Întreabă Veterinarul!

Georgiana Paraschiv, dr. med. vet. MAXI PET Bd. Chimiei, nr 2 (zona comerciala, intersectie Bd.Tudor Vladimirescu cu Bd.Chimiei), Iasi  Î: Buna ziua! Am dus pisica la sterilizat. Țin să Menționez că pisica avea pui de 6 săptămâni pe care ii mai alăpta. După sterilizare nu am mai lăsat puii să sugă , iar acum am observat că mamelele pisicii de pe partea stângă sunt umflate și s-au înroșit . Ce poate fi si ce mă sfătuiți să fac ? Va multumesc! R: Medicul veterinar vă va prescrie în urma examenului fizic al animalului preparate medicamentoase pe bază de hormoni ce se utilizează de obicei în astfel de cazuri și doza specifică pisicii. Astfel de preparate sunt Galastop, Finilac, fiind indicate pentru tratamentul gestației false la cățele și pisici, suprimarea lactației la cățele/pisici și se eliberează pe baza unei rețete medicale. Aceste produse sunt sub formă de suspensii și se administrează oral, în funcție de greutatea pisicii, timp de 4-6 zile. Pe lângă tratamentul medicamentos, se recomandă masarea zonei cu un unguent/ gel, spre ex. Eqvagel și aplicări de comprese calde.Cel mai frecvent se poate instala mastita. Această afecțiune se caracterizează prin inflamarea mameloanelor și se produce pe cale ascendentă, hematogenă sau limfatică. Este una dintre cele mai frecvente boli care afectează animăluțele care alăptează și care tocmai au dat naștere și pot să apară chiar și la femelele care nu sunt gestante. Agenții etiologici care pot determina apariția acestei entități sunt reprezentați de stafilococi, streptococi sau diverși germeni Gram negativi. De obicei această formă de mastită apare în perioada puerperală (după fătare), iar agentul etiologic cel mai frecvent este stafilococul. Există multe motive pentru care o pisică poate dezvolta mastita. Acestea includ următoarele: - leziuni ale glandelor mamare din cauza ghearelor și a dinților ascuțiți ale puilor în timpul perioadei de hrănire (apar "porți" deschise care pot conduce bacteriile dăunătoare la locul rănii determinând apariția inflamațiilor;- procesele stagnante în glandele mamare cauzate de acumularea de lapte, care rămâne la nivelul acestora ( spre exemplu, când mama nu mai acceptă puii la sân);- înfundarea sfincterelor care curg din mamelon duce la stagnări și apoi la procese inflamatorii etc.- temperaturi excesiv de ridicate sau scăzute,- întreruperea fondului hormonal,- o situație stresantă poate declanșa astfel de inflamații (cum ar fi separarea față de pui).

Raluca Calistru, dr. med. vet. MAXI PET Bd. Chimiei, nr 2 (zona comerciala, intersectie Bd.Tudor Vladimirescu cu Bd.Chimiei), Iasi  Î: Am o pisica de rasa europeana, de 3, 5 ani, sterilizata, care traieste doar in apartament de la varsta de 2 luni. Din cauza unei lacrimari excesive, inca de mica am tot dus-o la mai multi medici veterinari pana i-au pus diagnosticul de rinotraheita, problema ce nu se rezolva decat partial, pe perioada tratamentului. Din aceasta cauza (cred), are respiratia urat mirositoare, dar si caninii usor ingalbeniti. Cum sa fac sa previn problemele dentare ulterioare? Ce solutii de curatare imi recomandati? Cum sa fac sa ii curat caninii daca imediat cum nu ii convine ceva, incearca sa ma muste? Va multumesc! R: Rinotraheita felină (FHV) este o afecțiune frecventă la pisici și pisoi și, alături de calicivirusul felin (FCV), poate provoca „gripa felină”. Rinotraheita virală felină este cauzată de virusul herpetic felin și are următoarele simptome: • Conjunctivită – inflamația sau umflarea țesutului ocular, ducând la așa-numiții „ochi roz”• Ulcerațiile corneene – leziuni deschise ale ochiului• Scurgeri nazale – mucus care curge din nasul pisoiului• Virusul rinotraheitei feline și calicivirusul felin sunt virusuri diferite, care cauzează simptome diferite. Simptomele FCV includ ulcerațiile cavității bucale și gingivita, precum și scurgerile nazale. Aceste două virusuri sunt destul de diferite, dar confuzia provine din faptul că acestea sunt adesea asociate sindromului de „coriză felină”.Acest sindrom implică infecții oculare (conjunctivită, scurgeri) și/sau scurgeri nazale și/sau inflamații și ulcerații ale cavității bucale. Poate fi cauzat de diverși agenți patogeni, inclusiv virusul herpetic, calicivirusul, dar și bacterii precum chlamydophila.Stresul este un factor important care contribuie la declanșarea simptomelor și la transmiterea mult mai rapidă a virusului. Tratamentul se va stabili în funcție de cât de avansată este boala. În cazul în care afecțiunea nu a progresat prea mult, atunci se poate trata la domiciliu, cu o curățare dentară regulată. Cazurile mai grave pot necesita: • curățarea tartrului de către medicul veterinar• tratament cu antiinflamatoare• tratament cu antibiotice În cazul în care aceste tratamente nu funcționează, se poate apela chiar și la extracția dintelui afectat. Cum prevenim apariția respirației urât mirositoare? - prin controale medicale regulate- prin verificarea statusului dentiției și cavității bucale- prin oferirea unei hrane de bună calitate, cu digestibilitate ridicată- prin oferirea de jucării și recompense care stimulează rosul- prin periaj frecvent, ideal este zilnic (obligatoriu cu pastă de uz veterinar)- prin oferirea recompenselor cu rol de a schimba mirosul respirației- prin utilizarea sprayurilor cu enzime, pentru prevenirea apariției plăcii dentare, tartrului.  Periajul dentar se face strict cu pastă special creată pentru animale, nu se va utiliza niciodată pastă de uz uman pentru că animalul o va înghiți inevitabil, iar acesta irită stomacul. Pasta de uz veterinar este special creată pentru a putea fi înghițită fără a dăuna în vreun fel. Sprayul se pulverizează pe dinții pisicii, câteva pufuri, după care folosiți un șervețel moale și ștergeți zona dentară.Puteți folosi și soluții care se administrează în apa de băut, care ajută la reducerea tartrului și reîmprospătează respirația.Există și un gel antiseptic pe baza de clorhexidină ( Stomodine), ce are un spectru larg de acțiune antibacteriană care combate multiplicarea bacteriilor și inhibă formarea plăcii dentare.Dacă pisicuța este ușor agresivă, puteți apela la cineva ca să vă ajute să țineți animăluțul. Vă recomand să aplicați sprayul/gelul când toarce, când este mai docilă, când vă jucați cu ea. Orice manevră trebuie să fie făcută cu blândețe, treptat pentru a se obișnui și a nu percepe ce îi faceți ca pe un stres.

Elena Platon, dr. med. vet.MAXI PET Str. Sibiului, nr.10 Șelimbăr, Jud. Sibiu, Șelimbăr Î: Bună seara. Am și eu o întrebare. Motanul meu marchează locurile cu urină desi a fost castrat acum 2 ani. Ce este de făcut? Mulțumesc anticipat. R: Pisicile, atât masculii cât și femelele pot avea acest obicei de a marca teritoriul. Cauzele pot fi multiple. Marcarea teritoriului cu urină poate fi asociată cu stresul sau poate fi o manifestare a teritorialismului pisicilor. Problema este mai frecventă în locurile cu mai multe pisici. Marcarea cu urină este un sistem de comunicare între pisici. Urina pisicilor conține feromoni, substanțe chimice care le transmit pisicilor anumite mesaje. Stropirea cu urină este o manifestare care se întâlnește mai frecvent la pisici în perioada de împerechere. Masculii marchează cu urină pentru a le transmite celorlalți masculi care sunt limitele și acesta este terioriul lui. Pisicile nu își rezolvă conflictele prin luptă directă, cel mai frevent își transmit mesaje, o cale fiind stropirea cu urină. Dacă pisica a fost învățată să folosească litiera dar totuși urinează în alte locuri sau marchează este posibil să fie și o altă problemă cu ea. De exemplu este posibil să nu agreeze locul unde este pusă litiera, sau litiera în sine, nisipul. De asemenea, dacă împarte litiera cu o altă pisica este posibil să fie o problemă pentru ea. Se recomandă ca numărul litierelor din casă să fie egal cu numărul pisicilor plus una. Stropirea locurilor din apropierea ușilor sau ferestrelor poate fi un semnal că este o pisică afară. Probabilitatea apariției marcării teritoriului este proporțională cu numărul pisicilor din casă.Stresul poate fi un factor important în apariția stropirii cu urină, atunci când confortul pisicii este perturbat apare stresul, care poate duce la stropirea cu urină. Este foarte important să se descopere care sunt factorii declașatori. Incercați să analizați următoarele probleme pentru a descoperi un potențial factor stresant :•  Dacă schimbat ceva în mediul pisicii. Dacă a apărut un membru nou sau a plecat un membru din familie, dacă a apărut un nou animal în casă, a apărut un obiect nou în casă , a fost scos un obiect etc.• Conflictul cu alte pisici este factorul cel mai important în declanșarea marcării teritoriale. Conflictul poate fi cu o pisică din casă sau cu o pisică pe care o vede afară.• Dacă s-a schimbat ceva în rutina pisicii.• Dacă a avut vreo problemă de sănătate?• Dacă aţi schimbat litiera sau marca nisipului din litieră? E ceva în legătură cu litiera care ar putea fi o problemă pentru pisică (mărimea acesteia, nu este curățată frecvent, locul unde este amplasată litiera este neplăcut.Marcarea teritoriului se întâlnește atât la femele, cât și la masculi, sterilizați sau nesterilizați. Stropirea cu urină poate apărea și dacă pisica are o problemă fizică, cum ar fi : •  probleme hepatice•  hipertiroidism•  diabet•  cistite•  leucemia felină•  vârsta înaintată•  tratamente medicamentoase recentePrimul pas în remedierea problemei este identificarea cauzei. Trebuie eliminate cauzele medicale. Apoi trebuie analizat fiecare aspect din viața pisicii care poate duce la acest comportament.Un produs care poate oferi o soluție în cazul comportamentelor nedorite, asociate stresului este Feliway. Este un produs cu feromoni care conferă o stare de liniște animalului. Se pot pulveriza zonele unde pisica marchează terioriul sau se poate folosi și sub formă de difuzor electric.O altă variantă sunt produsele repelente mecanice cu senzor de mișcare. Acestea pot simți mișcare atunci când pisica se duce să marcheze și elibearează un spray inofensiv care va îndepărta pisica de acele locuri. Îndepăratea mirosului este importantă, deoarece, mirosul poate declanșa apariția unei noi manifestări. Puteți utiliza un detergent de rufe care conține enzime pentru a spăla locurile respective, apoi sropiți cu soluție cu oțet.Medicamente anxiolitice pentru pisicile care marchează terioriul pot fi recomandate de medicul veterinar curant. Efectul advers al medicamentelor este schimbarea personalității animalului. Este indicat mai întâi să încercați toate varinatele posibile de corectare iar în ulrimă instanță să se opteze pentru aceste medicamente.

Ioana Strungaru, dr. med. vet. MAXI PET Bd. Chimiei, nr. 2 (zona comerciala, intersectie Bd.Tudor Vladimirescu cu Bd.Chimiei), Iasi  Î: Bună ziua! Am o întrebare legata de alopecia la pisici. Pisica mea are, în dreptul gatului, o zona unde a rămas fără par, însă pielea arata normal. As vrea sa îmi recomandați un șampon de buna calitate și niște pastile sau alte produse necesare pentru aceasta problema. Multumesc! R: Alopecia este o afecțiune des întâlnită la câini și pisici, reprezentând o afecțiune a foliculului pilos și a părului, putând fi generalizată sau localizată, temporară sau definitivă. Alopecia poate proveni dintr-o serie de cauze ce necesită atenție sporită din partea stăpânilor și de cele mai multe ori un tratament de lungă durată, la recomandarea medicului veterinar. Printre cele mai frecvente afecțiuni care provoacă alopecie, se numără: - toaletare excesivă generată de stres sau durere- alergiile - pisicile pot dezvolta sensibilități la anumiți acarieni, alimente, proteine sau pot face alergii de contact- afecțiuni fungice - dermatofitoza și supradezvoltarea bacteriilor la nivelul pielii, pot avea drept rezultat căderea blănii- hipertiroidismul- hipersensibilitatea la paraziți Căderea părului nu se limitează doar la cauzele enumerate mai sus. Pot exista și alte afecțiuni mai grave, de aceea vă recomandăm să mergeți cu pisica la un cabinet veterinar în vederea unui consult. Cauza afecțiunilor cutanate este multifactorială, motiv pentru care stabilirea exactă a afecțiunii presupune investigații amănunțite. Pentru a putea pune un diagnostic cert și determinarea tratamentului adecvat de care pisica dumneavoastră are nevoie, trebuie realizat un consult dermatologic. Un control dermatologic complet va cuprinde: un consult general, un set complet de analize de sânge, citologie cutanată, raclate cutanate, tricograme, examen otoscopic și citologie otică, cultură bacteriană și antibiogramă, cultură dermatofiți și interpretare fungică a culturii, testare alergică intradermică, testare serologică in vitro (din ser sau sânge), prelevarea de probe pentru realizarea examenelor de biopsie etc. Tratamentul problemelor cutanate diferă în funcție de afecțiunea identificată, putând conține: administrarea unei diete alimentare, tratamente locale (aplicarea de soluții/unguente, băi cu substanțe medicamentoase), terapie pe cale generală (pe cale orală sau injectabilă), administrarea de imunoterapie specifică, tratarea altor afecțiuni identificate etc. În anumite cazuri, dermatitele au nevoie de tratamente îndelungate de câteva săptămâni sau luni de zile.

 Medic veterinar,MAXI PET Bd. Chimiei, nr. 2 (zona comerciala, intersectie Bd.Tudor Vladimirescu cu Bd.Chimiei), Iasi Î: Urmează să înceapă școala, iar eu și soțul meu reîncepem munca la birou. Citisem, la un moment dat, despre anxietatea separării la animalele de companie - în special la pisici. În condițiile în care pisoiul nostru, Rică, va rămâne singur pe o perioadă mai lungă de timp decât până acum, după ce anume ne putem da seama și care sunt măsurile de prevenție pe care le putem lua pentru a-l liniști? Vă mulțumesc!R: Una dintre cele mai frecvente forme de anxietate a pisicii este anxietatea de separare, în care pisica devine stresată atunci când plecați de lângă ea sau când este lăsată singură acasă.Acest lucru este des întâlnit, în special în cazul pisicilor cu antecedente de abandon sau care și-au schimbat locuința sau au trecut de la un proprietar la altul.Dacă pisica dvs. prezintă semne de stres și anxietate, este extrem de important să vă vedeți medicul veterinar pentru a exclude problemele medicale.Este relativ ușor de observat dacă aveți o pisicuță anxioasă. Aceasta:- Tremură- Se retrage și se ascunde- Este mai puțin activă- Are comportament distructiv și agresiv- Prezintă ulcerații și leziuni rezultate din excesul de auto-îngrijire, etc.Alte simptome includ:- Reducerea sau pierderea poftei de mâncare- Scăderea în greutate- Mieunatul excesiv- Letargia și neliniștea.Primul lucru pe care trebuie să-l știți pentru a vă ajuta pisica anxioasă este că nu trebuie să o pedepsiți sau să o certați pentru comportamentul anxios. Acest lucru doar va crește asocierile negative și frica și va înrăutăți lucrurile. Scopul ar trebui să fie să o ajutați să se simtă în siguranță și relaxată în mediul său.De exemplu, dacă pisica este anxioasă când poate simți că sunteți pe punctul de a pleca, instruiți-o să se așeze și recompensați-o atunci când o face, cu o gustare delicioasă sau cu o jucărie preferată. În timp, va asocia plecarea cu această recompensă pozitivă și va învăța să se împace cu ea. Scopul principal al acestui dresaj și al condiționării este de a vă învăța pisica că este în siguranță și că este în regulă să se relaxeze.Dacă dumneavoastră credeți că în această perioadă, pisoiul Rică va suferi de anxietate, luați măsuri. Acum, când întreaga familie este agitată cu pregătirile și gestionarea noilor activități, luați în considerare modul în care acest nou program îl va afecta pe Rică și ajutați-l să se adapteze, facilitându-i tranziția. Măriți încet perioada de timp în care este singur acasă până în prima zi de școală. Cu dragoste, răbdare și dorința de a ajuta, pisoiul dvs. are o șansă excelentă de a fi fericit.Atunci când sunt singure, animăluțele noastre sunt supuse unor pericole. De aceea vă recomandăm să nu lăsați cabluri sau fire la îndemâna lui, să nu lăsați pungi de plastic ( eventual le puteți tăia mânerele pentru a nu se prinde în ele). De asemenea, evitați să îi lăsați jucării cu șnururi sau panglici în care, din joacă, se pot prinde. Nu lăsați geamurile rabatate/deschise și restricționați accesul la plantele din casă. Pentru liniștirea pisicilor și crearea unui mediu familiar puteți folosi produsul Feliway.Feliway este un difuzor cu feromoni care împrăștie constant substanțe „prietenoase”, oferind pisicilor o stare de bine și combătând stresul.Feliway vă calmează pisica, aceasta simțindu-se mai puțin stresată, iar comportamentul ei se va schimba în mod pozitiv. Absența acestor mirosuri familiare se pare că sporește gradul de anxietate și stres al pisicilor.Produsele Feliway sunt o replică sintetică a feromonilor faciali ai pisicilor și conțin substanțe active naturale din iarba mâței pentru calmarea felinelor și inducerea unei stări de bine. Aceste arome calmante oferă bună dispoziție și ajută prin marcarea unui teritoriu în care pisica se simte în siguranță.Efectul este de calmare, nicidecum de sedare și nu afectează starea de sănătate a motanului dumneavoastră.

 Medic veterinar, MAXI PET Bd. Chimiei, nr. 2 (zona comerciala, intersectie Bd.Tudor Vladimirescu cu Bd.Chimiei), Iasi Î: Am o pisica Scottish Fold care a născut pe 7 august 4 puiuți. Ceea ce ma nelinisteste este faptul ca este foarte slabă.Puii sunt bine,sănătoși,sunt alăptați de mama.Va rog sa imi oferiti cateva sfaturi. Multumesc pt timpul acordat.R: Pierderea în greutate poate fi un simptom al unei afecțiuni sau boli ascunse. Greutate pisicii poate varia în funcție de diverși factori cum ar fi sexul, rasa, vârsta, stilul de viață, alimentația, starea fiziologică. Pierderea în greutate se poate produce inclusiv în prezența unui apetit normal. Cauzele pierderii în greutate pot fi multiple ( boli metabolice, probleme dentare, aport insuficient de hrană, probleme la nivelul tubului digestiv, anorexia, parazitoze interne, stresul).Animalul atinge greutatea ideală pentru rasa lui în jurul vârstei de un an și această greutate ar trebui menținută pe parcursul întregii vieți.Pisicile gestante și cele în lactație au nevoie de un aport mai mare de proteine și calorii, care pot fi luate din hrana de bună calitate pentru puii de pisică.În perioada lactației, mama va fi singura sursă de hrană a puilor, deci este extrem de important ca pisica să aibă un regim de calitate pe întreaga perioadă a alăptării. Motiv pentru care, pană la înțărcarea puilor, este recomandat să hrăniți mama cu o formulă specială pentru pui. Cu cât aportul de calorii și nutrienți este mai mare, cu atât nivelul de energie va fi mai ridicat.Lactația se va opri treptat la aproximativ 6-8 săptămâni de la naștere. Din acest moment îi puteți reduce treptat aportul de hrană și puteți să treceți pe hrană de adult.Dintre sortimentele de hrană superpremium enumerăm câteva tipuri: Acana, Orijen, Canagan, Carnilove, Royal Canin, Hill's, Purina Proplan, Brit Care, Advance.Pentru stimularea apetitului și întărirea sistemului imunitar puteți să îi oferiți suplimente nutritive cum ar fi:Viyo Reinforces, un produs sub formă lichidă care conține vitamine și minerale. Această formulă lichidă pentru pisici are un conținut echilibrat de vitamine, minerale, proteine și oligoelemente, special concepute pentru vârsta animalului de companie. Acest produs ajută la îmbunătățirea activității florei intestinale și a digestiei, prin conținutul ridicat de fibre prebiotice. Dacă observați că nu va mânca, vă recomand să îi dați cu ajutorul unei seringi.Supliment de vitamine pentru pisici Pet Phos Croissance se recomandă pisoilor în creștere, femelelor gestante sau în lactație și pisicilor care prezintă o diminuare a stării de sănătate.Canvit multi pentru pisiciDeparazitarea internă este foarte importantă pentru animal, deoarece paraziții interni neeliminați, în funcție de specie, prin stadiile lor de dezvoltare pot migra prin organism ajungând să afecteze diverse organe, ducând astfel la apariția diverselor disfuncții, precum și intoxicații. De asemenea, trebuie să ținem cont și de faptul că o parte dintre acești paraziți interni sunt transmiși de către paraziții externi (purici), deci trebuie realizată periodic și deparazitarea externă. Trebuie să conștientizăm importanța acestei deparazitări interne, deoarece acesta ajută la menținerea sănătății animalului nostru de companie, cât și a omului, deoarece o parte dintre acești paraziți pot fi transmiși la om.Tratamentul constă în administrarea de produse cu acțiune deparazitantă, în funcție de vârsta lor, astfel:• cățelele și pisicile gestante se vor deparazita cu 2 săptămâni înainte de fătare;• puii de câine și pisică se deparazitează de la 1 lună, cu repetare la 10-14 zile, folosind produse speciale pentru pui;• animalele adulte se vor deparazita la o perioadă de 3-4 luni.Femelele gestante sau cele care alăptează trebuie deparazitate doar sub supraveghere medicală, cu produse care nu pun în pericol sănătatea puilor. Deparazitarea se face cu produse specifice tipului de parazit întâlnit, dar de cele mai multe ori se folosesc produse cu spectru larg ce acoperă speciile de paraziți întâlnite cel mai des. Paraziții interni se pot întâlni la o mare parte din animalele de companie, chiar dacă acestea sunt ținute doar în interior și sunt uneori greu de depistat. De multe ori se întâmplă ca animalul să fie parazitat intern și să nu prezinte absolut niciun simptom, de aceea este important să se realizeze deparazitarea internă periodic, o dată la 3 luni.

Medic veterinar, MAXI PET Str. Sibiului, nr.10 Șelimbăr, Jud. Sibiu, Șelimbăr  Î: Bună, am un motan de vreo 10 ani. E din ce în ce mai somnoros, se mișcă greoi, parcă, și pare și mai nervos decât de obicei. Cred că îmbătrânește. Mă întrebam care sunt schimbările comportamentale care apar la pisicile bătrâne? R: La fel ca la oameni, procesul de îmbătrânire este o experiență individuală, iar pisicile vor prezenta semne de îmbătrânire diferite, în momente diferite. Cu toate acestea, există, însă, unele semne comune, asemănătoare în cazul tuturor pisicilor. • Mirosul, gustul și auzul felinelor își pierd din acuitate, lucru care are impact asupra apetitului.• Apetitul poate fi, de asemenea, afectat de problemele dentare, cum ar fi dinții uzați, boli gingivale sau, chiar, pierderea dinților.• Apoi, o combinație între aceste probleme poate conduce la scăderea în greutate.• Articulațiile lor sunt mai puțin flexibile, mai ales dacă sunt afectate de osteo-artrită. Osteo-artitra este afectiunea în cazul căreia cartilajul care protejează și învelește suprafețele articulare se deterioreaza odată cu trecerea timpului, iar oasele, nemaifiind separate de cartilaj, se freacă unele de altele, ducând la lezarea țesutului și a osului subiacent și determinând apariția simptomelor articulare dureroase ale osteoartritei. Aceasta poate provoca dureri severe și probleme de mobilitate. Mai mult, această inflexibilitate afectează, de asemenea, capacitatea lor de a se îngriji în mod corespunzător, ceea ce, la rândul său, are un impact asupra blănii și pielii. • Blana poate deveni mai albă și poți observa o scădere a calității acesteia, deoarece glandele sebacee – care produc uleiuri nutritive pentru piele – sunt mai puțin productive. • Capacitatea naturală de a produce un răspuns imun tinde să scadă odată cu vârsta, expunând pisica la mai multe riscuri de infecție și boli. Deoarece capacitatea de a procesa grăsimi și proteine scade odată cu îmbătrânirea pisicii, mai multe procese metabolice, precum digestia, suferă modificări. Pentru a preveni apariția afecțiunilor renale sau a formării de calculi urinari, aportul alimentar de minerale, în special fosfor si magneziu, trebuie să fie limitat si foarte bine echilibrat. Pisicile senioare pot prezenta comportamente modificate, inclusiv lipsa de interacțiune sau producerea de zgomote în momente nepotrivite. Ele pot dormi mai mult, dar mai puțin profund, lucru care le poate întrerupe rutina și poate cauza probleme comportamentale. De asemenea, este de menționat și faptul că pisicile tind să ascundă orice boală, limitându-și mișcarea sau activitatea - lucru care ar putea exacerba problema, decât să indice durerea prin semne vizibile precum șchiopătatul sau să producă zgomote. Din acest motiv, este important să observati orice schimbare aparuta în comportamentul pisicii – cum ar fi refuzul de a mânca sau faptul că nu mai sare până la locul său preferat – și să o duceti la medicul veterinar pentru un control.

Medic veterinar, MAXI PET Bd. Chimiei, nr. 2 (zona comerciala, intersectie Bd.Tudor Vladimirescu cu Bd.Chimiei), Iasi Î: As avea nevoie de informații legate de exfolierea unghiilor la pisici. Am un pisoi in vârsta de 1 an, iar in momentul in care ii tai unghiile, acestea parca se sfarmă și se exfoliaza. Exista ceva vitamine pentru pisici care sa ajute la întărirea unghiilor?R: Unghiile animalelor au o creștere continuă, așa cum se întâmplă și la oameni.De multe ori animalele își tocesc unghiile prin mersul pe suprafețe abrazive sau prin scormonit. În cazul în care nu se întâmplă acest lucru, deplasarea animalului poate fi incomodată de unghiile prea lungi. Un alt motiv frecvent pentru care se taie unghiile animalelor este că acestea pot zgâria stăpânul, chiar și involuntar.Tăierea unghiilor se face cu un clește destinat acestei manevre și adaptat la dimensiunilor unghiilor ce vor fi ajustate. Tăierea se va face cu atenție pentru a nu secționa vasele sangvine de la baza unghiei. La animalele cu ghearele nepigmentate (translucide) este mai ușoară această procedură fiindcă se poate vedea vasul de sânge cu ochiul liber.În cazul ghearelor pigmentate retezarea se face cu atenție, din aproape în aproape, pentru a nu provoca o hemoragie, urmărind de fiecare dată reacția pisicii.Se prinde fiecare lăbuță în propria mână făcându-se o ușoară presiune pe pernuțe pentru a exterioriza fiecare unghie în parte. Această manevră se face cu foarte multă delicatețe pentru că în sine pernuțele sunt zone foarte inervate, iar o presiune prea mare a acestora va duce la eșecul întregii operațiuni.Ajută foarte mult dacă animalul este recompensat după această manevră pentru a asocia simpla lui manipulare cu un rezultat pozitiv. Exfolierea ghearelor poate apărea în următoarele cazuri:-în cazul în care procedura a fost efectuată incorect. Unghiile se taie într-un unghi de 45 de grade. De obicei, se recomandă tăierea ghearelor la 2-3 săptămâni. De asemenea, trebuie să aveți grijă ca lama cleștelui sau a unghierei să fie ascuțită. În caz contrar se poate exercita presiuni asupra unghiei ce vor provoca ruptura sau exfolierea unghiei.- lipsa vitaminelor si oligoelementelor esențiale din hrană. Lipsa unei hrane bogate în vitamine, minerale afectează în primul rând starea blănii și ghetuțelor animalelor.Hrana este principala nevoie a pisicii. Hrana pentru pisici se împarte în funcție de calitate în hrană ultrapremium, superpremium, premium, economică și entry level, în funcție de starea ei de agregare în hrană uscată, hrană umedă, hrană semiumedă și în completare snacksurile, iar în funcție de recomandare în hrană de întreținere și diete.La administrarea acesteia trebuie să ținem cont de cerințele nutriționale ale animalului care sunt diferite în funcție de vârstă și talie, de activitatea zilnică a acestuia (foarte activi, cu nivel de activitate moderat sau sedentari), de starea fiziologică (gestație, lactație, sterilizare) precum și de recomandarea producătorului.Alimentația pisicii trebuie să fie una echilibrată oferindu-i acesteia o hrană de bună calitate care să-i asigure tot suportul nutrițional de care are nevoie atât în perioada creșterii cât și la maturitate. Hrana uscată ar trebui să fie cea de bază deoarece aceasta pe lângă faptul că este mai ușor de folosit ajută și la păstrarea sănătății dinților precum și la facilitarea digestiei.De asemenea, puteți să îi oferiți suplimente pe bază de biotină prin care se asigură menținerea unei blănițe sănătoase și strălucitoare și totodată întărirea unghiilor câinilor și pisicilor.Un deficit de biotină în organism este observat prin probleme dermatologice, blană mată, căderea părului și unghii fragile.

Dr. Thomás, Coordonatorul Catedrei de Cercetări din cadrul Laboratorului de Cercetări Pisicești, Wisconsin, 1941. Marți, 2 noiembrie 2021 Nepetalactona, uleiul esențial care provoacă pisicilor reacții euforice, a fost descoperită pentru prima dată în 1941, de către Samuel McElvain, la Universitatea din Wisconsin. Ceea ce nu știe, însă, foarte multă lume este că ajutorul substanțial primit de Dr. McElvain a venit din partea partenerului său, pisoiul Thomás. Colegii din redacția Maxi Pet România au reușit, recent, să obțină însemnările sale din acea perioadă. Extrase din jurnalul Dr. Thomás, Coordonatorul Catedrei de Cercetări din cadrul Laboratorului de Cercetări Pisicești, Wisconsin, 1941 Sâmbătă, 12 iulie 1941 Evrika! O nouă plantă. Este mov, cu flori micuțe și jucăușe și pare a se adapta celor mai vitrege condiții. Își face loc cu aceeași lejeritate și de-a lungul unei cărări pietruite și în comoditatea vreunei jardiniere. Din punct de vedere olfactiv, este o combinație între mentă și lămâie, iar din cercetările paralele ale Dr. Samuel am dedus că ar fi, într-adevăr, o buruiană înrudită cu menta. Dar, ceea ce mă surprinde cel mai tare este efectul pe care pare să-l aibă are asupra neamului pisicesc din Wisconsin. Revin zilele următoare cu rezultate concludente. Duminică, 20 iulie 1941 În ultima săptămână, am monitorizat atent mai multe cazuri de expunere la această plantă. Am folosit 10 subiecți - 7 de ordin pisicesc și 3 de ordin câinesc și am constatat următoarele: - Expuse la această nouă plantă, doar felinele prezintă reacții comportamentale în afara sferei obișnuite. Notez felinele, deoarece, manifestări similare au fost observate și la cele de talie mare, din mediul sălbatic, precum leoparzii ori panterele. - Pe cale de consecință, am hotărât s-o numesc Iarba Pisicii.  Marți, 22 iulie 1941 De la ultima înscriere, am mărit baza de testare cu încă 30 de pisici alese din diverse rase și din toate intervalele de vârstă. Notez, mai jos, noile observații.  Se pare că, după ce intră în contact cu Iarba Pisicii, preț de 10 - 15 minute, blănoasele au o stare de extaz, care se manifestă, după cum urmează: - Majoritatea subiecților se rostogolesc, se răstoarnă și se freacă de plantă.- Am observat, de asemenea, comportamente indecise - unii subiecți miaună și mârâie în același timp.- Unii subiecți sunt hiperactivi și se joacă agresiv - aleargă și năvălesc asupra lucrurilor din proximitate. Alții, dimpotrivă, se freacă de plantă și devin mai relaxați. Odată ce efectul trece, însă, ele nu mai reacționează la planta minune timp de, cel puțin, două ore. - Subiecții sub 6 luni și cei în vârstă nu sunt afectați de Iarba Pisicii. De aceea, presupun că pisicile asociază mirosul plantei cu ritualul de împerechere.- Subiecții masculi sunt mai afectați decât femelele.- Nu toți subiecții răspund la fel la Iarba Pisicii. Procentul celor care simt efectele este de aproximativ 70%. Pare a fi o trăsătură genetică, un comportament moștenit.  Joi, 31 iulie 1941 Monitorizând, în continuare, cei 37 de subiecți am concluzionat că Iarba Pisicii este 100% sigură și nu creează dependență. Pare că o doză săptămânală este mai mult decât suficientă și previne suprastimularea.  Marți, 2 noiembrie 2021 Păstrându-și efectele și în zilele noastre, Iarba Pisicii se găsește sub formă de frunze proaspete, uscate, pudră, spray sau chiar ca ingredient adăugat în unele snack-uri pentru pisici.  Folosește-o atunci când: - Vrei să-ți dezveți pisica de a zgâria brațul noii canapele. Împrăștie iarba pisicii pe un sisal, astfel încât să o atragi înspre acesta.- Vrei să o transporți, mai ușor, la veterinar. Convinge-o să intre în cușcă presărându-i iarba pisicii acolo.- Vrei să îi încurajezi comportamentul jucăuș. Găsești aici jucării cu Iarba Pisicii.

 Medic veterinar, MAXI PET Str. Sibiului, nr.10 Șelimbăr, Jud. Sibiu, Șelimbăr Î: Buna ziua, am avut o pisicuta cu panleucopenie, insa a murit, din păcate...Acum am dori sa ne luam alt pui, dar am auzit ca numai dupa un an se poate. Este adevărat? R: Cel mai important lucru care trebuie știut este fapul că panleucopenia este o boală extrem de contagioasă. Puii de pisică din mamă nevaccinată prezintă riscul cel mai mare să facă o formă de panleucopenie agresivă cu risc mare de deces. La fel de expuşi riscului sunt şi puii care au fost luaţi de la mamă şi nu au apucat să se imunizeze cu colostru, asta în cazul în care pisica a fost vaccinată. Contaminarea se face prin intermediul lichidelor eliminate de animalul bolnav (salivă, fecale), aşadar litiera pisicii care a decedat, bolurile de mâncare şi aşternutul unde a stat aceasta sunt surse de transmitere a virusului. Toate accesoriile folosite până acum de pisică ar fi bine să fie eliminate din casă. Trebuie să renunţaţi inclusiv la cuşca pentru transport, dacă aceasta a fost folosită de animalul bolnav. Unii medici recomandă chiar arderea acestor accesorii, în măsura în care acest lucru este posibil şi nu devine periculos pentru mediu/oameni. Este indicat de asemenea o igienizare a camerelor unde a locuit animalul bolnav, iar pentru asta se pot folosi dezinfectanţi care conţin clor sau substanţe speciale pe care le puteţi achiziţiona de la o farmacie veterinară la sfatul medicului. Cel mai indicat este sa va luati un pisoi deja vaccinat impotriva FPV (pisoiul nu va fi protejat decât la un anumit interval de timp după a doua injecție). Daca doriti sa adoptati un pisoi de pe strada, care nu este vaccinat, acesta ar trebui sa stea intr-o alta locatie pana la terminarea schemei de vaccinare sau la dumneavostra, daca sunteti siguri ca igienizarea mediului s-a facut corespunzator si ca toate acessorile au fost aruncate.

Medic veterinar MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! De cateva saptamani incoace am observat la motanul meu in varsta de 6 luni un comportament destul de bizar si anume: are momente cand musca si ramane efectiv asa fara sa se smuceasca, ramane cu coltii in carne si adopta o pozitie mai ciudata(sta mai cocarjat). Doar de mana musca. Ramane fixat asa pe mana si nu este doar o joaca, cateodata inchide ochii sau ii fixeaza in gol cand face acest lucru. Oare inseamna ca se apropie perioada in care intra in calduri si prin felul acesta isi imagineaza ca mana mea ar fi o pisica ? R: Nu este neobisnuit ca pisicile sa muste. Exista multe motive pentru care o pisica ar putea incepe brusc sa muste, aparent neprovocata. Este important sa intelegeti ca muscatura de pisica nu se face intotdeauna din agresivitate. Pisicile sunt pradatori nascuti in mod natural si, ca atare, actiuni aparent agresive, cum ar fi muscatura, trantirea si lovitul cu ghearele reprezinta o mare parte a jocului lor. Permiterea si incurajarea acestui instinct natural este important pentru feline, dar exista o linie fina intre angajarea in jocul stimulativ si permiterea unui comportament agresiv. Oferiti pisicii dumneavoastra jucarii corespunzatoare, cu care se poate juca si pe care le va folosi pe post de prada, in locul mainii dumneavoastra, deoarece pisica fiind pradator din fire, aceasta trebuie stimulata tot timpul, trebuie sa ii acordati atentie pisicii dumneavoastra oferindu-i momente de joaca impreuna cu dumneavoastra, folosind jucariile speciale pentru pisici, de asemenea este important sa aiba la dispozitie o varietate de jucarii cu care se poate juca singura, folosindu-si instinctele de animal de prada intr-un mod benefic atat pentru dumneavoastra, cat si pentru ea. Tineti cont si de momentele in care pisica isi manifesta acest comportament, ziua sau noaptea, observati pisica, analizati ce anume o poate provoca, daca ceva anume o poate deranja. Pisicile sunt animale de prada, teritoriale si sensibile, sunt situatii pe care pisicile nu le tolereaza si pot deveni respingatoare, acestea incercand sa comunice cu dumneavoastra prin metode fizice, cum sunt muscatul, lovitul cu labuta, hasaitul, blana zburlita, urechile lasate pe spate, datul din coada intr-un mod foarte rapid si agitat, mieunat intr-un mod mai impunator si ridicat. Pisicile sunt animale care urmeaza un ritm natural, sunt dependente de o rutina bine stabilita, prin care isi regleaza energia. Rutina zilnica a dumneavoastra, ritualul si ritmul sunt principiile de baza dupa care pisica se ghideaza in viata pe care o traieste alaturi de dumneavoastra.  

Medic veterinar, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î: Am un British Shorthair de 2 ani, sterilizat, care nu prea mananca bobite. Are 4.7kg, iar de aceasta greutate foarte greu a sarit, pentru o perioada scurta. E foarte energic si ma gandesc ca isi consuma toate caloriile ingerate. Am incercat toate marcile de hrana premium si superpremium, inclusiv Royal Canin Aroma Exigent. Veterinarul nostru ne-a recomandat sa testam pana gasim ceva care sa ii placa, insa am epuizat ideile. Daca i-am da plicuri toata ziua, el ar fi multumit, insa ne dorim sa manance si boabe. Va rog sa ne ajutati cu un sfat. Multumesc!R: Este indicat ca după sterilizare pisicile să consume hrană specială pentru noua lor stare, deoarece nevoile se schimbă. Apare predispoziția la îngrășare și la formarea de cristale în urină. Mulți proprietari se tem că după operație animalele se vor îngrășa, dar având grijă la tipul de hrană oferit, la cantitatea de hrană pentru a se evita supraalimentarea și asigurându-ne că animalele fac suficientă mișcare, putem evita apariția acestei probleme. În urma operației de sterilizare/castrare, metabolismul poate fi mai lent, iar apetitul mai ridicat și din această cauză animalul să ia în greutate. Cu o atenție sporită din partea proprietarilor și cu menținerea unei evidențe a greutății animalului, se pot evita situațiile când animalul se îngrașă după castrare. În cazul pisicilor sterilizate se recomandă o hrană specială pentru starea fiziologică a animalului și vârsta acestuia. Există pe piață sortimente de hrană speciale pentru această categorie de animale care au rolul de a preveni îngrășarea și formarea calculilor urinari. Exemple de hrană specială pentru pisica sterilizată ar fi: Carnilove Sterilised, Brit Care Sterilised, Royal Canin Young Male/Female pentru pisici castrate mai mici de 7 ani, Mature Neutered pentru pisici cu vârste între 7 și 10 ani, Senior Neutered pentru pisici mai mari de 10 ani și Hill's Young Neutered pentru pisici tinere castrate, Hill's Mature Neutered pentru pisici mai mari de 7 ani, Purina Pro-Plan - Sterilised. Vă recomand sa încercați amestecul de hrană uscată cu cea umedă, ulterior să ajungeți la o masă de hrana uscată și una umedă. Hrana cea mai bună este hrana pe care animăluțul dumneavoastră o tolerează cel mai bine, cea care îi oferă digestie ușoară și care nu creează neplăceri în urma administrării.

 Medic veterinar, MAXI PET Str. Sibiului, nr.10 Șelimbăr, Jud. Sibiu, Șelimbăr Î: De ce ar putea sa aiba carenta blanita mea (pisic de aproape 6 anisori) de mananca nisip (biokhats) din litiera (cateva bobite, dar zilnic)...se intampla de aproximativ o luna de zile...dr vet la care este m-a sfatuit momentan sa il urmaresc, dar totusi nu cred ca e f bine...ce e de facut, ce sa ii dau?R: Pisicile gustă adesea materiale textile sau hârtie și carton, însă sindromul de pică este o problemă mai gravă, ce împinge pisica la înghițirea unor materiale pe care nu le poate digera și care îi pot pune în pericol sănătatea.Deficiențele în alimentație sunt motivul pentru care pisicile sunt atrase cel mai des de plante, dar și de nisipul din tăviță. În alte cazuri, boala apare pe fondul unei pisici care nu primește stimularea necesară, este ignorată sau este lăsată foarte mult timp singura.Cea mai simplă soluție este eliminarea lucrurilor ce nu sunt comestibile, dar care atrag pisica. În același timp, este o idee bună să oferi pisicii alternative pentru ronțăit. Jucăriile pentru pisici devin mai atractive atunci când conțin și mâncare sau sunt aromate cu iarba mâței (catnip).Orice modificare apărută în starea pisicuței trebuie discutată cu un medic veterinar. Acesta va decide care sunt pașii pentru rezolvarea problemelor pisicuței dumneavoastră. Un tratament administrat în stadiile incipiente ale bolii va crește considerabil șansele de recuperare, va reduce durata tratamentului, precum și costurile acestuia.

Medic veterinar,  MAXI PET Str. Sibiului, nr.10 Șelimbăr, Jud. Sibiu, Șelimbăr Î: Buna ziua! Pentru a scoate un dinte la o pisica de 20 de ani exista ,este posibila o anestezie? Va multumesc! R: Anestezia locală poate fi de două feluri: anestezie topică și anestezie prin infiltrație. Anestezia topică este o anestezie superficială ce constă în aplicarea anestezicului (sub formă de spray, unguent sau gel) direct pe gingie. Acest tip de anestezie se instalează rapid, iar efectul său este de scurtă durată (nu mai mult de 20 de minute). Astfel anestezia topică este folosită pentru tratamentele simple care nu provoacă dureri foarte mari: pentru a ameliora senzațiile neplăcute de la injecția cu alt anestezic, pentru a deschide mici focare de supurație, pentru a trata mucoasa în boli precum stomatită, gingivită, pentru îndepărtarea unui dinte mobil de lapte, îndepărtarea plăcii și a tartrului etc. Anestezia prin injectare (infiltrație) – este cea mai des folosită anestezie în stomatologie. Presupune introducerea anestezicului în țesuturi cu ajutorul seringii și dispunerea lui în apropierea terminațiilor nervoase. Acest tip de anestezie este utilizat pentru majoritatea tratamentelor dentare. Durata și efectul analgeziei sunt suficiente pentru orice intervenție dentară care durează cel puțin 60 de minute. Anestezia locală practic nu are dezavantaje. Anestezicele moderne sunt absolut sigure, au un minim de contraindicații, sunt eliminate rapid din organism și nu au efecte negative asupra inimii, rinichilor și ficatului. Odată cu administrarea anestezicului, pacientul nu va simți nicio durere, chiar și în timpul procedurilor chirurgicale prelungite. Teoretic, daca dintele pisici este mobil si nu exista urme de infectie, se poate apela la anestezia topica, dar toate aceste detalii pot fi stabilite si vazute doar dupa un examen amanuntit al pisicii si dupa un examen hematologic.

Medic veterinar - MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î: Am un motănel de apoximativ 6-7 ani. Este un pisoi adoptat acum 4 ani. După ce a rămas la noi , l-am dus la veterinar , a primit un vaccin , a fost deparazitat si castrat. Acum 2 luni a fost diagnosticat cu Calcuvirus. Din 2 in 2 săptămâni veterinarul îl injectează cu Dexamrtazon si cam după o lună i-am administrat o cutie de Synulox. Avea afte purulente cu sângele în gură și un ochi ușor cu secreții.Acum boala a regresat mult , mai are putine afte pe lateralul gurii și la ochi cam la câteva zile mai face câte un "puchi" de culoare neagră.Îi dau acum numai pliculețe cu hrană umedă și nu îl mai las afară , unde sunt multe pisici fără stăpân. Sigur de afară a luat virusul și in plus nu vreau să infecteze și alte pisici sănătoase. Ce credeți că se mai poate face pentru a-i grăbi vindecarea? dacă se va mai vindeca vreodată...R: Caliciviroza se manifesta prin prin inflamația mucoasei cailor respiratorii anterioare, afecțiuni bucale și oculare. Principalele surse de contaminare sunt: contactul cu alte pisici bolnave, podelele, bolurile, litierele, paturile și mâinile nespălate a stăpânilor intrați în contact cu o pisica infectată. Calicivirusul poate supraviețui o săptămână pe obiectele sau zonele cu care pisica infectată a luat contact. După infectare, pisicile pot transmite virusul circa 30 zile prin secrețiile nazale și oculare. După aceasta perioadă virusul poate fi eliminat complet. Mai puțin de 50% dintre feline pot purta virusul 75 zile și se pot reinfecta după refacere. Calicivirusul este foarte greu de distrus în rândul unui grup de pisici. Tratamentul se bazează pe întărirea sistemului imunitar. Tratarea aftelor cu glicerină boraxată iar ochișori șterși cu o dischetă cu ser fiziologic. Cea mai buna metoda de prevenție împotriva calicivirozei este vaccinarea. Vaccinul se administrează când puiul are 9 săptămâni și după anual. De asemenea, este bine ca pisica sa trăiască într-un mediu liniștit și curat, să aibă bolurile de mâncare și apă curate, să nu intre în contact cu alte pisici dacă nu este vaccinată, alte pisici sa nu aibă acces la mâncarea ei, iar proprietarii să se spele pe mâini după ce mângâie o alta pisică și dacă aduce un nou membru în familie să se asigure că este sănătos. Pentru stimularea apetitului și întărirea sistemului imunitar puteți să îi oferiți suplimente nutritive cum ar fi: • Viyo Reinforces, un produs sub formă lichidă care conține vitamine și minerale. Această formulă lichidă pentru pisici are un conținut echilibrat de vitamine, minerale, proteine și oligoelemente, special concepute pentru vârsta animalului de companie. Acest produs ajută la îmbunătățirea activității florei intestinale și a digestiei, prin conținutul ridicat de fibre prebiotice. Dacă observați că nu va mânca, vă recomand să îi dați cu ajutorul unei seringi. • Supliment de vitamine pentru pisici Pet Phos Felin Croissance se recomandă pentru pisicile în creștere ; • VETOMUNE (Vet Expert) Suplimente pentru câini și pisici 120mg - Produsul sprijină îmbunătățirea imunității non specifice la câini și pisici, atât la nivel umoral cât și la nivel celular. Ideal pentru puii în creștere, animale în vârstă, animale slăbite/cu imunitate scăzută, femele gestante; • Impromune tablete - Supliment alimentar recomandat câinilor și pisicilor pentru optimizarea răspunsului imun și pentru o eficiență sporită a sistemului imunitar înnăscută și cel adaptativ; • RX Liquid Immuno; • RX Immuno Support capsule; • Supliment nutrițional Immune support pentru câini si pisici; Pentru liniștea dumneavoastră, vă recomandăm să mergeți la cabinetul veterinar unde s-a realizat consultația si s-a pus diagnosticul de Calciviroză , pentru ca medicul curant să revadă animăluțul.

Medic veterinar - MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Am o pisicuță de opt luni pe care am castrat-o de curand. I s-au administrat antibiotice și analgezice trei zile. La trei zile de la operație am observat o umflatura la operație, am mers la cabinet și i-a extras 2 ml de lichid din umflătură. Azi am fost iar și i-a extras încă 2 ml de lichid. Era de culoare roșiatică. A zis că e reacție alergică la fire. E normal sau trebuie să îmi fac griji? R: Seromul este o colecție de lichid în spațiile de sub pielea animăluțului ce apar în general în urma intervențiilor chirurgicale sau în urma unui traumatism cu un corp dur. După o astfel de intervenție chirurgicală poate să apară un serom. Recomandarea unei terapii adecvate se poate realiza doar de către medicul veterinar care a consultat animăluțul și a realizat intervenția chirurgicală, el știe cel mai bine ce tehnică operatorie a folosit.  Așadar, reacția  la firul de sutură poate să apară la orice animăluțul, fiind o reacție a organismului de respingere a unui corp străin. De obicei, seromul se vindecă de la sine, complet,  în decurs de câteva săptămâni (corpul absoarbe încet lichidul respectiv). Dacă seromul nu este de dimensiuni mari și nu este dureros nu este necesar drenarea sa.

  Medic veterinar - MAXI PET Str. Sibiului, nr.10 Șelimbăr, Jud. Sibiu, Șelimbăr   Î: Buna ziua! Va rog frumos sa ma ajutați dacă puteți. Pisica mea a lipsit o vreme de acasa și a apărut acasă cu a treia pleoapa și 2 răni de unde a căzut par. Nu știu ce sa fac și sunt departe de un veterinar. Va multumesc anticipat. R: Pleoapa a 3-a este cunoscută și ca membrana nictitantă. Este suficient de mare cât să acopere corneea, acționând ca un element de protecţie, îndepărtând depunerile şi distribuind pelicula lacrimală pe suprafața globului ocular. Când animalul este alert, aceasta este retrasă și este vizibilă doar o porțiune mică. Atunci când animalul este relaxat sau când clipește, pleoapa a treia trece în mod pasiv pe suprafața globului ocular. Mișcările pleoapei a treia sunt controlate parțial și de sistemul nervos simpatic. Funcțiile pleoapei a treia sunt: - distribuirea filmului lacrimal pe suprafața corneei- protecția corneei și îndepărtarea corpurilor străine de pe suprafața corneei- prezintă glandă lacrimală care secretă 30-50% din secreția precorneală- funcție imună prin foliculii limfoizi din structură Situații în care pleoapa a treia (membrana nictitantă) devine evidentă: - Tranchilizare. Unele medicamente ce afectează sistemul nervos pot duce la o evidențiere a pleoapei a treia, fiind un semn de intrare în acțiune al acestora- Febra.- Sinuzitele, rinitele, stomatitele, otitele, afecțiunile dentare, în general inflamațiile din zona capului.- Afecțiuni inflamatorii ale sistemului nervos central.- Slăbire accentuată, patologică.- Starea de șoc sau coma.- Traume, inflamații la nivelul ochiului, corp străin- Unele intoxicații.- Atunci când se pregătesc de luptă, în mod reflex, pleoapa a treia devine mai vizibilă, pentru a proteja ochii de traume severe. Puteți să îi curățați ochiul cu ser fiziologic îmbibat pe un disc demachiant, iar după ca și tratament local să îi aplicați un unguent/colir cu antibiotice de 3-4 ori pe zi. Pentru stabilirea exactă a cauzei ce a dus la apariția simptomelor și pentru administrarea unui tratament corespunzător, vă recomandăm să vă duceți cu animalul la o clinică veterinară pentru realizarea unui control medical de specialitate. Alopecia este o afecțiune des întâlnită la pisici, reprezentând o afecțiune a foliculului pilos și a părului, putând fi generalizată sau localizată, temporară sau definitivă. Alopecia poate proveni dintr-o serie de cauze ce necesită atenție sporită din partea stăpânilor și de cele mai multe ori un tratament de lungă durată, la recomandarea medicului veterinar. Printre cele mai frecvente afecțiuni care provoacă alopecie, se numără: - toaletare excesivă generată de stres sau durere- alergiile - pisicile pot dezvolta sensibilități la anumiți acarieni, alimente, proteine sau pot face alergii de contact- afecțiuni fungice - dermatofitoza și supradezvoltarea bacteriilor la nivelul pielii, pot avea drept rezultat căderea blănii- hipertiroidismul- hipersensibilitatea la paraziți, etc. Căderea părului nu se limitează doar la cauzele enumerate mai sus. Pot exista și alte afecțiuni mai grave, de aceea vă recomandăm să mergeți cu pisica la un cabinet veterinar în vederea unui consult. Cauza afecțiunilor cutanate este multifactorială, motiv pentru care stabilirea exactă a afecțiunii presupune investigații amănunțite. Pentru a putea pune un diagnostic cert și determinarea tratamentului adecvat de care pisica dumneavoastră are nevoie, trebuie realizat un consult dermatologic. Tratamentul problemelor cutanate diferă în funcție de afecțiunea identificată, putând conține: administrarea unei diete alimentare, tratamente locale (aplicarea de soluții/unguente, băi cu substanțe medicamentoase), terapie pe cale generală (pe cale orală sau injectabilă), administrarea de imunoterapie specifică, tratarea altor afecțiuni identificate etc. În anumite cazuri, dermatitele au nevoie de tratamente îndelungate de câteva săptămâni sau luni de zile.Vă recomandăm să îi faceți și o deparazitare externă.

Medic veterinar - MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Pisica mea de curand are un fel de iritatie pe cap, in zona urechii. Zilele trecute avusese o zgarietura si putin sange. Este deparazitata, sterilizata si are doi anisori. Afara iese foarte rar, adica poate o data la 2 luni si doar supravegheata, in curtea parintilor. Nu a avut niciodată boli de piele si nici nu a intrat in contact cu alte pisici. Nu se scarpina, doar ca arata foarte urat. In prima poza ii pusesem Baneocin unguent. Ma puteti ajuta cu un raspuns, o fi ceva grav? Va multumesc! R: Micozele sunt afecțiuni frecvente la pisici și căței, asociate cu un sistem imunitar slăbit. Cele mai importante ciuperci implicate în patogeneză sunt Trichophyton mentagrophytes. Părul animalelor devine friabil și cade, pielea rămânând uscată și hipercheratozată. Dermatita este un termen ce definește o inflamație a dermului însoțită de o serie de semne clinice așa cum sunt: căderea părului, prurit (scărpinat), hiperemie (înroșirea pielii), exfolieri, cruste, deformări ale pielii (vezicule, pustule) etc. Dermatitele pot avea mai multe cauze și anume: alergeni (dermatite alergice – alergiile alimentare pot fi la sursa de proteină, la gluten, la soia, la ouă, la coloranții alimentari, la aditivi etc.), bacterii, fungi, paraziți, traumatisme (dermatite de contact), dermatite a căror cauză rămâne necunoscută (dermatite atopice), dermatite seboreice. Dermatofitoza reprezintă o afecțiune fungică frecvent întâlnită la câini și pisici. Agenții etiologici răspunzători de apariția acestei afecțiuni sunt reprezentați de următoarele specii de fungi dermatofiți: Microsporum canis (circa 70% din cazuri), urmat de către Trichophyton ssp. (cca. 20%) și Microsporum gypseum (cca. 10%).Dermatofitoza afectează părul, unghiile, dar și porțiunile superficiale ale pielii animalelor. În mod obișnuit această afecțiune nu afectează starea generală a animalului, dar este importantă din punct de vedere epidemiologic deoarece are un caracter zoonotic (se transmite și la om). Din păcate, această boală necesită un tratament de lungă durată. Atunci când dvs. aplicați tratamentul local acasă (unguente) trebuie să purtați mânuși. Ulterior, mâinile vor fi spălate cu săpun după care este indicat să le dezinfectați utilizând un antiseptic. Cremele antifungice sunt deosebit de utile și în majoritatea cazurilor duc la vindecare. Este obligatoriu ca pe lângă tratamentul care se aplică animalului să se realizeze și decontaminarea spațiului frecventat de acesta. Datorită faptului că animalul se poate recontamina din mediu decontaminarea tuturor suprafețelor cu care a avut contact animalul trebuie să se realizeze de la inițierea tratamentului și trebuie repetată de mai multe ori până când animalul este vindecat: • Spălarea obiectelor din casă se face în apă fierbinte cu souție de clorhexidină, apoi se imersează în soluție de hipoclorit de sodiu 0,5% timp de 10 minute.• Se vor arunca obiectele ce nu pot fi decontaminate în profunzime – în special obiectele folosite pentru ascuțirea ghearelor;• Toate suprafețele vor fi aspirate riguros, spălate cu detergent și clătite cu soluție 1:30 de hipoclorit de sodiu• Obiectele personale mai pot fi decontaminate cu ajutorul spray-urilor antifungice pulverizați, așteptați să acționeze 2 ore, apoi spălați cu un detergent obișnuit. Dacă animalul dvs. are părul lung îl puteți tunde deoarece îndepărtarea blănii favorizează contactul medicației topice cu leziunile tegumentare și, în același timp acest aspect limitează și portajul de spori. Tratamentul trebuie continuat și după vindecarea clinică, deoarece aceasta precede întotdeauna vindecarea micologică, iar sistarea terapiei conduce la recidive. În cazurile în care boala dobândește o formă sistemică, specialiștii veterinari recurg la introducerea în protocolul terapeutic a preparatelor fungice și a antibioticelor sub formă de comprimate sau soluții injectabile. Pe lângă agenții antifungici și antibacterieni, în dermatofitoză se recomandă să se utilizeze și agenți imunostimulatori și vitamine, în special vitamina A. Printre substanțele antifungice utilizate în terapia dermatofitozelor la câini și pisici se numără:  - Ketoconazol (comprimate 200 mg, șampon 2%); - Crotamitol (Veteusan - sol concentrata, diluția de 1:1 cu apă la pisici) - Griseofulvină ( Fulcin -comprimate 250mg); - Terbinafină (Lamisil - comprimate 250 mg); - Itraconazol (Sporanox - capsule 100 mg, soluție orală 10mg/ml);  Menționăm că aceste substanțe se administrează doar la recomandarea medicului veterinar care va examina animăluțul! Dacă încercați dumneavoastră să-i administrați un tratament fără recomandare îi puteți face mai mult rău decât bine. În vederea terapiei antifungice și antibiotice, se recurge la efectuarea unei antifungigrame și antibiograme, pentru furnizarea informațiilor despre terapia optimă în cazul respectiv. Comparativ cu tratamentele clasice antimicotice, imunoprevenția este un mijloc de a combate dermatofitozele la animale, iar în anumite țări (printre care și România), dezvoltarea și utilizarea pe scară largă a vaccinurilor s-a dovedit a fi o metodă foarte bună de prevenire a micozelor în rândul animalelor de companie (câini și pisici) câștigând din ce în ce mai mult teren. Cel mai indicat este ca dvs. să vă prezentați cu animăluțul la un cabinet veterinar/clinică veterinară deoarece un diagnostic corespunzător se poate pune doar în urma efectuării