Întreabă Veterinarul!

Medic veterinar - MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î:           Buna ziua! Îmi cer scuze ca va deranjez, și sper sa îmi puteți Răspunde. Am un pisic de aproape 3 ani care face o stomatita foarte urata de aproximativ 2 ani, am incercat cu tratamente la noi în Craiova pentru asta (antibiotic injectabil și un corticoid) tratamente făcute la câteva luni dar fără ameliorare fantastica(timp in care la recomandarea unei prietene studenta la medicina veterinara i-am dat glicerina boroxata cu nistatina, care menținea ok erupțiile), ulterior la recomandarea altui medic i-am făcut diprophos(Septembrie 2020)care a avut efect pana acum, au reapărut leziunile mult mai pronunțat si mai grav. Același medic mi-a recomandat extracții dentare complete, însă din câte am citit vorbim despre un virus care încă va face ravagii si nu as vrea totuși sa îi fac ceva atat de drastic la o vârsta așa mică.              El încă mănâncă, relativ bine, dar are dureri mari si când casca si se joaca cu celălat pisic. Ati putea sa îmi recomandați alta schema de tratament? R:       Stomatita felină este o afecțiune dureroasă ce presupune inflamația mucoasei bucale, în special a celei caudale (se vede atunci când cască pisica). Stomatita apare ca o reacție exagerată de apărare a organismului la prezența plăcii dentare. Adesea este asociată cu Calicivirus/Herpes/FIV/FeLV, dar tratamentul este influențat doar în ceea ce privește utilizarea de corticosteroizi (prednison, prednisolon, dexametazonă, betametazonă - Diprophos).În ceea ce privește tratamentul, trebuie să vă înarmați cu multă răbdare. Tratamentul cu cea mai mare eficiență este reprezentat de extracții dentare totale - trebuie să țineți cont că o pisică adultă are 30 de dinți, deci vorbim de 30 de pacienți, nu doar de unul.           Deși stomatita este uneori asociată cu boala paradontală, de cele mai multe ori dinții pisicii cu stomatită au parodonțiul (țesut care ține dintele în alveolă) integru. De aceea, extracțiile dentare se realizează chirurgical (se taie gingia, se ridică, se frezează osul, se împarte dintele în mai multe segmente corono-radiculare în cazul dinților cu mai multe rădăcini, se realizează extracția propriu-zisă, apoi se nivelează osul și se suturează gingia). Având în vedere toate acestea, extracțiile dentare se vor realiza în cel puțin 2 sedințe (2 anestezii).            Extracțiile dentare dau vindecare completă în 30% dintre cazuri, ameliorare semnificativă dar cu nevoie de medicație pe termen lung.            Alte opțiuni: -antiinflamator nesteroidian - meloxidyl, onsior, solensia-imunosupresor - corticosteroizi, ciclosporină (dezavantajul este că atunci când sistemul imunitar este supresat, multiplicarea virusului este, de fapt, mai accelerată, odată ce se oprește medicația, inflamația reapare de multe ori).-tratament pentru calmarea durerii - buprenorfina, gabapentin -geluri locale cu clorhexidină și lactoferin (Stomaferin)-imunomodulator - interferon (injectat în leziune și apoi administrat oral)-terapie cu laser (dezavantajul constă în anestezii multiple) -terapia cu celule stem ( nu este disponibilă în România)         Uneori se poate adăuga antibiotic dacă apar secreții purulente în cavitatea bucală ( clindamicină, amoxicilină cu acid clavulanic).        Este importantă testarea pentru FIV/Felv pentru a administra un tratament medicamentos rațional. Testarea PCR pentru Calicivirus și Herpesvirus se poate face pentru un diagnostic gold standard, dar nu este absolut necesară întrucât aproape toate pisicile sunt purtătoare (vaccinul anual asigură o simptomatologie mai puțin severă în caz de infectare, nu previne infectarea).

Î:   Ce-mi recomandați pt.cădereq părului la pisică?Mulțumesc! R:  Căderea părului la pisică poate avea mai multe cauze: - căderea părului fiziologică, năpârlirea, acest lucru fiind întâlnit în sezoanele în care se schimbă temperatura (primăvara și toamna). La pisicile care locuiesc în apartament această năpârlire se poate întâlni şi în afara acestor sezoane. Pentru a face mai ușoară această perioadă se recomandă perierea frecventă a animalului pentru îndepărtarea părului mort şi oferirea unor suplimente nutritive - probleme metabolice sau tulburări ale funcţionalităţii organelor interne (insuficienţe hepatice, renale etc). În cazul în care animalul nu mai prezintă și alte simptome în afara căderii părului, are apetit, are o stare generală bună atunci cauzele sunt altele - probleme dermatologice cum ar fi micozele, bacteriozele, parazitozele, alergiile. În aceste cazuri animalul se scarpină intens, apare roșeața la nivelul pielii, căderea părului nu este uniformă, ci apar zone depilate de diferite dimensiuni, apar scuame la nivel cutanat. Parazitozele se pot preveni prin efectuarea deparazitărilor externe lunar cu produse specifice. În cazul modificărilor enumerate mai sus trebuie mers cu animalul la un cabinet veterinar în vederea efectuării unei consultații și recoltarea probelor pentru examen micologic/bacteriologic. - carenţe vitaminice şi minerale. Aceste probleme apar atunci când animalul nu are o alimentaţie echilibrată, este hrănit cu mâncare de slabă calitate sau are probleme cu absorbţia acestor vitamine sau minerale. Pentru o dietă echilibrată se poate utiliza hrană superpremium (Royal Canin, Hill's, Brit Care, Purina Pro Plan, Advance etc). Pe lângă hrană se mai pot oferi suplimente nutritive special create pentru o piele şi blană sănătoasă. Acestea se găsesc sub formă de pastă (în special pentru animalele care nu acceptă comprimatele), sub formă de uleiuri cu gust de peşte, sub formă de comprimate sau chiar sub formă de pipete asemănătoare ca aspect şi aplicare cu pipetele de deparazitare externă. Carenţe apar şi atunci când animalul este parazitat intern. De aceea deparazitarea internă este recomndat să se facă la interval de 3-4 luni. - stress. La pisici se întâlneşte frecvent atunci când animalul este stresat (de schimbarea locuinţei, apariţia unui nou membru în familie, apariţia unui alt animal în casă, zgomote puternice, vizita la medicul veterinar etc) o cădere a părului foarte intensă. În acest caz, căderea părului este tranzitorie. Pentru perioadele stresante există o dietă specială care se poate utiliza, și anume Brit VD Calm & Stress, Royal Canin Calm sau puteti folosi Feliway. Indicat ar fi să mergeți cu animăluțul la un cabinet pentru un consult amănunțit si un diagnostic cert și precis.

Ioana Mitran, dr. med. vet.MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! Va deranjez din nou cu o întrebare. Motanul meu are o pielița albă pe un sfert din globul ocular, partea de jos.E o problema la ochi ? Va multumesc! R: Pleoapa a 3-a este cunoscută şi ca membrana nictitantă. Este suficient de mare cât să acopere corneea, acţionând ca un element de protecţie, îndepărtând depunerile şi distribuind pelicula lacrimală pe suprafaţa globului ocular. Când animalul este alert, aceasta este retrasă şi este vizibilă doar o porţiune mică. Atunci când animalul este relaxat sau când clipeşte, pleoapa a treia trece în mod pasiv pe suprafaţa globului ocular. Mişcările pleoapei a treia sunt controlate parţial şi de sistemul nervos simpatic.Funcţiile pleoapei a treia sunt:- distribuirea filmului lacrimal pe suprafaţa corneei- protecţia corneei şi îndepărtarea corpurilor străine de pe suprafaţa corneei- prezintă glandă lacrimală care secretă 30-50% din secreţia precorneală- funcţie imună prin foliculii limfoizi din structurăSituații în care pleoapa a treia (membrana nictitantă) devine evidentă:- Tranchilizare. Unele medicamente ce afectează sistemul nervos pot duce la o evidențiere a pleoapei a treia, fiind un semn de intrare în acțiune al acestora- Febra.- Sinuzitele, rinitele, stomatitele, otitele, afecțiunile dentare, în general inflamațiile din zona capului.- Afecțiuni inflamatorii ale sistemului nervos central.- Slăbire accentuată, patologică.- Starea de șoc sau coma.- Traume sau inflamații la nivelul ochiului.- Unele intoxicații.- Atunci când se pregatesc de luptă, în mod reflex, pleoapa a treia devine mai vizibilă, pentru a proteja ochii de traume severe.- Prezența unei afecțiuni cunoscute drept „cherry eye”. Termenul este folosit pentru a descrie protruzia glandei lacrimale asociată pleoapei a treia. Pentru stabilirea exactă a cauzei ce a dus la apariția simptomelor și, dacă este cazul, pentru administrarea unui tratament corespunzător, vă recomandăm să vă duceți cu animalul la o clinică veterinară pentru realizarea unui control medical oftalmologic.

 Ioana Mitran, dr. med. vet.MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti   Î: Buna ziua! Am un motanel de 5 ani care nu a fost vaccinat. Motanelul este birmanez si sterilizat, aproximativ de 2 ani, are probleme dentare - foarte mult tartru gingii rosi si inflamate si ii cad dintisorii. Am fost la detartraj si medicul a spus ca probabil o sa cada tot dintii intr-un an. Am fost la alt medic care a recomandat stomodine. Acest gel a redus tartrul doar ca avem probleme cu gingiile sunt rosii si uneori se misca dintisorii si cad. Maine mergem la detartraj. Ce imi recomandati pt el? Pierderea dintisorilor afecteaza speranta de viata?Mentionez ca mananca doar bobite Royal Canin pt pisici sterile. Va multumesc! R: Multe pisici adulte ajung să posede probleme dentare, mai ales după vârsta de 5 - 6 ani. Se estimează că procentul de animale predispuse la apariția unei boli la nivelul dinților este de 80%. Cea mai comună afecțiune întâlnită este boala periodontală consecutiv dezvoltării tartrului dentar. Tartrul se formează prin impregnarea plăcii bacteriene (pelicula de bacterii și resturi alimentare acumulată mai ales la baza dinților) cu sărurile de calciu prezente în salivă. Acumulările de tartru vor produce iritarea și inflamarea gingiilor care pot sângera și la o atingere ușoară. În timp se va produce retracția gingivală, precum și apariția bolii parodontale ce poate duce la căderea dinților. Tartrul se poate localiza supragingival (reprezintă depozitele vizibile formate pe dinte) și subgingival (localizat în spațiile dintre dinte și gingie). Aceste depuneri atrag în continuarea bacterii și produc formarea a peliculei ce va duce la agravarea bolii în timp. Detartrajul reprezintă o intervenție chirurgicală ce presupune îndepărtarea acumulării de tartru de la nivelul dentiției. Acest tratament constă în spargerea și înlăturarea depozitelor prin metoda manuală sau cu ajutorul unui aparat cu ultrasunete. Acest aparat are o ansă metalică ce vibrează sub acțiunea ultrasunetelor și, consecutiv vibrațiilor transmise printr-o peliculă de apă, duce la dezintegrarea tartrului. Manopera în sine nu este dureroasă, dar sensibilitatea dinților de la acest nivel (agravată de gradul de dezvoltare al complicațiilor produse de tartru), precum și necooperarea animalului necesită folosirea anesteziei totale. În funcție de gravitatea afecțiunii, după detartraj, se poate recomanda masajul gingiilor cu un gel special, aplicarea de spray-uri antiseptice sau chiar administrarea de antibiotice simultan cu medicație antiinflamatoare. Înaintea realizării oricărei intervenții chirurgicale ce presupune folosirea anesteziei este recomandat un control medical veterinar și realizarea unui set de analize de sânge (examen hematologic și biochimic) pentru aprecierea stării de sănătate a animalului, precum și cum va reacționa acesta la efectul substanțelor utilizate în realizarea anesteziei. Există foarte multe cazuri de pisici ce rămân complet fără dinți sau care mai au 2 - 3 dinți sănătoși și care duc o viață complet normală. În libertate, rolul principal al dinților este de a prinde prada și de a o sfâșia în bucăți ce pot fi înghițite. De asemenea, multe pisici ce posedă o dentiție completă și sănătoasă nu mestecă granulele de hrană uscată comercială, ci le înghit ca atare. În cazul în care pisica va mai prezenta infecție gingivală, atunci se recomandă ca, cel puțin o perioadă, hrana să fie cât mai ușor de mâncat, preferabil sub formă de pastă moale deoarece durerea poate fi prea mare pentru alt tip de hrană. După vindecarea infecției durere va dispărea și atunci pisica se va putea hrăni normal. Dacă în urma detartrajului pisica va mai rămâne cu dințișori sănătoși va fi recomandat să încercați să îi periați zilnic pentru a preveni reapariția unei infecții. Ulterior realizării intervenției chirurgicale puteți să treceți pisica pe mâncare umedă (la conservă sau la plic), puteți să îi umeziți hrana uscată sau puteți să îi oferiți hrana uscată ca atare. O perioadă, puteți să îi puneți la dispoziție vase diferite, unul cu hrana umedă (nu rece), unul cu hrană uscată umezită și unul cu hrană uscată ca atare pentru a vedea ce preferă pisica să mănânce. În mod surprinzător, majoritatea pisicilor continuă să prefere hrana uscată chiar și după ce rămân fără dinți. În anumite cazuri, există posibilitatea apariției problemelor gastrointestinale (de tipul vomei) în urma ingerării bobițelor uscate ca atare. În aceste situații se recomandă spargerea acestora în bucăți mai mici sau se poate utiliza o râșniță pentru mărunțirea acestora și amestecarea acestei pudre cu apă sau zeama de la hrana uscată.

 Ioana Mitran, dr. med. vet.MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Buna ziua! Pisica mea a suferit azi o operație de castrare. Cand s-a trezit din anestezie, a vomitat sânge. Analizele au iesit bine inainte de operație, alte probleme nu a avut inainte. Medicul a fost si el mirat si ne-a spus sa o supraveghem si sa il ținem la curent. Ea a dormit toata ziua apoi si s-a trezit pe seara amețită, iar păturică era murdară de saliva cu urme de sânge. Stiti cumva ce ar putea fi? Ce ar trebui să facem? Va multumesc! R: Hematemeza sau voma cu conținut sangvin poate fi consecința mai multor factori, printre care:• traume la nivelul esofagului sau cavității bucale - acestea pot apărea în cazul în care s-a utilizat anestezie inhalatorie• reacții adverse consecutiv medicației administrate pre-/intra- sau post-operator• existența unor patologii anterioare: ulcere, afecțiuni care interferează cu capacitatea de coagulare a sângelui (coagulopatii), boli metabolice, prezența unor formațiuni la nivelul aparatului digestiv superior etc. Pentru depistarea exactă a cauzei ce a dus la apariția simptomelor se recomandă realizarea unor analize de sânge (biochimie, hematologie) alături de examene imagistice (ecografie, radiografie, endoscopie).

 Daniela Ghelmez, dr. med. vet.MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Buna ziua! Am un pisic care are 18 ani, si de ceva vreme, vreo 4-5 luni a inceput noaptea sa urle (un fel de mieunat mai grav) de obicei la ore fixe (3 si 6), am fost la veterinar si in afara ca e slabita vederea este sanatos, insa nu stiu ce sa fac sa nu mai urle. Veterinarul nu ne-a oferit alte solutii. Ma puteti ajuta? Va multumesc! R: Vocalizarea excesivă apare frecvent la pisicile în vârstă pe parcursul nopții , însă nu numai. Există o corelație între această vocalizare excesivă și anumite probleme medicale și neurologice.Cauzele pentru care o pisică ajunge să vocalizeze pot fi :- declinul simțurilor- pierderea vederii, auzului sau a mirosului poate duce la vocalizare excesivă. Pierderea acestor simțuri poate duce la confuzie, iritabilitate- hipertensiune- frecventă la pisicile bătrâne poate duce la țipete- hipertiroidism- durerea - pisicile bătrâne pot avea dureri dentare, articulare, gastrointestinale, ale tractului urinar, neurologice etc. Ajung să vocalizeze noaptea pentru atunci nu mai sunt activități care să le distragă.- probleme ale sistemului nervos central- tumori care pot determina modificări ale comportamentului- disfuncție cognitivă- pisicile pot prezenta semne de demență sau confuzieÎn cazul pisicilor cu aceste manifestări este necesară o examinare fizică riguroasă, analize de sânge, urină complete și evaluarea tensiunii.Tratamentul diferă în funcție de cauză și poate consta în medicamente antiinflamatoare, analgezice, împotriva hipertensiunii, antioxidanți, ulei de pește, trofice cerebrale etc.De asemenea puteți lăsa o lumină aprinsă noaptea pentru ca pisica să nu se mai simtă speriată sau confuză noaptea când este întuneric. Puteți lăsa și un radio pentru a avea zgomot de fundal.Puteți administra suplimente pentru pisici bătrâne sau produse pentru calmarea pisicilor cum ar fi Feliway. Întotdeauna consultați-vă cu medicul veterinar curant.

 Georgiana Paraschiv, dr. med. vet.MAXI PET Bd. Chimiei, nr. 2, Iasi    Î: Buna ziua! Detin doua pisici femele cu o diferenta de varsta se 3 ani, tin sa mentionez ca se intelegeau extrem de bine pana in momentul in care am adus un motan adult si castrat in casa, spre surprinderea mea agresivitatea nu a fost fata de motanul strain ci una fata de cealalta si nu reusesc sa se mai inteleaga de atunci. Cea mica incepe sa urle cand vede motanul sau cealalta pisica, cea mare a acceptat motanul cate putin in fiecare zi. Problema este ca acum cea mare trebuie sa stea inchisa cu motanul intr-o camera separata fata de cea mica pentru a evita urletele celei mici la vederea unuia din cei doi. Tin sa specific ca ambele femele sunt nesterilizate. Intrebarea mea este urmatoarea...daca sterilizez ambele femele in acelasi timp am vreo sansa ca dupa ce isi revin din anestezie sa se inteleaga sau sa scada gradul lor de agresivitate? Va multumesc! R: Castrarea pisicilor aduce beneficii precum reducerea comportamentului agresiv, marcarea teritoriului cu urină, comportament neplăcut în special în cazul pisicilor care stau în casă, dispariţia simptomelor atunci când sunt în apropiere pisici în călduri, reducerea riscului de a manifesta anumite boli etc.Agresiunea teritorială se poate dezvolta față de alte pisici, câini sau chiar oameni pentru apărarea teritoriului prestabilit.Exista si o motivatie medicala foarte importanta care pledeaza pentru alegerea acestei interventii. Sterilizarea la pisici, mai ales daca este facuta la o varsta tanara, previne aparitia complicatiilor la nivel genitourinar. Aceste complicatii se manifesta prin colectii uterine (piometrul), neoformatiuni de tip canceros la nivelul ovarelor si uterului, fibroame uterine, cancere mamare, hiperplazii ale prostatei (chistice sau tumorale), cancerul testicular etc.Pisicile castrate/sterilizate, atat masculii cat si femelele, sunt mai calme, mai docile si mai sociabile. Agresivitatea si teritorialitatea pisicilor se reduce semnificativ.Pentru a tempera comportamentul agresiv al pisicii dvs, puteți să îi administrați hrană specială cu proprietăți pentru controlul stresului.

 Georgiana Paraschiv, dr. med. vet.MAXI PET Bd. Chimiei, nr 2, Iasi   Î: Buna ziua! Am avut un motanel british short hair la monta pentru pisica mea scottish. După ce a fost adus, motanului i  s-au înroșit foarte tare urechile și a doua zi a făcut o eczema uratica.poate ma puteți ajuta cu un sfat.Va multumesc! R: Dermatofitoza felină este cea mai răspândită infecție micotică a pielii găsită la feline.La pisici, eczema poate fi cauzată de 3 tipuri de dermatofite. Microsporum Gypseum: această dermatofită se găsește de obicei la câini și pisici care sapă în sol contaminat. Microsporum Canis: se întâlnește la aproximativ 75-98% din eczemele la pisici. Trichophyton Mentragophytes: această specie infectează câinii și pisicile expuși rozătoarelor sau vizuinelor acestora. Microsporum Canis este cea mai răspândită formă la pisici. Se crede că până la 20% din pisici sunt purtătoare asimptomatice. Aceasta înseamnă că pisicile poartă parazitul, dar nu arată semne de infecție. De multe ori este dificil de identificat, deoarece leziunile pot fi mici sau ascunse. Cel mai frecvent, apare o leziune ce seamănă cu scrumul de țigară, sub formă de cojite ce se desprind de pe piele. La unii indivizi poate să apare o leziune circulară, fără blană, unde pielea este iritată, situată de obicei în zona capului, pieptului sau pe membrele din față. Aceste leziuni de obicei nu produc mâncărimi și nu veți vedea animalul că se scarpină. Pisicile cu blană lungă pot dezvolta forme inaparente, fără manifestări clinice dar vor fi purtători și transmițători ai bolii.Este o boală extrem de contagioasă iar transmiterea se realizează prin contact direct între indivizi sau prin obiecte contaminate. Sporii pot rămâne în stare latentă pe vase de hrană, perii, mobilă, covoare timp de până la 18 luni. Perioada de incubație, până la apariția semnelor clinice poate dura până la 21 de zile de la momentul contactului cu sporii.În cazul pisicilor sănătoase, eczema va dispărea deseori singură după 2- 4 luni. Pe de altă parte, se recomandă să vă tratați pisica de eczemă în vederea grăbirii procesului de vindecare, și prevenirea transmiterii infecției la oameni sau alte animale.Vă sfătuiesc să mai continuați tratamentul cu Surolan deoarece în 3 zile este timpuriu pentru observarea unor rezultate. Vă recomand să aplicați produsul de 2 ori pe zi cel puțin 14 zile prin badijonaj pe zona afectată. Toată procedura trebuie efectuată cu mănuși pentru prevenirea transmiterii infecției. Pentru ca tratamentul să aibă succes este recomandat să fie dezinfectat și mediul în care trăiește animalul, părul acestuia având atașați milioane de spori care sunt eliberați în mediu.

 Daniela Ghelmez, dr. med. vet.MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Buna ziua! Am un motanel in varsta de maxim 2 ani adoptat de pe strada. Il tin la apartament si nu l-am scos afara. De ieri are un comportament ciudat, e mai putin activ (dar mananca, se misca, nu sta incovoiat) si saliveaza in abundenta. azi noapte , pt prima oara, a facut treaba mare in pat. mentionez ca a folosit litiera inca din prima noapte dupa adoptie. Temperatura lui pare sa fie mai ridicata. Azi si luni nu voi putea ajunge la veterinar cu el. O parere, in legatura cu cauzele? Va multumesc! R: Modificările comportamentale pot fi cauzate de o problemă medicală din cauza căreia pisica alege să defecheze în altă parte decât cea dorită de dumneavoastră. În această situație este necesară o vizită la cabinetul veterinar pentru un consult de specialitate. Este necesară o evaluare generală a stării de sănătate, teste de laborator, radiografii, ecografii.O simplă constipație poate determina pisica să își facă nevoile în locuri nepotrivite.Durerea sau disconfortul pot fi o altă cauză a defecării neadecvate. Pisica poate avea dificultăți în a urca sau coborî în și din litieră și se abține până când nu mai poate. Sau poziția în sine este mai confortabilă atunci când nu folosește litiera.La pisicile în vârstă medicul veterinar poate să descopere artrita și să prescrie un tratament pentru a crea o stare de confort.La pisicile în vârstă se mai poate diagnostica și demența, ceea ce poate duce la modificări în comportament. De asemenea și în acest caz medicul veterinar va institui un tratament potrivit.După ce s-au eliminat cauzele medicale se pot lua în calcul problemele comportamentale. Acestea pot să apară ca urmare a existenței stresului în mediu. Orice modificare cum ar fi o mutare, sau apariția unui nou animal, sau a unui copil sau price modificare chiar și minoră poate duce la apariția stresului la pisici.Orice factor stresant poate să determine pisica să aleagă alte locuri.Dacă în timpul defecării este speriată de ceva , sau sunt anumite zgomote pisica poate să își caute un alt loc.Este nevoie să face niște investigații amănunțite atât mediului cât și pisicii pentru a putea descoperi cauza și a remedia problema.În cercați să nu certați pisica pentru că acest lucru va înrăutăți problema.Salivația abundentă apare în următoare situații :- probleme dentare- insuficiența renală- intoxicații cu plante- traumatisme- corpuri străine- cancer- frica- bucurieSalivația abundentă apare în cazul prezenței unei dureri la nivel bucal care determină pisica fie să nu vrea să înghită, fie să nu poată, astfel saliva în exces să curgă din gură.Durerile pot fi cauzate de probleme dentare , de leziuni la nivelul gurii sau de tumori la nivel oral.Salivația abundentă apare și când pisicile ingerează substanțe toxice sau produse alterate cu un gust neplăcut.În cazul prezenței unor corpuri străine în esofag saliva nu mai are cum să fie înghițită și atunci curge din gură.Și administrarea unor medicamente amare poate duce la o salivație abundentă.În situațiile în care pisica are senzația de greață din cauza diferitelor afecțiuni (gastrointestinale, renale, hepatice ) de asemenea se poate observa prezența unei salivări excesive.Este necesară vizita la un cabinet veterinar unde medicul veterinar să consulte animalul , să efectueze analize de sânge și dacă este cazul ecografie, radiografie, endoscopie.

 Daniela Ghelmez, dr. med. vet.MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Buna ziua! Pisicul meu în vârstă de 6 luni a început sa strănute foarte des și foarte tare. Scoate un șuierat pe nări, respira zgomotos și ii curg ochii. Mănâncă bine, se joaca, se comporta aproape la fel ca înainte, poate este puțin mai rezervat în anumite acțiuni. I-am dat synulox jumătate de pastiluța pe zi, astăzi fiind a treia zi de tratament. Nu s-a ameliorat nimic, poate s-au mai redus puțin accesele de strănut. Poate fi o alergie la ceva? El de obicei mai strănuta de la nisipul din litiera. A fost ținut numai în casa, l-am scos acum o luna câte puțin, afara. Mai am alte 6 pisici adulte în casa. E posibil sa fie doar răcit? Sau e posibil sa aibă rinotraheita? Nu face cu sânge, nu vomita, inițial a avut un mucus verde când strănuta dar acum este incolor și destul de lichid. Ii curg ochii, de fapt ochisorul pentru ca are doar unul;celalalt a fost operat la trei săptămâni,fiind tumefiat! Am vorbit cu un medic veterinar și mi a spus ca ar putea fi rinotraheita! Ce credeți ca ar putea fi?Va multumesc! R: Strănutul reprezintă un act reflex al organismului ce apare în momentul în momentul înregistrării unei iritații la nivelul căilor respiratorii superioare și constă în expirații forțate.În cazul animalelor tinere cele mai comune cauze ale apariției strănutului sunt infecțiile la nivelul căilor respiratorii, existența unor malformații congenitale la nivelul palatului moale sau infecții bronhiale. O altă cauză a apariției strănutul poate fi pătrunderea unui corp străin la nivelul căilor respiratorii, organismul încercând să îl înlăture prin aceste mișcări. Cele mai comune cauze ale strănutului la animalele bătrâne sunt prezența tumorilor intranazale sau afecțiunile dentare. Printre alte cauze ale strănutului se pot număra: prezența mucusului, obstrucții nazale, inflamații, secreții nazale în exces, pneumonia, vomitatul cronic, afecțiunile gastrointestinale.Dacă strănutul apare des și pe o durată de mai multe zile, atunci se poate suspecta prezența unei afecțiuni respiratorii cauzată de diverse bacterii sau virusuri. Animalele vin în contact cu aceste microorganisme în parcuri, prin contactul cu alte animale, în felise, indirect prin intermediul hainelor și al încălțămintei de stradă etc. La animalele în vârstă acest risc este mai ridicat din cauza scăderii protecției oferite de sistemul imunitar.Virusurile comune ce determină afecțiuni respiratorii sunt adenovirusuri, herpesvirusuri, calicivirus. Bacteriile cele mai des întâlnite sunt Pasteurella spp., Bordetella spp., streptococi,Chlamydia spp., Mycoplasma spp.Cauzele neinfecțioase ale strănutului sunt• iritanții din casă :fumul de țigară, produsele de curățenie, deodorantele, parfumurile etc• alergenii: alergiile de regulă se manifestă prin prurit și hiperemie la nivelul pielii și, la unele animale, prin strănut cronic• prezența corpurilor străine• abcesele dentare• formațiuni intranazale.Dacă episoadele de strănut sunt izolate, cel mai probabil este vorba de o iritație de moment la nivelul căilor respiratorii (de exemplu un corp străin sau un miros deranjant) care odată înlăturat duce la oprirea strănutului fără alte consecințe.Pentru identificarea cauzei strănutului trebuie realizate o serie de analize, printre care amintim: analize de sânge (pentru identificarea prezenței unei infecții sau a unei alergii), endoscopie nazală și bronhoscopie (pentru identificarea prezenței unui corp străin sau a altor afecțiuni prezente la nivelul căilor respiratorii), radiografii, teste alergice, biopsii etc. În urma identificării cauzei strănutului se va putea stabili și o terapie corespunzătoare.Rinotraheita este o boală infectocontagioasă specifică felinelor, cu evoluție obișnuit acută, caracterizată clinic prin febră și tulburări dominant respiratorii, consecutiv afectării căilor respiratorii anterioare, la care se pot asocia conjunctivite și cheratite.Cele mai sensibile sunt în special pisicile mai mici de un an. Sursele de infecție sunt reprezentate de animalele bolnave sau cele care au trecut prin boală, dar încă elimină cantități mici de virus prin secrețiile nazale.Se disting două forme ale rinotraheitei feline:1. Forma simplă caracterizată printr-o simptomatologie dominată de rinită și conjunctivită, asociate cu strănut, uneori tuse discretă, hipersalivație și chiar hipertermie, abatere, anorexie. La unele pisici se constată laringotraheită însoțită de răgușeală, cu pierderea parțială a vocii. În majoritatea cazurilor animalele se vindecă în 10-15 zile.2. Forma complicată, întâlnită la circa 10% din cazuri, se exprimă prin conjunctivite bilaterale, cheratite, ulcere corneene, ulcere linguale și faringiene, ulcere cutanate și chiar pneumonie și/sau bronhopneumonie la pisicile sub 4 luni. Această formă durează săptămâni sau luni de zile și se sfârșește prin vindecare (cu unele sechele în funcție de rezistența animalului) sau prin moarte (la animalele subnutrite, deshidratate și la care apar suprainfectările cu diverși germeni ori cu FIV - virusul imunodeficienței feline). La animalele peste 6 luni evoluția este în general mai ușoară sau chiar subclinică, putând trece neobservată. În anumite cazuri se pot observa avorturi consecutiv febrei.Tratamentul vizează în primul rând prevenirea sau tratarea în cazul apariției a infecțiilor secundare prin antibioterapie. Se poate asocia și terapie prin aerosoli cu antibiotice, mucolitice, expectorante, eventual bronhodilatatoare și/sau corticosteroizi. Tratamentul local constă în spălături și aplicarea de colire nazale și conjunctivale cu decongestionante și antibiotice. De asemenea, se va administra alimentație dietetică, bogată în elemente nutritive și se vor evita hrana rece, frigul și curenții de aer.În imunoprofilaxie, se folosesc vaccinuri vii atenuate sau inactivate. Vaccinarea se începe la 8-9 săptămâni, cu repetare la 4 săptămâni și rapel anual ulterior pentru menținerea imunității.

Ioana Mitran, dr. med. vet.MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Buna ziua! Am luat un motanel dintr- o colonie de pisici, l-am dus la cabinet pentru testari, vaccinare, tehincianul respectiv, l-a vaccinat si a zis ca nu e nevoie de teste pentru ca e sanatos. L-am dus acasa, eu avand in casa inca 6 pisici toate vaccinate si sterilizate. Motanelul in virsta de 8 luni, era vioi,se juca, dar parea ca si cum ar fi infundat in nas, dar nu avea secretii, mai strunuta din cand in cand. Evolutia lui a fost buna, se ingrasa. In schimb, am observat ca pisicile mele au slabit si au inceput sa faca mai moale, si el facea. Dupa 1.5 i-am facut testul FCOV si a iesit pozitiv. Mi-am testat psicile , toate au iesi negativ, doar 3 au auvt contact cu boala. Ce inseamna acest lucru? ce fac in aceasta situatie? Va multumesc! R: Coronavirusul felin este un virus relativ comun în populația felină. Mare parte a infecțiilor sunt subclinice sau se pot manifesta cu simptome gastrointestinale. Particularitatea acestui virus o reprezintă capacitatea de mutație, având drept rezultat apariția peritonitei infecțioase feline. Mutația se poate produce oricând, în medie în primele 6 - 18 luni de la infecție, iar simptomatologia specifică peritonitei infecțioase poate apărea la câteva săptămâni după mutație sau chiar și după câțiva ani. În cazul enteritelor determinate de prezența coronavirusului felin se pot observa episoade acute de vomă și diaree. Uneori aceste manifestări se pot croniciza, apărând episoade frecvente cu vomă și diaree care nu răspund la tratamentele uzuale. Au fost raportate și cazuri rare de manifestări respiratorii cauzate de acest virus. Diagnosticul coronavirozei este dificil. Un rezultat pozitiv al testelor de detecție al anticorpilor specifici indică faptul că animalul respectiv a avut un contact cu virusul la un moment dat în viața acestuia, dar nu poate oferi informații despre o eventuală infecție curentă. De asemenea nu se poate corela cu riscul apariției peritonitei infecțioase și nici nu reprezintă o modalitate de diagnosticare a acesteia. Rezistența virusului în mediu interior este de până la 7 săptămâni și este inactivat de majoritatea produselor de dezinfecție.

 Ioana Mitran, dr. med. vet.MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Buna ziua! Ieri am fost cu pisica la sterilizat (2ani), cand am luat o era agitata, speriata și pupilele dilatate. La 6 ore de la sterilizare a vrut sa manance (i-am dat bobite și carnita fiarta) își cauta și un loc unde sa stea, nu a stat unde ii făcusem culcuș. I am dat antibiotic la 12 ore cum a zis doctorul, astăzi am observat ca are mameloanele umflate și mârâie dacă încerc sa o ating, este normal sa se umfle asa? Va multumesc! R: Umflarea glandelor mamare poate apărea în perioada ciclului de călduri, pe perioada gestaţiei sau pe perioada lactației. Deci, poate fi cauzată de schimbări hormonale sau poate fi vorba de o problemă mai gravă. Hiperplazia mamară este caracterizată de creşterea rapidă a ţesutului mamar. Poate mima cancerul mamar, care are un prognostic grav. Este important să se diferenţieze hiperplazia mamară de cancerul mamar. Hiperplazia mamară apare mai frecvent la animale tinere, nesterilizate şi este rezultatul influenţei progesteronului asupra glandei mamare. La animalele gestante sau cu pseudogestaţie nivelul progesteronului creşte, iar glanda mamară se poate dezvolta. Deşi nu este o afecţiune gravă aceasta crează disconfort şi se poate complica ajungând chiar la ulcere sau infecţii. La femelele nesterilizate calea cea mai bună de tratament şi de prevenire a reapariţiei acestor probleme este sterilizarea. La animalele nesterilizate riscul de apariţie a cancerului mamar este mult crescut faţă de femelele sterilizate. Cu cât femela este sterilizată mai devreme, cel mai bine înainte de primul ciclu de călduri, cu atât scade riscul de apariţie a tumorilor mamare. Orice umflătură prezentă la nivelul glandelor mamare poate indica prezenţa cancerului mamar, de aceea se recomandă ca animalului să i se facă o serie de investigații şi anume analize biochimice de sânge, hemoleucogramă, radiografii, examen citologic, ecografii abdominale etc. După îndepărtarea tumorilor se recomandă efectuarea unui examen morfopatologic. Toate aceste lucruri se stabilesc cu medicul veterinar care va consulta animalul şi va decide paşii următori.

    Elvira Lupoae, dr. med. vet. MAXI PET Bd. Chimiei, nr 2 (zona comerciala, intersectie Bd.Tudor Vladimirescu cu Bd.Chimiei), Iasi Î: Buna ziua! Se poate castra un motan la vârsta de 7 luni? Va multumesc! R: La motani se recomandă ca intervenția chirurgicală să fie realizată în jurul vârstei de un an, atunci când acesta a atins talia de adult. La femele se poate realiza mai devreme, preferabil înaintea apariției primului ciclu de călduri.Se poate face intervenția și în înainte de 1 an, dar acest lucru va fi stabilit de către medicul ce-l va opera. Avantajele castrării :• - pentru marea majoritate a proprietarilor faptul că animalul nu va mai putea avea pui este principalul motiv pentru care optează pentru castrare• --reducerea mirosului şi a comportamentului de marcare a teritoriului cu urină• - reducerea comportamentului agresiv cu alţi motani• - reduce riscul de a contacta o serie de boli cum ar fi leucemia felină, imunodeficienţa felină şi peritonita infecţioasă felină.• - reducerea riscului de suferi diverse accidente. În cazul pisicilor care au acces afară se ------- reduce riscul de fi lovite de maşini, de a fi muşcate de câini etc• - reducerea riscului de apariţie a cancerului, testosteronul fiind principalul factor în declaşarea proceselor tumorale în special cele de la nivel testicular. Cu cât intervenţia este făcută mai devreme cu atât riscul de apariţie a bolii este mai redus, inclusiv pentru bolile prostatei• - reducerea riscului de apariţie a unor tulburări metabolice• - reducerea suprapopulăriiDezavantajele castrării:• -este o intervenţie chirurigicală simplă, însă care totuşi necesită anestezie. Un număr foarte mic de animale au probleme la anestezie sau în timpul recuperării postoperatorii însă, cu ajutorul personalului calificat, cu o supraveghere atentă, riscul se reduce foarte mult, dar nu poate fi eliminat complet. Cu cât animalul este mai tânăr cu atât riscul de a apărea complicaţii este mai mic• - riscul de a lua în greutate. Cu o evidenţă atentă a greutăţii animalului şi cu un management nutriţional potrivit nu este nici un motiv pentru care animalul să ia în greutate după castrare.• - riscul de manifesta obstrucţii uretrale, însă cu o dietă potrivită se poate preveni formarea de cristale în urină. Există diete special create pentru pisici castrate care au rolul de a preveni, pe de o parte, fromarea de cristale în urină şi, pe de altă parte, îngrăşarea.

    Catalin Mazilu, dr. med. vet. MAXI PET Bd. Chimiei, nr. 2 (zona comerciala, intersectie Bd.Tudor Vladimirescu cu Bd.Chimiei), Iasi   Î: Buna ziua! Am un motan siamez de 2 luni si are viermi. ce as putea sa ii dau ca sa ii treaca.  din cate stiu sunt pastile doar pentru pisici mici intre 3 si 6 luni. Va multumesc! R: Paraziţii intestinali întâlniţi la pisică sunt viermii cilindrici (ascarizi şi anchilostome) şi viermii plaţi (tenii). Ascarizii sunt paraziţi intestinali frecvent întâlniţi la câini şi pisici, în special la puii acestora, putând fi observaţi direct în fecalele lor. Se hrănesc cu vitamine, minerale şi alţi nutrienţi din organismul gazdă, provocând iritaţie la nivelul mucoasei intestinale, ducând la apariţia simptomelor de greaţă şi diaree. Boala este transmisă prin intermediul fecalelor, câinii şi pisicile fiind infestaţi după ce ingeră ouăle paraziţilor.Anchilostomele apar la câinii şi pisicile de toate vârstele. Se hrănesc cu sânge, putând provoca o anemie severă ce poate duce chiar la decesul animalului (în special cele tinere). Simptomele bolii (vărsături, greaţă, oboseală, dureri abdominale, diaree) sunt similare cu cele cauzate ascarizi, dar mai severe, iar diareea este adesea negricioasă.Teniile cele mai răspândite sunt de culoare roz-albicioasă, sub forma de benzi, lungimea de câţiva centimetri la 1-2 metri. Se fixează la nivelul intestinului, hrănindu-se cu toate elementele nutritive din alimentele ingerate de animal. Semnele clinice sunt reprezentate de apetit excesiv, urmat de pierderea în greutate sau lipsa poftei de mâncare, dureri abdominale, greaţă, diaree şi uneori fecale cu sânge. Există produse care pot fi administrate la pisici de la vârsta minimă de 3 săptămâni și 0.5 kg (Caniverm), 4 săptămâni și 0.5 kg (Cestal), 6 săptămâni și 1kg (Drontal).

 Georgiana Paraschiv, dr. med. vet.MAXI PET Bd. Chimiei, nr 2 (zona comerciala, intersectie Bd.Tudor Vladimirescu cu Bd.Chimiei), Iasi Î: Buna ziua! Am un motanel persan de 4ani și 5 luni castrat,pe care l-am hrănit cu Royal sterilised hrana uscată și umeda.In urma cu 3 luni am schimbat hrana umeda cu Purina Pro Plan sterilised deoarece avea mai mult sos,iar motanul mănâncă doar sosul nu și carnea.Dupa 3 săptămâni a început să vomite,am mers la veterinar,i-a făcut analize și a dat diagnosticul de disfuncție hepatica.Am urmat tratament cu hepatoprotectoare și hrana Royal hepatic.Dupa 30 de zile,respectiv 60 de zile,medicul veterinar a refăcut analizele și sunt în limite normale.Medicul veterinar mi-a recomandat să-i schimb hrana uscata Royal sterilised,deoarece este indicata doar pentru femele,cu Royal urinary,motanul neavând probleme cu aparatul urinar.Va rog frumos,puteți să-mi indicați o schema de hrănire?Ce părere aveți despre Royal Young male?Menționez că motanul mănâncă și câte o linguriță de iaurt 2%.Este in regula? Va multumesc!R: Motanul poate mânca iaurt în cantitate redusă deoarece acesta conține culturi de bacterii vii ce ajută la digestie, la sistemul imunitar și îi menține sănătatea organismului. Singurul iaurt pe care îl poate consuma este cel natural, simplu, fără alte adaosuri și arome.Royal Urinary Care este o hrană care are rolul de a preveni apariția pietrelor urinare ( urolitiaza) cum ar fi struviții sau oxalații de la nivelul vezicii urinare, a infecțiilor urinare și a bolilor renale.Urina pisicii e predispusă la a forma cristale, în funcție de diverși factori, precum un aport prea mic de lichide și o valoarea nepotrivită de minerale care pot cauza pietre urinare.Royal Young Male este special destinat motanilor castrați cu vârstă de până la 7 ani. Această hrană contribuie la prevenirea formarii de cristale de struviţi oxalat de calciu la nivel urinar. Textura şi forma crochetelor favorizeaza un periaj mecanic al dinţilor care combate placa dentara. Fosfaţii de sodiu chelateaza calciul salivar şi previn formarea de tartru. Are rolul de a preveni îngrăşarea si asigură o mai bună întreținere a masei musculare.Urolitiaza, înseamnă formarea de pietre (calculi sau uroliți) în tractul urinar, la nivelul rinichilor, ureterelor, vezicii urinare. Cel mai frecvent la nivelul vezicii. Calculii apar ca urmare a suprasaturării urinei cu anumite minerale. Factorii favorizanți sunt concentrațiile crescute ale anumitor minerale, modificările pH-ului (acidifiere sau alcalinizare), concetrație crescută a urinei, prezența sau absența unor stimulatori ai formării de cristale.De cele mai multe ori alimentația este cheia menținerii stării de sănătate a tractului urinar. Mâncarea industrială de pisici este aditivată cu metionină care are rolul de a acidifia urina, astfel se reduce riscul apariției struviților. Dezavantajul este însă faptul că a crescut incidența oxalaților de calciu.Trebuie stimulat consumul de apă mai ales pentru pisicile care consumă hrană uscată, menținând tot timpul apă proaspătă, așezând mai multe boluri cu apă, mai ales în zonele frecventate de pisici.Ținând cont de faptul că este motan, urolitiaza spre ex. apare frecvent la aceștia din cauza topografiei (pozitiei anatomice) a uretrei, posibilitatea eliminării nisipului sau pietrelor de dimensiuni mai mari este îngreunată și de cele mai multe ori apar probleme la acest nivel.Vă recomand să încercați varianta de Royal Young Male, dar trecerea la această hrană trebuie să se facă treptat. Hrana nou introdusă trebuie să fie combinată cu vechea hrană pentru a nu apărea anumite probleme digestive, adică inițial vechea hrană în proporție de 70 % și Young Male 30 %, apoi 50%-50% iar la final Young Male 70%. Aceste variaţii le realizaţi pe parcursul a 7 zileHrana se administrează în cantitatea recomandată de producător pe sac în funcție de greutatea corporală.

 Georgiana Paraschiv, dr. med. vet.MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! Am 2 pisici carora le am oferit hrana de la frigider, uneia putin piept de pui fiert, celeilalte putin iaurt. De atunci am observat ca si au pierdut "vocea", adica nu mai pot miorlai, se aude o "haraiala" in gat cand respira si icnesc sa vomite dar nu o fac. Tin sa mentionez faptul ca in aceeasi zi mi au daramat si o floare aloe vera, si cred ca au si mancat din ea. Deci nu stiu exact cauza. Le am dat sa bea apa calduta, putina miere ( am citit ca ajuta), insa fara rezultat. Ma puteti ajuta cu un sfat/tratament? Medicul lor este in concediu si am decis sa va intreb pe dvs inainte de a merge la alt dr. Asta e a3a zi de cand sunt asa. Va multumesc! R: Poate fi vorba de o laringită.Laringita este inflamarea mucoasei laringelui. Poate fi asociată cu tonsilită, traheobronşite, pneumonie, alergii.Se manifestă prin pierderea vocii, greutate la înghiţire, evitarea alimentelor solide, dure, tuse.Diagnosticul îl poate pune doar medicul veterinar care consultă animalul.Puteţi să ţineţi pisicile la loc călduros, să le oferiţi miere cu albastru de metilen şi hrană umedă, călduţă.Foarte multe plante de apartament sunt toxice, multe dintre acestea chiar dacă sunt înghiţite în cantităţi mici. Încercaţi întotdeauna să limitaţi accesul pisicilor sau câinilor la plantele periculoase sau chiar să excludeţi aceste plante din încăperile la care au acces animalele de companie. Sunt destul de rare cazurile în care pisica sau câinele acceptă faptul că nu au voie să muşte din plante, de cele mai multe ori însă, pisicile resimt o deosebită plăcere în a devora frunze sau tulpini de plante. Primele simptome ale intoxicației cu alcaloizi proveniți din plante sunt salivaţie abundentă, dilatarea pupilelor, vomă, diaree, mişcări necontrolate, hiperexcitabilitate etc.Din pacate, majoritatea manoperelor medicale sau administrarea medicamentelor care sa ajute pisicile in acest caz se pot face numai dupa un consult medical.

    Georgiana Paraschiv, dr. med. vet. MAXI PET Bd. Chimiei, nr 2 (zona comerciala, intersectie Bd.Tudor Vladimirescu cu Bd.Chimiei), Iasi Î: Pisica mea in varsta de 2 ani are un strat subtire de tartru la baza dintilor si o respiratie usor mirositoare inca de cand era mica. Exista un spray sau o pasta potrivite pt aceasta problema? Cum le pot aplica daca este usor agresiva?Mentionez ca i-am dat mancare uscata speciala pt astfel de probleme, dar nu am observat nicio imbunatatire!Multumesc anticipat pt raspuns! R: Respiraţia urât mirositoare, numită şi halitoză, este rezultatul dezvoltării bacteriilor din gura animalului sau poate proveni de la nivelul plămânilor sau a tractului digestiv. Respiraţia urât mirositoare persistentă poate indica faptul că animalul are nevoie de o igienă dentară mai bună sau că există o problemă la nivelul organelor interne. Frecvent halitoza apare în cazul unor afecţiuni la nivel dentar sau gingival, unele animale fiind predispuse la apariţia tartrului sau plăcii dentare .Posibile cauze ale halitozei:- Prezența plăcii dentare sau a tartrului; dinţi sparţi, cariaţi sau abcese dentare,periodontita- Tulburări gastrointestinale- Infecţii ale sinusurilor- Boli renale- Ulcere sau tumori bucale- Tulburări metabolice, cum ar fi diabetul- Probleme igienico-dietetice (consumarea de produse alterate, coprofagie etc)- Tonsilita, faringita. Pentru determinarea cauzei exacte a halitozei este nevoie de examinare fizică a animalului şi de efectuarea unor investigaţii paraclinice. Pentru un diagnostic mai precis se utilizează radiografiile dentare, examinarea dentiţiei privind integritatea acesteia, analize biochimice de sânge pentru depistarea tulburărilor la nivelul organelor interne, ecografii etc. Tratamentul variază în funcţie de cauza halitozei. Cum prevenim apariţia respiraţiei urât mirositoare?- Prin controale medicale regulate- Prin verificarea statusului dentiţiei şi cavităţii bucale- Prin oferirea unei hrane de bună calitate, cu digestibilitate ridicată- Prin oferirea de jucării şi recompense care stimulează rosul- Prin periaj frecvent, ideal este zilnic (obligatoriu cu pastă de uz veterinar)- Prin oferirea recompenselor cu rol de a schimba mirosul respiraţiei- Prin utilizarea sprayurilor cu enzime, pentru prevenirea apariţiei plăcii dentare, tartrului. Periajul dentar se face strict cu pastă special creată pentru animale, nu se va utiliza niciodată pastă de uz uman pentru că animalul o va înghiţi inevitabil, iar acesta irită stomacul. Pasta de uz veterinar este special creată pentru a putea fi înghiţită fără a dăuna în vreun fel. Sprayul se pulverizează pe dinții pisicii, câteva pufuri, după care folosiți un șervețel moale și ștergeți zona dentară. Puteți folosi și soluții care se administrează în apa de băut, care ajută la reducerea tartrului și reîmprospătează respirația. Există și un gel antiseptic pe baza de clorhexidină ( Stomodine), ce are un spectru larg de acţiune antibacteriană care combate multiplicarea bacteriilor şi inhibă formarea plăcii dentare. Dacă pisicuța este ușor agresivă, puteți apela la cineva ca să vă ajute să țineți animăluțul. Vă recomand să aplicați sprayul/gelul când toarce, când este mai docilă, când vă jucați cu ea. Orice manevră trebuie să fie făcută cu blandețe, treptat pentru a se obișnui și a nu percepe ce îi faceți ca pe un stres.

 Ioana Mitran, dr. med. vet.MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Pisicuta mea ( british shorthair) est nascuta pe 11.08.2019, are 1 vaccin si face parte din familia nostra de 1 saptamana. Cred ca de la miunat (din cauza scimbarii locuintei) a ragusit foarte tare uneori chiar nu are deloc voce. Cum as putea s-o ajut sa-si recapete vocea? Va multumesc! R: Răgușeala poate fi determinată de mai multe cauze, cum ar fi:1. Iritații sau traumatisme la nivelul laringelui determinate de prezența unui corp străin, hrană sau apă prea rece, ingerarea de substanțe caustice.2. Episoade de vomă incoercibilă.3. Traumatisme la nivelul traheii ce vor provoca modificarea vocii și respirație dificilă (mai ales după efort).4. Boli infecțioase, mai ales cele cantonate la nivelul sistemului respirator.5. Afecțiuni ale sistemului nervos (congenitale sau dobândite de-a lungul vieții).6. Inflamații sau tumori ce pot apărea în zona laringelui sau al traheii.7. Vocalizare excesivă. Rinotraheita este o boală infecto-contagioasă specifică felinelor, cu evoluție obișnuit acută, caracterizată clinic prin febră și tulburări dominant respiratorii, consecutiv afectării căilor respiratorii anterioare, la care se pot asocia conjunctivite și cheratite. Cele mai sensibile sunt în special pisicile de vârstă fragedă, până într-un an. Sursele de infecție sunt reprezentate de animalele bolnave sau cele care au trecut prin boală, dar încă elimină cantități mici de virus prin secrețiile nazale. Se disting două forme ale rinotraheitei feline: 1. Forma simplă caracterizată printr-o simptomatologie dominată de regulă de rinită și conjunctivită, asociate cu strănut, uneori tuse discretă, hipersalivație și putând merge chiar până la hipertermie, abatere, anorexie. La unele pisici se constată laringotraheită însoțită de răgușeală, cu pierderea parțială a vocii. În majoritatea cazurilor animalele se vindecă în 10-15 zile. 2. Forma complicată, întâlnită la circa 10% din cazuri, se exprimă prin conjunctivite bilaterale, cheratite, ulcere corneene, ulcere linguale și faringiene, ulcere cutanate și chiar pneumonie și/sau bronhopneumonie la pisicile sub 4 luni. Această formă durează săptămâni sau luni de zile și se sfârsește prin vindecare (cu sau fără unele sechele în funcție de rezistența animalului) sau prin moarte (la animalele subnutrite, dehidratate și la care apar suprainfectările cu diverși germeni ori cu FIV - virusul imunodeficienței feline). La animalele peste 6 luni evoluția este în general mai ușoară sau chiar subclinică, putând trece neobservată. În anumite cazuri se pot observa avorturi consecutiv febrei. Pentru stabilirea cauzei ce a dus la apariția simptomelor observate de dumneavoastră sunt necesare teste și examene complementare realizate în cadrul unei clinici veterinare, precum:- hemoleucogramă și examen biochimic al sângelui- ecografii și radiografii- endoscopie și rinoscopie- alte teste și examene complementare. Tratamentul, în funcție de cauza identificată, poate fi reprezentat de: antibioterapie sistemică, terapie prin aerosoli cu antibiotice, mucolitice, expectorante, eventual bronhodilatatoare și/sau corticosteroizi. Local, în funcție de cantitatea de secreții prezentă, se pot utiliza spălături și aplicarea de colire nazale și conjunctivale cu decongestionante și antibiotice. De asemenea, se va administra alimentație dietetică, bogată în elemente nutritive și se vor evita hrana rece, frigul și curenții de aer. Produsul Tusifug, disponibil în magazinele noastre, prin componentele sale acţionează asupra bronhiilor provocând decongestionarea acestora, dilatarea şi relaxarea musculaturii netede. De asemenea, are un efect emolient şi mucolitic producând liza mucozităţilor aflate pe căile respiratorii. Datorită alcaloizilor prezenţi în valeriană are un efect sedativ pentru calmarea tusei. Este recomandat ca adjuvant în afecţiuni respiratorii (bronşite, pneumonii, bronhopneumonii) ca bronhodilatator, expectorant şi sedativ, la câini şi pisici. De asemenea, se recomandă ca adjuvant în terapia cu antibiotice la câini și pisici, pentru refacerea sistemului respirator.