Întreabă Veterinarul!
Aici găsești o întreagă enciclopedie, cu răspunsuri ale medicilor veterinari la întrebări privind sănătatea, comportamentul, nutriția și îngrijirea animalelor de companie.
Ai și tu o intrebare? Scrie-le veterinarilor noștri la adresa de email: veterinar@maxi-pet.ro
Gabriel Cernica, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î: Bună,am un caniche de 5 ani. De mai bine de 1 an de zile are o porțiune de piele unde nu mai are blanita. Am fost la medic,ne-a recomandat unguent,dar nici o schimbare, Nu se scarpina în acea zona,nu se înroșește,nu o deranjează ,doar ca nu îi mai creste blanita. Legat de hrana mănâncă bobițe de la Royal Canin și câte o conservă cu bucățele de carne,de curând am început să îi dau de la Purina. Este un cățel foarte îngrijit,iubit,trăiește într-un mediu curat Ce ma sfătuiți ?Multumesc☺ R: În primul rând, este important de știut dacă a suferit leziuni de orice tip în acea zonă, dacă a fost vaccinat sau i s-a făcut vreo injecție în acea zonă. Apoi, este necesar un raclaj al zonei și un examen microscopic pentru a se stabili dacă există agenți patogeni care împiedică dezvoltarea firului de păr. Completarea cu analize biochimice și alergologice poate orienta diagnosticul, dar pentru început ii puteți schimba dieta. Este de preferat să folosiți o hrană care să nu conțină alergeni sau proteină care poate determina dermatite, așa cum este glutenul, care se găsește în grâu, proteină din pui, porc sau vită. O alternativă la hrana pe care i-o dați în prezent și care îi poate întreține problema de piele este Rustican, cu 2 variante:Rustican care conține ca unică sursă de proteină carnea de miel RUSTICAN Miel şi Orez brun, fără gluten și Rustican care conține ca unică sursă de proteină carnea de pește RUSTICAN Peşte şi Orez brun, fără gluten Ambele variante conțin carne deshidratată și hipoalergenică (atât mielul, cât și peștele conțin proteină hipoalergenică, bine tolerată de câinii cu probleme de piele de orice tip), sunt lipsite de gluten și hrănesc pielea și rădăcina firului de păr prin conținutul în acizi grași omega 3 și 6. Recomandarea este să mergeți la un medic dermatolog pentru analize amănunțite atât de la nivelul pielii cât și ale întregului organism, pentru că sunt multe cauze care pot determina aceste pierderi de păr localizate, începând de la dezechilibre hormonale, reacții de hipersensibilitate și terminând cu intoleranța la anumite ingrediente din hrană.
Gabriel Cătălin Cernica, dr. med. vet. | 20.05.2024.
Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î: Buna ziua , am o catea amstaff de 3 ani. De 2 zile are o tuse seacă si ii curg ochii , ce imi puteti spune ca ar avea ? R: Tusea este un simptom ce poate fi corelat cu o serie de patologii diverse și poate avea mai multe cauze. Aceasta poate fi consecința inhalării unor gaze iritante, poate fi determinată de infecții ale căilor aeriene superioare, de paraziți ai aparatului respirator sau prezența diverselor formațiuni la acest nivel. Tusea poate să apară și în cazul existenței unui obstacol în căile aeriene (un os, o jucărie etc). Se poate verifica prezența unui obiect străin prin palpație, endoscopie sau prin examen radiologic. Altă cauză a tusei este evoluția unui proces inflamator la nivelul căilor aeriene. Acesta se poate localiza la nivelul laringelui, traheei, bronhiilor sau a plămânului, astfel putându-se diagnostica laringita, traheita, bronșita sau pneumonia. Inflamația la acest nivel poate fi rezultatul acțiunii unor factori alergici, iritanți, infecțioși, parazitari etc. Diagnosticul în aceste cazuri se pune în urma realizării unui consult medical veterinar general completat de realizarea unor analize de sânge și/sau a unor investigații imagistice (ecografie, radiografie). În cazul în care tusea este violentă, iar în urma episoadelor prelungite apare voma, trebuie luată în considerare și o boală virală ce poartă numele de „tusea de canisă”. Această afecțiune este asociată, de cele mai multe ori, cu anumiți factori favorizanți: aglomerări de animale (canise, adăposturi, pensiuni etc), condiții improprii de igienă (mai ales umiditatea crescută), spații excesiv ventilate, temperaturile scăzute, stresul. Boala poate să apară și la animalele de companie ce au intrat în contact cu alți câini bolnavi, fiind o boală contagioasă transmisă cu ușurință de la un animal la altul. Tusea de canisă evoluează de obicei benign, fără modificări ale stării generale, doar cu inflamarea căilor respiratorii superioare, exprimată clinic prin tuse uscată, cu crize prelungite ce pot fi provocate ușor prin palparea laringelui și/sau a traheei. De regulă afecțiunea se limitează la căile respiratorii superioare, dar la câinii tineri (sub 6 luni) sau la cei adulți/bătrâni cu o stare se sănătate precară sau care suferă de alte afecțiuni poate evolua către bronhopneumoii, pneumonii interstițiale. Severitatea simptomelor se diminuează după circa o săptămână, dar boala poate continua până la 14 – 21 de zile. Apariția altor simptome cum ar fi febra, secrețiile nazale, lipsa apetitului, tusea umedă poate indica apariția unei suprainfecții sistemice. Diagnosticul se bazează pe apariția bruscă a tusei după contactul în ultimele 5 – 10 zile cu alți câini cu simptomele respective și se poate confirma pe baza testelor specifice. Tratamentul se bazează pe antibioterapie pe perioade prelungite asociată cu medicație antitusivă (doar în cazul în care tusea este neproductivă). În cazul în care infecția este la nivel profund antibioticele administrate oral sau injectabil pot prezenta o eficacitate redusă, astfel se preferă administrarea acestora cu ajutorul aerosolilor sau chiar prin injecții directe, la nivel intratraheal. Prevenția se realizează prin vaccinarea împotriva infecției virusurilor ce pot fi implicate (vaccinarea împotriva maladiei Carre, adenovirozei, parainfluenței) precum și vaccinarea împotriva infecției cu Bordetella bronchiseptica cu ajutorul unui vaccin cu administrarea intranazală. Pentru identificarea cauzei exacte ce a dus la apariția tusei câinelui dumneavoastră vă recomandam realizarea unui consult de specialitate în cadrul unei clinice veterinare. Numai după stabilirea unui diagnostic cert (în urma unei consultații generale și a testelor de laborator, precum și a exemenelor imagistice – radiografie, ecografie) se poate institui un tratament adecvat, specific cauzei ce a dus la apariția simptomelor.
Ioana Mitran, dr. med. vet. | 20.05.2024.
Alina Voicescu, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î:Buna ziua! Catelusa mea cane corso in varsta de 10 luni si jumatate are de vreo 3 luni o scurgere alb-transparenta, ca albusul de ou fara miros. De vreo doua zile am vazut ca scurgerea era caramizie iar acum rosiatica, prezinta urme de sange. Mentionez ca a fost in calduri acum 3 luni, de atunci au inceput si problemele. In rest catelusa este bine. Mananca, alearga, doar ca ii cade parul cam mult in aceasta perioada mai ales ca a cam fost bolnavioara si a urmat un tratament cu antibiotice in urma unei raceli si amigdale inflamate, apoi in urma unei alergii i.au fost administrate 4 zile Eczemtrat dupa care l-am oprit pt ca manca exagerat de mult, bea apa si urina des.Pe mine ma ingrijoreaza acele scurgeri. Este posibil ca dupa 3 luni sa intre din nou in calduri? Poate fi vreo dereglare hormonala? O raceala? Poate fi vorba de o vaginita?Va multumesc anticipat pentru raspuns! R:Tulburarile tractului reproducator pot afecta ovarele, uterul, cervixul, vaginul, vulva sau glandele mamare. Fiecare regiune anatomica individuala poate fi predispusa diferitelor afectiuni, dar exista si afectiuni ce pot cuprinde mai multe segmente ale aparatului reproducator.O data instalat primul ciclu acesta poate aparea din 6 in 6 luni, sau mai des in cazul administrari anticonceptionalelor ( atat pentru intarzierea ciclului menstrual cat si pentru stoparea lui ), administrarea antibioticelor sau in urma unei raceli. Asa cum ati specificat si dumneavostra scurgera vaginala poate fi datorata unei vaginite, o dereglare hormonala, lucru care se poate stabili doar de catre un medic, dupa ce se efectueaza un control amanuntit, atat un set de analize de sange, urina cat si o ecografie abdominala pentru a stabili excat de unde provine scurgerea si sangerarea. In cazul catelusei pentru ca prezinta deja scurgerile de 3 luni si au inceput deja sa prezinte urme de sange recomandarea mea este a se efectua cat mai repede posibil o vizita la medicul veterinar curant.
Alina Voicescu, dr. med. vet. | 20.05.2024.
Alina Voicescu, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î:Buna ziua! Am un labrador de 3 ani si jumatate caruia ii cade foarte mult par. Lasa par peste tot, nu doar in perioada de naparlire,ci mai tot timpul. Ce ar fii de facut in acest caz? Ce sa ii dau sa nu ii mai cada parul in halul asta? R: Există mai multe cauze ce pot duce la pierdere excesivă a părului, precum: - năpârlire fiziologică- bacterioze- micoze – ce determină apariția dermatitei micotice- dermatite alergice- parazitoze - ce determină apariția dermatitei demodecice sau sarcoptice- alimentară – dermatita nutrițională- dermatită seboreică. Pentru a stabili cu exactitate cauza care a produs această năpârlire excesivă vă recomand să faceți o vizită la un cabinet veterinar, unde în urma unor investigații suplimentare se va pune un diagnostic cert, urmat de un tratament corespunzător fiecărui tip de dermatită. E bine de știut faptul că o dietă bazată pe o hrană cu un conţinut crescut de carne de peşte sau miel, având digestibilitate crescută, poate ajuta un câine cu sensibilitate cutanată, prevenind năpârlirea excesivă. În magazinul Maxi Pet veți găsi următoarele tipuri de hrană ce au proprietățile enumerate mai sus: Brit Care miel şi orez , Brit Care somon şi cartof, Rustican cu peste, Purina Pro Plan Sensitive cu carne de somon, Advance Sensitive cu carne de somon și orez. Năpârlirea intensă poate fi remediată cu ajutorul unor suplimente alimentare ce hrănesc pielea şi ajută la regenerarea firului de păr, de exemplu Dr. Alder's supliment cu biotină,Dr. Clauder's ulei de somon, Pet Phos Special pelage, Vitaderm, Dermoscent. Toate aceste suplimente alimentare au un conţinut crescut în acizi graşi omega 3-6 binecunoscuţi pentru efectele lor. Toate aceste suplimente nutritive se administrează numai la recomandarea medicului veterinar curant şi numai sub supraveghere medicală.
Alina Voicescu, dr. med. vet. | 20.05.2024.
Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î: Buna ziua,vreau sa achizitionez un pui de chow chow,care sunt procedurile,in mare parte ma intereseza ce sa ii ofer ca hrana,fiind micut nu cred ca pot sa ii dau mancare de adult,si unde aveti cabinet vetrerinar pentru a veniii periodic la vaccin? va multumesc R:Există hrană specială pentru fiecare categorie de vârstă, deoarece fiecare etapă din viață are anumite cerințe nutriționale. Este necesar ca tipul de hrană pe care alegeți să i-l dați, indiferent de marcă, să fie pentru câinii de talie mare în creștere. Între 4 și 6 săptămâni de viaţă are loc înțărcarea la cățeluși, în perioada de înțarcare se obișnuiește cățelușul cu noua lui hrană. Este important să alegeți o hrană de calitate, adaptată vârstei și taliei cățelului dumneavoastră, care să răspundă nevoilor organismului lui în perioada de creștere, deci este important ca hrana lui să fie pentru juniori de talie mare.Trebuie să țineți cont și de momentul creșterii dinților, cu excepția unor cazuri speciale, puiuții de câine se nasc fără dinți. Primii dinți care apar sunt incisivii, la vârsta de 2-3 săptămâni. Următorii sunt caninii și premolarii. Ultimii premolari erup la 8-12 săptămâni. Puiuții nu au molari. Pentru a ușura trecerea de la laptele matern către hrana specială pentru căței, puteți înmuia bobițele în lapte special pentru cățeluși și treptat să scădeți cantitatea de lapte, urmând să consume doar boabe uscate (așa cum vin ele ambalate). Pentru stimularea apetitului puteți să încercați să îi dați și hrană umedă (conserve), speciale pentru juniori. Apetitul poate scădea și consecutiv schimbării mediului și acomodării cu noua locuință, noi stăpâni. Până la vârsta de 2 luni se adminstrează hrană de tipul Starter, urmând ca după împlinirea acestei vârste să se treacă pe mâncare de Junior până la vârsta de 15 luni, după care se va oferi hrană pentru adult. trebuie să țineți cont de faptul că atunci când va trebui să faceți schimbarea hranei pentru junior trebuie să o faceți treptat în 3-4 zile, 25% din hrana nouă cu 75% din hrana veche și tot așa până ajungeți să îi administrați doar hrana de junior. Veți evita astfel refuzul noii categorii de hrană, precum și unele intoleranțe digestive. Dacă veți respecta recomandările fiecărui producător, privind administrarea hranei, iar atunci când administrați ceva în plus față de ceea ce mănâncă în mod obișnuit să mai scădeți din cantitatea recomandată și să îmbinați toate acestea cu mișcarea zilnică, puteți evita supraponderabilitatea. Și nu în ultimul rând faceți o vizită medicului veterinar pentru un consult în ceea ce privește deparazitarea internă și vaccinarea. Urmăriți starea generală a cățelușului, orice schimbare cum este apatia, lipsa poftei de mancare, schimbarea consistenței fecalelor este un semnal de alarmă și necesită o vizită la medicul veterinar pentru un consult de specialitate și pentru un tratament adecvat.
Ioana Mitran, dr. med. vet. | 20.05.2024.
Alina Voicescu, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î:Buna ziua ! Am un bichon toy care are 10 luni, in primele 4-5 luni isi facea nevoile pe prosopelele absorbante, insa de atunci a inceput lupta ....Cel mai des urineaza in canapea ( din material textil ) chiar si de 2 ori pe zi. Din cand in cand mai iese si pe balcon, dar faptul ca face in canapea e foarte deranjant.Am pulverizat otet, dar presarat piper, am certat o ziarul, am lasat-o in pace la modul ca nu i-am mai zis nimic desi fierbeam de nervi, insa totul a fost in zadar....Am citit despre tot felul de sprayuri, insa inainte de a cumpara orice, am nevoie de o recomandare a dumneavoastra.Multumesc anticipat ! R: Obisnuirea cainelui sa faca intr-un singur loc se face cu contributia si rabdarea dumneavoastra.Daca l-ati prins facand intr-un anumit loc "interzis”, certati-l, speriati-l cu un zgomot puternic. Dupa care curatati mizeria si dezinfectati cu o solutie cu miros puternic (otet sau zeama de lamaie). Eliminand mirosul lui din acel loc si inlocundu-l cu altul neplacut pentru nasul sau il determinati sa nu mai faca acolo. Insa asta nu inseamna ca data viitoare va face unde doriti, dar este o parte importanta a lectiei. Pentru a-l atrage sa faca unde va convine (pe balcon, terasa sau baie) imbibati niste ziare in urina lui sau plasati excremente de-ale lui, colectate anterior, in locul vizat. Mirosul acestora il va atrage sa faca in acel punct, asa-zisa lui toaleta.Cățeii au tendința de a face în același loc de fiecare dată, pentru că este impregnat cu mirosul lor, lucru pe care trebuie să îl folosiți în avantajul dumneavoastră. Unii câini se obișnuiesc mai ușor, alții mai greu, deci nu vă speriați că nu a făcut din prima încercare pe scutecel.De fiecare dată cand îşi face nevoile pe scutecul special, premiaţi-l cu o recompensă specială pentru câini, însă pentru junior. Pe lângă recompensă folosiţi cuvinte încurajatoare ca "Bravo" şi mângâiaţi-l. Iar când nu îşi face nevoile unde trebuie, puteti sa certati catelusul dar sa nu tipati la el. Folosiţi cuvântul "Nu" după care nu o mai băgaţi în seamă în jur de 20 de minute. Repetând cuvintele "Bravo" asociat cu recompense şi "Nu" asociat cu ignorarea căţelului, va înțelege într-un timp relativ scurt care este semnificaţia lor şi ce trebuie să facă pentru a primi o recompensă. Sub nici o formă să nu folosiţi ziar pentru a-l bate pentru că, deşi nu doare, acesta se poate speria foarte rău şi dresajul lui poate fi destinat eşecului. In cadrul magazinul Maxi Pet exista asa cum ati mentionat si dumneavoastra un spray repelent, care indeparteaza catelusul atat pentru a nu mai urina in zona respectiva cat si pentru a nu strica mobila sau diverse obiecte prin casa.( AMICI E FELICI Soluţie atractantă pentru instruire căţei şi pisicuţe 25ml)In cazul in care inca mai folositi in casa covorasele absorbante e bine de stiut ca exista si pentru acestea niste picaturi speciale care se aplica in colturi pentru a-l invata sa isi faca nevoile numai in acel loc.( AMICI E FELICI Soluţie atractantă pentru instruire căţei şi pisicuţe 25ml ) Trebuie urmarit daca pe canapea se scapa in momentul in care este fericit sau a fost certat inainte ( poate fi o "razbunare" din partea lui ). Daca se poate si timpul va permite este bine de scos afara mai des, de minim 3 ori pe zi,deja la 10 luni este considerat adult, iar pretentiile pot fi pe masura.
Alina Voicescu, dr. med. vet. | 20.05.2024.
Gabriel Cernica, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î: Buna ziua am un pui de cane corso de la 2 luni cand avea 7kg, acum are 5luni 25kg...mananca britcare si mancare de casa. Ce spuneti de evolutia lui? Sa incerc si alta mancare? Si daca da, ce recomandati. Multumesc R: Cane corso este un caine de talie gigant, cu o crestere exploziva in primele luni de viata si cu necesitati alimentare speciale. La varsta de 5 luni, femelele ating in medie 22,5 kg, iar masculii 24,5-25 de kg. Greutatea cainelui dumneavoastra respecta standardul rasei, iar in lunile viitoare va cunoaste o crestere de aceeasi intensitate care se va finaliza in jurul varstei de 2 ani cu greutatea de 45 kg la femela si 50 kg la mascul. Asadar, hrana destinata puilor trebuie administrata pana la 2 ani, cand isi finalizeaza cresterea musculara, osoasa si a tubului digestiv. Hrana Brit Care este una de cea mai buna calitate, cu un continut de peste 40% carne deshidratata de miel sau somon, ambele fiind surse de proteina hipoalergenica, fara cereale, fara gluten, imbogatita cu vitamine si minerale necesare unei cresteri adecvate. O alternativă la Brit Care pentru cainii de talie mare ar fi Carnilove, care contine somon, o sursă excelentă de proteine extrem de digerabile, precum şi acizi graşi omega-3 nesaturaţi, care au un impact pozitiv asupra dezvoltarii sistemului imunitar, celui cardiovascular şi al metabolismul (reduce nivelul de zahar din sange). De asemenea, acestia influenţează în mod pozitiv calitatea şi aspectul părului şi a pielii. Curcanul este bogat în proteine digerabile şi are un nivel ridicat de oligoelemente, cum ar fi zinc şi de asemenea, conţine vitaminele B3 şi B6, care sunt esentiale pentru buna functionare a creierului, asigură un tonus muscular bun, şi o creştere sănătoasă. (CARNILOVE Hrană uscată pentru PUPPY Large cu Somon şi Curcan, fără cereale) În ceea ce privește mâncarea de casă, vă recomand să nu abuzați de ea pentru că nu puteți doza procentele de proteină de care are nevoie un pui în creștere și un conținut ridicat de proteină (din hrana industrială și din cea preparată în casă) poate crea dezechilibre imunitare si reacții de hipersensibilitate, alături de o suprasolicitare a rinichilor. O regulă esențială în cazul în care doriți să schimbați hrana este să o faceți treptat, prin amestecarea hranei pe care doriți să o scoateți din dieta câinelui cu hrana nouă, pe parcursul a 4-5 zile.
Gabriel Cătălin Cernica, dr. med. vet. | 20.05.2024.
Alina Voicescu, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î: Buna ziua! Am si eu o intrebare! Am un catel malinois in varsta de 2 luni si as vrea sa stiu si eu care sunt cele mai bune bobite pentru el? Astept raspuns, multumesc! R: Tinand cont de varsta catelusului dumneavoastra, este necesar sa ii administrati o mancare de buna calitate, care sa ii asigure necesarul de nutrieti. In aceasta situatie hrana trebuie sa fie aleasa in functie de talia, varsta si de ce nu si in fuctie de rasa acestuia. In magazinul nostru exista o mancare uscata superpremium reprezentata de urmatoarele game : Brit Care, Alleva,Carnilove, Royal Canin, Hill’s, Purina Pro Plan, Affinity Advance, Belcando. Cantitatea de hrana pe care trebuie sa o administrati zilnic, difera de la un producator la altul, de aceea este bine sa verificati pe fiecare produs in parte cantitatea recomandata la varsta actuala a animalului. Pentru a acoperi intregul necesar de substante nutritive este de preferat sa alegeti o hrana cat mai buna calitativ pentru a reusi sa ii oferiti un start bun in crestere. Cu cat hrana este de mai buna calitate, cu atat cantitatea de suplimente vitamino-minerale ce trebuie administrata va fi mai mica, venind suplimentar doar cu administrarea calciului pentru intarirea sistemului osos.
Alina Voicescu, dr. med. vet. | 20.05.2024.
Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î: Am o problema cu cainele meu. Este bichon havanez, femelă de apox 5 luni. Vomita, iar materiile fecale sunt cu sange. Nu vrea sa manance nimic, am incercat sa-i dau orez fiert, dar nu vrea si e foarte slabita. Imi puteti da un sfat, va rog? R: Sângele în fecale poate să apară sub două forme: • sânge roşu aprins, aflat deasupra fecalelor sau amestecat cu acestea, nedigerat, ce poartă denumirea de hematochezie. În acest caz sângele provine din porţiunea inferioară a tubului digestiv (frecvent colon, rect).• sânge de culoare negricioasă cunoscut sub numele de melenă, sângele provine din regiunea superioară a tubului digestiv. Cauzele apariţiei sângelui în fecale sunt foarte variate şi pot indica de la un lucru banal până la ceva foarte serios: 1. Pentru hematochezie :• Parvoviroza – este o boală serioasă ce afectează în special puii. Câinii cu parvoviroză manifestă frecvent vomă, letargie, pierderea apetitului și apariția sângelui în fecale. Pentru prevenirea apariției acestei boli se recomandă vaccinarea animalului;• Parazitismul intestinal – cei mai comuni paraziți sunt viermii cu cârlig, viermii panglică sau viermii inelați. Protozoare precum coccidiile pot de asemenea determina apariția sângelui în fecale. Se recomandă identificarea paraziților existenți printr-un examen coproparazitologic și prescrirea unui tratament specific de către medicul veterinar;• Indiscrețiile în dieta animalului ce pot determina iritarea intestinelor și în consecință sângerarea lor;• Leziuni la nivel rectal;• Infectarea glandelor perianale, ce sunt localizate de o parte si de alta a anusului și care elimină o secreție maronie urât mirositoare ori de câte ori animalul defecă. Uneori însă ajung să se inflameze și să nu își mai elimine secrețiile. Fiind inflamate atunci când animalul defecă acestea pot sângera. 2. Pentru melenă:• Ulcere stomacale care sângerează – scaunele vor fi negricioase, ceea ce indică faptul că sângele a fost digerat și provine de la nivel stomacal;• Ingerarea de sânge, fie prin lingerea unei răni ce sângerează abundent fie prin existența unei leziuni ce face animalul să înghită sânge;• tumori. Hemoragia (indiferent de cauza acesteia) care duce la pierderea de sânge prin fecale va avea drept consecință instalarea anemiei: mucoasele aparente (gingivală, conjunctivală) vor deveni palide, animalul va obosi mai repede și va avea o rezistență scăzută la efort mergând până la letargie, depresie, scăderea poftei de mâncare, iar în cazuri grave apar problemele de respirație alături de creșterea pulsului. Voma este un reflex natural ca o consecinţă a iritaţiei de la nivelul faringelui, esofagului sau stomacului şi reprezintă ejectarea forţată, pe gură, a conţinutului stomacului. Este un simptom al unor afecţiuni variate şi poate fi acută sau cronică. Conţinutul vomei poate fi reprezentat de suc gastric, hrană, lichide, sânge, corpuri străine, paraziți etc. Simptomul poate fi cauzat de: probleme dietetice, parazitismul intestinal, intoxicaţii, probleme gastrointestinale, boli renale, boli hepatice, pancreatite, infecţii. Voma mai apare şi în inflamaţii ale mucoasei intestinale (enterite) produse de diverse bacterii, viruşuri, în ulcere stomacale sau a porţiunii superioare a intestinului subţire, în blocajul tractusului intestinal provocat de cele mai multe ori de corpurile străine înghiţite, în dilataţia gastrică sau în afecţiuni ale intestinelor precum invaginaţii sau volvulus. Recomandarea noastră este să vă prezentați cu cățelușul la un cabinet veterinar pentru realizarea unui consult medical de specilitate și a unor teste (analize de sânge, examen coproparazitologic, ecografie abdominală etc) pentru a putea identifica exact cauza ce a dus la apariția simptomelor și pentru a se putea institui un tratament adecvat.
Ioana Mitran, dr. med. vet. | 20.05.2024.
Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î: Buna seara, in urma cu câteva luni am cumpărat un câine, de rasa Hasky, primul vaccin l-a avut făcut. La o luna după ce l-am luat dacă țin minte exact, trebuia sa ii fac cel de al doilea vaccin, bine înțeles l-am făcut, Menționez ca era pui când l am luat avea o luna cel mult atunci când se fac primele vaccinuri, au trecut doua luni și dintr-o data alaltăieri s-a simțit rău, am crezut ca este de la mancare. Astăzi nu avea chef de viața, a zăcut. Toată ziua am chemat un alt medic veterinar și mi-a spus ca probabil nu a fost bun vaccinul și presupunea ca are un fel de hemoragie. I-a făcut o injecție și la câteva ore fin păcate mi-a murit. Credeți ca este posibil ca la 2 luni, 2 luni jumătate sa fie din cauza vaccinului sau probabil sa mi-l fi otrăvit cineva. R: Vaccinarea animalului este recomandată să se înceapă la vârsta de 6 săptămâni, până la această vârstă animalul fiind protejat de anticorpii preluaţi de la mamă. Schema de vaccinare este alcătuită din inocularea mai multor vaccinuri la distanţă de două-trei săptămâni unul de celălalt, în funcție de producător. Mai multe detalii legate de schema de vaccinare găsiţi într-un alt articol, apăsând aici. Pe toată perioada vaccinării, animalul nu are voie să intre în contact cu alte animale sau cu locuri frecventate de acestea. Un câine sănătos sau vaccinat poate fi purtător pentru bolile virale specifice câinilor și poate să transmită aceste boli unui animal neprotejat. De asemenea, nu trebuie permis animalului să intre în contact cu hainele dumneavoastră de stradă şi mai ales cu încălţămintea folosită afară. Este recomandat ca animalul să iasă afară (și să intre în contact cu alte animale) abia la două săptămâni de la ultimul vaccin pentru a ne asigura că efectul acestora este instalat și, astfel, animalul este protejat. Eficacitatea unui vaccin, indiferent de firma producătoare, depinde foarte mult de condițiile de depozitare și administrare. Vaccinul este un produs biologic, fiind recomandată depozitarea lui la frigider, la 2 – 4°C, ferit de razele solare. În momentul administrării, trebuie încălzit în palmă pentru a nu leziona țesutul care intră în contact direct cu el. Dacă vaccinul nu a fost păstrat în condiții favorabile, acesta devine ineficient în prevenirea bolilor. Atlfel spus, dacă vaccinul a fost ținut la căldură, nu va determina apariția răspunsului imun și câinele nu va dobândi anticorpi care să îl apere de bolile infecțioase.Pentru a verifica eficacitatea vaccinurilor, se poate realiza dozarea anticorpilor specifici bolilor pentru care a fost imunizat câinele, la 2-3 săptămâni de la efectuarea vaccinării. Daca vă referiți la diaree sangvinolentă, acesta este un simptom specific bolilor infecțioase cu care se poate confrunta un cățel în primele luni de viață. Fie că vorbim despre coronaviroză, parvoviroză sau jigodie, aceste boli se pot trata exclusiv în clinică, prin perfuzare continuă și administrarea, dacă se intervine rapid, a anticorpilor specifici bolii. Produsele toxice pentru un câine sunt variate: plante toxice (majoritatea plantelor ornamentale), medicamente, substanţe chimice, agenţi de curăţare, vopseluri, antigel, otrava pentru rozătoare etc. Simptomele ingerării de substanțe toxice diferă în funcție de agentul care a produs intoxicația, mergând de la vomă, diaree, letargie, pierderea poftei de mâncare până la hemoragii interne și chiar deces. Din păcate nu se poate spune exact de ce a murit cățelușul dumneavoastră. Singura metodă prin care puteți să identificați cauza decesul este realizarea unui examen necropsic (pentru identificarea eventualelor leziuni existente la nivelul organelor interne) și a unor teste suplimentare (analize de sânge, examinarea conținutului stomacal pentru identificarea unui eventual toxic ingerat de animal etc).
Ioana Mitran, dr. med. vet. | 20.05.2024.
Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î: Buna ziua, pentru detartraj trebuie facuta anestezie totala sau se poate si seda usor? Am un caine talie medie si altul talie mare, ambii maidanezi. R: Tartrul se formează prin impregnarea plăcii bacteriene (pelicula de bacterii și resturi alimentare acumulată mai ales la baza dinților) cu sărurile de calciu prezente în salivă. Acumulările de tartru vor produce iritarea și inflamarea gingiilor care pot sângera și la o atingere ușoară. În timp se va produce retracția gingivală, precum și apariția bolii parodontale ce poate duce la căderea dinților. Tartrul se poate localiza supragingival (reprezintă depozitele vizibile formate pe dinte) și subgingival (localizat în spațiile dintre dinte și gingie). Aceste depuneri atrag în continuarea bacterii și produc formarea a peliculei ce va duce la agravarea bolii în timp. Detartrajul reprezintă o intervenție chirurgicală ce presupune îndepărtarea acumulării de tartru de la nivelul dentiției. Acest tratament constă în spargerea și înlăturarea depozitelor prin metoda manuală sau cu ajutorul unui aparat cu ultrasunete. Acest aparat are o ansă metalică ce vibrează sub acțiunea ultrasunetelor și, consecutiv vibrațiilor transmise printr-o peliculă de apă, duce la dezintegrarea tartrului. Manopera în sine nu este dureroasă, dar sensibilitatea dinților de la acest nivel (agravată de gradul de dezvoltare al complicațiilor produse de tartru), precum și necooperarea animalului necesită folosirea anesteziei totale. În funcție de gravitatea afecțiunii, după detartraj, se poate recomanda masajul gingiilor cu un gel special, aplicarea de spray-uri antiseptice sau chiar administrarea de antibiotice simultan cu medicație antiinflamatoare. Înaintea realizării oricărei intervenții chirurgicale ce presupune folosirea anesteziei este recomandat un control medical veterinar și realizarea unui set de analize de sânge (examen hematologic și biochimic) pentru aprecierea stării de sănătate a animalului, precum și cum va reacționa acesta la efectul substanțelor utilizate în realizarea anesteziei.
Ioana Mitran, dr. med. vet. | 20.05.2024.
Gabriel Cernica, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î: Am o femela bichon de 2 ani si 2 luni, a intrat in calduri de 5 zile vreau sa o dau la monta . Este prima data cand vreau sa o dau am gasit un mascul de 1 an si 3 luni si vreau sa stiu cand mai exact sunt zilele fertil e.Stiu ca in estru ea accepta masculul . Daca masculul este mai mic decat ea este vreo problema sau trebuie sa caut altul mai mare de ani ? A cata zi as putea sa o dau la imperechere? Mentionez ca o las vreo 4 zile la mascul acasa . R: Primul stadiu al ciclului reproductiv la femele este proestrul. Iniţial vulva se tumefiază, apare descărcarea de lichid sangvinolent, urinări frecvente, neliniştea femelei. În această perioadă masculii sunt atraşi de femelă, însă aceasta nu este receptivă. Durata proestrului este de 9 zile. Următorul stadiu este estrul. În această etapă a ciclului, femelele sunt receptive şi acceptă masculul. Doar în această perioadă împrecherea poate fi urmată de o gestaţie. Pe perioada proestrului şi estrului, femelele au o descărcare sangvinolentă, care la unele femele nu poate fi observată datorită toaletării intense (femela se linge insistent în regiunea organelor genitale). Aceste două perioade sunt cunoscute sub denumirea de „călduri”. Durata lor poate varia de la 5 la 21 de zile. Perioada ovulatiei este in zilele 9-12 de la aparitia secretiei sangvinolente, acesta fiind intervalul de timp in care se poate realiza monta. Diestrul este perioada următoare şi durează 56-58 zile la femelele gestante şi între 60-100 zile la femelele negestante. Deoarece profilul hormonal atât la femelele gestante, cât şi la cele negestante este acelaşi, frecvent femelele negestante manifestă o pseudogestanţie, manifestată prin creşterea în greutate, inflamarea glandelor mamare, apariţia secreţiei glandelor mamare, exprimarea comportamentului matern. Anestrul este perioada de linişte reproductivă, când femela nu este atrasă şi nici nu atrage masculii. Durata lui este de 4- 5 luni. In ceea ce priveste masculul, varsta acestuia poate fi o problema daca nu are experienta montelor anterioare, putand avea dificultati in realizarea saltului. Din punct de vedere al taliei, este important ca masculul sa fie incadrat in aceeasi categorie in care se afla si femela, pentru ca un mascul mai mare si-ar putea transmite genele puilor, iar femela sa aiba dificultati in timpul fatarii.
Gabriel Cătălin Cernica, dr. med. vet. | 20.05.2024.
Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î: Cum se tratează o răceala la un shih tzu micuț de 2 luni ? Are febra , strănută , face pipi din mers și ii lipsește pofta de mâncare. R: Strănutul reprezintă un act reflex al organismului ce apare în momentul în care apariției unei iritații la nivelul căilor respiratorii superioare și constă în expirații forțate. De asemnea, câinii pot prezenta și strănutul invers care se caracterizează prin inspirații forțate. Strănutul este acompaniat de o mișcare a capului în jos, cu gura închisă și, uneori animalul se poate lovi cu botul de pământ. În cazul strănutului invers apare o mișcare a capului spre spate. Orice câine poate prezenta aceste afecțiuni, indiferent de vârstă sau rasă. În cazul câinilor tineri cele mai comune cauze ale apariției strănutului sunt infecțiile la nivelul căilor respiratorii, existența unor malformații congenitale la nivelul palatului moale sau infecții bronhiale. O altă cauză a apariției strănutul poate fi pătrunderea unui corp străin la nivelul căilor respiratorii, organismul încercând să îl înlăture prin aceste mișcări. Printre alte cauze ale strănutului se pot număra: prezența mucusului, obstrucții nazale, inflamații, secreții nazale în exces, pneumonia, vomitatul cronic, afecțiunile gastrointestinale. Dacă strănutul apare des și pe o durată de mai multe zile, atunci se poate suspecta prezența unei afecțiuni respiratorii cauzată de diverse bacterii sau virusuri. Animalele vin în contact cu aceste microorganisme în parcuri, prin contactul cu alte animale, în canise etc. Riscul de a contacta o infecție respiratorie este mai ridicat la câini din cauza faptului că aceștia miros toate obiectele cu care intră în contact. La animalele în vârstă acest risc este mai ridicat din cauza scăderii protecției oferite de sistemul imunitar. Virusurile comune ce determină afecțiuni respiratorii la câini sunt adenovirusuri, herpesvirusuri, virusul parainfluenței. Bacteriile cele mai des întâlnite sunt Pasteurella spp., Bordetella spp., streptococi, Chlamydia spp., Mycoplasma spp. Cauzele neinfecțioase ale strănutului sunt:- iritanții din casă: fumul de țigară, produsele de curățenie, deodorantele, parfumurile etc- alergenii: alergiile de regulă se manifestă prin prurit, roșeată și la unele animale prin strănut- corpurile străine- abcesele dentare- tumorile intranazale. Incontinența urinară reprezintă incapacitatea de contracție a sfincterului urinar și eliminarea de urină în mod involuntar, atât în mers, cât și în timpul somnului. Cauzele sunt multiple, putând fi vorba despre scăderea nivelului estrogenului consecutiv castrării (mai ales în cazul femelelor, dar și masculii pot fi afectați), litiaza urinară care poate irita uretra și astfel se stimulează urinarea repetată și în cantități mici, eventual de culoare roșie, cistita care este o inflamație de natură infecțioasă a vezicii urinare și care se soldează cu urinări dese, dureri în timpul micțiunii, modificări de culoare, de transparență și de miros a urinii, inflamația prostatei dacă este mascul etc. Recomandarea noastră, pentru identificarea cauzei ce a dus la apariția simptomelor respective, este un consult medical complet, în care să fie atinse mai multe puncte: analize de sânge care să confirme/infirme prezența unei infecții, examenul radiografic al plămânilor și al căilor aeriene pentru identificarea eventualelor modificări la acest nivel, examenul sedimentului urinar, urocultura pentru a se stabili de tip de bacterie se găsește în urină, ecografie pentru a evalua vezica urinară și rinichii, atât din punct de vedere al morfologiei, cât și al eventualelor modificări (nisip, inflamație).În funcție de aceste investigații, se poate pune un diagnostic de certitudine și se poate institui și tratamentul adecvat.
Ioana Mitran, dr. med. vet. | 20.05.2024.
Gabriel Cernica, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î: Am un Bichon de 4 ani, femela , nesterilizata . A urinat o data cu sânge sau ceva mai deschis la culoare decât sângele . Ce ar putea avea cățelușa ? S-a întâmplat doar o data . R: Urinarea cu sânge are mai multe cauze, dintre care babesioza este boala cu impactul cel mai grav asupra stării de sănătate a câinilor. Semnele clinice sunt: febră, apatie, lipsa poftei de mâncare, urină roșiatică-maronie, icter (îngălbenirea mucoaselor), slăbire rapidă. Aceste semne apar rapid după mușcătura căpușelor, iar diagnosticul se confirmă prin examenul sângelui la microscop, unde se descoperă paraziții cantonați în celulele roșii. Această boală are o evoluție rapidă, iar agentul patogen incriminat este transmis prin mușcătura de căpușă. Totuși, pentru excluderea acestei maladii, este important un examen microscopic al sângelui.Există și alte boli cu simptomatologie asemănătoare. O altă maladie care determină frecvent probleme de urinat la câini, în special dacă discutăm despre cei castrați, dar poate apărea și înainte de sterilizare, este litiaza urinară. Apariția calculilor la nivelul vezicii urinare poate crea dificultăți în eliminarea urinei, iar suprafața neregulată a acestora poate irita uretra, determinând apariția sângelui. Diagnosticul acestei boli se pune pe baza examenului ecografic și al examenului microscopic al sedimentului urinar. Suplimentar, acești calculi pot crea condiții favorizante pentru dezvoltarea agenților patogeni care produc cistite, uretrite etc.Tratamentul diferă în funcție de tipul afecțiunii, putând implica atât medicație specifică, cât și dietă pe perioada instituirii terapiei.Dacă discutăm despre o femelă nesterilizată, o altă cauză a modificărilor de culoare ale urinei poate fi piometrul.Scurgerile sangvinolente pot fi cauzate de o vaginită, piometru (infecție la nivelul uterului) sau de neoplasme la nivelul vaginului sau uterului. Cel mai frecvent, aceste scurgeri sunt cauzate de piometrul cu cervix deschis.Piometrul este o infecție a uterului ce apare consecutiv schimbărilor hormonale ce apar la nivelul tractului reproducător al femelelor. Aceste schimbări hormonale duc la îngroșarea mucoasei uterine și apariția de chisturi endometriale. Aceste chisturi endometriale secretă fluide care crează un mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor. Concomitent, nivelurile crescute de progesteron inhibă abilitatea de contractare și relaxare a peretelui uterin și astfel se acumulează fluide și bacterii.Piometrul poate fi cu cervix deschis sau închis.Când cervixul este deschis, se scurge din uter spre exterior un conținut purulent cu miros respingător. În piometrul cu cervix închis, femelele sunt mai afectate, ca urmare a reținerii toxinelor în uter, pentru că secrețiile nu sunt eliminate la exterior. Cățelele afectate de piometru au apetitul scăzut, pot prezenta vomă sau sete exagerată.Piometrul este o urgență medicală pentru că infecția de la nivelul uterului se poate generaliza la nivelul întregului organism și duce la septicemie. În ceea ce priveste tratamentul, cel chirurgical este cel mai recomandat și constă în extirparea uterului și ovarelor. În cazul animalelor care nu pot suporta o intervenție chirurgicala, medicul veterinar poate face o schemă de tratament care să includă antibiotice și anumite produse hormonale. Tratamentul medicamentos nu are succes în toate cazurile și riscul de recidivă al infecției rămâne crescut chiar și după tratament. Diagnosticul de piometru se face coroborând semnele clinice cu o serie de examene complementare, cum este examenul ecografic și anumite analize de sânge (hemoleucograma). Recomandarea noastră este un consult medical de specialitate, pentru că simptomatologia nu este specifică, putând fi incriminate mai multe afecțiuni.
Gabriel Cătălin Cernica, dr. med. vet. | 20.05.2024.
Gabriel Cernica, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î: Am o catelusa,acum 2 ani a fost operata de hernie inghinala aparuta dupa ce a facut puii.Acum cred ca este din nou gestanta si nu stiu ce sa fac.Este vreun risc sa pateasca ceva? R: Hernia este pătrunderea țesuturilor sau organelor prin deschideri ce în mod normal sunt închise. Hernia poate apărea în mai multe zone ale corpului. Pot fi hernii ombilicale, diafragmatice sau inghinale. Hernia inghinală este pătrunderea organelor (intestinelor, vezica urinară, uter) prin inelul inghinal. Poate fi unilaterală sau bialterală. Este mai frecventă la femele decât la masculi. Această situație poate duce la complicații ce pot pune viața animalului în pericol, de aceea se recomandă intervenția chirurgicală. Intervenția chirurgicală de corectare a herniei se poate face concomitent cu sterilizarea. Hernia inghinală poate fi congenitală sau poate apărea pe parcursul vieții. Obezitatea, traumele, gestațiile pot fi factori favorizanți în apariția herniei.Hernia apare ca o umflătură în regiunea inghinală (în regiunea unde musculatura abdominală intâlnește membrele posterioare). Poate fi asimptomatică, mai ales când hernia este redusă (se poate împinge înapoi în cavitatea abdominală). Atunci când nu se poate împinge înapoi în cavitatea abdminală vorbim de o hernie încarcerată. Atunci când aportul saguin este perturbat sau când hernia încarcerată este strangulată simptomatologia se schimbă drastic. Zona devine umflată, dureroasă, animalul ajunge să fie letargic, cu dureri intense, febră, refuză hrana și apa. Se poate ajunge chiar la decesul pacientului. Diagnosticul se poate pune prin examinare clinică, masa hernială putând fi reintrodusă în cavitatea abdominală, ceea ce permite medicului să poată aprecia mărimea herniei, și prin investigații paraclinice (radiografii cu contrast, ecografii) determinânsu-se conținutul herniei.Tratamentul constă în repararea herniei, într-un timp cât mai scurt de la diagnosticare şi din moment ce animalul este anesteziat se poate realiza și castrarea în aceeași intervenție chirurgicală. La animalele care au moștenit herniile pe cale ereditară, este recomandat să nu se utilizeze la reproducție. Riscurile hernierii uterului gestant prin inelul inghinal sunt destinderea acelei comunicari, care inseamna o posibila antrenare a altor organe prin inelul inghinal, precum si infarctizarea zonei de uter herniate. Tratamentul:• în cazul herniilor mici: animalul poate trăi toată viața fără a necesita tratament în acest sens• în cazul herniilor mari: tratamentul este chirurgical și constă în repunerea organelor în cavitate și închiderea inelului herniar.
Gabriel Cătălin Cernica, dr. med. vet. | 20.05.2024.
Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î: Am o fetita pug, de aproape 6 luni. De 2 luni ne confruntam cu o problema la nivelul pielii de pe cap. Primul medic nu a ”ghicit” diagnosticul corect si a schimbat tratamentul de 3 ori, inclusiv antibiotice. De doua zile, mergand la alt doctor, am descoperit ca are demodecie. Urmam tratamentul.Va rog sa imi spuneti ce hrana ar fi cea mai buna pentru ea! Pana in prezent i-am dat Royal Canin Mops (Pug) Junior. Ar trebui sa ii mai dam si altceva pentru imunitate? Sau ce sfaturi imi dati? R: Demodecia este o boală parazitară care apare, de obicei, la animalele cu un fond imunitar scăzut, animale stresate (stres de înțărcare, postpartum, schimbarea locuinței, apariția unui membru nou în familie etc), la animalele malnutrite sau la cele subdezvoltate. Transmiterea se realizează prin contact direct, de cele mai multe ori, de la mamă la pui în timpul alăptării. Animalele parazitate cu acest acarian pot avea leziuni de dimensiuni foarte mici (uneori chiar nu sesizăm aceste leziuni, în acest caz animalul, prin maturizarea sistemului imunitar se poate vindeca fără intervenție medicamentoasă) dar de cele mai multe ori se observă zone afectate extinse (moment în care se impune un tratament specific). Leziunile primare se pot suprainfecta, în acestă situație recuperarea fiind anevoioasă. Cazurile cele mai grave sunt reprezentate de demodecia generalizată și suprainfectată ce poate pune în pericol viața animalului. Zonele cel mai des afectate sunt: pielea din jurul ochilor (uneori au aspect de ochelar), colțurile gurii, frunte, gât sau membre. Pielea afectată este lipsită de păr, îngroșată, uneori prezintă cruste, uneori zonele pot fi pruriginoase sau în cazul în care se suprainfectează se poate sesiza un miros neplăcut, iritația pielii, inflamații. Diagnosticul se pune pe baza examenelor de laborator. Se prelevează o probă de păr prin raclaj profund și se examinează la microscop, identificând parazitul. Tratamentul diferă în funcție de extinderea leziunilor. Pentru susținerea organismului se pot administra imunostimulatoare, hepatoprotectoare, antibiotice în cazul suprainfecțiilor. Hrana pe care v-o recomandăm trebuie să fie din categoria SuperPremium, cu un conținut bogat în vitamine, minerale și care să protejeze pielea de eventualele recidive:- Brit Care Puppy Miel și Orez- Rustican Puppy/Junior Miel și Orez - Hill's Canine Puppy Miel și Orez. Puteți să îi administrați și suplimente speciale pentru întreținerea și refacerea pielii și a blănii (Brit Care Ulei de Somon, Canvit Biotină Hair & Skin), precum și pentru imunitate (Pet Naturals Immune Support, Rx Vitamins Liquid Immuno). Șampoanele pe care le puteți folosi sunt din gama celor pentru piele sensibilă, hipoalergenice și dezinfectante: Douxo pyo, Clorexyderm 4% și altele din aceeași categorie.
Ioana Mitran, dr. med. vet. | 20.05.2024.
Alina Voicescu, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î: Buna ziua , am un catel rasa Bichon Maltez este deja adult (2 ani) are 3 kg maxim, as dori sa stiu ce hrana imi recomandati pt aceasta rasa mica ,pana acuma am hranit-o cu Royal Canin pt Bichon. R: In cadrul magazinul Maxi Pet, avem o gama variata de hrana uscata pentru catei de talie mica. Pentru a avea un caine sanatos este bine sa ii asigurati o hrana superpremium care sa ii acopere tot necesarul de nutrienti. Pentru in caine de talie mica avem urmatoarele produse :- Brit Care : BRIT CARE Adult Small Breed Miel şi orez - Acana :ACANA Heritage Small Breed, 6kg - Rustican :RUSTICAN Miel şi Orez brun, fără gluten - Hill’s :HILL's Canine Adult Small & Miniature cu Miel şi Orez HILL's Canine Adult Small & Miniature cu Pui şi Curcan - Advance :ADVANCE Mini, Pui şi orez - Eukanuba :EUKANUBA Adult Small Breed In momentul in care doriti sa ii schimbati hrana, de la un producator la altul, se recomanda ca trecerea sa se faca treptat in decurs a 7-10 zile, combinand varianta produsului nou cu hrana pe care o consuma acum.
Alina Voicescu, dr. med. vet. | 20.05.2024.
Medic veterinar, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î: Am un westie in vârsta de 2 ani și de ceva timp observ ca vomita dimineața o spumă galbena și cateodata tot ceva galben mai închis cu o consistentă de boabe sfaramate. Mănâncă boabe cu miel și orez super premiul cu proteina de 21%. Alte simptome nu are, se trezește se linge insistent in zona intimă și apoi vomita R: Voma este un reflex natural ca o consecinţă a iritaţiei de la nivelul faringelui, esofagului sau stomacului şi reprezintă ejectarea forţată, pe gură, a conţinutului stomacului. Este un simptom al unor afecţiuni variate şi poate fi acută sau cronică. Conţinutul vomei poate fi reprezentat de suc gastric, hrană, lichide, sânge, corpuri străine, paraziți etc. Simptomul poate fi cauzat de: - Probleme dietetice: schimbarea bruscă a dietei, supraîncărcarea stomacului (animalul mănâncă mai mult decât este cazul sau prea repede), de intoleranţe faţă de anumite alimente, consumarea unei hrane alterate, consumarea plantelor sau a unor obiecte străine- Parazitismul intestinal: prezenţa paraziţilor în tractul digestiv poate determina apariţia vomei, chiar se poate observa uneori eliminarea paraziţilor prin vomă dacă infestația este masivă- Intoxicaţiile: ingerarea de plante toxice (majoritatea plantelor ornamentale sunt toxice), medicamente, substanţe chimice, agenţi de curăţare, vopseluri, antigel sau alte produse toxice la care poate avea acces animalul- Probleme gastrointestinale: colite, gastrite, enterite, constipaţii, colon iritabil, tumori, ulcere, obstrucţii etc- Boli metabolice: acidoză, diabet, hipertiroidism- Boli renale, boli hepatice, pancreatite- Infecţii: salmoneloză, piometru (infecţie la nivel uterin cu acumulare de puroi - în cazul femelelor) Voma mai apare şi în inflamaţii ale mucoasei intestinale (enterite) produse de diverse bacterii, virusuri, în ulcere stomacale sau a porţiunii superioare a intestinului subţire, în blocajul tractusului intestinal provocat de cele mai multe ori de corpurile străine înghiţite, în dilataţia gastrică sau în afecţiuni ale intestinelor precum invaginaţii sau volvulus. Atunci când voma este însoțită şi de alte simptome cum ar fi lipsa apetitului, diaree, modificarea stării generale, hipertermie, apariţia sângelui în vomă sau persistă de 24 de ore sau apare la intervale scurte de timp, recomandarea este să vizitaţi medicul veterinar pentru stabilirea cauzei apariţiei vomei şi instituirea unui tratament adecvat. După ce se opreşte voma, se poate reintroduce hrana, însă iniţial se recomandă o dietă pentru probleme gastrointestinale, cum ar fi: Diete pentru hipersesibilitate alimentara. Voma de culoare galbena reprezinta suc gastric, iar cand culoarea are o intensitate mai mare, poate fi vorba despre bila sau suc pancreatic. Recomandarea noastra este efectuarea unor analize de sange, alaturi de ecografie abdominala pentru determinarea cauzei si instituirea tratamentului specific.
Medic veterinar | 20.05.2024.