Întreabă Veterinarul!

Adriana Florentina Florea, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua! De aproximativ o lună, una din pisicile mele are o problemă la ambii ochi, dar mai accentuată la stangul. Nu lacrimează, nu are nicio secreţie, doar i-a căzut părul sub ochi, pielea e puţin inflamată şi uneori se scarpină destul de urât şi îi mai curge şi sânge de la scărpinatul excesiv. A urmat un tratamnent de 5 zile cu Oculoforte, perioadă în care simptomele s-au mai ameliorat, după care problema a revenit.   Medicul veterinar la care am fost ne-a spus ca este posibil să fie vorba de Microsporum, i-a făcut Biocan M, însă fără analize, dar problema nu s-a rezolvat.   Ţin să menţionez că nu are alte leziuni pe corp sau pe cap, nu îi cade parul, nu se scarpină în rest, doar ochişorii sunt cu probleme...pielea din jurul ochilor mai precis, conjunctiva nu pare a fi afectată. Mănâncă Hypoallergenic de la Royal Canin şi uneori plicuri Sensitivity tot de la Royal, în rest absolut nimic. Comportamentul e normal în rest, apetitul prezent, nu are alte probleme de piele sau de blaniţă. Vă rog să-mi spuneţi ce ar putea fi şi ce aş putea să fac? Mulţumesc. Robert   R: Dermatita este un termen ce defineşte o inflamaţie a dermului însoţită de o serie de semne clinice aşa cum sunt: prurit, hiperemie (înroţirea pielii), exfolieri, cruste, deformări ale pielii (vezicule, pustule).    Dermatitele pisicilor au mai multe cauze şi anume: alergeni (dermatite alergice), bacterii, fungi, paraziţi, traumatisme (dermatite de contact), sau dermatite a căror cauză rămâne necunoscută (dermatite atopice), cât şi dermatite seboreice.   Dacă ați încercat deja un tratament local cu colir pe baza de antibiotic și antiinflamator și acesta nu a dat rezultate, vă recomand să întrerupeți tratamentul pentru o perioadă de minim 10 zile. După această perioadă trebuie prelevat un raclat dermic din zona afectată (este bine să se ia probă și de pe marginile zonei fără păr) și supus examenelor de laborator pentru aflarea exactă a agentului etiologic (este de preferat să se realizeze examen parazitologic, micologic și bacteriologic). În cazul în care agentul etiologic este o ciupercă, este recomandat să se efectueze și o fungigramă pentru a vedea exact la ce tip de antimicotic este sensibilă.   Vaccinul Biocan M este recomandat pentru profilaxia și tratamentul micozei cutanate provocate la câini și pisici de Microsporum canis. Animalele vaccinate pentru prima dată trebuie revaccinate cel puţin o dată într-un interval de 14 – 21 zile.  În cazul vaccinării terapeutice, se va efectua o a treia vaccinare la 18 – 24 zile după revaccinare, dacă este necesar. Imunitatea animalelor vaccinate se formează în decurs de o lună după revaccinare și durează cel puțin un an.   Un alt tratament adjuvant în probleme ale pielii şi blăniţei sunt uleiurile din peşte, comprimatele cu conţinut crescut de Omega 3, 6, Zinc sau pudre cu biotină. Toate acestea  pot fi administrate numai după un consult medical amănunțit.

Daniela Chelaru, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Am si eu o întrebare în legătură cu pisicuţa mea, care are în jur de 6 luni. De ceva timp are momente când o ia razna în casă, miaună foarte gros de câteva ori în timp ce aleargă prin toată casa, sare pe şifonier, frigider, pe tot ce apucă, se sperie. Momentele astea se întamplă cam de 2-3 ori pe zi adică dimineaţa, seara şi noaptea (mai rar) şi ţin în jur de 5 minue. Aţi putea să îmi spuneţi ce este de făcut? Mulţumesc. Teodora R: Acest comportament este unul frecvent în rândul pisicilor, mai ales la cele care stau în casă. Acest comportament apare atunci când pisica are foarte multă energie pe care nu o consumă. De asemenea, poate fi o formă de a atrage atenția asupra ei atunci când se simte neglijată.   Asigurați-i multe jucării și foarte variate, de asemenea are nevoie de sisaluri înalte pe care să se poată cățăra și unde să-și poată ascuți ghearele. Pentru a-i consuma energia jucați-vă cu ea în timpul zilei cu jucării care o determină să facă efort fizic cum ar fi "undițele", jucăriile cu laser etc. Acordați-i suficientă atenție. Este posibil ca pe măsură ce va creşte acest comportament să se mai rărească, însă trebuie să știți că există de asemenea și posibilitatea ca el să persiste cu aceeaşi frecvenţă.     Atâta timp cât un animal are stare generală bună, mănâncă, se joacă, defecă, urinează normal, are o condiție fizică bună și nu prezintă alte manifestări înseamnă că este sănătos.

Gabriel Cernica, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua, Pisica mea.....baiat , 9 luni....cand dorim sa ne jucam cu el.....musca. Pot sa-l tin in brate si sa-l mangai doar cand este inainte si dupa somn. Se mai poate educa? Il am de la varsta de o luna.....a stat numai in apartament....nu a fost batut sau alte treburi neplacute.....chiar este fff iubit. Ce pot sa-l fac sa nu mai muste si sa-l pot tine in brate si mangaia. Cu multumiri anticipate, Dorina R:  E cam greu de crezut ca o muscatura poate fi o forma de comunicare, mai ales dupa ce pisica s-a “zburlit” la dumneavoastra si v-a mai si muscat, dar in esenta asta este – o forma de comunicare. Pisicile pot musca pentru ca sunt speriate, pentru ca nu se simt bine sau pentru ca nu au chef in momentul respectiv sa fie atinse sau mangaiate. Pentru un pisoi, a musca este o forma de joaca. Ca sa nu muste, o pisica trebuie invatata de cand este pui ca acest comportament nu este agreat. Oricat de tentant este sa va folositi degetul pe post de jucarie nu este o idee prea buna. Dintii pisoiului in curand vor fi ascutiti si puternici si daca el este obisnuit sa-i “ascuta” pe mana dumneavoastra asa va face si cand va fi o pisica matura. Multe persoane afirma ca in timp ce se jucau cu pisica au fost muscate de aceasta “din senin” - total eronat. Daca urmariti limbajul trupului unei pisici, o sa vedeti cateva semne clare ca este nemulumita si nervoasa – blana se zburleste pe spate, maraie, isi turteste urechile, isi fereste capul de mangaieri sau atingeri si da din coada. Exista cateva locuri in care nu-i place sa fie atinsa, indiferent de starea ei, inca de cand e pisoi. Unul dintre cele mai intalnite locuri neplacute pentru o pisica sunt labele din partea posterioara. Daca va musca atunci cand o mangaiati intr-un loc in care de obicei ii face placere, ar fi mai bine sa va uitati daca nu cumva pe acea suprafata au aparut leziuni. O alta cauza din care pisica ar putea sa muste ar fi o atmosfera stresanta, ca de exemplu un zgomot puternic sau agitatie in casa. Nu o indepartati brusc de dumneavoastra, nu veti face altceva decat sa o stresati si mai tare, incercati sa o linistiti, luati-o in brate si vorbiti cu ea. Pe langa faptul ca va fi uimita ca nu a fost pedepsita, se va linisti si nu va mai musca. Pisicile se dresează cel mai ușor în timpul sesiunilor de joacă. În timpul jocului, pisicile vor mușca și vor scoate ghearele, acționând pe baza instinctelor de vânător înnăscute. De aceea este important să înveți pisica să se joace doar cu pernuțele, niciodată cu ghearele și să renunțe la mușcat. Începeți prin a instiga pisica la un joc de luptă ușor. În timpul jocului, laudă mereu pisica dacă rămâne blândă. Creșteți gradual intensitatea jocului fiind mereu atent la acțiunile pisicii. Când observați că pisica devine prea entuziasmată sau începe să scoată ghearele și dinții, încetinește timpul de joacă sau renunță definitiv la joacă pentru o perioadă scurtă de timp. Pisica se va calma și-și va retrage ghearele. După perioada de calmare, reluați joaca. Dacă pisica nu se calmează, renunțați la joacă. Pisicile, mai ales pisoii, adoră joaca. Dacă opriți brusc sesiunea de joacă îi transmiteți un mesaj destul de răspicat. Dacă repetați această acțiune de câteva ori pisica va înțelege că din cauza agresiunii ei se oprește joaca. În perioada de dresare este foarte important să puneți la dispoziția pisicii o jucărie pe care să o poată ataca, zgâria sau mușca. Două sesiuni de 15 minute de joacă pe zi sunt suficiente pentru a elimina excesul de energie al pisicii precum și pentru a o dresa. Dacă însă pisica continuă să vă atace, căutați un recipient de tip spray și umpleți-l cu apă. Stropiți pisica de fiecare dată când vă mușcă. După câteva băi, pisica va învăța să nu mai muște.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! La cate luni se castreaza puiul de pisica? Multumesc! R: Castrarea pisicilor aduce beneficii precum reducerea comportamentului agresiv, marcarea teritoriului cu urină, comportament neplăcut în special în cazul pisicilor care stau în casă, dispariţia simptomelor atunci când sunt în apropiere pisici în călduri, reducerea riscului de a manifesta anumite boli etc. Mulţi proprietari se tem că după operaţie animalele se vor îngrăşa, dar având grijă la tipul de hrană oferit și la cantitatea de hrană oferită pentru a se evita supraalimentarea şi asigurându-ne că animalele fac suficientă mişcare, putem evita apariţia acestei probleme. În urma operației de sterilizare/castrare, metabolismul poate fi mai lent, iar apetitul mai ridicat şi din această cauză animalul să ia în greutate. Cu o atenţie sporită din partea proprietarilor şi cu menţinerea unei evidenţe a greutăţii animalului, se pot evita situaţiile când animalul se îngraşă după castrare. Animalul atinge greutatea ideală pentru rasa lui în jurul vârstei de un an de zile (excepție rasele de talie mare cum ar fi Maine Coon sau Norvegiana de pădure la care dezvoltarea corporală poate dura mai mult) şi această greutate ar trebui menţinută pe parcursul întregii vieţi. La motani se recomandă ca intervenția chirurgicală să fie realizată după în jurul vârstei de un an, atunci când acesta a atins talia de adult. La femele se poate realiza mai devreme, preferabil înaintea apariției primului ciclu de călduri. După castrare/sterilizare va trebui să îi administrați o mâncare specială. Criteriile care trebuie respectate în cazul alegerii hranei după intervenţia chirurgicală sunt: - conţinut scăzut de calorii şi un aport mai mare de fibre. Este încurajată senzaţia de saţietate, astfel scăzând tentația animalului de a consuma hrană în exces. În cazul pisicilor cu tendința de îngrașare se recomandă utilizarea hranei ce nu are un conținut mai mare de 10 % grăsimi. - să aibă ca scop prevenirea formării calculilor urinari. Predispoziția de a forma calculi urinari este mai mare la animalele obeze, sedentare. - să aibă un nivel bun de palatabilitate. Pierderea bruscă în greutate nu este recomandată doarece poate duce la degenerare hepatică, de aceea hrana, chiar şi cu un conținut scăzut în grăsimi, să fie palatabilă. În cazul pisicilor castrate se recomandă o hrană specială pentru starea fiziologică a animalului şi vârsta acestuia. Această hrană specială va fi utilizată toată viața animalului. La noi în magazin găsiți mâncăruri speciale pentru această categorie de animale care au rolul de a preveni îngrăşarea, formarea de cristale în urină și care menţin masa musculară, cum ar fi: - BRIT CARE Cat Missy Sterilised- OASY Adult Sterilized- CARNILOVE Sterilised Hrană fără cereale cu Miel și Mistreț- ROYAL CANIN VCN Neutered Young Male S/O - ROYAL CANIN FHN Sterilised.- ADVANCE Sterilized cu Somon și Ovăz- ADVANCE Sterilized cu Curcan și Orz- PRO PLAN Adult Sterilised cu Somon și Ton- PRO PLAN Adult Sterilised cu Curcan- Hill's Feline Adult Urinary & Sterilised Pui- Hill's Young Adult Sterilised Pui De asemenea, o să găsiți și o selecție mare de hrană umedă pentru pisici sterilizate la plic sau la tăviță.

Ioana Mitran, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Am adoptat de curand o pisicuta de 6-7 luni. Am inteles ca pana acum 1 luna a stat afara atunci cand a fost gasita, apoi tinuta intr-o garsoniera unde era destul de cald. Problema este ca ii cade foarte mult par, am periat-o, insa tot cand se da pe langa pisioare sau e luata in brate, mangaiata, lasa foarte mult par. Mentionez ca se joaca, mananca, este activa. Sa fie din cauza schimbarii mediului si sa mai avem rabdare? Multumesc,Alexandra R: Căderea părului la pisică poate avea mai multe cauze: • căderea părului fiziologică, năpârlirea, acest lucru fiind întâlnit în sezoanele în care se schimbă temperatura (primăvara şi toamna). La pisicile care locuiesc în apartament această năpârlire se poate întâlni pe tot parcursul anului. Pentru a face mai uşoară această perioadă se recomandă perierea zilnică a animalului pentru îndepărtarea părului mort şi oferirea unor suplimente nutritive;• probleme metabolice sau tulburări ale funcţionalităţii organelor interne (insuficienţe hepatice, renale etc). În cazul acestor afecțiuni animalul mai prezintă şi alte simptome în afara căderii părului (lipsa apetitului, letargie, scădere în greutate, probleme la urinare etc);• probeleme dermatologice cum ar fi micozele, bacteriozele, parazitozele, alergiile. În aceste cazuri animalul se scarpină intens, apare roşeaţa la nivelul pielii, căderea părului nu este uniformă, ci apar zone depilate de diferite dimensiuni, apar scuame la nivel cutanat. Parazitozele se pot preveni prin efectuarea deparazităriloe externe lunar cu produse specifice. În cazul modificărilor enumate mai sus trebuie mers cu animalul la un cabinet veterinar în vederea efectuării unei consultaţii şi recoltarea probelor pentru examen micologic, bacterilogic și parazitologic;• carenţe vitaminice şi minerale. Aceste probleme apar atunci când animalul nu are o alimentaţie echilibrată, este hrănit cu mâncare de slabă calitate sau are probleme cu absorbţia acestor vitamine sau minerale. Pentru o dietă echilibrată se poate utiliza hrană superpremium (Brit Care, Carnilove, Oasy, Royal Canin, Hill's, Purina Pro Plan, Advance etc). Pe lângă hrană se mai pot oferi suplimente nutritive special create pentru o piele şi blană sănătoasă. Acestea se găsesc sub formă de pastă (în special pentru animalele care nu acceptă comprimatele), sub formă de uleiuri cu gust de peşte, sub formă de comprimate. Carenţe apar şi atunci când animalul prezintă paraziți intestinali. De aceea deparazitarea internă este recomandată să se fac la interval de 3 luni, iar cea externă o dată pe lună. Pentre deparazitare externă se pot utiliza și zgările care au o durată de protecție mai mare (de la 3 luni până la 8 luni, în funcție de producător și substanța activă folosită);• stress. La pisici se întâlneşte frecvent atunci când animalul este stresat (de schimbarea locuinţei, apariţia unui nou membru în familie, apariţia unui alt animal în casă, zgomote puternice, vizita la medicul veterinar etc) o cădere a părului foarte intensă. În acest caz, căderea părului este tranzitorie. Pentru perioadele stresante există o dietă specială care se poate utiliza, şi anume Royal Canin Calm.    

Ioana Mitran, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Buna ziua Va rog un sfat cu privire la tusea la pisica.Am o pisica in varsta de aproximativ un an- nascuta in martie 2016. In urma cu o saptamana a lipsit 2 zile de acasa, banuiesc ca pentru monta. In general este o pisica de interior dar care iese cateva ore zilnic si afara in curte si imprejurimi. Este sterilizata - injectie administrata in luna octombrie, din cate am inteles trebuie din nou in luna aprilie.De cand s-a intors acasa are o tuse care se manifesta cand vrea sa miaune sau sa toarca, respectiv si cand se intinde cand este mangaiata. Mananca ceva mai putin decat inainte de acest episod, nu are alte probleme sau semne.Va rog scrieti ce ar putea sa aiba sau cum as putea sa o tratez/ajut.Cu deosebita consideratie, Bujanca-Meszaros Monika   R: Bună ziua stimată doamnă, Vă mulțumim pentru întrebarea dumneavoastră și pentru încrederea acordată.   Rinotraheita este o boală infectocontagioasă specifică felinelor, cu evoluție obișnuit acută, caracterizată clinic prin febră și tulburări dominant respiratorii, consecutiv afectării căilor respiratorii anterioare, la care se pot asocia conjunctivite și cheratite. Cele mai sensibile sunt în special pisicile până într-un an de vârstă. Sursele de infecție sunt reprezentate de animalele bolnave sau cele care au trecut prin boală, dar încă elimină cantități mici de virus prin secrețiile nazale. Se disting două forme ale rinotraheitei feline: 1. Forma simplă caracterizată printr-o simptomatologie dominată de rinită și conjunctivită, asociate cu strănut, uneori tuse discretă, hipersalivație și chiar hipertermie, abatere, anorexie. La unele pisici se constată laringotraheită însoțită de răgușeală, cu pierderea parțială a vocii. În majoritatea cazurilor animalele se vindecă în 10-15 zile.2. Forma complicată, întâlnită la circa 10% din cazuri, se exprimă prin conjunctivite bilaterale, cheratite, ulcere corneene, ulcere linguale și faringiene, ulcere cutanate și chiar pneumonie și/sau bronhopneumonie la pisicile sub 4 luni. Această formă durează săptămâni sau luni de zile și se sfârsește prin vindecare (cu unele sechele în funcție de rezistența animalului) sau prin moarte (la animalele subnutrite, dehidratate și la care apar suprainfectările cu diverși germeni ori cu FIV - virusul imunodeficienței feline). La animalele peste 6 luni evoluția este în general mai ușoară sau chiar subclinică, putând trece neobservată. În anumite cazuri se pot observa avorturi consecutiv febrei. Tratamentul vizează în primul rând prevenirea sau tratarea în cazul apariției a infecțiilor secundare prin antibioterapie. Se poate asocia și terapie prin aerosoli cu antibiotice, mucolitice, expectorante, eventual bronhodilatatoare și/sau corticosteroizi. Tratamentul local constă în spălături și aplicarea de colire nazale și conjunctivale cu decongestionante și antibiotice. De asemenea, se va administra alimentație dietetică, bogată în elemente nutritive și se vor evita hrana rece, frigul și curenții de aer. În imunoprofilaxie se folosesc vaccinuri vii atenuate sau inactivate bi- sau polivalente. Vaccinarea se începe la 8-9 săptămâni, cu repetare la 4 săptămâni și rapel anual ulterior pentru menținerea imunității.   Sper că aceste informații vă vor fi de un real folos. Cu respect,Mitran Ioana - Cristina,

Ioana Mitran, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Buna ziua! Am un motan de 1an jumatate care se scarpina foarte tare la baza cozii. De aproximativ o luna i-a cazut si blanita din acea zona de la cat de des se scarpina. Am fost cu el la veterinar, i-am facut un raclat dar nu au gasit nimic. Au zis ca e posibil sa fie cv pe fond de stres sau hormonal. Altcineva mi-a mai spus ca ar putea fi o alergie la proteine. I-am dat granule de la Purina pana acum si plicuri de la Felix. Acum am schimbat pe granule dr la Leonardo si plicuri Royal pt pisici sterilizate. Ar trebui sa-i dau altcv? Nu are leziuni la nivelul pielii. Nu stiu ce sa ii fac sa nu se mai scarpine atat de tare.   R: Buna ziua stimată doamnă, Vă mulțumim pentru întrebarea dumneavoastră și pentru încrederea acordată.   Dermatita este un termen ce defineşte o inflamaţie a dermului însoţită de o serie de semne clinice aşa cum sunt: căderea părului, prurit (scărpinat), hiperemie (înroţirea pielii), exfolieri, cruste, deformări ale pielii (vezicule, pustule) etc.     Dermatitele pisicilor au mai multe cauze şi anume: alergeni (dermatite alergice), bacterii, fungi, paraziţi, traumatisme (dermatite de contact), dermatite a căror cauză rămâne necunoscută (dermatite atopice), dermatite seboreice. Pentru a putea pune un diagnostic cert și determinarea tratamentului adecvat de care pisica dumneavoastră are nevoie trebuie realizat un consult dermatologic. Acesta constă în realizarea unui raclat cutanat din zona afectată (este bine să se ia probă și de pe marginile zonei fără păr) și supus examenelor de laborator pentru aflarea exactă a agentului etiologic (este de preferat să se realizeze examen parazitologic, micologic și bacteriologic). În cazul în care agentul etiologic este o ciupercă, este recomandat să se efectueze și o fungigramă pentru a vedea exact la ce tip de antimicotic este sensibilă, iar în cazul bacteriilor se recomandă realizarea antibiogramei pentru identificarea antibioticului la care este sensibilă bacteria respectivă.   Microsporum spp fac parte din clasa miceţilor (ciuperci) care se dezvoltă cu uşurinţă pe pielea animalelor şi a omului. O particularitate a acestor miceţi este aceea de a se localiza la rădăcina firului de păr, ştrangulându-l, astfel firele de păr vor cădea, lăsând în urma lor pielea aproape glabră şi cu păr foarte scurt (efectul de pseudotundere). Microsporia se întâlneşte mai frecvent la pisici. Sporii de micosporie sunt foarte rezistenţi în mediul înconjurător şi se transmit cu uşurinţă de la un animal la altul, inclusiv la om. Din fericire, în cazul microsporiei există un vaccin, care se poate efectua. Vaccinarea nu rezolvă problema în totalitate, pe lângă acesta se recomandă îmbăieri repetate cu şampon special sau pulverizări. De multe ori, în funcţie de gravitatea cazului se recomandă tunderea animalului şi tratament cu antibiotice, întrucât de cele mai multe ori peste micoze se suprapun infecţii bacteriene. Vaccinul Biocan M este recomandat pentru profilaxia și tratamentul micozei cutanate provocate la câini și pisici de Microsporum canis. Animalele vaccinate pentru prima dată trebuie revaccinate cel puţin o dată într-un interval de 14 – 21 zile. În cazul vaccinării terapeutice, se va efectua o a treia vaccinare la 18 – 24 zile după revaccinare, dacă este necesar. Imunitatea animalelor vaccinate se formează în decurs de o lună după revaccinare și durează cel puțin un an.   Micozele apar de regulă în urma deprecierii sistemului imunitar, de aceea se recomandă susţinerea sistemului imunitar. Vitaminele destinate regenerării părului sunt şi ele foarte indicate pentru grăbirea procesului de refacere a învelişului pilos. Pentru e exclude dermatita alergică, dar şi pentru a reuşi să ajutaţi organismul animalului să regenereze suprafeţele lezionate vă recomand o hrană hipoalergenică aşa cum este: HILL's Z/D, HILL's D/D, Royal Canin Hypoalergenic, Purina HA, Royal Canin Sensitivity Control. Hrana va fi administrată fără a fi combinată cu altă hrană, până la dispariţia semnelor clinice. Acest tip de hrană, însoţită de un tratament adecvat poate rezolva problema pisicii dumneavoastră.   Un alt tratament adjuvant în probleme ale pielii şi blăniţei sunt uleiurile de somon, comprimatele cu conţinut crescut de Omega 3, 6, Zinc sau suplimentele pe bază de biotină. Toate acestea pot fi administrate numai după un consult medical amănunțit.   Sper că aceste informații vă vor fi de un real folos. Cu respect,Mitran Ioana - Cristina  

Alina Voicescu, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Buna ziua, Am un motanel in virsta de 8 luni, are 4.5 kg, este European, problema este ca a inceput sa isi marcheze teritoriul, adica urineaza in pat. Medicul veterinary unde am fost mi a zis sa il castrez la un an si citeva luni. Problema este ca miroase foarte urat urina lui si mi e teama sa nu inceapa sa urineze si pe canapele. As putea sa il castrez mai devreme? Ce mancare recomandati pentru motani castrati ca sa nu faca blocj renal. Mentionez ca el nu iese afara. Va multumesc!   R: Bună ziua, stimată doamnă, Vă mulțumim pentru întrebarea dumneavoastră și pentru încrederea acordată.     Castrarea motanilor aduce beneficii precum reducerea comportamentului agresiv, marcarea teritoriului cu urină, comportament neplăcut în special în cazul pisicilor care stau în casă, dispariţia simptomelor atunci când sunt în apropiere pisici în călduri, reducerea riscului de a manifesta anumite boli (adenom perianal, hernie perineală) etc. Mulţi proprietari se tem că după operaţie animalele se vor îngrăşa, dar având grijă la tipul de hrană oferit, la cantitatea de hrană pentru a se evita supraalimentarea şi asigurându-ne că animalele fac suficientă mişcare, putem evita apariţia acestei probleme. În urma operației de sterilizare/castrare, metabolismul poate fi mai lent iar apetitul mai ridicat şi din această cauză animalul să ia în greutate. Cu o atenţie sporită din partea proprietarilor şi cu menţinerea unei evidenţe a greutăţii animalului, se pot evita situaţiile când animalul se îngraşă după castrare. Animalul atinge greutatea ideală pentru rasa lui în jurul vârstei de un an şi această greutate ar trebui menţinută pe parcursul întregii vieţi. Criteriile care trebuie respectate în cazul alegerii hranei după intervenţia chirurgicală sunt: - conţinut scăzut de calorii şi un aport mai mare de fibre. Este încurajată senzaţia de saţietate, astfel scăzând tentația animalului de a consuma hrană în exces. În cazul pisicilor cu tendința de îngrașare se recomandă utilizarea hranei ce nu are un conținut mai mare de 10 % grăsimi. - să aibă ca scop prevenirea formării calculilor urinari. Predispoziția de a forma calculi urinari este mai mare la animalele obeze, sedentare. - să aibă un nivel bun de palatabilitate. Pierderea bruscă în greutate nu este recomandată doarece poate duce la degenerare hepatică, de aceea hrana, chiar şi cu un conținut scăzut în grăsimi, să fie palatabilă. În cazul pisicilor castrate se recomandă o hrană specială pentru starea fiziologică a animalului şi vârsta acestuia. Există pe piaţă mâncăruri speciale pentru această categorie de animale care au rolul de a preveni îngrăşarea, formarea de cristale în urină, care menţin masa musculară. Exemple de hrană specială pentru motanul castrat ar fi: Carnilove Sterilised, Brit Care Sterilised, Royal Canin Young Male/Female pentru pisici castrate mai mici de 7 ani, Mature Neutered pentru pisici cu vârste între 7 şi 10 ani, Senior Neutered pentru pisici mai mari de 10 ani şi Hill's Young Neutered pentru pisici tinere castrate, Hill's Mature Neutered pentru pisici mai mari de 7 ani, Purina Pro-Plan - Sterilised.Hrana pe care i-o oferiți conține deja vitamine, iar în contextul modificărilor hormonale post-castrare, nu este indicat să administrați vitamine suplimentare, decât dacă motanul refuză hrana. De asemenea, puteți să îi schimbați hrana cu una cu un conținut mai mare în proteină, pentru refacerea masei musculare:CARNILOVE Sterilised Hrană fără cereale pentru pisici cu Miel şi Mistreţ   Sper că aceste informații vă vor fi de un real folos. Cu respect , Voicescu Alina Maria

Alina Voicescu, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti   Î: Buna ziua Am o pisica adulta femela de aprox 4 ani si de catva zile iese afara normal dar cu sange. Traieste doar in apartamnet, este singura, mananca numai bobitze, rareori conserva, nimic din bucataria noastra. nu am mai deparazitato de peste un an daca nu mai bine... sa fie oare asta motivul?? ce imi recomandati? Se poate comanda online?? Multumesc anticipat pentru raspuns.   R: Buna ziua, Va multumim pentru intrebarea dumneavoastra, Deparazitarea interna se face la un interval de 3-4 luni, chiar daca pisica sta numai in casa si nu iese afara.Apariția sângelui în fecale este un semn că ceva este în neregulă cu animăluțul dumneavoastră. Sângele în fecale poate să apară sub doua forme: fie sânge roșu aprins, nedigerat, ce poartă denumirea de hematochezie. În acest caz sângele provine din porțiunea inferioară a tubului digestiv (colon, rect); fie sânge de culoare negricioasă cunoscut sub numele de melenă, sângele provine din regiunea superioară a tubului digestiv. Cauzele apariției sângelui în fecale sunt multiple și pot indica de la un lucru banal până la ceva serios. Câteva din cauzele apariției Hematocheziei sunt : - Boli virale ale pisicilor provocate de virusul imunodeficienței feline, virusul leucemiei feline sau virusul peritonitei infecțioase feline. - Parazitismul. - Leziuni la nivelul inferior al tubului digestiv, provocate de inghițirea de obiecte ascuțite sau dure. - Zgârieturi în apropierea anusului. - Boli bacteriene care determină inflamarea intestinelor și în consecință sângerarea lor. Indiferent de cauze este important să mergeți la veterinar pentru un consult de specialitate, consecutiv unor teste specifice se poate stabili un diagnostic exact și se poate adopta conduita terapeutică adecvată. Produsele pentru deparazitare interna si externa se comercializeaza numai din farmacii veterinare, nu se mai pot comanda online. Sper ca aceste informatii va vor fi de un real folos, Cu stima, Voicescu Alina Maria

Ioana Mitran, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Buna ziua,am un motanel cu varsta de 7 luni,iar de aseara am intampinat problema vomitatului.Am inteles ca poate fi normal din cauza ghemelor de blana,dar problema este ca dupa primul incident au urmat si urmatoarele.Imi vomita tot ce mamanca.Nu mi s-a parut foarte grav pentru ca este destul de energic.Dar incepe sa ma sperie,i-am dat si iarba sa manance iar la scurt timp a vomitat. Pot sa ii cumpar eu niste pastile sau trebuie sa il duc la veterinar ? Multumesc anticipat.   R: Stimată doamnă, Vă mulțumim pentru întrebarea dumneavoastră și pentru încrederea acordată. Voma este un reflex natural ca o consecinţă a iritaţiei de la nivelul faringelui, esofagului sau stomacului şi reprezintă ejectarea forţată, pe gură, a conţinutului stomacului. Este un simptom al unor afecţiuni variate şi poate fi acută sau cronică. Conţinutul vomei poate fi reprezentat de suc gastric, hrană, lichide, sânge, corpuri străine, paraziți etc.   Simptomul poate fi cauzat de ingestia de corpuri necomestibile, de ingestia prea rapidă a hranei, de intoleranţe faţă de anumite alimente sau ca urmare a administrării unor substanţe medicamentoase (antiinflamatoare steroidiene şi nesteroidiene, chimioterapice, digitalicele pentru afecţiuni cardiace, narcoticele, sedativele, ş.a.). Voma mai apare şi în inflamaţii ale mucoasei intestinale (enterite) produse de diverse bacterii, viruşuri (cel al panleucopeniei la pisică), în ulcere stomacale sau a porţiunii superioare a intestinului subţire, în blocajul tractusului intestinal provocat de cele mai multe ori de corpurile străine înghiţite sau de tricobezoare (bezoare formate în urma stâgnării firelor de păr ingerate), în dilataţia gastrică sau în afecţiuni ale intestinelor precum invaginaţii sau volvulus. Vomitarea poate fi cauzată şi de:• intoxicaţii cu substanţe ingerate sau produse metabolice• ca urmare a insuficienţelor hepatice sau renale• în septicemii• în hipoadrenocorticism (maladia Addison), secundar diabetului• ca urmare a piometritei• a pancreatitei• infestaţia cu paraziţi intestinali• afecţiuni nervoase vestibulare• răul de maşină• frica. Cele mai frecvente cauze ce determină voma la pisici sunt bolile inflamatorii ale tubului digestiv:• colangiohepatita• pancreatita • cancerul• problemele renale• hipertiroidismul.Atunci când voma este însoțită şi de alte simptome cum ar fi lipsa apetitului, diaree, modificarea stării generale, hipertermie, apariţia sângelui în vomă sau persistă de 24 de ore sau apare la intervale scurte de timp, recomandarea este să vizitaţi medicul veterinar pentru stabilirea cauzei apariţiei vomei şi instituirea unui tratament adecvat. În vederea stabilirii unui diagnostic se recurge la investigaţii paraclinice (analize de sânge, ecografii, radiografii etc.) Tratamentul constă în sistarea hranei pentru 12-24 ore, administrarea de substanţe medicamentoase pentru susţinerea organismului preferabil pe cale injectabilă, rehidratare (pentru că animalul se deshidratează prin vomă) etc. După ce se opreşte voma, se poate reintroduce hrana, însă iniţial se recomandă o dietă pentru probleme gastrointestinale, cum ar fi: http://www.maxi-pet.ro/Proizvodi.aspx?filters=3022b9ee-b0fc-438d-b28e-0253361de8cc|3194a0b5-49e4-4935-9998-56e5682b682b|6fa6aad0-ec02-4a2e-bf00-9d550a331656|b3c31f46-d809-43c3-a962-f157ee38b12d La pisici se poate observa eliminarea ghemotoacelor de blană formate în stomac, caz în care conținutul „vomei” este reprezentat doar de păr. Pentru susținerea eliminării părului ingerat de pisică se pot utiliza gamele de hrană speciale cu Hairball Control (http://www.maxi-pet.ro/Proizvodi.aspx?filters=3022b9ee-b0fc-438d-b28e-0253361de8cc|44c14dfc-2365-40f0-8d5f-c005fc37d9a7|6fa6aad0-ec02-4a2e-bf00-9d550a331656|69aba0a4-ca05-437b-8a29-f8a12ac53dce) sau pastă pe bază de malț (http://www.maxi-pet.ro/Proizvodi.aspx?filters=3022b9ee-b0fc-438d-b28e-0253361de8cc|98d781d8-4f71-461d-a4e4-e5e9e28b73df|6fa6aad0-ec02-4a2e-bf00-9d550a331656|9384ff3b-552a-41d5-b596-37619ed59b6b). Sper că aceste informații vă vor fi de un real folos, Cu stimă,Mitran Ioana - Cristina,

Gabriel Cătălin Cernica, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î:Buna ziua, Am o pisica persana (motan) si as dori sa va intreb ce imi recomandati ca si hrana si produse de ingrijire. Pisica are varsta de 2 ani, iar eu o am de aproximativ o luna de zile. Am sesizat faptul ca ii cade parul...si as dori sa rezolv aceasta problema. Va multumesc! Cu deosebita stima, Oana   R: Buna ziua, Va multumim pentru intrebarea dumneavoastra. Pisica Persana face parte din rasele cu par lung si des, care necesita o ingrijire speciala si o hrana bogata in acizi grasi omega 3 si 6, care sa confere rezistenta si stralucire firului de par. Pe langa hrana bogata in aceste elemente, mai este necesara si o periere zilnica a blanii pentru a inlatura firele de par moarte si a stimula inlocuirea firelor uzate. Puteti folosi o perie normala pentru animale sau un trimmer, care aduna foarte bine toate firele moarte si pe cele care s-au desprins de piele si au ramas in grosimea blanii. http://www.maxi-pet.ro/detalji_proizvoda.9ce6b50fdf2f467bacb806197cdb415e.furminator-perie-pentru-pisici-cu-par-mai-lung-de-5cm-cu-greutate-4-5kg.aspxIn mod fiziologic, pisicile naparlesc primavara si toamna, insa pot naparli si in celelalte sezoane, daca discutam despre pisici de apartament, fara contact cu exteriorul. De aceea, este important sa va ocupati de blana pisicii pe tot parcursul anului. In plus, este necesara toaletarea saptamanala a ochilor si a zonei perioculare cu ser fiziologic, deoarece se acumuleaza lacrimi pe partile laterale ale botului, ca urmare a formei speciale a acestuia. Ca hrana, va recomandam din categoria superpremium pentru pisici cu blana lunga urmatoarele variante:Brit Care Sunny cu somon, bogat in acizi grasi omega 3, 6 si vitamina D : http://www.maxi-pet.ro/detalji_proizvoda.5569c2ea7ce64bf78a0ef1d2270626b1.brit-care-cat-sunny-i-ve-beautiful-hair.aspx Carnilove cu somon : http://www.maxi-pet.ro/detalji_proizvoda.72e21db53b7149c5a4d7b13b7642084b.carnilove-sensitive-hrana-fara-cereale-pentru-pisici-adulte-cu-somon.aspx De asemenea, puteti sa ii administrati o pasta bogata in vitamine si acizi grasi nesaturati care confera rezistenta firului de par: http://www.maxi-pet.ro/detalji_proizvoda.095e62fc9dca4b26bd22501ff2e8090c.dr-clauder-s-multivit-pt-piele-si-blana-hair-skin-tub-pasta-pt-pisici-100g.aspx Speram ca aceste informatii va vor fi de folos.   Gabriel Catalin Cernica      

Gabriel Cătălin Cernica, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Buna ziua! Va deranjez cu o intrebare: daca pisica mea a mancat cateva varfuri de YUCCA, ce imi indicati sa fac?Va mentionez ca nu pot prea ajunge la un medic veterinar pana pe 30-31 decembrie :( Multumesc mult,Luciana   R: Bună ziua, Vă mulțumim pentru întrebarea dumneavoastră. Yucca poate deveni toxică pentru pisici dacă este ingerată în cantități mari. Semnele clinice care apar în cazul unei intoxicații cu această plantă sunt voma, diareea, dilatarea pupilelor, convulsii, incoordonări în mers.      Dacă ingerarea s-a produs recent (în ultima jumătate de oră), se poate provoca voma prin administrarea de apă albuminată sau apă călduță și sărată.Dacă ingerarea s-a produs cu mai mult timp în urmă, cel mai probabil toxicul s-a absorbit și nu puteți face altceva decât să supravegheați pisica și eventualele simptome care pot apărea. În cazul în care apar semnele enumerate mai sus, este indicat să ajungeți la o clinică veterinară cu pisica pentru a i se face tratamente simptomatice, care să o ajute să elimine toxicul din organism.Yucca nu este o plantă care să determine intoxicații letale, însă complicațiile care apar după o ingestie în cantități mari pot fi periculoase pentru organele interne ale pisicii.   Sperăm că aceste informații vă vor fi de folos, Gabriel Catalin Cernica

Gabriel Cătalin Cernica, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti   Î: Pisica mea are 9 ani iar de ceva timp vomita o spuma alba si a scazut in greutate. Care ar putea fi cauza si cum as putea sa o ajut tratand-o acasa? Va multumesc, Amy. R: Vomitarea reprezintă ejectarea forţată, pe gură, a conţinutului stomacului si este un simptom al unor afecţiuni variate şi poate fi acută sau cronică. Conţinutul vomei poate fi reprezentat de suc gastric, hrană, lichide, sânge, corpuri străine, etc. Simptomul poate fi cauzat de ingestia de corpuri necomestibile, de ingestia prea rapidă a hranei, de intoleranţe faţă de anumite alimente sau ca urmare a administrării unor substanţe medicamentoase (antiinflamatoare steroidiene şi nesteroidiene, chimioterapice, digitalicele pentru afecţiuni cardiace, narcoticele, sedativele, ş.a.).   Voma mai apare şi în inflamaţii ale mucoasei intestinale (enterite) produse de diverse bacterii, viruşuri (cel al panleucopeniei la pisică), în ulcere stomacale sau a porţiunii superioare a intestinului subţire, în blocajul tractusului intestinal provocat de cele mai multe ori de corpurile străine înghiţite sau de tricobezoare (bezoare formate în urma stâgnării firelor de păr ingerate), în dilataţia gastrică sau în afecţiuni ale intestinelor precum invaginaţii sau volvulus. Vomitarea poate fi cauzată şi de:• intoxicaţii cu substanţe ingerate sau produse metabolice• ca urmare a insuficienţelor hepatice sau renale• în septicemii• în hipoadrenocorticism (maladia Addison), secundar diabetului• ca urmare a piometritei• a pancreatitei, etc. Alte cauze posibile sunt:• infestaţia cu paraziţi intestinali• afecţiuni nervoase vestibulare Cele mai frecvente cauze ce determină voma la pisici sunt bolile inflamatorii ale tubului digestiv:• colangiohepatita• pancreatita, cancer• problemele renale• hipertiroidismul. Tratamentul şi medicaţia se aleg în funcţie de cauză, dar măsurile comune sunt dieta cu alimente cu un conţinut redus de grăsime, iar dacă este necesar, se poate chiar sista alimentarea, administrarea de antivomitive, de antiacide sau de pansamente gastrice. De cele mai multe ori se preferă încercarea unui tratament pentru bolile inflamatorii intestinale, fără să se stabilească un diagnostic definitiv. Alteori se folosesc ambele metode. Indiferent de situaţie, în cazul unei vomitări repetate a animalului, este indicat să apelaţi la un medic veterinar pentru a stabili cauza simptomului şi pentru a institui tratamentul corespunzător.Asigurati-va ca ati efectuat deparazitarea interna la interval de 3 luni, infestarea cu paraziti intestinali fiind una dintre cauzele vomei descrise de dumneavoastra.

Daniela Ghelmez, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti      Î: Bună ziua, am şi eu un motan British Shorthair de 1 an şi 3 luni de aproximativ 6 kg vaccinat, deparazitat la zi, controlat la 6 luni.   Nu am avut până de curând nici o problemă cu el, dar cu o zi în urmă, dimineaţa, am găsit vomă destul de multă, puţin galbenă în care erau boabele întregi, nemestecate. E prima oară când se întamplă să vomite.   De ce nu a mestecat boabele? De câte ori manca le mesteca. Hrană umedă îi dau doar o dată pe săptămână o conservă mică de Gourmet de 80 g şi bobiţe îi las în vas. Nu arată apatic, e la fel de activ.Vă mulţumesc anticipat. Simona   R: Vomitarea reprezintă ejectarea forţată, pe gură, a conţinutului stomacului, este un simptom al unor afecţiuni variate şi poate fi acută sau cronică. Conţinutul vomei poate fi reprezentat de suc gastric, hrană, lichide, sânge, corpuri străine, etc.   Simptomul poate fi cauzat de ingestia de corpuri necomestibile, de ingestia prea rapidă a hranei, de intoleranţe faţă de anumite alimente sau ca urmare a administrării unor substanţe medicamentoase (antiinflamatoare steroidiene şi nesteroidiene, chimioterapice, digitalicele pentru afecţiuni cardiace, narcoticele, sedativele, ş.a.).    Voma mai apare şi în inflamaţii ale mucoasei intestinale (enterite) produse de diverse bacterii, viruşuri (cel al panleucopeniei la pisică), în ulcere stomacale sau a porţiunii superioare a intestinului subţire, în blocajul tractusului intestinal provocat de cele mai multe ori de corpurile străine înghiţite sau de tricobezoare (bezoare formate în urma stâgnării firelor de păr ingerate), în dilataţia gastrică sau în afecţiuni ale intestinelor precum invaginaţii sau volvulus.   Vomitarea poate fi cauzată şi de: intoxicaţii cu substanţe ingerate sau produse metabolice ca urmare a insuficienţelor hepatice sau renale în septicemii în hipoadrenocorticism (maladia Addison), secundar diabetului ca urmare a piometritei a pancreatitei, etc.   Alte cauze posibile sunt: infestaţia cu paraziţi intestinali afecţiuni nervoase vestibulare răul de maşină frica.   Cele mai frecvente cauze ce determină voma la pisici sunt bolile inflamatorii ale tubului digestiv: colangiohepatita pancreatita cancerul problemele renale hipertiroidismul.   Mai sunt multe alte cauze precum paraziții, obstrucțiile mecanice și bolile infecțioase. Ar mai putea exista și alte motive, ca limfom al tractului intestinal sau pancreatita cronică, dar în cazul dumneavoastră sunt puțin probabile din moment ce vomele au apărut la o vârstă fragedă.   La alte pisici hipotiroidismul sau problemele hepatice cronice determină frecvent voma. Se face examen coproparazitologic pentru depistarea viermilor intestinali sau a altor paraziți și tratarea lor.   În mod obișnuit se deparazitează pisicile, chiar dacă nu se depistează paraziți la examenul coproparazitologic. Uneori acest lucru ajută. Se încearcă eliminarea alergiilor alimentare prin folosirea unei diete pe o perioadă de 6-8 săptămâni. Aceasta constă în folosirea unei surse de proteină diferită de cea uzuală, una pe care pisica nu a mai primit-o până acum. Se continuă schimbarea dietei prin adăugarea de fibre în aceasta sau utilizând diete cu un grad ridicat de digestibilitate. După aceste etape diagnosticarea se complică.   Un tablou biochimic sanguin și o hemoleucogramă ajută la eliminarea posibilelor cauze determinate de tulburări în funcționalitatea organelor interne. Examenul radiologic ajută la eliminarea suspiciunii de obstrucție (la nivel intestinal sau la nivel esofagian). De asemenea, se pot efectua ecografii cu ajutorul cărora se poate observa aspectul mucoasei gastrice și intestinale.   O testare a tiroxinei serice, frecvent la pisicile peste 5 ani, ajută la diagnosticarea hipertiroidismului. O altă metodă de diagnosticare este prin realizarea unei biopsii din tractul intestinal prin endoscopie. Acest lucru este costisitor și de cele mai multe ori trebuie să se apeleze la un specialist. Este necesară anestezierea animalului. Tratamentul se va institui de către medicul veterinar curant .   Tratamentul şi medicaţia se aleg în funcţie de cauză, dar măsurile comune sunt dieta cu alimente cu un conţinut redus de grăsime, iar dacă este necesar se poate chiar sista alimentarea, administrarea de antivomitive, de antiacide sau de pansamente gastrice.   De cele mai multe ori se preferă încercarea unui tratament pentru bolile inflamatorii intestinale fără să se stabilească un diagnostic definitiv. Alteori se folosesc ambele metode. Indiferent de situaţie, în cazul unei vomitări repetate a animalului este indicat să apelaţi la un medic veterinar pentru a stabili cauza simptomului şi pentru a institui tratamentul corespunzător.

Gabriel Cernica, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! Am o pisica in varsta de 5 luni, de rasa Angora Turceasca. Aceasta pisica s-a născut cu o malformatie la ochiul stâng, pleoapa a treia fiind inflamata ca si cand ar fi prins-o curentul. De cateva zile am observat ca la ochiul stâng pleoapa a treia este vizibila, nu este inflamata dar se afla pe o porțiune a ochiului. Care ar putea fi unul din motive si cum as putea rezolva acesta problema. Va Multumesc! R: Pleoapa a treia sau membrana nictitantă este o structură normală, cu rol de protecție mecanică și de lubrefiere și protecție prin secreția de lacrimi. Membrana nictitantă se mișcă în mod pasiv, fără voința pisicii, devenind evidentă în cazul în care acoperă o parte din circumferința ochiului. Când pisica este alertă, aceasta este retrasă şi este vizibilă doar în mică măsură. Atunci când este relaxată sau când clipeşte, pleoapa a treia trece în mod pasiv pe suprafaţa globului ocular. Mişcările pleoapei a treia la pisici sunt controlate parţial şi de sistemul nervos simpatic. Funcţiile pleoapei a treia sunt: - distribuirea filmului lacrimal pe suprafaţa corneei - protecţia corneei şi îndepărtarea corpurilor străine de pe suprafaţa corneei - prezintă glandă lacrimală care secretă 30-50% din secreţia de lacrimi Uneori, aceste membrane pot acoperi suprafaţa ambilor ochi. Situațiile în care pleoapa a treia devine evidentă la pisică sunt:-tranchilizare. Unele medicamente ce afectează sistemul nervos pot duce la o evidențiere majoră a pleoapei a treia-febra. Febra la pisica ar putea duce la o evidentiere masiva a membranei nicititante, putand fi cauzata de actiunea unuia sau mai multor virusuri prezente la pisici-sinuzitele, rinitele, stomatitele, otitele, afectiuni dentare, in general inflamatiile din zona capului-traume sau inflamatii la nivelul ochilor-unele intoxicatii.Dacă nu este o altă boală care determină apariţia ei, acestă manifestare va dispărea fără tratament în 3-8 săptămâni. Medicul veterinar va face o examinare completă, analize de sânge, analize ale fecalelor, radiografii, teste pentru leucemie felină, virusule imunodeficienţei feline pentru eliminarea posibilelor afecţiuni care pot determina evidenţierea pleoapei a treia, apoi se va institui tratamentul specific.

Gabriel Cernica, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: In urma cu doua zile am gasit un pui de pisica abandonat,  in varsta de aproximativ 4 saptamani. Merge foarte bine, toarce,  are pofta de mancare, dar ma tem ca are o infectie respiratorie pentru ca de când l-am luat avea ochii lipiti si multi muci, are dificultate la respirat si stranuta uneori pe reprize. Eu stiu ca ar trebui sa il duc cat mai curand la medic,  insa zilele astea nu am posibilitatea. Asa ca intrebarea mea este, pot sa ii fac eu ceva acasa pana ajung luni cu el la doctor?     R:  Respiratia dificila si tusea unei pisici este de obicei un motiv de ingrijorare, iar disconfortul este accentuat, calitatea vietii pisicii avand de suferit. Dificultatile in a oxigena la un nivel corespunzator organismul poate semnala serioase probleme de sanatate si indreapta pisica in directia unui consult de specialitate la medicul veterinar. O pisica cu dificultati respiratorii va sta mai mult retrasa, va evita efortul, va manca mai putin, va slabi si va avea de obicei, gura deschisa, pentru a capta o cantitate mai mare de oxigen. Abdomenul se va misca in ritmul respiratiei, rapid si cu amplitudine mica. Toate aceste lucruri se pot datora unei acumulari de lichid in torace sau in interiorul pulmonului. Consecutiv, organismul primeste o cantitate mai redusa de oxigen, raspunzand prin respiratie accelerata si redusa ca amplitudine pentru a compensa deficitul. In plus, apare un disconfort sever, durere si o stare generala proasta.    Acest lichid are drept sursa diverse afectiuni, insa cele mai frecvente sunt peritonita infectioasa felina, infectiile, tumorile, traumele, hemoragiile, cardiomiopatia/insufucienta cardiaca si problemele circulatorii limfatice. Lichidul toracic sau cel pulmonar, prin acumulare, cresc presiunea asupra plamanilor si le reduce spatiul necesar maririi in volum, odata cu inspiratia normala.   Medicul veterinar specialist va efectua examinarea clinica riguroasa si apoi poate recomanda realizarea unor radiografii toracice, din cel putin doua incidente. Aceste radiografii vor evidentia, pentru privirea specialistului moficari ale ariei pulmonare sau ale traheei.   Actiunea imediata vizeaza cresterea presiunii oxigenului prin asigurarea unei surse suficiente si indepartarea, prin punctie toracica, a excesului de lichid, daca acesta exista. Aceasta manopera este cea care reduce suferinta pisicii, permite, in anumite conditii, cresterea in volum a plamanilor si imbunatatirea respiratiei. Lichidul extras, are diferite proprietati in functie de afectiunea ce a determinat acumularea sa. De aceea, uneori este utila analizarea acestuia, reevaluarea radiologica dupa indepartarea lichidului, realizarea altor teste de sange sau de alta natura, pentru a avea o vedere de ansamblu asupra gravitatii afectiunii. De asemenea, administrarea medicamentelor care sa stimuleze eliminarea lichidului din organism prin diureza, mai ales in cazul insuficientei cardiace.   Din pacate, majoritatea manoperelor medicale sau administrarea medicamentelor care sa ajute pisica in acest caz se pot face numai dupa un consult medical, iar tot ce puteti face acasa este sa ii asigurati pisicii un mediu linistit, lipsit de stres sau care sa o oblige sa efectueze distante lungi. Analizele pe care le puteti face sunt cele care sa diferentieze o infectie care persista si reapare periodic (prelevarea de exudat faringian si realizarea unei culturi microbiene) de insuficienta cardiaca sau astm (o reactie alergica care se tine sub control cu ajutorul aerosolilor si care poate fi observata la radiografie).   Tratamentul local pentru ochi include toaleta cu tifon si solutii de dezinfectie sau ser fiziologic, urmata de aplicarea unor picaturi cu antibiotic si antiinflamator, de 2-3 ori pe zi, 5-7 zile.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Am o pisica undeva la 5 luni care are diaree incontinuu. I-am dat toate medicamentele recomandate de vet, i-am facut test la fecale, deparazitare... nu s-a gasit nimic. Dar are diaree in continuu si nu se opreste. Veterinarul a zis sa ii schimb mancarea... am incercat sa ii dau piept pui fiert cu orez dar refuza sa manance. In rest se comporta normal. Pare sanatoasa, se joaca, doar diareea nu dispare.Ce imi puteti recomanda?Mentionez ca i-am dat royal canin inside cats de la maxipet. R: Diareea este un simptom al altor afecţiuni prezente. Cauzele diareei pot fi: - dieta - schimbarea dietei animalului poate determina apariţia diareei, sau dacă animalul prezintă intoleranţă sau alergie la sortimentul de hrană oferit- toxine sau medicamente - ingerarea acestora poate cauza apariţia scaunelor moi- insuficienţă pancreatică- parazitoze interne- afecţiuni renale- afecţiuni hepatice- neoplazii etc. Pentru aflarea exactă a cauzei diareei medicul veterinar efectuează examinarea animalului şi, în funcţie de simptome, poate efectua unul sau mai multe teste paraclinice:- examinarea fecalelor, pentru determinarea cauzei parazitice, bacteriene sau protozoică- teste pentru unele boli infecţioase- hemoleucogramă- examen biochimic al sângelui pentru depistarea afecţiunilor renale, hepatice etc- analiza urinei- radiografii- ecografii Tratamentul variază în funcţie de cauză. Medicul poate hotărâ suspendarea hranei pentru o zi, apoi reintroducerea hranei treptat. Tratamentul constă în corectarea dezechilibrului hidroelectolitic, administrarea de medicamente antidireice, antibiotice, deprazitante interne în cazul în care este prezent parazitismul intestinal, tratament specific dacă sunt prezente afecţiuni renale sau hepatice. În problemele gastrointestinale se recomandă utilizarea unei diete specifice. Dietele se administrează o perioadă după dispariţia simptomelor, apoi trecerea la mâncarea de întreţinere se face treptat amestecând dieta cu hrana de întreţinere până rămâne exclusiv pe hrana de întreţinere.

Gabriel Cernica, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Am si eu un motan persan in varsta de 2 ani jumatate  castrat, care dupa castrare a mai slabit! Ar trebui sa ii dau ceva vitamine? Are 4 kg! Mananca purina pro plan pentru sterile! Ar trebui sa ii schimb mancarea? R: Castrarea motanilor aduce beneficii precum reducerea comportamentului agresiv, marcarea teritoriului cu urină, comportament neplăcut în special în cazul pisicilor care stau în casă, dispariţia simptomelor atunci când sunt în apropiere pisici în călduri, reducerea riscului de a manifesta anumite boli (adenom perianal, hernie perineală) etc. Mulţi proprietari se tem că după operaţie animalele se vor îngrăşa, dar având grijă la tipul de hrană oferit, la cantitatea de hrană pentru a se evita supraalimentarea şi asigurându-ne că animalele fac suficientă mişcare, putem evita apariţia acestei probleme. În urma operației de sterilizare/castrare, metabolismul poate fi mai lent iar apetitul mai ridicat şi din această cauză animalul să ia în greutate. Cu o atenţie sporită din partea proprietarilor şi cu menţinerea unei evidenţe a greutăţii animalului, se pot evita situaţiile când animalul se îngraşă după castrare. Animalul atinge greutatea ideală pentru rasa lui în jurul vârstei de un an şi această greutate ar trebui menţinută pe parcursul întregii vieţi. Criteriile care trebuie respectate în cazul alegerii hranei după intervenţia chirurgicală sunt: - conţinut scăzut de calorii şi un aport mai mare de fibre. Este încurajată senzaţia de saţietate, astfel scăzând tentația animalului de a consuma hrană în exces. În cazul pisicilor cu tendința de îngrașare se recomandă utilizarea hranei ce nu are un conținut mai mare de 10 % grăsimi. - să aibă ca scop prevenirea formării calculilor urinari. Predispoziția de a forma calculi urinari este mai mare la animalele obeze, sedentare. - să aibă un nivel bun de palatabilitate. Pierderea bruscă în greutate nu este recomandată doarece poate duce la degenerare hepatică, de aceea hrana, chiar şi cu un conținut scăzut în grăsimi, să fie palatabilă. În cazul pisicilor castrate se recomandă o hrană specială pentru starea fiziologică a animalului şi vârsta acestuia. Există pe piaţă mâncăruri speciale pentru această categorie de animale care au rolul de a preveni îngrăşarea, formarea de cristale în urină, care menţin masa musculară. Exemple de hrană specială pentru motanul castrat ar fi: Carnilove Sterilised, Brit Care Sterilised, Royal Canin Young Male/Female pentru pisici castrate mai mici de 7 ani, Mature Neutered pentru pisici cu vârste între 7 şi 10 ani, Senior Neutered pentru pisici mai mari de 10 ani şi Hill's Young Neutered pentru pisici tinere castrate, Hill's Mature Neutered pentru pisici mai mari de 7 ani, Purina Pro-Plan - Sterilised.Hrana pe care i-o oferiți conține deja vitamine, iar în contextul modificărilor hormonale post-castrare, nu este indicat să administrați vitamine suplimentare, decât dacă motanul refuză hrana. De asemenea, puteți să îi schimbați hrana cu una cu un conținut mai mare în proteină, pentru refacerea masei musculare: CARNILOVE Sterilised Hrană fără cereale pentru pisici cu Miel şi Mistreţ