos pot duce la o evidențiere a pleoapei a treia, fiind un semn de intrare în acțiune al acestora- Febra.- Sinuzitele, rinitele, stomatitele, otitele, afecțiunile dentare, în general inflamațiile din zona capului.- Afecțiuni inflamatorii ale sistemului nervos central.- Slăbire accentuată, patologică.- Starea de șoc sau coma.- Traume, inflamații la nivelul ochiului, corp străin- Unele intoxicații.- Atunci când se pregatesc de luptă, în mod reflex, pleoapa a treia devine mai vizibilă, pentru a proteja ochii de traume severe. Puteți să îi curățați ochiul cu ser fiziologic imbibat pe un disc demachiant, iar după ca și tratament local să îi aplicați un unguent/colir cu antibiotice de 3-4 ori pe zi.Pentru stabilirea exactă a cauzei ce a dus la apariția simptomelor și pentru administrarea unui tratament corespunzător, vă recomandăm să vă duceți cu animalul la o clinică veterinară pentru realizarea unui control medical de specialitate.

Laura Boiangiu, dr. med. vet.MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! Am un motănel de aproximativ 8 luni și cred ca a întrat în călduri, își infoaie coada și miaună puternic. E ceva ce pot face, o pastila pe care i-o pot da pentru a-i stopa căldurile? Nu vreau sa îl castrez încă. Va multumesc! R: Din păcate administrarea produselor hormonale poate determina apariția unor reacții secundare mai grave decât sterilizarea cum ar fi tumorilor testiculare, prostatice în cazul masculilor etc. Consultati medicul veterinar curant daca doriti sa ii administrati tratament hormonal.Avantajele castrării :• -pentru marea majoritate a proprietarilor faptul că animalul nu va mai putea avea pui este principalul motiv pentru care optează pentru castrare• -reducerea mirosului şi a comportamentului de marcare a teritoriului cu urină• -reducerea comportamentului agresiv cu alţi motani• -reduce riscul de a contacta o serie de boli cum ar fi leucemia felină, imunodeficienţa felină şi peritonita infecţioasă felină.• -reducerea riscului de suferi diverse accidente. În cazul pisicilor care au acces afară se reduce riscul de fi lovite de maşini, de a fi muşcate de câini etc• -reducerea riscului de apariţie a cancerului, testosteronul fiind principalul factor în declaşarea proceselor tumorale în special cele de la nivel testicular. Cu cât intervenţia este făcută mai devreme cu atât riscul de apariţie a bolii este mai redus, inclusiv pentru bolile prostatei. Castrarea este recomandată la vârsta de 4-6 luni.• -reducerea riscului de apariţie a unor tulburări metabolice• -reducerea suprapopulării

    Elena Platon, dr. med. vet. MAXI PET Str. Sibiului, nr.10 Șelimbăr, Jud. Sibiu, Șelimbăr Î: Buna ziua! Motanul nostru a început să slăbească de vreo 6 luni. Are aprox. 11 ani, nu este de rasă, a fost salvat din stradă, este sterilizat. După sterilizare, cu vreo 9 ani in urmă, a început să se îngrașe (a avut 7-8kg in momentele "de glorie"). Procesul de îngrășare a fost destul de rapid după sterilizare, motanul rămânând cam la aceeași greutate chiar dacă era (și e) foarte gurmand și pofticios.  De vreo 6 luni a început să slăbească, are cam 3,5kg, talia e destul de mică în raport cu circumferința pieptului (de sus se vede talia îngustată, se poate cuprinde cu palma îndoită). Totuși, încă e pofticios, mănâncă doar că mai și vomită (câteodată zilnic, uneori la câteva zile), se joacă, nu este apatic. Este vaccinat și deparazitat intern cu Biheldon la interval de o lună, două.Am fost la veterinar acum vreo 2 luni, nu i-au făcut analize (nu a avut destulă urină), i-au prescris un tratament cu Renafelin (lichid) și Coatex (capsule moi). Totuși, motanul e la fel sau chiar puțin mai slab decât la momentul vizitei la veterinar.Astfel, bazându-vă pe ceea ce am scris (vă mai pot oferi și alte informații dacă e cazul), puteți să-mi dați niște sugestii, sfaturi, posibile probleme pe care le poate avea motanul nostru? Va multumesc! R: Slăbirea bruscă și/sau progresivă poate avea o multitudine de cauze, printre care amintim:• anxietatea, stresul sau depresia - pisicile aflate sub stres psihologic pot prezenta o scădere a apetitului care poate merge până la anorexie. Anorexia este o afecțiune foarte gravă, mai ales în cazul pisicilor, care poate duce la apariția lipidozei hepatice care, lăsată netratată, poate duce la decesul animalului.• Evoluția unui proces tumoral malign (cancer)• Diabetul - alte simptome ce pot fi observate sunt: polidipsie, poliurie, dezvoltarea frecventă a infecțiilor urinare, halitoză dulceagă• Peritonita infecțioasă felină - boală virală, animalele pot prezenta febră ce nu răspunde la antibioterapie• Probleme gastrointestinale - boală intestinală inflamatorie, alergii sau intoleranțe alimentare, infecții etc• Parazitismul intestinal• Insuficiența renală sau la nivelul altui aparat/organ• Hipertiroidism - poate cauza și polidipsie, poliurie, vomă, diaree, probleme cardiace• Probleme la nivel bucal - durerea la acest nivel poate determina pisica să consume mai puțină hrană și, consecutiv să slăbească.Pierderea în greutate este întâlnită relativ în mod curent în cazul pisicilor în vârstă. În majoritatea cazurilor este consecința unei probleme de sănătate, dar în multe situații nu sunt observate clinic semne evidente de boală și analizele și testele de rutină nu identifică o problemă. Deși nivelul de energie al pisicilor rămâne constant pe parcursul anilor (spre deosebire de câini și oameni care tind să devină mai sedentari), s-a observat o scădere a digestibilității proteinelor și grăsimilor la pisicile senioare.Principalele afecțiuni care determină pierdere în greutate la pisicile senioare sunt:- cauze nonpatologice: stres, schimbări în mediu sau ale dietei, activitate fizică accentuată- cauze patologice: boli cardiace, boli respiratorii, boală renală cronică, diabet, hipertiroidism, boala inflamatorie idiopatică intestinală, insuficiență pancreatică endocrină, probleme dentare, colangiohepatită, limfom sau alte neoplazii.Majoritatea acestora pot fi suspectate pe baza unui examen clinic și a unui set de analize de rutină. Uneori însă, pot fi necesare teste și examene suplimentare: parametrii tiroidieni și alți hormoni, dozări ale vitaminelor și mineralelor, radiografii dentare, tranzit baritat, ecografii, endoscopii, biopsii etc.În general, în cazul pisicilor senioare (în cazul cărora s-a demonstrat că nu prezintă alte afecțiuni) s-a observat că dieta oferită este cea mai importantă pentru menținerea unui greutăți corporale și a unui tonus muscular corespunzător. O dietă controlată, completă și echilibrată, suplimentată cu antioxidanți (în special, vitamina E și caroteni), un amestec de acizi grași nesaturați n-3 și n-6, prebiotice și probiotice a fost asociată cu o reducere a pierderii în greutate și cu o creștere a longevității. Pentru identificarea unei diete corespunzătoare vor fi necesare perioade de testare de 2 - 6 săptămâni. În principiu se recomandă o dietă care să conțină o sursă de proteină nouă și un conținut mai redus de grăsimi, dar fiecare pisică este unică astfel că poate fi necesară testarea mai multor combinații pentru a o identifica pe cea propice.

 Alexandra Mincu, dr. med. vet.MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Buna ziua! Am un motan de7-8 ani care de cam un an pierde constant din blană. Pulpite, burtica, o bucată de sub condiția, de la anus până aproape de jumătatea cozii. Am fost la medic, făcut niște analize. Mi s-a spus că avea niște valori modificate la rinichi, nu ceva extraordinar de periculos. Momentan, cel puțin. Îi dau metionină.Despre blană mi s-a spus că nu este cazul să facă o analiză specială pentru acest lucru. Dar pisoiul a slăbit, este destul de apatic și pierde iar blană. Înainte se mai oprise.Aș avea nevoie de un sfat de la dv. Aș vrea să îi fac un vaccin Biocan M, să îi fac baie (de 2 ori pe lună, mă gândisem) cu un șampon pentru astfel de probleme (poate îmi dați un sfat). Poate o pipetă cu ceva pentru piele sensibila și blană și o hrană specială pentru rinichi sau piele. Ar fi bine să îi dau Recovery Royal canin? L-ar ajuta? Antistres se poate face ceva?Am 7 pisici și un cățel. Am grija de mediul în care trăiesc și trăim. Spăl și fac aproape zilnic curat in casa. Dar de ceva vreme am făcut o schimbare. Pe lângă faptul că am schimbat niște detergenți, am mai schimbat ceva. Așternutul din litieră.Foloseam înainte doar cristale la litieră, iar acum am și o litieră cu nisip. Nisipul din ultima perioadă nu îl mai folosisem înainte, când nu foloseam cristale încă. Și nu am auzit de pisici care să aibă reacții alergice sau de altă natură la nisip. R: Avand in vedere anamneza prezentata de dumneavoastra va recomand sa refaceti analizele de sange , este posibil ca valorile creatininei si ureei sa fi crescut intre timp iar metionina sa nu fie suficienta si motanul dumneavoastra sa necesite un tratament mai complex . Apatia , pierderea in greutate , lipsa poftei de mancare si deteriorarea blanii corelat cu problema renala deja existenta indica spre o suspiciune de insuficienta renala .In ceea ce priveste variantele de hrana renala puteti incerca ca si hrana uscata : Royal Canin Renal , Advance renaș , Hills K/D , Brit renal , Purina renal la marea majoritate a acestor sortimente gasiti si hrana umeda aferenta.Căderea părului la pisică poate avea mai multe cauze:- căderea părului fiziologică, năpârlirea, acest lucru fiind întâlnit în sezoanele în care se schimbă temperatura (primăvara şi toamna). La pisicile care locuiesc în apartament această năpârlire se poate întâlni şi în afara acestor sezoane. Pentru a face mai uşoară această perioadă se recomandă perierea frecventă a animalului pentru îndepărtarea părului mort şi oferirea unor suplimente nutritive- probleme metabolice sau tulburări ale funcţionalităţii organelor interne (insuficienţe hepatice, renale etc). În cazul în care animalul nu mai prezintă şi alte simptome în afara căderii părului, are apetit, are o stare generală bună atunci cauzele sunt altele- probeleme dermatologice cum ar fi micozele, bacteriozele, parazitozele, alergiile. În aceste cazuri animalul se scarpină intens, apare roşeaţa la nivelul pielii, căderea părului nu este uniformă, ci apar zone depilate de diferite dimensiuni, apar scuame la nivel cutanat. Parazitozele se pot preveni prin efectuarea deparazităriloe externe lunar cu produse specifice. În cazul modificărilor enumate mai sus trebuie mers cu animalul la un cabinet veterinar în vederea efectuării unei consultaţii şi recoltarea probelor pentru examen micologic/bacterilogic.- carenţe vitaminice şi minerale. Aceste probleme apar atunci când animalul nu are o alimentaţie echilibrată, este hrănit cu mâncare de slabă calitate sau are probleme cu absorbţia acestor vitamine sau minerale. Pentru o dietă echilibrată se poate utiliza hrană superpremium (Royal Canin, Hill's, Brit Care, Natural Trainer, Purina Pro Plan, Advance etc).Pe lângă hrană se mai pot oferi suplimente nutritive special create pentru o piele şi blană sănătoasă. Acestea se găsesc sub formă de pastă (în special pentru animalele care nu acceptă comprimatele), sub formă de uleiuri cu gust de peşte, sub formă de comprimate sau chiar sub formă de pipete asemănătoare ca aspect şi aplicare cu pipetele de deparazitare externă.Carenţe apar şi atunci când animalul este parazitat intern. De aceea deparazitarea internă este recomndat să se fac la interval de 3-4 luni.- stress. La pisici se întâlneşte frecvent atunci când animalul este stresat (de schimbarea locuinţei, apariţia unui nou membru în familie, apariţia unui alt animal în casă, zgomote puternice, vizita la medicul veterinar etc) o cădere a părului foarte intensă. În acest caz, căderea părului este tranzitorie. Pentru perioadele stresante există o dietă specială care se poate utiliza, şi anume Royal Canin Calm.

 Georgiana Paraschiv, dr. med. vet.MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Buna ziua! Am un motanel diagnosticat cu diabet felin din luna mai 2020, medicul nostru veterinar la care mergem frecvent ne-a recomandat 2ui Lantus 1 data pe zi. As vrea doar sa stiu daca Lantus poate fi eficient administrat intr-o singura doza pe zi sau ar trebui sa merg la un alt medic veterinar pentru un alt consult. R: Tratamentul diabetului la pisici implică o abordare integrată. Pe lângă consumul de medicamente, este necesară o dietă specială, implicit hrană uscată și umedă specială pentru pisicile care suferă de diabet.Din cele 2 curbe glicemice trimise de dumneavoastră, ne putem da seama că glucoza din sânge nu a scăzut cum ar trebui în urma administrării insulinei.Conform prospectului acestui produs de uz uman, Lantus, producătorul precizează că se administrează o singură dată pe zi. La pisici ca doză inițială se poate recomandă administrarea o dată la 12 ore, 1-2 UI, iar după 14-21 de zile se poate modifica doza în funcție de curba glicemică.Vă recomandăm să apelați și la sfaturile unui alt medic veterinar.

Elena Platon, dr. med. vet. MAXI PET Str. Sibiului, nr.10 Șelimbăr, Jud. Sibiu, Șelimbăr Î: Buna ziua! Am o fetita scottish fold shorthair, de 3 luni jumătate și de vineri am văzut pernuta pisicuței umflată și în laterale avea 2 răni, am mers la veterinar și m-a trimis acasă fără sa ii facă nimic pe motiv că s-a lovit.  Ieri, am văzut că are o parte de perniță inflamată, are infecție și un miros urât. Va rog sa ma ajutati cu un sfat. Va multumesc! R: Pododermatita pisicilor (inflamarea pernitelor pisicilor) poate prezenta urmatoarele simptome:• pernite imflamate si moi;• vanatai sau inrosiri ale pernitelor;• ulceratii ale pernitelor;• schiopaturi;• despicaturi ale pernitelor;• durere la atingere;• letargie;• anorexie;• lingere excesiva a pernitelor;• sangerari la nivelul pernitelor.Cauzele pododermatitei pot fi:- afectiuni ale sistemului imunitar;- reactii fata de anumite tipuri de substrat pentru litiera;- virusul imunodeficientei feline;- caliciviroza;- peritonita infectioasa felina (PIF). Va recomand o consultatie amanuntita la un cabinet sau clinica veterinara unde sa prezentati tot istoricul medical al pisicutei. De asemenea, vă rugăm să țineți cont că acesta nu este un serviciu pentru soluționarea urgențelor medicale și răspunsurile pot întârzia, motiv pentru care vă recomandăm să vă duceți cu animalul la o clinică veterinară sau să apelați la serviciile unei ambulanțe veterinare în momentele în care observați apariția unei probleme de sănătate. Un tratament administrat în stadiile incipiente ale bolii va crește considerabil șansele de recuperare, va reduce durata tratamentului, precum și costurile acestuia.

    Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Str. Sibiului, nr.10 Șelimbăr, Jud. Sibiu, Șelimbăr Î: Buna ziua! Sunt persoane care sterilizeaza pui de pisica la 2 luni. Este bine acest lucru? Eu înțeleg că nu se dorește înmulțirea animalelor, dar nici așa de mici, asta înseamnă crimă. Sunt multe persoane care fac acest lucru și culmea așa zise iubitoare de animale, am impresia ca acest lucru este de fapt o afacere, cum sa faci așa ceva unor pui. Deci vreau să știu este corect? Va multumesc! R: Vârsta realizării intervenției de castrare/sterilizare la câini și pisici a fost întotdeauna un motiv de controversă. Cu ani în urmă se recomanda ca femelele să fie sterilizate după ce au avut o gestație, apoi s-a recomandat după apariția primul ciclu de călduri, apoi la vârsta de 12 luni, 6 luni și tot așa. La momentul actual se știe, pe baza dovezilor științifice obținute, că pentru sănătatea animalului este benefică sterilizarea femelelor înainte de apariția primului ciclu reproducător. Astfel, practic se elimină posibilitatea apariției complicațiilor la nivelul lanțului mamar consecutiv influenței hormonilor sexuali, precum și înlăturarea șansei de apariție a tumorilor ovariene sau a afecțiunilor uterine (cum este piometrul, considerat urgență medicală deoarece prezintă un risc crescut de a conduce la septicemie cu potențial efect letal). La nivel mondial, în țările unde din punct de vedere legal nu se pot adopta animale care nu sunt castrate/sterilizate, se practică realizarea acestor intervenții până la vârsta de 5 luni, neexistând o o limită inferioară de vârstă. Majoritatea adăposturilor și asociațiilor utilizează vârsta de 6 - 8 săptămâni, cât timp starea de sănătate a animalului o permite. În acest fel, se reduce considerabil timpul de realizare al intervenției chirurgicale și timpul în care animalul trebuie să fie sub efectul anestezicelor (o medie de 5 -10 minute pentru fiecare animal), perioada de recuperare este mult mai rapidă, complicațiile post-operatorii sunt aproape inexistente, iar animalul poate fi plasat în noua lui familie mult mai repede, putându-se realiza o socializare corespunzătoare. Cu alte cuvinte, realizarea sterilizării la o vârstă cât mai mică este făcută pentru beneficiul animalului, din toate punctele de vedere.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Str. Sibiului, nr.10 Șelimbăr, Jud. Sibiu, Șelimbăr Î: Buna ziua! Am o pisica in varsta de 7 ani, sterilizata acum 5 ani. Este obeza (are 4 kg si jumatate) si cere mancare foarte des, iar  uneori vomita. Ii dam 50 g mancare pe zi. Cum as putea sa ii tin greutatea sub control?Va multumesc! R: Sortimentul Royal Canin VHN Satiety Support poate fi utilizat fie pentru reducerea greutății, fie pentru menținerea greutății actuale. Cantitatea de hrană ce trebuie oferită zilnic dacă se dorește reducerea greutății se determină în funcție de greutatea ideală. De exemplu:• pentru o greutate ideală de 2 Kg o pisică va consuma 29 g/zi în primele 4 săptămâni, apoi 23 g/zi pentru încă 4 săptămâni• pentru o greutate ideală de 3 Kg o pisică va consuma 38 g/zi în primele 4 săptămâni, apoi 30 g/zi pentru încă 4 săptămâni• pentru o greutate ideală de 4 Kg o pisică va consuma 47 g/zi în primele 4 săptămâni, apoi 37 g/zi pentru încă 4 săptămâni.Aceste cantități sunt orientative și pot fi modificate de către medicul veterinar curant în funcție de evoluția greutății pisicii dumneavoastră. În schimb, dacă se dorește menținerea greutății actuale:• pentru o greutate de 2 Kg o pisică va consuma 30 g/zi• pentru o greutate de 3 Kg o pisică va consuma 40 g/zi• pentru o greutate de 4 Kg o pisică va consuma 49 g/zi.Astfel, dacă pisica dumneavoastră de 4,5 Kg consumă 50 g din această hrană veți reuși doar să îi mențineți greutatea curentă. Pentru a slăbi va fi necesar să determinați cantitatea recomandată în funcție de greutatea ideală (2, 3 sau 4 Kg). Putem să vă recomandăm Brit VD Obesity, o formulă cu un conținut ridicat de fibre ce asigură o senzație de sațietate și promovează absorbția graduală a energiei din mâncare. Este o formulă fără cereale, cu un indice glicemic scăzut care contribuie la optimizarea metabilizării zahărului. Are un conținut crescut de proteine digestibile pentru menținerea masei musculare și L-carnitină care optimizează metabolismul grăsimilor. Mobilitatea și sănătatea cartilajelor articulare sunt asigurate de glucozamină și condroitină.

Ioana Mitran, dr. med. vet.MAXI PET Str. Sibiului, nr.10 Șelimbăr, Jud. Sibiu, Șelimbăr Î: Bună ziua. Cum dezvăț pisică de a mai urina prin casa? Situația este urmatoarea: avem o pisica extrem de cuminte, are vreo 11-12 ani, deși nu pare bătrână, este animalul ideal. Însă de 2 săptămâni a început sa facă prin casa și efectiv nu mai știu ce sa fac. Vă mulţumesc anticipat. Andreea.R: De obicei pisicile sunt animale pretențioase. În mediul natural își aleg un anumit loc unde să defece și să urineze, cu o anumită textură și cu un anumit ambient pentru a putea să-și facă treburile.Modificările comportamentale pot fi cauzate de o problemă medicală din cauza căreia pisica alege să defece în altă parte decât cea dorită de dumneavoastră. În această situație este necesară o vizită la cabinetul veterinar pentru un consult de specialitate. Este necesară o evaluare generală a stării de sănătate, teste de laborator, radiografii, ecografii.O simplă constipație poate determina pisica să își facă nevoile în locuri nepotrivite.Durerea sau disconfortul pot fi o altă cauză a defecării neadecvate. Pisica poate avea dificultăți în a urca sau coborî în și din litieră și se abține până când nu mai poate. Sau poziția în sine este mai confortabilă atunci când nu folosește litiera.La pisicile în vârstă medicul veterinar poate să descopere artrita și să prescrie un tratament pentru a crea o stare de confort.La pisicile în vârstă se mai poate diagnostica și demența, ceea ce poate duce la modificări în comportament. De asemenea și în acest caz medicul veterinar va institui un tratament potrivit.După ce s-au eliminat cauzele medicale se pot lua în calcul problemele comportamentale. Acestea pot să apară ca urmare a existenței stresului în mediu. Orice modificare cum ar fi o mutare, sau apariția unui nou animal, sau a unui copil sau orice modificare chiar și minoră poate duce la apariția stresului la pisici.Orice factor stresant poate să determine pisica să aleagă alte locuri.Dacă în timpul defecării este speriată de ceva , sau sunt anumite zgomote pisica poate să își caute un alt loc.Mirosul joacă iarăși un rol important. În zonele unde a făcut trebuie să folosiți soluții cu enzime, care să îndepărteze mirosul, astfel să nu mai fie atrasă de acele zone.Trebuie să îi limitați accesul în zona respectivă.Oferiți-i un alt loc unde să facă, schimbați-i litiera sau oferiți-i una din nou dacă nu mai are, puneți-i nisip de pisici atractant.Dacă pisica manifestă preferințe spre anumite tipuri de suprafețe cum ar fi covoarele, țesăturile moi etc adaptați litiera pentru a avea o astfel de suprafață. Puneți în interiorul acesteia covorașe sau alte elemente pentru a atrage pisica.Dacă de asemenea are o atracție spre un loc anume, amplasați litiera în acel loc. Este posibil ca locul anterior să fie asociat de pisica cu ceva deranjant și să evite acel loc.Dacă există alte animale sau chiar copii care deranjează pisica când se află în litieră sau când iese din litieră pisica poate să dezvolte teamă în a utiliza litiera. Oferiți-i un loc unde să se simtă în siguranță. Puneți-i mai multe litiere în mai multe locații.Nisipul utilizat poate fi un alt element care poate determina pisica să nu folosească litiera. De obicei pisicile preferă nisipul fără miros.Litiera este un alt factor important. Cumpărați litiere de diferite tipuri (acoperite, descoperite ) pentru a vedea exact care este cea potrivită pentru pisica dumneavoastră.Puteți de asemenea să folosiți produse cu rol de calmare, liniștire a pisicii cum este Feliway.Problemele acestea apar de obicei în momente de anxietate extremă. Trebuie să descoperiți ce determină anxietatea pisicii și să îndepărtați acel factor sau să o ajutați să treacă mai ușor prin această perioadă.Este un mod de marcare a teritoriului atât vizual cât și olfactiv. Este modul pisicii de spune că acela este teritoriul ei. Fac acest lucru când se simt amenințate și mai sunt alte animale care trăiesc în proximitate.Pisicile pot fi deranjate de mirosul nisipului, de textura lui, de mărimea litierei etc.Este nevoie să face niște investigații amănunțite atât mediului cât și pisicii pentru a putea descoperi cauza și a remedia problema.În cercați să nu certați pisica pentru acest lucru va înrăutăți problema.

Valentina Tudor, dr. med. vet. MAXI PET Str. Sibiului, nr.10 Șelimbăr, Jud. Sibiu, Șelimbăr Î: Motanul meu are o problema la ochiul stâng și as dori sa ma îndrumați ce tratament ii pot lua , ii curge ochiul ca și cum ar lacrima mereu, mai strănută din când in când și îl jenează ca are tendința sa îl închidă . Va rog mult sa ma ajutați. Mulțumesc din suflet . R: Lacrimarea excesivă poartă denumirea de epiforă și se definește drept un exces de secreție lacrimală care nu se drenează prin canalele lacrimale și se scurge pe fața animalului. Epifora poate fi cauzată de o iritație la nivel ocular sau de o problemă la nivelul canalelor lacrimale (obstrucții) care împiedică drenarea secreției lacrimale. Iritația oculară cauzează o creștere a cantității de lacrimi produse, organismul încercând în acest fel să „curețe” locul și să elimine agentul iritant. Ochii pot fi iritați de pătrunderea unui corp străin sub pleoape, dar și de agenți patogeni (bacterii, viruși). În toate aceste cazuri în care se înregistrează iritație oculară pisica va manifesta și semne vizibile de disconfort și/sau durere, asociate cu alte semne (prurit, conjuctivită, lipsa poftei de mâncare, letargie, frebră etc), în funcție de natura și gravitatea afecțiunii. Pentru determinarea cauzei iritației oculare se va realiza un consult general și oftalmologic amănunțit. Se poate realiza și o analiză a secreției oculare în cazul în care se suspectează prezența unei infecții bacteriene pentru idenficarea antibioticului la care este sensibil agentul patogen respectiv.În cazul în care pisica nu se manifestă ca și când ar fi deranjată de ceva în zona oculară, este posibil să fie vorba de o drenare defecutoasă a secrețiilor lacrimale.Obstrucțiile pot apărea și consecutiv unei infecții din trecut care, în perioada de manifestare a bolii, indiferent de tratament, au cauzat închiderea canalelor lacrimale sau au „înfundat” orificiile colectoare. În aceste situații, canalele lacrimale pot fi desfundate de către medicul veterinar. De asemenea, este posibil ca orificiile lacrimale să fie închise din naștere, situație în care se va interveni pe cale chirurgicală. Întrucât nu avem un diagnostic cert, nu vă putem recomanda niciun produs. Un diagnostic și un tratament corespunzător se stabilește numai în urma examinării fizice a animalului.

Georgiana Paraschiv, dr. med. vet. MAXI PET Bd. Chimiei, nr 2 (zona comerciala, intersectie Bd.Tudor Vladimirescu cu Bd.Chimiei), Iasi Î: Buna ziua! Pisica mea face rani la labute,intre degetele( pernutele sunt ok). Si anul trecut a avut in sezonul cald, apoi s au vindecat, pana astazi cand schiopata si cand m-am uitat la labuta din spate, intre degete, este carne vie. Anul trecut a mai avut si pe alte zone din corp, ea se linge excesiv si isi creeaza rani, zone unde nu mai are blanita. Asta se intampla numai vand este cald afara. Cu ce as putea sa o tratez?  R: Furunculoza interdigitală (podală) este o piodermită, care afectează straturile profunde ale pielii de la nivelul spatiilor interdigitale ( extremitatea distală a membrelor). Exista situații în care boala cuprinde și suprafața tegumentară a unuia sau mai multor degete.Furunculoza interdigitală, apare secundar, pe fondul evoluției unor afecțiuni primare, cum ar fi: alergiile alimentare, dermatita atopică, dermatita de contact, Malassezia, Sindromul Cushing, hipotiroidism, dermatita prin carența de Zinc, boli autoimune, etc.Tabloul clinic al furunculozei este dominat de lingerea insistentă a spațiilor interdigitale afectate sau chiar mușcarea zonei problematice. Impresia generală creată deținătorului este aceea că animalul își mestecă permanent membrul bolnav. Alte simptome, care pot completa tabloul clinic al furunculozei interdigitale, sunt șchiopăturile și mărirea în volum ( inflamarea ) limfonodulilor regionali. Prezența zonelor de alopecie ( de cele mai multe ori datorate linsului ) marchează evoluția cronică a acestei pododermatitei.Se recomandă să îi administrați o dietă hipoalergenică, dacă leziunile sunt cauzate de o dermatită alimentară. Diferența dintre o hrană normală și o dietă este că dieta hipoalergenică este o hrană de excludere, cu scop terapeutic, având proteine înalt hidrolizate descompuse în componente mici, cu masă moleculară mică pentru a nu genera un răspuns alergic din partea organismului .Pentru a putea pune un diagnostic cert și determinarea tratamentului adecvat de care pisica dumneavoastră are nevoie, trebuie realizat un consult dermatologic. Un control dermatologic complet va cuprinde: un consult general, un set complet de analize de sânge, citologie cutanată, raclate cutanate, tricograme, examen otoscopic și citologie otică, cultură bacteriană și antibiogramă, cultură dermatofiți și interpretare fungică a culturii, testare alergică intradermică, testare serologică in vitro (din ser sau sânge), prelevarea de probe pentru realizarea examenelor de biopsie etc.Tratamentul problemelor cutanate diferă în funcție de afecțiunea identificată, putând conține: administrarea unei diete alimentare, tratamente locale (aplicarea de soluții/unguente, băi cu substanțe medicamentoase), terapie pe cale generală (pe cale orală sau injectabilă), administrarea de imunoterapie specifică, tratarea altor afecțiuni identificate etc. În anumite cazuri dermatitele au nevoie de tratamente îndelungate de câteva săptămâni sau luni de zile.

Elena Platon, dr. med. vet. MAXI PET Str. Sibiului, nr.10 Șelimbăr, Jud. Sibiu, Șelimbăr  Î: Dețin doua pisici mascul si femela, aceasta fiind castrată de aproximativ 3 ani, iar de ceva timp este foarte agresivă cu motanul,el fiind foarte pașnic. Doar când se uită la el, îl scuipa și sare la bataie. Nu știu ce aș putea să fac în această situație. Trebuie despărțiți astfel încat să nu sară să îl atace. Ei au crescut de mici împreuna și au avut și doua serii de pui. Vă mulțumesc! R:  Agresivitatea între pisici este o problemă comportamentală frecvent întâlnită. Exista multe forme ale agresivității în cazul pisicilor. Fiecare pisica își are slăbiciunea ei și poate reacționa urat într-o anumită situație, deși anterior era foarte prietenoasă. Ca și în cazul oamenilor, există anumite simpatii sau antipatii între feline. Agresivitatea apare chiar și fată de o pisica cunoscută anterior și cu care era prietenoasă. Pentru a tempera comportamentul agresiv al pisicilor dumneavoastră, puteți să îi administrați hrană specială cu proprietăți pentru controlul stresului (Royal Canin - Calm) sau Feliway (acești feromoni artificiali le vor oferi pisicilor o senzație de siguranță și securitate în astfel de cazuri ). Feliway este un difuzor cu feromoni care difuzează constant feromoni „prietenoși” care oferă pisicilor o stare de bine și combat stresul. Feliway vă calmează pisicile, aceastea simțindu-se mai puțin stresante, iar comportamentul lor se va schimba în mod pozitiv. Difuzorul Feliway este ideal pentru locuințe cu mai multe pisici, atunci când vă mutați, când apare un nou animal de companie în familie sau în cazul evenimentelor zgomotoase (de exemplu în cazul artificiilor),etc.Pisicile percep diferit teritoriul față de câini și pot fi și mult mai agresive. De asemenea, pisicile pot accepta alte animale, dar le fel de bine le pot respinge pe cele pe care nu la agreează. Vă recomandăm castrarea motanului, aduce beneficii precum reducerea comportamentului agresiv al femelei sterilizate, reducerea riscului de a manifesta anumite boli etc. Agresiunea teritorială se poate dezvolta față de alte pisici, câini sau chiar oameni pentru apărarea teritoriului prestabilit. De cele mai multe ori, temperarea comportamentului agresiv al pisicii ține și de stăpân. Interacționați cât mai mult cu animăluțele de companie, dacă doriți că acestea să fie prietenoase.Pisicile adulte, cu un comportament agresiv au nevoie de multă atenție. Dacă nu reușiți să stopați acest comportament, puteți lua legătura cu un specialist.