Întreabă Veterinarul!

Alexandra Niculae, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti      Î: Bună ziua! Acum 2 zile am primit un puiuţ de pisicuţă (femelă) de 6 săptămâni. S-a adaptat foarte repede şi a fost foarte cuminte, însă astăzi a început să fie foarte agresivă, având coada zburlită şiun comportament de prădător. Ştiu că e normal la pisicuţele aşa micuţe, însă cum am putea opri acest comportament?   De asemenea, judecând după culoarea limbii şi a gingiilor (roz pal), este posibil să fie anemică sau să o doară creşterea dinţilor şi acesta să fie unul din motive? Mulţumesc anticipat! Mia   R: Hiperactivitatea la pisicuțe este frecvent întâlnită și schimbările de comportament sunt strâns legate de momentul despărții de mamă. Puteți afla mai multe informații din următorul articol Pisicuţă hiper activă.   Pisicile au un instinct de vânătoare înnăscut. Acest lucru nu înseamnă că sunt vânători înnăscuți care vor omorâ pentru hrană. Omorârea și mâncarea prăzii sunt comportamente în general învățate Pisicuțele sunt programate din naștere să urmărească prada. Prin joacă ele își dezvoltă coordonarea și timpul necesar să își captureze ținta. Învață să iși ajusteze viteza la viteza obiectelor în mișcare. Învață să măsoare distanțele prin sărituri și joaca le dă pisoilor șansa de a învăța și a lua decizii prin prisma experienţei.   Prădătorii care trăiesc într-un mediu "steril" pot provoca probleme. Fără a avea o pradă pe care să vâneze pisica tot va trebui să își exprime comportamentul natural. De aici rezultă cazurile în care pisicuţele cred că oamenii sunt prada și atacă degetele în mișcare sau urmăresc prada imaginară pe draperii sau perdele, pe feţe de masă și distrug totul în timpul acestui proces.   Aceste probleme care pot apărea datorită energiei debordante pot fi prevenite dacă vă jucați cu pisica. Există tot felul de jucării care îi oferă pisicuței dumneavoastră oportunitatea de a vâna,ataca și "omorâ" aceste lucruri. Jucăriile care sunt precum niște undițe în capătul cărora atârnă diferite jucării pot fi târâte și unduite în faţa pisicii. Toate aceste jocuri și jucării simulează mişcarea prăzii și natura de vânător a pisicuței. Dacă vă faceți timp să vă jucați cu ea este mult mai puțin probabil ca acesta să atace și să vă muşte din joacă. O pisică ce se joacă suficient și este mulţumită este mult mai puțin probabil să urmărească o pradă fantomă în mijlocul nopții.

Adriana Florentina Florea, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti      Î: Bună ziua, am o pisicuţă care are 8 ani şi de 3 ani este sterilizată. Are practicate două operatii la piciorul stâng din spate în dreptul genunchiului din cauza unor carcinoame de la lins. La prima operaţie carcinomul a avut o dimensiune cât o nucă mai mare. A doua oară i-a crescut în aproximativ acelaşi loc, în plus şi lângă, fiind operată şi de data aceasta. La o lună după operaţie i-a apărut din nou, în acelaşi loc dar şi pe burtică unde se linge continuu. Ce pot să fac în continuare? Mentionez că trebuie scos şi lanţul mamar. Mulţumesc. Adriana   R: Carcinomul cu celule scuamoase este al doilea cel mai comun tip de tumoră întâlnit la pisică. Se poate dezvolta pe orice epiteliu scuamos, cel mai des fiind întâlnit la nivelul pielii și al cavității bucale. Localizările cutanate cele mai frecvente sunt la nivelul pavilionului urechii, vârfului nasului şi pleoapelor.   În majoritatea cazurilor, tumora este cauzată de expunerea prelungită la razele UV a zonelor fără păr sau nepigmentate. Clinic, leziunile sunt crustoase, ulcerative. Diagnosticul se pune prin examen histologic din piesa operată sau biopsie tisulară. Aceste leziuni au în general o evoluție lentă, sunt invazive local și rareori metastazează.   Alte leziuni tumorale ce se pot dezvolta pe țesuturile moi sunt: mastocitomul, melanomul, lipomul, sarcomul etc.   Pentru a afla cu exactitate ce tip de leziune prezintă pisica dumneavoastră la picior, este bine ca piesa operată să fie trimisă la un laborator de anatomie patologică pentru efectuarea unui examen citologic și histologic. În urma acestui examen, medicul veterinar curant vă va spune care este protocolul terapeutic adecvat pentru a încerca cât mai mult limitarea apariției formațiunilor tumorale.   Detalii despre tumorile mamare găsiți pe site-ul Maxi-Pet, la rubrica Întrebați veterinarul, sau citind următoarele articole: Hipertrofia glandei mamare şi Umflarea glandelor mamare .   În cazul tumorilor mamare este recomandată excizia întregului lanț mamar, iar după ce se reface țesutul cutanat din zona respectivă este indicat să se scoată și lanțul mamar neafectat.

Daniela Chelaru, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua, de ceva timp mă tot gândesc serios sa-mi iau o pisică, dar nu ştiu exact care rasă ar fi mai potrivită. Îmi plac mult pisiciele cu blăniţa lungă (Ragamuffin, Norvegiana de Pădure, Maine Coon, Siberiană), dar şi cele cu blăniţa scurtă (chartreux). Aş dori să aleg o pisicuţă care să năparlească cât mai puţin (şi cred că părul lung ar fi mai uşor de strâns), care să fie iubitoare, liniştită şi inteligentă.   Pe care dintre aceste rase mi-aţi recomanda-o? Există vreuna dintr-o rasă asemanatoare, mai potrivită, pentru ceea ce caut? Mulţumesc mult pentru raspuns. Flavia   R: Rasa pisicii pe care o alegeți trebuie să fie potrivită pentru stilul dumneavoastră de a trăi, de aceea e recomandat să culegeți informații despre fiecare rasă în parte pentru a face alegerea cea mai bună.   Ragamuffin este o rasă foarte frumoasă, foarte docilă, foarte atașată de membrii familiei. Este o pisică jucăușă, care poate fi învățată diverse trucuri. Este ușor de întreținut. Blănița este foarte mătăsoasă, uşor de îngrijit.  Sunt niște pisici foarte rabdătoare și calme.   Norvegiana de pădure este o pisică independentă, afectuoasă,cu un tors destul de puternic. Este o pisică cu o capacitate mare de adaptare la diversele situații. Au nevoie de suficient spațiu, de locuri de cățărat și de multă atenție.   Maine Coon este o rasă de pisică cu balana foate groasă, formată din două straturi groase. Blana necesită  o îngrijire mai atentă și anume periere frecventă și spălare o dată pe lună. Este o rasă prietenoasă, ataşată de membrii familiei. Nu necesită multă atenție.   Pisica siberiană este o  rasă cu blana lungă, care necesită mai putină atenție decât Maine Coon. Se adaptează foarte bine persoanelor alergice, fiind denumită pisca hipoalergenică. Este o pisică interligentă, afectuoasă,activă, jucăușă.   Fiecare rasă are calitățile și defectele proprii, de aceea alegerea este a dumneavoastră. Citiți despre fiecare, uitați-vă la poze și lasați-vă intuiția să vă ghideze în alegere.   O atenție deosebită trebuie să acordați locului de unde achiziționați pisicuța și să analizați foarte bine aspectul acesteia. Să fie vioaie, să aibă ochii umezi și limpezi, să aibă blănița curată, să aibă apetit, etc

Alexandra Nicolae, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună seara! Azi dimineaţă m-am trezit cu pisica mea în varstă de 1 an miorlăind ciudat şi cerând să fie luată în braţe (în mod normal, nu ar sta sub nicio formă în braţele nimănui). Mi-a lăsat pe tricou o urma destul de mare de secreţie aparent mucosanguinolentă. Am fost cu ea la veterinar, dar în momentul respectiv nu mai avea secreţie. Febră nu avea. Mi s-a spus că ar putea fi piometru, dar pentru siguranţă să merg cu ea la o ecografie.   Spre seară, secreţiile au devenit mult mai abundente şi din ce în ce mai roşiatice. Acum sunt de culoare roz-roşu şi dacă le şterg, reapar în maxim 10 minute. Este nesterilizată şi ultima oară a fost în călduri în jurul datei de 15 noiembrie. Ce-mi recomandaţi să fac? Mai aştept să merg la programarea pentru ecografie sau să merg dimineaţă direct la veterinar pentru operaţie?   Ar putea fi altceva tratabil medicamentos? Nu aş vrea s-o sterilizez dacă există şansa unui altfel de tratament. Vă mulţumesc! Mihaela. R: Scurgerile sangvinolente de care spuneți dumneavoastră pot de asemenea, să fie cauzate de o vaginită, o sarcină falsă, piometru (infecție la nivelul uterului) sau de neoplasme la nivelul vaginului sau uterului. Cel mai frecvent aceste scurgeri sunt cauzate de piometrul cu cervix deschis.   Piometrul este o infecție a uterului ce apare consecutiv schimbărilor hormonale ce apar la nivelul tractului reproducător al femelelor. Aceste schimbări hormonale duc la îngroșarea mucoasei uterine și apariția de chisturi endometriale. Aceste chisturi endometriale secretă fluide care crează un mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor. Concomitent nivelurile crescute de progesteron inhibă abilitatea de contractare și relaxare a peretelui uterin și astfel se acumulează fluide și bacterii.   Piometrul poate fi cu: cervix deschis cervix închis Când cervixul este deschis, se scurge din uter spre exterior un conținut purulent cu miros respingător. În piometrul cu cervix închis sunt mai afectate ca urmare a reținerii toxinelor în uter, în acest caz secrețiile nu sunt eliminate la exterior. Cățelele afectate de piometru au apetitul scăzut, pot prezenta vomă sau sete exagerată. Piometrul este o urgență medicală pentru că infecția de la nivelul uterului se poate generaliza la nivelul întregului organism și duce la septicemie și mai apoi moartea animalului dacă nu se iau măsurile necesare opririi infecției.   În ceea ce priveste tratamentul cel chirurgical este cel mai recomandat și constă în extirparea uterului și ovarelor. În cazul animalelor care nu pot suporta o intervenție chirurgicala  medicul veterinar poate face o schemă de tratament care să includă antibiotice și anumite produse hormonale. Tratamentul medicamentos  nu are succes în toate cazurile și riscul de recidivă al infecției rămâne crescut chiar și după tratament.   Diagnosticul de piometru se face coroborând semnele clinice cu o serie de examene complementare, cum este examenul ecografic și anumite analize de sânge (hemoleucograma). Pentru un diagnostic de certitudine ecografia rămâne cea mai utilizată metodă, iar consecutiv diagnosticului pus de medicul veterinar puteți discuta cu acesta, care este cel mai potrivit tratament pentru pisicuța dumneavoastră, cel medicamentos sau cel chirurgical.  

Daniela Chelaru, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Vă rog frumos să mă ajutaţi cu o problemă! Am o pisică mascul (rasa europeană) şi are urechile foarte murdare în interior. E normal să fie aşa sau are o problemă de sănătate? Vă mulţumesc. Constantin   R: Pentru a vedea exact dacă este vorba doar de murdărie sau de o problemă patologică trebuie să toaletaţi bine pisica în urechi şi să vedeţi dacă acumulează din nou în urechi mizerie.  Pisicile în general se toaletează însă contează foarte mult şi în ce mediu trăiesc. De exemplu o pisică cu acces afară sau care locuieşte afară poate fi mai murdară decât o pisică de interior.   De asemenea, poate fi vroba şi de o boală parazitară care se numeşte râie auriculară care este caracterzată de prezenţa unei secreţii auriculare cu aspect de zaţ de cafea. Râia auriculară este determinată de prezența unor paraziți în urechea animalului. Este o boală foarte contagioasă pentru câini și pisici, însă nu și pentru oameni.   Acești paraziți determină apariția pruritului intens, urechile sunt roșii, umflate, cu cruste, iar în conductul auditiv se observă o secreţie maroniu-negricioasă, asemănătoare zațului de cafea, abundentă. Animalul se scarpină intens, scutură din cap, urechile devin dureroase, apare un miros neplăcut.   Dignosticul se pune prin examen parazitologic din secreția auriculară cu identificarea parazitului. Trebuie investigate toate animalele care locuiesc împreună doarece este foarte contagioasă.   Tratamentul constă în administrarea de picături miticide. Tratamentul trebuie administrat și restului de animale cu rol de prevenire. Urechile animalelor trebuiesc toaletate zilnic cu soluții de curăţare, iar după curăţarea riguroasă se administrază picăturile împotriva paraziților. Tratamentul se menține până la dispariția completă a simptomelor și chiar câteva zile după pentru a preveni revenirea bolii. Se mai pot aplica pipete de deparazitare externă, care acționează și împotriva paraziților auriculari. Frecvent se administrează și antibiotice, doarece intervin infecțiile secundare. Aceste decizii le ia medicul veterinar pe baza semnelor clinice.   Prin toaletarea lunară se poate inhiba prezența paraziților, astfel prevenindu-se apatiţia râiei auriculare.

Daniela Chelaru, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Pisica mea are 11 ani şi a fost diagnosticată cu pancreatită cronică. Îi dau în fiecare zi un Triferment şi mâncare Royal Canin Gastro Digestiv. De când urmează acest tratament nu a mai avut diaree şi s-a mai îngrăşat puţin. Dacă se poate, aş vrea să ştiu dacă nu există şi altă hrană pentru această afecţiune, puţin mai ieftină, şi dacă nu este afectată pe altă parte luând în fiecare zi Triferment. Vă mulţumesc, Emilia R: Pancreasul este un organ endocrin - produce hormoni care reglează funcționarea organismului, cel mai cunoscut fiind insulina care reglează glicemia și exocrin - produce enzime care sunt implicate în procesul de digestie a hranei. Pancreatita este inflamarea pancreasului, care cel mai frecvent afectează pancreasul exocrin sau enzimele digetsive. Poate fi acută sau cronică, mai frecventă la pisici fiind cea cronică.  Din păcate multe cazuri de pancreatită la pisici sunt nediagnosticate din cauza manifestărilor nespecifice, semnelor clinice vagi sau din cauza faptului că nu există un test de diagnsotic specific. Cauzele pot fi multiple: traumatismele, parazitozele, infecțiile, reacțiile la medicamente, genetică sau fără o cauză anume. Simptomatologia constă în letargie, lipsa apetitului, deshidratare, hipotermie, voma într-un procentaj mai mic, stailirea diagnosticului poate fi greoaie. O metodă utilizată este ecografia, făcută de un medic expermentat. Se mai poate utiliza biopsia pancreatică, analizele de sânge, urinanaliza,  etc. Tratamentul este complicat. Este nevoie de terapie cu fluide cu monitorizare atentă a elecroliților, suspendarea hranei pentru o perioadă de până la 48 de ore, controlul durerii este de asemenea important, medicație pentru controlul vomei și hiperacidității gastrice. Când situația este stabilizată, se impune reducerea riscului unei recidive prin adăugarea enzimelor digestive în alimentație. Din păcate pancreatita este o afecțiune care frecvent recidivează și care poate duce la complicații cum ar fi diabetul, lipidoza hepatică, hemoragii sau probleme de coagulare sau chiar afectarea creierului.  Este necesară administrarea unei diete cu conținut redus de grăsime, ușor digerabilă. Tratamentul și dieta, cât și perioada de administrare, le stabilește medicul veterinar care a consultat animalul și a pus diagnosticul.   

Daniela Chelaru, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua.  Am la dumneavoastră marea rugaminte de a-mi răspunde câtorva întrebări legate de felul în care îi pot asigura pisicii mele o viaţă sănătoasă şi fericită. Este femelă, în vârstă de 2 ani şi 2 luni, rasa europeană, sterilizată de la vârsta de aproximativ 5 luni, vaccinată şi deparazitată la zi, cântareşte cam 4.1 kg, şi acum trăieste permanent în apartament: Ce medicamente ar trebui sa am in casa in orice moment, gen "trusă de urgenţă", pentru eventualele mici accidente? Spre exemplu, pentru curăţarea periodică a ochilor, urechilor etc., pentru eventuale plăgi sau zgărieturi? Mulţumesc, Mihaela R:O trusă de urgență se stabilește cu medicul vetrinar curant, în funcție de patologia animalului.    O trusă de prim ajutor ar trebuie să conțină:   Bandaje Comprese Foarfece Garou Leucoplast Vată Pătură Prosoape Picături de ochi Picături de urechi Soluţie antiseptică Termometru Produs antivomitiv Produse antidiareice Produse antihistaminice Protectoare gastrice Produse antiinflamatoare Produse antipiretice Antibiotic Betadină Apă oxigenată Unguent antiseptic Mănuşi de latex Seringi Clește de unghii Bețișoare de urechi    

Laura Dorca, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Aș vrea să știu dacă se poate face ceva ca pisica mea să nu mai aibă leucemie.:) Am fost la un veterinar și a spus ca a făcut din cauza mâncării, mi-a zis să-i cumpăr niște vitamine, dar nu a dat prea multe roade... Aș putea face ceva? Vă mulţumesc. Gina   R: Leucemia felină este produsă de virusul leucemiei feline, un retrovirus, care poate induce depresia sistemului imunitar, anemie şi/sau limfoame. Virusul leucemiei feline este a treia cauză ce produce cancerul la pisică. Aceasta este o afecțiune complexa și încă incomplet înțeleasă. În prezent se fac numeroase cercetări pentru elaborarea unui protocol terapeutic, însă niciunul nu are rezultatele dorite - de a trata și eradica aceast virus în totalitate.  Problema principală sunt pisicile purtătoare ale acestui virus și care nu exprimpă semnele clinice specifice și pot transmite virusul celor neinfectate, extrem de ușor. Virusul leucemiei feline se răspândește, cel mai adesea prin contactul oronazal dintre pisici sau linsul semenilor. De asemenea, se mai transmite prin apa contaminată sau prin intermediul fecalelor contaminate. Virusul se răspândește prin intermediul urinei, salivei, laptelui, lacrimilor, sângelui și fecalelor. Se găsește într-o concentrație mai mare în salivă decât în sânge. O altă cale de transmitere ar fi prin intermediul placentei, acelor contaminate, instrumente chirurgicale, transfuzii. Pisicile contaminete, dar ce nu exprimă semnele clinice răspândesc virusul, într-un procent mai mare decât cele bolnave.       După infectare, testul de depistarea al virusului va fi pozitiv în câteva zile, până la o săptămână. Dacă pisica este sănătoasă și are un răspuns cât mai rapid al sistemului imunitar, la diverșii antigeni, atunci, pisica va putea scăpa singură de virus. Astfel în aproximativ două săptămâni testul pentru depistarea virusului FeLV va fi negativ.       În cazul purtătorilor latenți, virusul se va cantona la nivelul măduvei spinării, iar acesta poate fi detectat ca fiind negativ, la  testare. Acești indivizi nu răspândesc virusul, deci nu sunt contagioși, și pot să scape de virus fără alte intervenții.       Alte pisici ce nu au un răspuns pozitiv din partea sistemului imunitar, la infecția cu virus, vor deveni viremice și chiar se pot îmbolnăvi.       Simpomele acestei boli sunt nespecifice, printre acestea se enumeră scăderea apetitului, vomitarea, pierderea greutății corporale, apatie, anemie. Pe parcursul boli pot fi implicate atât organele interne, precum intestinele, determinând aparița diareei.  Mai pot apărea avorturi la pisicile gestante. Acțiunea virusului asupra sistemului imunitar poate cauza de asemenea cancer al globulelor albe (limfosarcom).       Printre măsurile cele mai importante ce ajută la limitarea răspândirii acestui virus se enumeră, testarea pisicilor pentru acest virus, în mod special cele ce cresc în grupuri mai mari, eliminarea pisicilor infectate de la reproducție, sterilizarea pisicilor. E recomandată repetarea testelor  la 12 saptamani de la primele.       De asemena vaccinarea împotriva FeLV este o măsură importantă pentru combaterea răspândirii acestuia. Este o variantă foarte bună pentru pisicile care ies afară, în special cele tinere.  Vaccinarea nu asigură imunitate în fiecare caz. Dacă aveți mai multe pisici și una din ele a fost diagnosticată pozitiv cu  FeLV, vaccinarea celorlalte nu garantează că ele nu se vor infecta. Vaccinul nu are efect asupra celor infectate. Singura modalitate de a nu transmite boala este izolarea pisicii infectate.       Tratamentul leucemiei feline se realizează cu ajutorul terapiilor antivirale și a imunomodulatoarelor, ce ajută la îmbunătațirea stării generale a pisicii afectate, însă nu vindecă definitiv.       Pentru un diagnostic de certitudine, precum un tratament corespunzător vă rog să aveți în vedere o nouă vizită la medicul veterinar, pentru a realiza câteva investigații suplimentare.

Adriana Florentina Florea, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Am o pisică de 12 ani care prezintă la nivelul unei glande mamare o tumefacție moale, neaderentă. Pielea din zonă e colorată ușor violaceu. Formațiunea pare mai degrabă o pungă de lichid, este foarte moale și poate fi mobilizată ușor. Nu ulcerează. Menționez că pisica mea a suferit două intervenții chirurgicale anterior pentru același simptom, tumefacția apărând în același loc și de fiecare dată ni s-a spus că nu este cancer mamar (deși nu s-a efectuat examen histopatologic). Prima dată ni s-a spus că este hernie inghinală iar a doua oară granulom de fir de la operația precedenta. Este aceasta o prezentare sugestivă pentru un cancer mamar? Ce alte cauze ar putea determina apariția acestei "pungi cu lichid?". Mulţumesc. MiaR: Etimologia tumorilor mamare la pisică este necunoscută, însă se știe că hormonii joacă un rol important în hiperplazia țesutului mamar. Tumorile mamare apar preponderent la pisicile în vârstă, necastrate. Sterilizarea femelelor înaintea apariției primului ciclu de călduri reduce riscul apariției acestor tumori. Tumorile benigne sunt destul de rar întâlnite, cele mai frecvente fiind cele maligne. În mod obișnuit, aceste tumori sunt ferme ca și consistență, nodulare și pot ulcera. Pot implica una sau mai multe glande mamare. Dacă pisica prezintă astfel de noduli este recomandată efectuarea unei radiografii toracice pentru a permite medicului veterinar să verifice modificările pulmonare ce pot să apară și o ecografie abdominală pentru evaluarea limfonodurilor și a organelor interne în care pot să apară metastaze.   Punctul de plecare al acestor afecțiuni tumorale se regasește în apariția diverselor episoade de mastoză chistică ce pot aparea la nivel mamar. Hipertrofia glandei mamare apare în special la pisicile tinere, însă au fost întâlnite cazuri și la pisicile bătrâne cărora le-au fost administrate produse hormonale pentru întreruperea/amânarea ciclului de călduri. Această afecțiune este caracterizată prin creșterea rapidă în volum a glandei mamare. Prezența unei tumori mamare o suspectăm de obicei atunci când la examenul clinic este descoperită o tumefacție la nivel mamar. Examenul citologic ne ajută să facem diferențierea între leziunile tumorale și cele inflamatorii. Un diagnostic de certitudine se poate pune în urma biopsiei, Chisturile mamare apar datorită dereglărilor hormonale, apar în general la femelele fertile și pot fi seroase, sero-sangvinolente sau sangvinolente. Clinic apar ca o colecție lichidiană subcutanată, bine delimitate, neaderente la țesuturile adiacente. Prin peretele cutanat se poate observa culoarea lichidului colectat. Recomandat ar fi să mergeți cu animalul la medicul veterinar curant, să stabilească examenele clinice și paraclinice ce îl vor ajuta în formularea unui diagnostic cât mai corect. Consecutiv stabilirii diagnosticului se va formula și conduita terapeutică pentru afecțiunea animalului dumneavoastră.

Daniela Ghelmez, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua!  Am observat că din anusul pisicuţei mele atârna ceva de aproximativ 5 mm, poate fi un parazit? Mentionez că a fost deparazitată total la vârsta de 6 saptamani. Vă muţumesc şi aştept un răspuns din partea dumneavoastră. Ana-Maria R: Multe dintre pisicile infestate nu prezintă semne, cu toate acestea prezența paraziților poate duce la pierdere în greutate, vome, diarei, iritații în jurul anusului.   Unii viermi pot trece și la oameni și pot provoca probleme serioase, de aceea deperazitările regulate ale animalelor sunt foarte importante.   Viermii rotunzi sunt una dintre cele mai comune forme de viermi intestinali și pot fi prezenți la orice vârstă a animalului, mai ales la puiuți.   Infestarea animalelor se poate face pe două căi: Ingerarea directă de ouă dintr-un mediu contaminat (ouăle pot rezita în mediu luni sau chiar ani) Prin ingerarea unei gazde intermediare, infestate cu paraziți (șoareci, șobolani)   Unii dintre viermii intestinali se pot transmite și prin laptele mamei la pui. Formele imature ale paraziților (larvele) pot migra în glandele mamare ale femelelor în perioada de gestație și în consecință sunt excretate cu laptele și sunt transmise puilor. Este o formă frecventă de transmitere a paraziților și de cele mai multe ori se presupune că toți puii sunt infestați cu paraziți.   Se recomandă deprazitări regulate pe perioada vieții pisicii. Pentru a determina cu exactitate dacă o pisică are sau nu paraziți intetsinali se recomandă efectuarea unui examen coproparazitologic.   Viermii cu cârlig pot provoca leziuni la nivelul intestinului în zonele unde aceștia se atașează la suprafață și acest lucru poate duce la pierdere în greutate, sângerări, anemie.   Infestarea se face prin : ingerarea directă de ouă de parazit ingerarea gazdelor intermediare infestate migrarea larvelor transcutanat (prin pielea pisicii)    Viermii lați sunt formați din mai multe segmente. Segmentele mature sunt eliminate și trec în fecalele animalelor. Aceste au aspectul unor boabe de orez și uneori pot fi întâlnite în părul din jurul anusului, în fecale sau în locurile unde doarme animalul.   Toți viermii lați au nevoie de o gazdă intermediară. Pisica va fi infectată prin ingerarea gazdei. Gazdele pot fi: puricii (care pot fi înghițiți de pisici în timpul toaletării), rozătoarele mici.   Deparazitările se recomandă în următoarele intervale: la puiuți să se facă la intervale de 2 săptămâni, începând cu vârsta de 6 săptămâni până la 4 luni, apoi la interval de o lună până la 6 luni. la pisicile adulte ( mai mari de 6 luni) la intervale de 1-3 luni.   Intervalul se stabilește în funcție de mediul de viață, activitatea pisicii (dacă vânează) și de intervalul deparazitărilor externe.   Pentru deparazitarea internă sunt disponibile pe piață multe produse. Cel mai inidcat este să consultați medicul veterinar privind deprazitarea animalului.   Produsele se găsesc sub mai multe forme de prezentare, cum ar fi: tablete, produse injectabile, pipete de pus pe piele, soluții pentru administrare orală, paste pentru administrare orală. Dozajul diferă de la un produs la altul și este în funcție de greutatea animalului.   Pisicile pot fi infestate și cu alți paraziți, cu alte localizări cum ar cardiac, pulmonar, ocular.

Adriana Florentina Florea, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua! Am un pisoi de 8 luni şi de aproximativ două săptămâni nu mai doarme toată noaptea (aşa cum făcea ) se trezşte de 2 ori pe noapte şi miaună cu insistenţă  să îl insoţim prin casă. Nu mănâncă în mod special noaptea doar ocazional câte o bobiţă.   În general ne jucăm cu el destul de mult şi ne culcăm în jurul ori 11, iar el se trezeşte pe la ora 4-5, şi începe să se joace, dar au exsitat şi nopţi când s-a trezit şi la orele 1-2. Nu înteleg ce a determinat schimbarea, pentru că programul nostru şi al lui este neschimbat. Ce ar putea avea? Mulţumesc. Dana   R: Principalul motiv pentru care pisicile miaună noaptea este plictiseala. Dacă sunteți toată ziua plecată, în momentul în care ajungeți acasă este bucuros și are ca principală preocupare urmărirea activităților dumneavoastră. Însă noaptea, rămânând iar singur, dar fiind totuși cu el în casă, încearcă să vă atragă atenția. Un alt motiv pentru care poate mieuna este izolarea pisicii pe timpul nopții. Dacă dormiți cu ușa de la dormitor închisă cu siguranță se va simți exclus și va mieuna tot timpul. Ideal ar fi să îi acordați mai mult timp, să vă jucați mai des cu el, și cu timpul se va dezobișnui de acest obicei.. Dacă însă nu puteți face acest lucru ar fi bine să luați în considerare achiziționarea unui prieten de joacă. Dacă sunt doi nu se vor plictisi nici în lipsa dumneavoastră.   Hrana animalelor nu se lasă la discreție ci se servesc 2-3 tainuri pe zi, în funcție de timpul dumneavoastră. Hrana rămasă neconsumată se ridică de jos după 15-20 minute.   De asemenea, mieunatul se poate datora și perioadelor de călduri. La această vârstă, motanul are deja instinctele sexuale dezvoltate și poate simți femelele în călduri de la o distanță de câțiva kilometri.    

Daniela Chelaru, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua! Am două pisicuţe femele, surori, care marchează în casă toţi pereţii. Sunt sterilizate, au litiera în casă, stau şi prin curte, nu numai în casă. Aţi putea să-mi spuneţi, dacă se poate, care ar fi cauza şi cum pot să le determin să nu mai facă asta? Există vreun remediu? Am încercat şi cu oţet şi cu spray repelent. Mulţumesc frumos! Dorina   R: Pisicile, atât masculii cât și femelele pot avea acest obicei de a marca teritoriul. Cauzele pot fi multiple. Marcarea teritoriului cu urină poate fi asociată cu stresul sau poate fi o manifestare a teritorialismului pisicilor. Problema este mai frecventă în locurile cu mai multe pisici. Marcarea cu urină este un sistem de comunicare între pisici.   Urina pisicilor conține feromoni, substanțe chimice care le transmit pisicilor anumite mesaje. Stropirea cu urină este o manifestare care se întâlnește mai frecvent la pisici în perioada de împerechere. Masculii marchează cu urină pentru a le transmite celorlalți masculi care sunt limitele și acesta este terioriul lui. Pisicile nu își rezolvă conflictele prin luptă directă, cel mai frevent își transmit mesaje, o cale fiind stropirea cu urină. Dacă pisica a fost învățată să folosească litiera dar totuși urinează în alte locuri sau marchează este posibil să fie și o altă problemă cu ea. De exemplu este posibil să nu agreeze locul unde este pusă litiera, sau litiera în sine, nisipul. De asemenea, dacă împarte litiera cu o altă pisica este posibil să fie o problemă pentru ea. Se recomandă ca numărul litierelor din casă să fie egal cu numărul pisicilor plus una. Stropirea locurilor din apropierea ușilor sau ferestrelor poate fi un semnal că este o pisică afară. Probabilitatea apariției marcării teritoriului este proporțională  cu numărul pisicilor din casă.   Stresul poate fi un factor important în apariția stropirii cu urină, atunci când confortul pisicii este perturbat apare stresul, care poate duce la stropirea cu urină. Este foarte important să se descopere care sunt factorii declașatori. Incercați să analizați următoarele probleme pentru a descoperi un potențial factor stresant : Dacă schimbat ceva în mediul pisicii. Dacă a apărut un membru nou sau a plecat un membru din familie, dacă a apărut un nou animal în casă, a apărut un obiect nou în casă , a fost scos un obiect etc. Dacă sunt pisici care vin de la vecini în curtea dumneavoastră și au conflicte cu pisicile dumneavoastră. Conflictul cu alte pisici este factorul cel mai important în declanșarea marcării teritoriale. Conflictul poate fi cu o pisică din casă sau cu o pisică pe care o vede afară. Dacă s-a schimbat ceva în rutina pisicii. Dacă a avut vreo problemă de sănătate? Dacă aţi schimbat litiera sau marca nisipului din litieră? E ceva în legătură cu litiera care ar putea fi o problemă pentru pisică (mărimea acesteia, nu este curățată frecvent, locul unde este amplasată litiera este neplăcut.   Marcarea teritoriului se întâlnește atât la femele, cât și la masculi, sterilizați sau nesterilizați. Stropirea cu urină poate apărea și dacă pisica are o problemă fizică, cum ar fi : probleme hepatice hipertiroidism diabet cistite leucemia felină vârsta înaintată tratamente medicamentoase recente   Primul pas în remedierea problemei este identificarea cauzei. Trebuie eliminate cauzele medicale. Apoi trebuie analizat fiecare aspect din viața pisicii care poate duce la acest comportament.   Un produs care poate oferi o soluție în cazul comportamentelor nedorite, asociate stresului este Feliway. Este un produs cu feromoni care conferă o stare de liniște animalului. Se pot pulveriza zonele unde pisica marchează terioriul sau se poate folosi și sub formă de difuzor electric.   O altă variantă sunt produsele repelente mecanice cu senzor de mișcare. Acestea pot simți mișcare atunci când pisica se duce să marcheze și elibearează un spray inofensiv care v-a îndepărta pisica de acele locuri. Îndepăratea mirosului este importantă, deoarece, mirosul poate declanșa apariția unei noi manifestări. Puteți utiliza un detergent de rufe care conține enzime pentru a spăla locurile respective, apoi sropiți cu soluție cu oțet.   Medicamente anxiolitice pentru pisicile care marchează terioriul pot fi recomandate de medicul veterinar curant. Efectul advers al medicamentelor este schimbarea personalității animalului. Este indicat mai întâi să încercați toate varinatele posibile de corectare iar în ulrimă instanță să se opteze pentru aceste medicamente.

Adriana Florentina Florea, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Aş avea şi eu o întrebare legată de pisicuţa mea. De vreo două zile, manancă puţin şi numai ce vrea ea. Ea stau la casă şi înainte cerea să iasă afară. Acum nu a mai iesit deloc. Cred că e şi în călduri. Apă bea, dar nu prea mănâncă. Am citit undeva de vitamna k, recomanda cineva, pentru un caz în care credea că pisica a mâncat un şobolan otrăvit şi la asta m-am gandit că s-ar fi putut să se fi întâmplat şi cu pisicuţa mea. Ce să fac? Mulţumesc anticipat! Dana R: Pisicile care trăiesc în aer liber (la curte) au în general două cicluri de călduri - primăvara și toamna -, cu o perioadă de anestru (lipsa căldurilor),între lunile septembrie și decembrie. Femelele crescute în casă nu resimt fluctuația temperaturilor, rămânând active sexual tot timpul anului. Femela în călduri devine mai prietenoasă decât de obicei, se rostogolește, miaună tot timpul, urinează frecvent și refuză mâncarea.Maturitatea sexuală apare atunci când corpul femelei ajunge la 80% din mărimea unui adult. Ciclul de călduri poate să dureze până la 14 zile, timp în care femela acceptă monta. Intoxicația cu raticide apare ca urmare a consumului de momeli pentru rozătoare sau al cadavrelor animalelor moarte prin intoxicație cu warfarine. Toxicul pătrunde în organism pe cale digestivă, se absoarbe în intestin și se metabolizează lent în ficat (în decurs de 2-4 zile). Raticidele au acțiune anticoagulantă, provocând hemoragii care afectează cel mai frecvent mucoasele, pielea și organele interne. Sunt predispuse la hemoragii țesuturile expuse la traumatisme.   Se întâlnesc două forme de intoxicație: forma acută apare ca urmare a ingestiei unei doze mari de toxic. Semnele clinice apar după 12-48 ore și se manifestă prin hemoragii cutanate la cele mai ușoare loviri -în general la nivelul articulațiilor membrelor sau al proeminențelor osoase, hematoame (acumulări de sânge) subcutanate sau musculare, abatere, tulburări în mers, dureri articulare, scăderea temperaturii corporale; forma cronică apare ca urmare a ingestiei unor doze mici și repetate. Se manifestă clinic prin slăbire, anemie, hemoragii, respirație greoaie datorată colecției hemoragice din pulmon, hematoame, icter generalizat, scăderea temperaturii corporale. Pentru a afla din ce cauză pisica dumneavoastră prezintă apetit scăzut este indicat să mergeți cu ea la un cabinet veterinar pentru un consult amănunțit și un tratament adecvat, dacă este cazul.

Alexandra Nicolae, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua, am o pisicuţă de 7 săptămâni, rasa Persan Doll Face. În urmă cu câteva zile i-am dat pastiluţa de deparazitare care se dă înainte de vaccinarea de la 2 luni jumatate şi de a doua zi, când face treaba mare, la final elimină şi o picătură de sânge amestecat cu ceva gelatinos. În momentul când se aşează să facă treaba mare se foieşte un pic şi miaună dar apoi face destul de repede. De asemenea, am observat că are şi gaze, în special seara, în rest mănâncă normal, bea apă şi este activă, numai că nu se spală imediat ce a folosit litiera. Ce este de făcut? Mulţumesc. Annelisa R: Apariția sângelui în fecale este un semn că ceva este în neregulă cu animăluțul dumneavoastră. Sângele în fecale poate să apară sub doua forme: fie sânge roșu aprins, nedigerat, ce poartă denumirea de hematochezie. În acest caz sângele provine din porțiunea inferioară a tubului digestiv (colon, rect); fie sânge de culoare negricioasă cunoscut sub numele de melenă, sângele provine din regiunea superioară a tubului digestiv.   Cauzele apariției sângelui în fecale sunt multiple și pot indica de la un lucru banal până la ceva serios. Câteva din cauzele apariției Hematocheziei sunt :         Boli virale ale pisicilor provocate de virusul imunodeficienței feline, virusul leucemiei feline sau virusul peritonitei infecțioase feline.         Parazitismul.         Leziuni la nivelul inferior al tubului digestiv, provocate de inghițirea de obiecte ascuțite sau dure.         Zgârieturi în apropierea anusului.         Boli bacteriene care determină inflamarea intestinelor și în consecință sângerarea lor.   Indiferent de cauze este important să mergeți la veterinar pentru un consult de specialitate, consecutiv unor teste specifice se poate stabili un diagnostic exact și se poate adopta conduita terapeutică adecvată.

Alexandra Nicolae, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Vă scriu deoarece am o întrebare. De ce după 3 ani de la castrare motanul meu tot urinează peste tot în casă? Vă mulţumesc anticipat. Diana   R: Urinarea în diferite locuri din casă a masculilor este un comportament de marcare a teritoriului și castrarea acestora nu garantează rezolvarea acestei probleme. Acest tip de comportament apare în principal în perioada de împerechere. Studiile arată ca majoritatea masculilor (87%) după castrare încetează marcarea imediat, după castrare sau după câteva luni iar o mică parte (13%) continuă să marcheze.   Motivele pentru care un motan castrat continuă să îşi marcheze teritoriul chiar şi după ce a fost castrat sunt mai multe. Stresul este o cauză frecventă şi este important ca pisica să aibă o atmosferă familiară în care intervin puţine schimbări. Este important să descoperiţi care ar putea fi factorii stresori care induc acest tip de comportament.   Pisicile care trăiesc într-o comunitate de pisici sunt mai stresate şi simt nevoia să îşi marcheze clar teritoriul. Schimbări ce au avut loc în mediul în care trăieşte pisica (locatari noi, animale de companie noi, modificări în locuinţă, a apărut un copil, schimbare tipului de nisip de litieră folosit) pot declanşa sau menţine acest comportament nedorit.   Pentru liniştirea pisicii şi crearea unui mediu familiar puteţi folosi Feliway. Feliway este un difuzor cu feromoni care difuzează constant feromoni „prietenoşi” care oferă pisicii o stare de bine şi combat stresul. De asemnea, problemele medicale asociate tractului urinar sunt un alt motiv de îngrijorare. Cistita sau blocajul uretral pot provoca durere la urinare, durere pe care pisica o asociază cu mersul la litieră şi atunci ea va evita litiera şi va avea un alt tip de comportament. Este necesară o vizită la medicul veterinar pentru a stabili dacă acest comportament are o cauză medicală şi pentru prescrierea unui tratament adecvat.   Este important ca atunci când vă decideţi să rezolvaţi această problemă să îndepărtaţi urmele de urină din casă. Pentru a rezolva acest lucru puteţi folosi detergenţi speciali cu enzime care îndepărtează total mirosul de urină. În magazinele noastre găsiţi următorul produs BRAMTON Soluţie pentru îndepărtarea petelor şi mirosului de urină pisici 750ml.   De asemenea, puteţi folosi un spray repulsiv AMICI E FELICI Spray vaporizator repelent pentru animale de companie 500ml pe zonele curăţate în prealabil de urină, acest  spray va descuraja pisica să îşi mai marcheze teritoriul în zonele respective.

Daniela Chelaru, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Vă rog să mă ajutaţi cu un sfat. Motanul meu de ceva timp a început să urineze  în chiuveta de la bucătărie. Are litieră şi într-adevar, câteodată îşi mai face nevoia şi în cadă, dar acest lucru nu m-a deranjat foarte tare, însa de curând, a început să facă şi în chiuveta de la bucătărie, lucru care mi se pare inacceptabil. Am observat însa că face acest lucru cu bună ştiinţă şi chiar dinadins: când rămâne fără mâncare în castronel, sau consideră el că nu a primit suficientă atenţie în ziua respectivă.   Deşi am achiziţonat spray din acela repelent şi am încercat să stropesc şi cu lămâie, nu a funcţionat nimic, iar mie îmi este teamă că acest lucru se va transforma într-un obicei constant, total neigienic. Vă rog să mă sfătuiţi ce aş putea face în această privinţă. Aştept cu interes raspunsul dumneavoastră. Multumesc anticipat! Cristiana.   R: Problemele comportamentale sunt greu de diagnosticat la pisici. Ce vă recomandăm este în primul rând să faceți investigațiile necesare pentru a elimina orice posibilă problemă medicală (analize de sânge, de urină, ecografii, etc). Dacă s-a eliminat orice cauză medicală sunt câteva lucruri pe care le puteți încerca și anume:  puneți încă o litieră în casă  puneți litierele la distanță de castronul cu mâncare  păstrați litiera curată  analizați locul unde este plasată litiera, dacă este un loc unde este aglomerație, sau zgomote puternice (sau orice alt lucru stresant), atunci este posibil ca pisica să evite utilizarea ei  nu utilizați odorizante prea puternice în litieră, poate fi deranjant pentru pisici  curațați chiuveta cu soluții pe bază de citrice, pisicilor nu le place mirosul  ori de câte ori se urcă în chiuvetă faceți zgomote puternice pentru a-l speria  puteţi utiliza un produs pe bază de feromoni specifici pisicilor, care le conferă o stare de bine, de relaxare, care se numește Feliway  lăsați chiuveta plină cu apă, poate îl descurajați  dacă nu este castrat recomandarea este să o faceți, deoarece pisicile castrate urinează mult mai puțin în locuri neadecvate decât cele necastrate.

Adriana Florentina Florea, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua, aş avea nevoie de un sfat pentru restabilirea armoniei dintre un motanel şi sora lui. Cei doi au 1 an şi 10 luni şi fac parte dintr-o “familie extinsă” în care coexistă fericiţi şi paşnici, în casă şi în curte alături de 4 câini maidanezi şi 6 pisici (mama, cei patru pui ai ei de 1 an şi 10 luni şi o pisicuţă de 8 luni), foarte răsfăţaţi.   Toţi sunt sterilizaţi, iar până acum nu am avut probleme, dar de câteva săptămâni avem parte uneori de lupte grele între motanul Max şi sora lui (căreia de multe ori îi este frică şi să mai vină acasă. Am încercat să nu-i lăsăm în aceeaşi cameră sau să fie nesupravegheaţi, am încercat să-i mângâiem pe amândoi simultan ca să evităm gelozia, dar rezultatele se lasă aşteptate. Unde greşim şi ce ar trebui să facem să revenim la situaţia de armonie de dinainte? Mulţumesc anticipat, Anca   R: Pisicile sunt animale foarte teritoriale și de cele mai multe ori își apără foarte hotărât tertoriul. Unele pisici nu vor să dea păcii nici o șansă. Motivele pentru care pisicile nu se înțeleg sunt : nesocializarea prin lipsa unei experiențe plăcute cu alte pisici în timpul vieții de pui; o ciocnire între două personalități puternice sau, în cazul pisicilor care inițial s-au înțeles bine, un lucru înfricoșător sau neplăcut (zgomotul artificiilor sau mirosul adus de la clinica veterinară) care este asociat cu cealaltă pisică. Maturizarea pisicilor poate de asemenea, să ducă la schimbarea relațiilor dintre cele două pisici; schimbări majore au loc în mediul în care trăiesc pisicile (renovări, cineva nou s-a mutat în/din casă).   Sfaturi pentru a face față disputelor dintre pisicile dumneavoastră: Niciodată nu lăsați pisicile să se bată, ele nu își rezolvă problemele astfel și de  cele mai multe ori  disputele devin din ce în ce mai frecvente și mai grave. Puteți întrerupe agresiunile prin bătăi puternice din palme sau stropindu-le cu apă folosind un pulverizator.   Sterilizați toate pisicile, masculii sunt mai predispuși să aibă un comportament agresiv.   Separați locurile de unde mănâncă și beau apă. Reducerea competiției dintre pisici se face prin furnizarea de multiple boluri identice de mâncare și apă, locuri de dormit sau litiere în zone diferite ale casei sau spațiului de locuit.   Nu încercați să calmați sau să temperați pisica agresivă, cel mai bine este să o lasați în pace și să îi oferiți spațiu, dacă vă apropiați imediat de ea există posibilitatea să își redirecționeze agresivitatea asupra dumneavoastră.   Furnizați pervaze, spații la înălțime, locuri de ascuns, cutii cât mai multe astfel încât să stea unde vor ele și să îsi ofere spaţiu una celeilalte.   Recompensați comportamentul dorit, lăudați sau oferiți recompense pisicilor atunci când ele se comportă așa cum doriți.   Încercați produsele cu feromoni pentru pisici, acestea imită mirosul natural al pisicilor (pe care noi nu îl putem percepe) și le induce o stare de confort, scade stresul, astfel casa devine un loc sigur pentru ele și minimalizează comportamentul agresiv și marcarea teritoriului. Este necesar să folosiți difuzorul de feromoni în zona cea mai frecventată de pisicile dumneavoastră. În magazinul nostru nu găsiți produse de acest gen, însă ele sunt disponibile pe piaţa din țara noastră sub numele de Feliway.   În cazul pisicilor care până la un anumit punct s-au înțeles puteți să încercați și următoarele lucruri:   Separați pisicile în camere diferite pentru câteva zile sau câteva săptămâni, astfel încât să aibă locuri de dormit separate, colţuri de hrană și apă separate, litiere separate. În acest fel ele se aud și se miros reciproc dar nu pot interacționa.   Puneți-le bolurile de mâncare de o parte și de alta a ușii închise. Acest lucru le va obliga să se apropie una de cealaltă atunci când fac ceva ce le face plăcere (mănâncă).   În fiecare zi schimbați camerele în care stau pisicile atfel vor experiemnta variații și fiecare va avea acces la mirosul celeilalte.   După mai multe zile, dacă amândouă pisicile sunt relaxate, deschideți uşa un centimetru, dacă rămân calme deschideți ușa încă puțin și apoi din ce în ce mai mult. Dacă pisicile rămân calme este posibil ca ele să fie gata să stea iar împreună. Dacă reacționează și arată orice semn de agresivitate (mârâie, scuipă, dau cu gheara), trebuie să le separați iar și să reveniți iarăși la pașii de apropiere enumerați mai sus.   Există cazuri de succes când stăpânii au frecat o bucățică de ton de corpurile și de capul pisicilor, astfel pisicile au devenit foarte ocupate cu auto-toaletarea (care este un comportament relaxant) și a scăzut riscul de a se simții deranjate de cealaltă pisică. Dacă lucrurile merg foarte bine pisicile se vor toaleta chiar una pe cealaltă pentru că nu pot ajunge la sucul de ton care este pe capetele lor.   Nu ezitați să contactați un specialist în problemele comportamentale ale animalelor pentru sfaturi. Unele pisici pur și simplu nu pot trăi împreună în pace și după cum știți stresul și tensiunea nu sunt sănătoase nici pentru noi și nici pentru animalele noastre,  decât să le forțați să coexiste în stres, este mai bine să le țineți separat sau să găsiți o altă casă pentru una dintre ele.

Daniela Chelaru, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Am un pisic rasa British Shorthair, care în luna septembrie a fost diagnosticat cu dermatită eozinofilica. În luna martie a acestui an fiind în călduri l-am împerecheat cu o pisică de aceeaşi rasă rezultând 4 pui. Desigur am luat şi o pisicuţă, iar pe motan l-am castrat. În urma castrării, motanul este hranit cu Royal canin hrană solidă hipoalergenică, pentru mascul castrat şi renal. Dar mai mănâncă şi hrană umeda Royal pentru pisic castrat, iaurt Activia şi ton conservă (dar doar ton bucăţi calvo) şi carne de curcan sau pui grătar sau fiarta, niciodată crudă. I-am administrat prednison şi triderm, îl ung local, iar leziunile de pe frunte s-au vindecat.   Pisicuţa mănâncă tot Royal pentru juniori, dar are acces şi la boabele lui (cele 3 tipuri) din care mănâncă.   De când am luat-o am observat la ea, buza de jos umflată într-o parte şi la fel şi gingia. Am considerat că e normal penru că i se schimbă dinţii şi i-am dat amoxicilină clavulanată. Buza şi-a revenit dar nu a fost o remisie totală. Dinţii s-au schimbat şi problema cu buza apare şi dispare dar nu de tot. Roade diverse chestii metalice, de unde trag concluzia că o mănâncă şi în zilele în care este vizibila nu prea mănâncă. Mai mult ca sigur cred că este granulom eozinofilic. Am văzut poze pe internet şi arată la fel pe deasupra mai este şi factorul genetic.   Cântăreşte 3 kg şi am început să-i administrez prednison 1 cpr/zi, dar cât timp să-i dau? Ce să fac? Iar în cazul în care este granulom este cazul să-mi fac griji în privinţa ei? Poate să se transforme într-o formaţiune tumorală? Citesc diverse chestii pe internet cum că nu va mai raspunde la prednison, situaţia se va înrăutăţi şi bola se va extinde. I-am dat local cu albastru de metilen şi am citit că nu e bine că provoacă anemie hemolitică. Nu are pe corp nicio altă leziune momentan. Ce pot să fac? Mulţumesc. Ana   R: Complexul eozinofilic se referă la un grup de probleme dermatologice la pisică. Sunt mai multe forme: Ulcerul eozinofilic: apare la marginea buzei superioare. Se poate observa o margine bine delimitată și umflături ale buzei. Este posibil să apară și pe limba animalului. Poate fi foarte extins în cazurile severe. Placa eozinofilică: poate apărea oriunde pe suprafața corpului, dar frecvnet se întâlnește pe partea ventrală a abdomenului, zona ventrală a gâtului, pe partea internă a coapselor. Apare bine demarcată, uneori determină umflarea zonei iar leziunile sunt însoțite de prurit. Granulomul eozinofilic: poate apărea oriunde pe corp, zonele mai frecvente fiind gura, membrele, lăbuțele. Se întâlnește mai des la pisicile tinere, dar nu numai.   Se pot întâni toate formele odată, sau alternativ la un singur animal.     Complexul eozinofilic reprezintă o anomalie a funcției eozinofilelor. Funcția lor în mod obișnuit este de a ataca zonele cu paraziți, însă în acest caz sunt chemate în zonele cu alergii și prin substanțele eliberate de ele atacă proteinele locale.   Prezența leziunilor eozinofilice nu implică o cauză specifică. Poate apărea dintr-o serie de leziuni cutanate primare, iar alergiile sunt cauza cea mai frecventă. Diagnosticul se bazează pe examenul clinic, pe istoricul animalului şi pe investigații. Medicul veterinar va analiza animalul pentru alergii frecvente cum ar fi alergia la saliva de purice, la înțepăturile de țânțari sau alergiile alimentare. Unele cazuri pot fi asociate cu atopia (reacție la mediu sau la alergenii inhalați), care sunt mai greu de investigat și de tratat. Se fac investigații clinice și paraclinice (analize de sânge- hemoleucogramă și biochimie, analize de urină, teste cutanate pentru alergii, etc).   Se fac biopsii cutanate, la care se descoperă prezența eozinofilelor la nivelul zonelor afectate. Boala cu determinism genetic se întâlnește la pisici mai mici de 2 ani de zile.   Tratamentul depinde de extinderea leziunilor și posibilitatea de a găsi cauza reacției. Dacă nu se descoperă cauza sau dacă nu poate fi ținută sub control atunci se face tratament simptomatic. Leziunile unice, care nu creează discomfort pot fi lăsate fără tratament și se pot remite de sine spontan. Dacă boala este mai extinsă atunci este nevoie de tratament. Tratamentul constă în administrarea de antiinflamatoare. Se pot utiliza şi tratamente alternative cum ar fi antihistaminice, imunosupresive etc.   În primă instanță, se schimbă dieta animalului, administrându-se o hrană cu o proteină la care animalul nu a mai fost expus, sau o dietă pentru alergii alimentare și se urmărește evoluția acestuia. De asemenea, se face un tratament intens împotriva puricilor sau altor insecte care pot mușca animalul. Se asigură un mediu de viață astfel încât animalul să fie cât mai puțin stresat. Se evită expunerea animalului la produse potențial alergene.   Animalele pot răspunde bine la tratament. Există însă un risc crescut de recidivă, de aceea tratamentul se face intermitent pe parcursul vieții. Unele situații necesită un tratament mai agresiv.