Întreabă Veterinarul!

  Î: Bună ziua! Puteţi să îmi spuneţi, vă rog, de la ce vârstă pot să încep să fac baie pisicii? Eventual la ce interval de timp? Mulţumesc anticipat, RoxanaR: Pisicile cu părul scurt se toaletează foarte uşor singure şi sunt rare cazurile în care noi intervenim pentru a le îmbăia, spre deosebire de pisicile aparţinând raselor cu păr lung. Blana acestora din urmă necesită mai multă atenție pentru întreținere, mai ales daca pisicuţa are probleme digestive (de multe ori fecalele se lipesc de blăniță şi pisica nu se poate toaleta complet). Asiguraţi-vă că periaţi părul pisicii în mod regulat, încă de la o vârstă fragedă. În general, îmbăierea nu se recomandă înaintea împlinirii vârstei de trei luni.  Șampoanele utilizate trebuie special concepute şi destinate pisicilor, iar alegerea acestora se face în funcție de particularitățile pisicilor (vârstă, tipul firului de păr, eventuale afecţiuni ale pielii etc.). Periaţi şi descâlciţi bine blana pisicii înainte de îmbăiere. Aşezaţi un covoraş de cauciuc la fundul cădiței de baie pentru a preveni alunecarea pisicii şi potriviţi apa astfel încât să nu fie nici prea caldă şi nici prea rece.În continuare vă voi da câteva exemple de produse pentru toaletarea blăniţei pisicii pe care le puteți găsi în magazinul nostru: ARMONIE NATURALI - Șampon cu agilă verde,  Balsam Cremă, HERY - Șampon pentru pisici, DOUXO - Șampon de întreţinere, Șampon cu clorhexidină etc.Îmbăierea pisicilor nu trebuie efectuată decât în caz de necesitate, întrucât pisicile se toaletează singure. De asemenea, ţineţi cont de faptul că pisicile nu agreează deloc îmbăierea. Lăsați în general şamponul să acţioneze un timp de 10 minute, masând blăniţa pisicii, apoi clătiţi bine şi uscaţi blana cu ajutorul unui prosop. Recomandăm să uscaţi foarte bine blăniţa, pentru a se evita  apariţia problemelor respiratorii.Sperând că v-au fost utile cele prezentate mai sus, vă urăm mult succes şi răbdare la îmbăierea pisicii!

  Î: Am luat o pisicuţă în vârstă de o lună şi este foarte speriată şi agitată. Sare pe picioarele mele, mă muşcă şi nu este linistită decât atunci când este de-abia trezită din somn. Nu mă deranjează că a sărit pe mine şi m-a muşcat, însă nu înţeleg de ce este atât de sălbatică. Non-stop, 24 de ore, ea sare, muşcă şi nu reuşesc să mă obişnuiesc cu ideea că nu o pot îmblânzi. Vă rog ajutaţi-mă, nu ştiu ce să fac. Alina. R: Pisicile sunt animale cu personalitate foarte puternică şi, spre deosebire de câini, care fac tot ce le spune stăpânul, ele fac numai ceea ce vor. Este foarte important pentru ele să se mulţumească doar pe sine. Câteodată, acest comportament este considerat egoist, însă asta le face să fie deosebite. Acest comportament descris ca fiind „sălbatic” este un lucru obişnuit pentru o pisicuţă de o lună. Pisicile încep să se joace foarte mult pe la vârsta de 3-4 săptămâni şi prin joacă învaţă toate elementele necesare supravieţuirii. Ele învaţă cum să vâneze prada şi, de asemenea, se stabileşte ierarhia în grup. Câteodată pisicile zgârie şi muşcă (alţi pisoi, stăpânul sau jucăriile) şi uneori poate fi foarte dureros, însă cu timpul învaţă să-şi controleze forţa cu care muşcă şi să nu mai scoată ghearele când este vorba de joacă.  Între pisicuţe când una dintre ele muşcă prea tare, cealaltă miaună (dacă este inferioară ca individ în scara ierarhică), astfel oprindu-se jocul. Pisoii sunt foarte inteligenţi şi învaţă repede ce au voie să facă şi ce nu. Dacă pisoiul dumneavoastră a fost separat de mamă la vârsta de o lună sau mai devreme (ideal este ca puii să nu fie despărţiţi de mamă până la vârsta de 3 luni), nu a învăţat să se joace sau să-şi controleze muşcătura şi de aceea trebuie să înveţe cu ajutorul dumneavoastră. Încercaţi să îi luaţi mai multe jucării pentru ca acţiunile ei să se direcţioneze asupra jucăriilor. De asemenea, stăpânii au observat o schimbare la vârsta de 14 săptămâni, când intensitatea jocului scade şi pisicile devin mai serioase. Aceasta este etapa premergătoare pubertăţii, când organele genitale ale pisicuţelor ajung la maturitate, devenind astfel mult mai liniştite. În orice caz, aceste jocuri nu vor dispărea niciodată în totalitate, indiferent dacă pisicuţa creşte singură sau în compania altor pisici. Aşadar pisica îşi va conserva instinctele de vânător, exersându-şi reflexele pentru vânarea prăzii (în cazul pisicilor care nu trăiesc doar în interior) sau doar pentru joacă (în cazul pisicilor de apartament). Având în vedere întrebarea dumneavoastră, fiind prima dată când aveţi o pisicuţă, vă sfătuiesc să mai citiţi o dată informaţiile legate de nutriţie, comportament şi sănătate pentru pisici postate pe acest website.

  Î: Pisica mea a murit acum 5 zile. Pisoii ei au supravietuit  şi au acum 17 zile. Vă rog să mă sfătuiţi cu ce să-i hrănesc. Până acum le-am dat lapte de vacă. Vă mulţumesc, Elena. R: În primele 3-4 săptămâni de viaţă laptele matern este singura sursă de hrană pentru pisoi şi are o valoare nutriţională de două ori mai mare decât laptele de vacă sau capră. Vă sfătuiesc să îi daţi o formulă de lapte special creată pentru pisoi; acesta, spre deosebire de laptele de vacă, conţine lactoză. Trebuiesc hrăniţi cu această formulă cel puţin până la vârsta de 45 de zile. La Maxi Pet puteţi găsi Dr. Clauder's - Premium Cat Milk Instant.La vârsta de 3-4 săptămâni puteţi începe să obisnuiţi pisoii cu mâncarea solidă, pe care o puteţi amesteca iniţial cu apă caldă sau lapte praf pentru pisicuţe, pentru a avea o consistenţă mai moale. Vă sfătuim să folosiţi hrană super premium pentru pisicuţe, pentru a le asigura tot necesarul zilnic de nutrienţi. Aceasta conţine toate vitaminele şi mineralele de care au nevoie, imunostimulatoare pentru întărirea sistemului imunitar, ajutând astfel organismul să lupte împotriva infecţiilor. Vă recomandăm următoarele tipuri de hrană super premium: - Hill's Kitten cu pui şi ton - Royal Canin Growth, Baby Cat şi apoi sub formă deshidratată. - Pro Plan Kitten cu pui.Respectaţi cantitatea de hrană recomandată pe ambalaj, în funcţie de vârstă şi de greutate. Hrana pentru pisici trebuie lăsată la discreţie sau divizată în mese regulate. De asemenea, pisicuţele trebuie să aibă mereu la dispoziţie apă proaspătă. Hrana uscată poate fi combinată cu hrană umedă, care este de asemenea bogată în vitamine şi minerale. Până la vârsta de 1 an pisicuţelor trebuie să li se dea hrană specială Kitten, Babycat, Junior, etc. Vă sfătuiesc, de asemenea, să faceţi vizite regulate la medicul veterinar pentru efectuarea vaccinării, deparazitărilor externe şi interne.

  Î: Duminică pisica mea a refuzat să mănânce de dimineaţă. Din moment ce n-a mâncat nimic, duminică a vomitat salivă de câteva ori, apoi un lichid gălbui. Luni a vomitat iar un lichid gălbui. Am fost la medicul veterinar şi i s-a făcut Metoclopramid şi perfuzie cu ser Ringer. Medicul veterinar a zis că trebuie să mănânce, însă nu a mâncat aproape nimic. Nu ştiu din ce cauză s-a întâmplat asta. Este un motan activ, nu este deloc leneş. Azi a vomitat doar o dată o spumă galbenă. Nu este castrat încă, însă aş dori să îl castrez cât mai curând posibil, deşi nu suntem foarte încântaţi că trebuie să facem asta. Ce putem să-i dăm să mănânce? Ar trebui să mergem în continuare la veterinar? Ce facem în cazul în care starea lui nu se îmbunătăţeşte? În anumite locuri i-a căzut şi blana. Medicul veterinar s-a uitat, dar a zis că nu este nimic deosebit. Ieri a avut şi febră. Iese afară; este posibil să fi mâncat ceva din gradină? Cât să aştept până ar trebui să înceapă să mănânce? Am fiert lapte şi l-am amestecat cu apă (la recomandarea medicului), dar a refuzat. Vă mulţumesc mult pentru timpul pe care îl acordaţi pentru răspunsul la întrebarea mea, Raluca R: Voma este un reflex natural ca o consecinţă a iritaţiei de la nivelul faringelui, esofagului sau stomacului şi este de regulă un semn  al unei tulburări gastrice acute şi mai puţin al unei afecţiuni a altui segment digestiv, cum ar fi boli ale sistemului nervos central. Tulburările gastrice apar şi datorită gastritei, paraziţilor intestinali, ulcer, corpi străini şi a altor tulburări de la nivel abdominal care conduc la vomă, cum ar fi: inflamaţia pancreasului, peritoneului sau bolile de ficat, precum şi dezechilibre metabolice şi hormonale. Cauza poate fi de asemenea reprezentată de afecţiuni ale rinichilor, hipofuncţia suprarenalelor, hipertiroidism, dezechilibre electrolitice şi starea de anxietate. Specifică pisicilor este formarea ghemelor de păr la nivelul stomacului, în urma toaletărilor zilnice. Acestea actionează ca un corp străin şi influenţează digestia ducând în final la regurgitare sau vomă. Pentru a preveni acumularea ghemelor de păr la nivelul segmentelor digestive, este indicat să se folosească produse destinate acestei probleme, cum ar fi Malt paste (pastă de malţ). Aceasta conţine fibre şi uleiuri vegetale ce ajută la eliminarea ghemelor de păr. De asemenea, o altă cauză a vomei poate fi reprezentată de intoleranţa alimentară ce se asociază cu simptome la nivelul pielii (mâncărimi, miros al pielii, cruste, depilare, căderea părului) şi la nivel gastro-intestinal (vomă şi/sau diaree). În acest context este indicată folosirea unei diete alimentare pentru alergie la hrană, respectând indicaţiile medicului veterinar. Din  moment ce voma este singurul simptom, este cu siguranţă necesar să se treacă de la mâncarea obişnuită la o dietă special concepută pentru probleme intestinale (Royal Canin sau Hill’s). Mâncarea umedă este de preferat deoarece acţionează mai delicat asupra mucoasei gastrice iritate. Acest tip de hrană are o digestibilitate ridicată, este săracă în grăsimi şi conţine fibre care previn senzaţia de vomă. În aceste condiţii este necesară vizita la medicul veterinar, pentru determinarea cauzei şi pentru prescrierea tratamentului adecvat.

  Î: Pisica mea  are de o lună şi jumătate viermişori. Medicul veterinar i-a dat preventiv Advocate, dar am observat o lună mai târziu mulţi viermi în jurul anusului. Medicul i-a dat o pastă şi a repetat tratamentul la 10 zile, dar fără folos. Pisicuţa mea are 1 an şi nu iese din casă, aşa că nu ştiu cum a putut face viermişori. După ce i-a fost dată acea pastă nu a mai avut viermişori, însă după 2 săptămâni au reapărut. Medicul i-a dat iar Advocate, tot fără rezultat. Am citit pe internet că acţionează preventiv. Dacă are deja viermişori mai acţionează?  Vă mulţumesc, Răzvan R: Paraziţii intestinali întâlniţi la pisică sunt viermii cilindrici (ascarizi şi anchilostome) şi viermii plaţi (tenii). Ascarizii sunt paraziţi intestinali frecvent întâlniţi la câini şi pisici, în special la puii acestora, putând fi observaţi direct în fecalele lor. Se hrănesc cu vitamine, minerale şi alţi nutrienţi din organismul gazdă, provocând iritaţie la nivelul mucoasei intestinale, ducând la apariţia simptomelor de greaţă şi diaree. Boala este transmisă prin intermediul fecalelor, câinii şi pisicile fiind infestaţi după ce ingeră ouăle paraziţilor.  Anchilostomele apar la câinii şi pisicile de toate vârstele. Se hrănesc cu sânge, putând provoca o anemie severă ce poate duce chiar la decesul animalului (în special cele tinere). Simptomele bolii (vărsături, greaţă, oboseală, dureri abdominale, diaree) sunt similare cu cele cauzate ascarizi, dar mai severe, iar diareea este adesea negricioasă.   Teniile cele mai răspândite sunt de culoare roz-albicioasă, sub forma de benzi, lungimea de câţiva centimetri la 1-2 metri. Se fixează la nivelul intestinului, hrănindu-se cu toate elementele nutritive din alimentele ingerate de animal. Semnele clinice sunt reprezentate de apetit excesiv, urmat de pierderea în greutate sau lipsa pofteri de mâncare, dureri abdominale, greaţă, diaree şi uneori fecale cu sânge. Diagnosticul se pune pe baza examenului coproparazitologic.În cazul în care se constată că este infestat cu viermi cilindrici, se va institui tratamentul antiparazitar adecvat sub supraveghere medicală.

    Î: Am o pisicuţă de aproximativ un an.  A intrat în casa noastră şi a rămas la noi. Cu toate acestea, nu a fost niciodată relaxată şi nu a vrut să se aşeze pe genunchi, chiar dacă am fost atenţi cu ea. Sunt interesat dacă pisica poate fi complet socializată, dacă se poate adapta la viaţa de apartament. IvanR: Pisicile sunt destul de inteligente, independente şi dacă Ii se dedică suficient timp, pot începe să socializeze destul de repede. Se crede că pisoii îşi dezvoltă comportamentul social în săptămânile 3-7 de viaţă. Dacă în această perioadă animalele de companie interacţionează suficient de mult cu membrii familiei sau cu alte specii de animale, este probabil să se stabilească legături sociale pentru tot restul vieţii. În acest fel este posibilă prevenirea fricii faţă de oameni şi alte animale. În orice caz, aproape toate pisicile adulte cărora li s-a oferit această ocazie au fost capabile din punct de vedere emoţional de a construi o relaţie puternică. Este necesar să i se furnizeze suficiente activităţi, diverse jucării, pentru a compensa parţial nevoia şi instinctul de vânătoare.

  Î: Am un motan de 6,5 luni, care a fost castrat săptămâna trecută. Totul a mers foarte bine, iar acum eu sunt interesat de alimentaţia lui. Până acum el a mâncat hrană uscată Royal Canin Kitten. Aş dori să ştiu dacă trebuie să-i dau hrană specială pentru motani castraţi (S/O) sau acesta se dă numai la animalele deja bolnave? ElenaR: După castrare, în organism intervin anumite schimbări hormonale, perioadă în care animalul începe să se adapteze la noile condiţii. Motanul va fi mai ataşat de familie şi speranţa de viaţă va fi prelungită. În general, hrana trebuie adaptată în funcţie de vârstă, activitate şi nevoile organismului.  Astfel, ar trebui să-i administraţi o hrană pentru pisici până în 12 luni dar care să satisfacă toate cerinţele fiziologice ale animalului şi în acelaşi timp să fie uşor de digerat.Prin urmare, până la vârsta de aproximativ 12 luni, este ideal să urmeze acelaşi regim alimentar, respectându-se cantitatea recomandată, specificată pe ambalaj. Trecerea la hrana specială pentru pisici castrate se recomandă să fie făcută treptat începând cu vârsta de 12 luni. Câteva produse recomandate Royal Canin Neutered Young Male, Royal Canin Sterilised, Hill's Science Plan Feline Neutered Young Adult, Brit Care Castrate. Aceste produse sunt recomandate pentru prevenirea diferitelor afecţiuni precum formarea calculilor vezicali şi pentru menţinerea greutăţii corporale optime.

  Î: Bună ziua, am un motan de aproximativ 5 ani şi l-am castrat în urmă cu 6 luni. Înainte de castrare avea 5 kg. Iar de la castrare până acum (adică în 6 luni) a luat în greutate 1 kg. A avut mereu caserola plină cu mâncare şi a mâncat când a vrut. Acum îi dau hrană pentru pisici castrate, și, pentru că aceasta îi place şi mai mult, mănâncă şi mai mult. Dacă nu primeşte mâncare miorlăie continu. Primeşte şi carne fiartă, salam, ouă, dar în cantităţi mici. Vă rog să îmi spuneţi câtă mâncare trebuie să primească pe zi şi cum să îl dezvăţ să mănânce mult. Vă mulţumesc. Dafina   R: În primul rând nu trebuie să-i mai lăsaţi mâncarea la discreţie. Într-adevăr pisicile mănâncă de obicei cât le trebuie, nefiind necesar să le administrăm hrana sub formă de mese fixe. Însă, după castrare, lucrurile se schimbă. Din cauza modificărilor hormonale, apetitul se modifică şi el, iar riscul apariţiei obezităţii creşte.Cantitatea de hrană diferă de la un produs la altul, variind într-o mică măsură procentul de proteine şi grăsimi. Însă pe fiecare ambalaj există un tabel cu cantitatea de hrană ce trebuie administrată pe zi, în funcţie de greutatea fiecărei pisici. Acea cantitate asigură necesarul zilnic de proteine, grăsimi, vitamine şi minerale. De aceea, nu trebuie să-i mai daţi nimic altceva, deoarece pisicuţa va lua în greutate. Dacă totuşi doriţi să-i mai daţi şi altfel de hrană în afară de cea uscată, ar fi indicat să optaţi pentru plicurile destinate tot pisicuţelor castrate sau de tip Light (în nici un caz salam sau alte produse alimentare destinate consumului uman). Însă, întotdeauna când adăugaţi ceva, trebuie să scădeţi din cantitatea de hrană uscată pentru a nu depăşi cantitatea pe care aceasta trebuie să o mănânce pe zi. Deoarece motănelul dumneavoastră este foarte mâncăcios, nu o să puteţi să-i daţi din prima doar cantitatea de hrană specifică greutăţii lui. De aceea, ar fi bine ca în decurs de câteva zile sau chiar o săptămână, să începeţi să-i reduceţi treptat cantitatea de hrană. Dacă de exemplu pe ambalaj este trecută o cantitate zilnică de 95 de grame (cum este în cazul Royal Canin Neutered Young Male - aceasta fiind o hrană destinată motanilor castraţi de până în 7 ani), şi pisica dumneavoastră mănâncă mai mult, puteți începe prin a reduce cantitatea cu 5-10 g pe zi. Trecerea făcându-se treptat, nu va fi nici un factor stresant pentru motănel.

Loredana Sava, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Am un montan în vârstă de un an și rasa metis persană, a fost castrat imediat ce a împlinit un an. Aș vrea să vă întreb ce înseamnă acest mieunat insistent care ține toată noaptea? Cum pot rezolva asta? Am încercat să mă joc cu el, i-am pus jucării să se joace noaptea, are mâncare, dar degeaba. Mereu miaună orice aș face. Este din cauză că doarme toată ziua și noaptea nu are ce să facă? Vă rog să mă ajutați,e foarte deranjant acest mieunat. Vă mulțumesc! Lavinia   R: Principalul motiv pentru care pisicile miaună noaptea este plictiseala. Dacă sunteți toată ziua plecată, în momentul în care ajungeți acasă este bucuros și are ca principală preocupare urmărirea activităților dumneavoastră. Însă noaptea, rămânând iar singur, dar fiind totuși cu el în casă, încearcă să vă atragă atenția.   Un alt motiv pentru care poate mieuna este izolarea pisicii pe timpul nopții. Dacă dormiți cu ușa de la dormitor închisă cu siguranță se va simți exclus și va mieuna tot timpul. De acest obicei este cam greu să-l dezobișnuim, cea mai simplă soluție fiind să cedăm noi deoarece se știe cât de încăpățânate pot fi pisicuțele. Și în plus, timpul pe care îl dedicăm animalelor noastre fiind din ce în ce mai mic, răsfățul pe timpul nopții în brațele noastre îi pot face să treacă mai ușor de nenumăratele ore pe care și le petrec singure.   Ideal ar fi să îi acordați mai mult timp, să vă jucați mai des cu el, și cu timpul se va dezobișnui de acest obicei. Dacă însă nu puteți face acest lucru ar fi bine să luați în considerare achiziționarea unui prieten de joacă. Dacă sunt două nu se vor plictisi nici în lipsa dumneavoastră, și veți avea parte de momente inedite de amuzament alături de ele.

Mihaela Mincu, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună! Pisicul meu în vârstă de cca. 5 luni, vomită suc gastric și ceva fire de iarbă. Nu știu dacă are legatură, dar cu o săptamână în urmă, a fost mușcat, nu foarte grav de câini. Își revenise oarecum, nu mai era la fel de jucăuș dar mi-am zis că e nevoie de timp. De ieri i-a scăzut pofta de mâncare, iar azi nu a mancat decât puțin dimineața și atât! Din pacate i-am dat ieri niște lapte din frigider. Există ceva ce pot face să nu-l mai traumatizez cu dusul la doctor? Multumiri anticipate, Andreea   R: Voma la pisici poate avea diferite cauze, putând fi produsă de la nivel central sau periferic. La nivel central se traduce prin stimularea directă a centrului vomei, iar la nivel periferic poate apărea consecutiv obstrucției sau iritării oricărui segment digestiv anterior.    În cazul carnivorelor vomitarea nu este considerată neapărat un semn de boală – mai ales că se produce destul de frecvent.   Pisica dumneavoastră poate voma și de la laptele rece pe care i l-ați administrat în hrană și mai puțin consecutiv altercației cu câinii. Tot o cauza a vomei o poate reprezenta eliminarea ghemului de păr pe care îl acumuleaza în urma toaletării.   Apetitul selectiv sau chiar lipsa apetitului poate fi o urmare a reflexului de vomă sau a unor leziuni inflamatorii localizate la nivelul laringelui datorate ingerării de alimente reci.   De la această vârstă ar trebui să îl obișnuiți cu vizitele periodice la medic pentru că acestea vor fi necesare pe parcursul vieții animalului dumneavoastră. În cazul în care evitați transportul animalului și nu îl obișnuiți cu examenele medicale uzuale, pisoiul o să se streseze foarte tare la orice tip de intervenție, poate deveni agresiv și uneori medicul va fi în imposibilitatea de a realiza tratamentul.   Recomandarea mea ar fi să mergeți la un cabinet veterinar pentru o examinare amănunțită a pisoiului dumneavoastră.

Loredana Sava, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. În urmă cu 4 zile am sterilizat ambele pisicuţe (3 şi 4 anişori). Am fost în fiecare zi cu ele la pansat şi injecţii cu antibiotic. Cea mare practic e "paralizată" de gulerul pus şi stă inertă de îndată ce i-l punem la loc. I l-am mai scos sub supraveghere pentru a putea manca. Ce putem face? La câte zile după operaţie e indicat să-i scoatem gulerul? Operaţia se vindecă "frumos" zice medicul, chiar dacă la cea mică prezintă o uşoară umflătură. Fără guler au tendinţa să lingă pansamentele. Pansamentul la câte zile după operaţie se scoate definitiv?Vă mulţumesc, Anca R: Pentru operaţia de castrare se folosesc două modalităţi de sutură: cu fir neresorbabil şi cu fir resorbabil. Sutura cu fir neresorbabil necesită măsuri suplimentare de protecţie întrucât este vizibil şi animalul are în general tendinţa de a trage de el putând chiar să-l rupă. De aceea este bine să folosim gulerul timp de 10 zile, după care firele vor fi îndepărtate de către medicul veterinar. Pansamentul însă poate fi scos mai devreme. Folosirea amândorura nu este necesară, modalitatea de protecţie a operaţiei fiind aleasă şi în funcţie de fiecare animal şi ce suportă mai uşor. Dacă însă credeţi că vă puteţi descurca cu gulerul pentru încă 6 zile, ar fi de preferat, îndepărtarea bandajului accelerând şi procesul de vindecare. Sutura cu fir resorbabil este mai comodă pentru stăpâni deoarece firele nu se scot (acestea se topesc) şi nici nu sunt vizibile, animalul neavând acces la ele. Astfel, puteți lăsa animalul fără bandaj şi fără guler chiar dacă se linge. Numai în cazul în care se linge exagerat de mult este indicat să-i puneţi gulerul pentru încă 3-4 zile. Umflarea uşoară a zonei respective este un fenomen normal. Firul de sutură, indiferent care a fost folosit în cazul pisicilor dumneavoastră, este un corp străin pentru organism şi de aceea există şi o reacţie din partea acestuia. Însă nu este un motiv de îngrijorare, inflamaţia dispărând în câteva zile. În funcţie de tipul de sutură folosit, încercaţi dumneavoastră cea mai uşoară modalitate de protecţie pentru pisicuţele dumneavoastră şi, dacă mai aveţi orice fel de problemă, vă stăm la dispoziţie. 

Loredana Sava, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Bună ziua, am un scottish fold, are 8 săptămâni şi este foarte pretenţios la mâncare. Nu ştiu ce să îi mai dau, refuză să mănânce hrană uscată. Dacă nu îi dau piept de pui, nici nu se apropie de boabele de hrană uscată . Vă mulţumesc. Tatiana R: Pisicile sunt cele mai gurmande animale de companie, motiv pentru care sunt foarte selective în privinţa hranei. Însă acest lucru se poate rezolva treptat.Dacă pisica dumneavoastră a mâncat până acum doar mâncare umedă este normal să refuze hrana uscată. Trecerea de la una la alta trebuie să se facă treptat, mai întâi cu hrană uscată peste care puteţi pune lapte sau apă călduţă. Astfel se va obişnui în primă fază cu gustul hranei uscate, după care puteţi să scădeţi din cantitatea de lapte/apă până în final când îi veţi da doar hrană uscată fără să mai adăugaţi nimic. Drept bobițe hrănitoare și Maxi delicioase cu care să încercați tranziția propunem Oasy Kitten cu pui, hrană super-premium completă pentru puii de pisică cu vârsta cuprinsă între 1 și 12 luni. Ca detaliu suplimentar, sortimentul acesta este potrivit și pentru pisicile însărcinate sau cele care alăptează.  O altă problemă este reprezentată de faptul că pisicile sunt foarte fidele tipului de hrană cu care s-au obişnuit, astfel că va refuza cu siguranţă un aliment nou. Însă trebuie să fim conştienţi de acest lucru şi să introducem treptat noul aliment în hrana pisicii.Iniţial îi puteţi amesteca hrana cu care este obişnuită, în proporție de 75%, cu noul tip de hrană, în proporţie de 25%. În decurs de câteva zile înlocuiţi treptat actualul tip de hrană cu cel nou. Este foarte posibil să-şi selecteze din castron doar alimentul preferat, însă nu încetaţi să i le puneți la fel, pentru că într-un final îl va mânca şi pe acela. Să nu o agresaţi verbal, deoarece pisicile sunt foarte încăpăţânate şi va face exact pe dos dacă nu este tratată cu afecţiune. Foarte important este să nu cedaţi repede, deoarece pisicile sunt precum copii. Va face greva foamei dacă este nevoie, numai să primească ce vrea. Dacă cedaţi, pe viitor vă va fi mult mai greu să îi schimbaţi alimentaţia pentru că va ştii că în cele din urmă veţi ceda.

    Î:   Bună ziua. Am un motănel de aproape o luna (săptămâna viitoare face o lună) şi are foarte mulţi purici. Eu am încercat să-i mai omor, i-am făcut şi băiţă şi o parte din ei au mai dispărut, dar încă sunt foarte mulţi... Îmi este foarte teamă pentru sănătatea ei din cauza puricilor. Aş dori să ştiu dacă există ceva, un tratament, pentru el, deşi este atât de micuţ. Vă mulţumesc foarte mult şi aştept cu nerăbdare răspunsul dumneavoastră! Mihaela R:  Problema puricilor se pune, din păcate, la toate categoriile de vârstă şi în orice moment al anului, cu precădere în sezonul cald. Pentru pisicuţe şi pentru căţei au fost concepute produse speciale pentru deparazitare externă, ca măsură de precauţie pentru posibila toxicitate a substanţelor active conţinute de aceste substanţe.    Astfel, pentru pisicuţe se pot administra produse sub formă de spray încă din primele zile de viață, având acţiune foarte eficace şi imediată. Se recomandă prudență foarte mare în cazul folosirii sprayului, datorită mirosului puternic înţepător.     Se va evita pulverizarea spre zona feţei şi a urechiuşelor, pentru că substanţa este iritantă pentru aceste zone, iar folosirea sprayului se va face în zone foarte bine ventilate, pentru a se evita sufocarea pisoiului. Pisoiul va trebui ţinut într-o zonă foarte bine ventilată până la uscarea completă a blăniţei, întrucât substanţele conţinute sunt puternic volatile şi pot produce sufocare.      O alternativă de deparazitare externă o reprezintă pudrele non toxice special destinate deparazitării puiuților. Se va pulveriza pisoiul pe toată suprafaţa corporală cu mențiunea de a se evita intrarea pudrei în contact cu ochii, nările şi gura. Acţiunea pudrei este foarte rapidă, provocând distrugerea puricilor în doar câteva minute.    Datorită particularităţilor de reproducere a puricilor, vă recomandăm să faceţi o dezinsecţie a locuinței dumneavoastră, concomitent cu deparazitarea externă a pisoiului. Repetaţi operaţiunea de dezinsecţie la interval de 10-14 zile pentru a distruge eventualele larve eclozionate în această perioadă. Ouăle de purice nu le vom regăsi pe blana animalului ci, de cele mai multe ori, în zonele unde există praf (mochetă, crăpături ale parchetului, sub calorifer, sub pat, pe coverturi etc.). Din acest motiv, vă recomand să efectuaţi o curăţenie severă pentru înlăturarea prafului, urmată de dezinsecţia mai sus amintită.     În cazul unei infestaţii mici cu purici se recomandă aplicarea de produse Spot-on urmate de asemenea de dezinsecţia generală a locuinţei. Întrucât puricii sunt prezenţi tot timpul anului, vă recomand de asemenea administrarea profilactică regulată a produselor antiparazitare externe.

Ciprian Balbuzan, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Este o pensionară la  noi în bloc  a cărei pisică  s-a  întors după o jumătate de an din fuga ei cu un fel de  mătreaţă. Tanti Ani, pensionara, a avut  nevoie de ajutor şi am dus pisica la  medic, care i-a  dat caniverm. A  eliminat viermisorii, dar  a început de vreo 3 săptămâni să-i cadă blăniţa şi are nişte bubiţe care o fac sa se scarpine rău de tot, până umple casa de păr, crescând suprafaţa ei dezgolită. De câteva zile a început să vomite grămăjoare mari de păr şi mai nou, pisi ar vrea să mănânce, dar vomită repede, imediat după ce a  mâncat. Ei, pentru toată această evoluţie, tanti Ani ne  învinuieşte pe noi, că noi suntem de vină, că am tot  zis de deparazitare şi medicamente şi uite cum a ajuns pisica ei. Deci nu ne mai vrea deloc  în preajma ei, iar de medic nu vrea să mai audă. Vă rog mult să-mi spuneţi dacă cele descrise înseamnă o boală şi ce ar trebui să îi dam, chiar cu supărarea vecinei, dar sa-i treacă pisicii. Vă mulţumesc, Anda. R: Problemele pisicuţei în cauză par să fie destul de complexe. În primul rând, după întoarcerea acasă, pe lângă deparazitarea internă trebuia efectuată şi o deparazitare externă. Prezenţa puricelui pe corpul animalului atrage cu sine probabilitatea destul de ridicată a apariţiei teniei, întrucât puricele este gazdă intermediară pentru tenie. Pruritul intens şi căderea părului în aceste zone, la care se adaugă aspectul de bubiţe apărute pe piele par să fie rezultatul unei infestaţii cu purici. Aceasta pare să fie cauza cea mai probabilă a scărpinatului intens şi a pierderii blăniţei pe alocuri. Înţepătura de purice poate produce de la caz la caz dermatite alergice, care se traduc prin reacţie locală la locul înţepăturii şi prurit intens. La pisică, dermatita determinată de înţepătura de purice evoluează mult mai grav decât la câine. Concomitent cu deparazitarea externă a pisicii, vă recomand efectuarea unei dezinsecţii în apartament, întrucât ouăle de purice nu se regăsesc pe animal, ci supravieţuiesc în zonele unde putem regăsi praf (crăpături ale parchetului, sub pat, sub calorifer, pe mochetă, covertura patului sau husele fotoliilor). După eclozionarea larvelor din ou, puricele îşi va căuta o gazdă pe care să o paraziteze, după care se va întoarce să depună ouăle în zonele unde se poate regăsi praful. Este foarte dificil de pus un diagnostic numai dintr-o prezentare succintă a stării de sănătate a pisicii, fără ca aceasta să fie supusă unei examinări la un cabinet veterinar. Din descrierea dumneavoastră şi din istoricul pisicii, presupunem că problema principală a pisicii este parazitismul extern (cel mai adesea reprezentat de purice). Voma repetată a pisicii ne duce cu gândul la o problemă gastrică, întrucât pisica vomită imediat după ce mănâncă. În primul rând, mucoasa gastrică trebuie calmată, prin administrarea unui pansament protector gastric, care se administrează de regulă injectabil. Orice administrare pe cale orală în aceste condiţii produce de regulă vomă, de aceea se preferă tratamentul injectabil. Concomitent cu administrarea unui calmant pentru mucoasa gastrică se va institui regim alimentar care va dura cel puțin 2-3 săptămâni. Din păcate, va trebui să o convingeţi pe vecina dumneavoastră să se adreseze unui medic veterinar, întrucât ea singură este direct responsabilă pentru sănătatea pisicii. Noi vă mulţumim mult că aţi luat atitudine în privinţa acestui caz, însă vă rog să insistaţi pe lângă proprietara pisicii să ia atitudine cât mai repede, întrucât problemele pisicii, deja acute, se pot agrava.

    Î: Bună ziua. Aş dori să ştiu dacă viermii intestinali ai pisicilor se pot transmite şi la om. Mulţumesc anticipat, Carmen R: Paraziţii intestinali la animalele domestice au specificitate de specie, în sensul că există paraziţi intestinali specifici pentru rumegătoare, pentru carnivore etc. Acest lucru nu exclude posibilitatea transmiterii de la o specie la alta, fie accidental, fie ca gazdă intermediară în cadrul ciclului biologic al parazitului. Răspunsul direct la întrebarea dumneavoastră este foarte simplu: DA! Într-adevăr, omul se poate infesta cu ouă de paraziţi sau cu larvele acestora atât de la pisici cât şi de la câini. Prin joacă, copiii sunt cei mai receptivi la contactarea paraziţilor proveniţi de la animale, fie prin mângâierea pisicii, fie prin joaca în praf sau nisip, unde se pot întâlni ouă de paraziţi.             Prin toaletarea propie, pisica poate antrena ouă de paraziţi din fecale pe blană, iar prin mângâierea pisicii şi o igienă precară putem ingera aceste ouă de viermişori.Întotdeauna, în transmiterea parazitozelor intestinale de la pisică la om este incriminată lipsa de igienă. Acest lucru poate fi evitat prin simpla spălare a mâinilor cu apă şi săpun după ce am mângâiat pisica, joacă, lucrul în grădină sau după ce am igienizat litiera acesteia. Incidenţa mai ridicată a parazitozelor intestinale se întâlneşte la copii, de aceea este necesară educarea copiilor în sensul menţinerii igienei mâinilor în special.De asemnea, pisica mai este incriminată pentru răspândirea toxoplasmei, unde pisica este gazdă definitivă pentru acest parazit. Toxoplasmoza cu evoluţie la om este îndeosebi periculoasă pentru femeile însărcinate, boala având ca efecte posibile apariţia malformaţiilor la făt. Din fericire toate aceste neajunsuri pot fi evitate cu uşurință prin deparazitarea regulată internă şi externă a pisicii, cât şi prin păstrarea igienei mâinilor. Se recomandă deparazitarea internă preventivă a pisicilor la interval de 4 luni, independent de sezon. În concluzie, nu trebuie să învinuim pisica de posibilitatea de a fi vector de transmitere al paraziţilor, întrucât ouă sau larve de paraziţi există pretutindeni în mediul înconjurător.   

Ciprian Balbuzan, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Am un motan maidanez în vârstă de 10 luni şi aş vrea să îi fac vaccinul antirabic. Precizez că are deparazitarea făcută acum 2 săptămâni. Aţi putea, vă rog, să îmi faceţi o recomandare de vaccin? Unul ieftin şi unul mai scump? Aş prefera să i-l fac eu acasă. Mulţumesc frumos pentru răspuns şi vă doresc succes în activitate. Mihai R: Vaccinarea antirabică este obligatorie prin lege şi aţi făcut foarte bine deparazitând motănelul în prealabil. Procedura de vaccinare are loc doar atunci când animalele sunt perfect sănătoase, pentru instalarea rapidă şi în bune condiții a imunităţii date de vaccin. Dacă după deparazitarea internă motanul a eliminat viermişori, atunci este necesară încă o deparazitare internă la interval de 10-14 zile. În caz contrar, deparazitarea internă nu se mai repetă şi se procedează la vaccinare.Nu aţi specificat dacă motanul a fost vaccinat până acum împotriva bolilor infecţioase specifice pisicilor (caliciviroză, panleucopenie, rinotraheită şi chlamidioză). În mod normal se recomandă prima vaccinare la vârsta de 2-3 luni, după care urmează rapetarea vaccinului (rapel) la care se adaugă tulpina antirabică. În cazul în care nu s-a efectuat prima vaccinare, vă recomand un vaccin polivalent care să confere protecţie completă împotriva tuturor bolilor virale şi bacteriene ale pisicii şi nu numai o simplă vaccinare antirabică. Referitor la opţiunea dumneavoastră de a face vaccinul acasă, vă recomand să apelaţi la un medic veterinar pentru efectuarea vaccinării, întrucât avem de-a face cu un produs biologic. Manopera de vaccinare presupune măsuri de sterilizare şi asepsie, elecţia locului de vaccinare, măsuri de contenţie specifice pentru pisică şi nu în ultimul rând o examinare a stării de sănătate a animalului. Ca reacţie postvaccinală pot apărea cu uşurinţă noduli la locul inoculării vaccinului, iar în condiţii precare de sterilizare pot apărea infecţii, flegmoane. Privită de la distanţă, operaţiunea pare destul de simplă, însă vă asigur că este nevoie de un personal calificat. Pornind de la principiul "că este mai bine să previi decât să tratezi", vă recomand ca pentru procedura de vaccinare să mergeţi cu motanul la un cabinet veterinar.Sperând că acest răspuns corespunde necesităţilor dumneavoastră, vă mulţumim că aţi apelat la sfatul nostru şi vă dorim, de asemenea şi dumneavoastră mult succes în acţiunea pe care urmează să o întreprindeţi.

Loredana Sava, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Am găsit un pisoi abandonat, îl hrănesc de 5 zile cu lapte, smântână, gălbenuş de ou şi miere, după reţetă. După 5 zile n-a luat deloc în greutate. Mă tem să nu fie ceva cu el. Cât ar trebui să-i dau din biberon pe zi? Măsura acestuia începe de la 1 ml. Azi i-am dat câteva pipete. Pare ba slăbit rău, ba e vioi şi ţipă când îl iau în braţe şi nu mai zice nimic. Cât mănâncă un pisoi de 5 zile? Poate e bine şi mă tem degeaba. Nu are diaree, face pipi şi caca, dar emană un miros urât ca de uşor stricat. Sper că nu are lapte în plămân că pâna acum cred că murea. Ce ma sfătuiţi să îi dau să mănânce pentru a-l întări? Nu maninca decât forţat şi dă mult pe lângă gură. Mulţumesc mult. Lumi R: Compoziţia laptelui de vacă nu este aceeaşi cu cea a mamei, astfel că nu îi poate asigura pisicuţei dumneavoastră toate elementele nutritive de care aceasta are nevoie. Laptele de vacă este mult mai sărac în proteine, grăsimi şi lactoză, iar de foarte multe ori poate provoca balonare şi/sau diaree, acesta fiind un motiv în plus pentru care nu este recomandat în special puilor de pisică. Cel mai indicat ar fi să îi daţi lapte special pentru pisicuțe (de ex: Baby milk de la Royal Canin). Compoziţia sa este special destinată pisicuţelor foarte mici întrucât este concepută după o formulă cât mai apropiată cu cea a laptelui matern.Cantitatea recomandată diferă în funcţie de vârsta pisicuţei, astfel: -1-a săptămână-  2-4 ml de 7 x/zi -a-2-a săptămână-  5-10 ml de 6x/zi -a-3-a săptămână- 10-15 ml de 5x/zi -a-4-a săptămână- 10-15 ml de 5x/ziPentru a putea mânca liniştită, pisicuţa are nevoie de căldura mamei. Acest lucru nefiind posibil, încercaţi dumneavoastră să-l ajutaţi să se simtă bine şi în siguranţă în momentul în care îl hrăniţi. Mirosul urât al fecalelor se poate datora fermentării laptelui de vacă. Lapte în plămân este exclus să aibă. Acest lucru s-ar fi putut întâmpla numai în cazul inhalării laptelui, fapt ce ar fi dus la pneumonie "ab ingestis", boală care este incompatibilă cu viaţa. Dacă nici după ce-i schimbaţi laptele nu ia în greutate, cel mai bine ar fi să mergeţi la un cabinet veterinar.

Ciprian Balbuzan, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti   Î: Bună ziua, am un motan birmanez de 13 ani, a fost castrat la vârsta de 10 ani, vă solicit sprijin, datorită vârstei sale înaintate, în a-mi spune ce alimentaţie ar fi potrivită pentru vârsta lui, pentru a fi cât mai sănătos... până acum nu am avut probleme de sănătate cu el, este vaccinat anual, dar doresc să fiu mai atentă cu el având în vedere vârsta. Vă mulţumesc anticipat, Liliana R: După vârsta de 7 ani, dar mai ales după 10 ani, alimentaţia pisicii necesită o deosebită atenţie, datorită modificărilor metabolismului odată cu atingerea vârstei de seniorat. Pe de altă parte, sterilizarea (castrarea) aduce cu sine modificări ale comportamentului pisicilor. Astfel, nemaiprimind stimulul permanent al hormonilor sexuali, pisicile devin mult mai liniştite, mai sedentare, de multe ori constatându-se tendinţa de îngrăşare a acestora. Această tendință de îngrășare se datorează în special sedentarismului şi nu operaţiunii de castrare. Pisica dvs. a încercat, oare, hrana Lily's Kitchen pentru pisici senior, cu pește alb și curcan? Este special creată pentru pisicile de vârstă înaintată, o rețetă completă cu peşte şi ierburi care conține toţi nutrienţii de care pisica dvs. senior are nevoie pentru a rămâne sănătoasă şi fericită. Mai mult, având 70% peşte şi curcan proaspăt preparate, este o reţetă fantastică, cu miros şi gust, care va face să se zvâcnească nasul pisicii de îndată ce deschideţi punga. Sedentarismul are drept consecinţă şi scăderea frecvenţei urinării, pisica preferând să meargă mai rar la toaletă, astfel urina se acumulează în cantitate mai mare în vezica urinară, favorizând apariţia calculilor urinari.În acest sens, pe lângă o hrană special concepută pentru pisicile în vârstă, ar fi ideal să administrăm şi o hrană care să prevină formarea calculilor urinari sau o hrană care să menţină greutatea ideală a pisicii. Din fericire, producătorii specializaţi de hrană de bună calitate s-au gândit la toate aceste probleme şi au conceput un singur tip de hrană care să întrunească aceste calităţi. În continuare am să vă sugerez câteva sortimente de hrană special destinată pentru particularităţile motanului dumneavoastră, produse pe care le puteți regăsi oricând în magazinul nostru Maxi Pet: ROYAL CANIN: Senior (Neutered) Cat - hrană uscată sau umedă; Indoor Mature 27 - pentru pisicile crescute în apartament HILL's: Mature Adult 7+ Active Longevity - hrană uscată sau umedă HAPPY CAT: Senior LEONARDO: Senior Acestea reprezintă tipuri de hrană completă, superpremium, care au grijă de sănătatea pisicii în ansamblu. În speranța că aceste informaţii vă sunt de folos, vă mai aşteptăm şi cu alte întrebări. Vă mulţumim!