Întreabă Veterinarul!

Gabriel Cernica, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Cainelui meu ii borboroseste burta foarte tare da nu mereu si mereu vomita chestii ce le mananca de pe jos sau cateodata nimic decat un lichid verde, de mancat mananca bine , e jucaus.. e posibil sa aiba ceva la intestine? R: Voma este un reflex natural ca o consecinţă a iritaţiei de la nivelul faringelui, esofagului sau stomacului şi reprezintă ejectarea forţată, pe gură, a conţinutului stomacului. Este un simptom al unor afecţiuni variate şi poate fi acută sau cronică. Conţinutul vomei poate fi reprezentat de suc gastric, hrană, lichide, sânge, corpuri străine, paraziți etc. Simptomul poate fi cauzat de:- Probleme dietetice: schimbarea bruscă a dietei, supraîncărcarea stomacului (animalul mănâncă mai mult decât este cazul sau prea repede), de intoleranţe faţă de anumite alimente, consumarea unei hrane alterate, consumarea plantelor sau a unor obiecte străine- Parazitismul intestinal: prezenţa paraziţilor în tractul digestiv poate determina apariţia vomei, chiar se poate observa uneori eliminarea paraziţilor prin vomă dacă infestația este masivă- Intoxicaţiile: ingerarea de plante toxice (majoritatea plantelor ornamentale sunt toxice), medicamente, substanţe chimice, agenţi de curăţare, vopseluri, antigel sau alte produse toxice la care poate avea acces animalul- Probleme gastrointestinale: colite, gastrite, enterite, constipaţii, colon iritabil, tumori, ulcere, obstrucţii etc- Boli metabolice: acidoză, diabet, hipertiroidism- Boli renale, boli hepatice, pancreatite- Infecţii: salmoneloză, piometru (infecţie la nivel uterin cu acumulare de puroi - în cazul femelelor)- Alte cauze ar putea fi: rău de mişcare, şoc caloric etc. Voma mai apare şi în inflamaţii ale mucoasei intestinale (enterite) produse de diverse bacterii, virusuri, în ulcere stomacale sau a porţiunii superioare a intestinului subţire, în blocajul tractusului intestinal provocat de cele mai multe ori de corpurile străine înghiţite, în dilataţia gastrică sau în afecţiuni ale intestinelor precum invaginaţii sau volvulus. Atunci când voma este însoțită şi de alte simptome cum ar fi lipsa apetitului, diaree, modificarea stării generale, hipertermie, apariţia sângelui în vomă sau persistă de 24 de ore sau apare la intervale scurte de timp, recomandarea este să vizitaţi medicul veterinar pentru stabilirea cauzei apariţiei vomei şi instituirea unui tratament adecvat. In ceea ce priveste prezenta zgomotelor intestinale, acestea apar pe fondul digestiei deficitare, cu producere de gaze in cantitate mare. Pentru remedierea problemei, se administreaza carbunele medicinal, care va adsorbi gazele in exces. Putand fi vorba despre o disfunctie hepatica sau pancreatica, va recomandam efectuarea unor analize de sange, urmate de implementarea unei diete specifice diagnosticului de laborator.

Gabriel Cernica, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Am o catelusa de 3 ani metis de talie mica gen chiuaua , de cateva saptamani am observat la labuta catre spate un fel de "cos" cu capatul galbui iar prin zona respectiva are "matreata" se decojeste pielea . In zona mea nu prea sunt doctori veterinari si care sunt am auzit lucruri urate despre ei cum ca nu isi dau interesul iar cu un anumit doctor am patit-o pe pielea mea.  Imi este frica sa nu aibe o boala de piele si sa se agraveze R: Dermatita este termenul folosit pentru numeroase afecțiuni care lezează pielea animalelor. Poate avea o gamă largă de simptome, dintre care enumerăm : roșeață (eritem ), prurit (mâncărime), inflamare (edem), îngroșare, apariția crustelor, a veziculelor, căderea părului, etc. Dermatitele sunt de mai multe tipuri, în funcție de factorul declanșator:•dermatita atopică - determinată de reacția alergică la una sau mai multe substanțe. Caracterizată prin mâncărime cronică, iar prin scărpinat apare roșeața, iritarea, lezarea cutanată.•dermatita post-traumatică - apare brusc, caracterizată de umflarea zonei, apariția exudatului, durere, miros neplacut. Animalul se linge sau mușcă cu insitență, ceea ce duce la menținerea leziunii sau chiar extinderea ei. Este determinată de bacterii care trăiesc în mod normal pe pielea animalului și care în urma ruperii barierei de protecție ajung să se dezvolte exagerat și să devină patologice. Poate fi determinată de paraziți, de neîngrijirea blănii mai ales în perioada de năpârlire, alergeni de diverse naturi etc.•dermatita de contact - determinată de contactul cu unele substanțe, cum ar fi substanțe corosive, acizi, detergenți, îngrășăminte etc.•dermatita determinată de saliva de purice- cauzată de o sensibilitate la saliva de purice. Chiar și expunerea minimală la purici poate determina apariția dermatitei.•dermatita sarcoptică - determinată de parazitul Sarcoptes. Are dimensiuni microscopice, nu se poate vedea cu ochiul liber, iar diagnosticul se pune prin examen microscopic al raclatului cutanat. Afectează zonele de pe pieptul animalului, membre, urechi. Se contactează prin contactul cu un alt câine infestat sau cu zonele unde au fost câini cu dermatita sarcoptică.•dermatita demodecică - parazitul implicat este Demodex canis. Se găsește în mod normal pe pielea animalului și se dezvoltă exagerat atunci când scade imunitatea. Se poate moșteni genetic. Se intâlnește la indivizii stresați, imunosupresați. Aceste ultime două forme de dermatită (demodectică și sarcoptică) sunt cunoscute și sub denumirea de râie.•dermatită nutrițională- dietele de proastă calitate pot determina apariția problemelor cutanate. Suplimente alimentare pot ajuta la menținerea sănătății pielii și părului.•dermatita seboreică- zona devine unsuroasă, apare mătreața, mâncărimi, căderea părului etc•dermatita micotică (micoze, dermatofitoze) - determinată de fungi. Cele mai frecvente sunt cele determinate de Mycrosporium si Tricophyton.Tratamentul variază în funcție de cauza dermatitei şi poate fi:-dietetic, prin schimbarea hranei animalului, recomandându-se hrană de bună calitate, iar unde este necesar cu formulă hipoalergenică.-medicamentos, conform protocolului terapeutic al medicului veterinar care a evaluat starea de sănătate a animalului și a efectuat un consult amănunțit al acestuia. Din păcate, medicamentele care există pe piață fie sunt contraindicate animalelor gestante, fie nu s-au făcut studii pe acestea, iar folosirea lor se face pe proprie răspundere.Pentru a descoperi sursa acestui prurit, este necesar un consult de specialitate, care poate include: examen clinic, recoltare de probe și analize la microscopic pentru depistarea eventualilor paraziți sau bacterii, sau analiza nutrițională a hranei, pentru că și aceasta poate fi o cauză a dermatitei. De asemenea, reacții intradermice cu diverși alergeni pot ilustra foarte bine la ce substanțe este alergic cățelul dumneavoastră.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua,am un catelus shar-pei in varsta de 2 luni. De o zi a inceput sa faca pipi foarte des ( intr-o ora de 4 ori ) , cantitativ, curat , insa la sfarsitul urinarii am vazut cateva urme de sange diluat ( roz ) iar ultima oara a eliminat si un mic chist, probabil. Ar trebui sa ii dau antibiotic ? in rest e voios, mananca , se joaca, doarme ... R: Hematuria reprezintă prezența sângelui în urină și apare la câini, de cele mai multe ori, consecutiv unor afecțiuni la nivelul tractului urogenital, dar poate fi cauzată și de afecțiuni sistemice (probleme de coagulare, vasculopatii sau trombocitopenii). În cazul tractului urinar sunt implicați rinichii, ureterele, vezica urinară și uretra. Prezența sângelui poate fi dată de: formațiuni chistice sau tumorale, intervenția agenților infecțioși (cum ar fi, de exemplu, leptospiroza), urolitiaza, factori inflamatori sau traumatici. Zonei genitale îi sunt specifice următoarele cauze: prezența estrului – componentă a ciclului de călduri la femele, formațiuni tumorale, boli infecțioase, cauze traumatice sau inflamatorii. Cea mai fecventă cauză a hematuriei este prezența urolitiazei. Aceasta reprezintă formarea de nisip și pietre (calculi sau uroliți) în tractul urinar, la nivelul rinichilor, ureterelor, vezicii urinare sau a uretrei. Cel mai frecvent apare la nivelul vezicii. Calculii apar ca urmare a suprasaturării urinei cu anumite minerale. Factorii favorizanți sunt concentrațiile crescute ale unor minerale, modificările pH-ului (acidifiere sau alcalinizare), concentrație crescută a urinei, prezența sau absența unor stimulatori ai formării de cristale. Recomandarea pentru dumneavostră este să vă duceți de urgență cu animalul la un cabinet veterinar pentru un consult de specialitate, pentru determinarea cauzei exacte ce a dus la apariția simptomelor descrise și pentru administrarea unui tratament adecvat.Hematuria reprezintă prezența sângelui în urină și apare la câini, de cele mai multe ori, consecutiv unor afecțiuni la nivelul tractului urogenital, dar poate fi cauzată și de afecțiuni sistemice (probleme de coagulare, vasculopatii sau trombocitopenii). În cazul tractului urinar sunt implicați rinichii, ureterele, vezica urinară și uretra. Prezența sângelui poate fi dată de: formațiuni chistice sau tumorale, intervenția agenților infecțioși (cum ar fi, de exemplu, leptospiroza), urolitiaza, factori inflamatori sau traumatici. Zonei genitale îi sunt specifice următoarele cauze: prezența estrului – componentă a ciclului de călduri la femele, formațiuni tumorale, boli infecțioase, cauze traumatice sau inflamatorii. Cea mai fecventă cauză a hematuriei este prezența urolitiazei. Aceasta reprezintă formarea de nisip și pietre (calculi sau uroliți) în tractul urinar, la nivelul rinichilor, ureterelor, vezicii urinare sau a uretrei. Cel mai frecvent apare la nivelul vezicii. Calculii apar ca urmare a suprasaturării urinei cu anumite minerale. Factorii favorizanți sunt concentrațiile crescute ale unor minerale, modificările pH-ului (acidifiere sau alcalinizare), concentrație crescută a urinei, prezența sau absența unor stimulatori ai formării de cristale. Recomandarea pentru dumneavostră este să vă duceți de urgență cu animalul la un cabinet veterinar pentru un consult de specialitate, pentru determinarea cauzei exacte ce a dus la apariția simptomelor descrise și pentru administrarea unui tratament adecvat.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Am un catel in varsta de 6 ani, pincher pitic, fetita. Astazi am observat la ea o inflamatie la ultimul san din partea inferioara de pe partea dreapta. Nu este inrosita zona si nici nu prezinta alte semne pe piele inafara de umflatura. Din cate am observat nu este dureroasa si in momentul in care palpez se simte ca si cum ar fi mobila. Precizez ca nu a avut pana acum pui, nu am observat niciodata sa aiba lactatie falsa, am urmarit atent la fiecare menstruatie,nu e sterilizata. In opinia dumneavoastra ce ar putea fi ? R: Umflarea glandelor mamare poate apărea în perioada ciclului de călduri, pe perioada gestaţiei sau pe perioada lactației. Deci, poate fi cauzată de schimbări hormonale sau poate fi vorba de o problemă mai gravă.  Hiperplazia mamară este caracterizată de creşterea rapidă a ţesutului mamar. Poate mima cancerul mamar, care are un prognostic grav. Este important să se diferenţieze hiperplazia mamară de cancerul mamar. Hiperplazia mamară apare mai frecvent la animale tinere, nesterilizate şi este rezultatul influenţei progesteronului asupra glandei mamare. La animalele gestante sau cu pseudogestaţie nivelul progesteronului creşte, iar glanda mamară se poate dezvolta. Deşi nu este o afecţiune gravă aceasta crează disconfort şi se poate complica ajungând chiar la ulcere sau infecţii. La femelele nesterilizate calea cea mai bună de tratament şi de prevenire a reapariţiei acestor probleme este sterilizarea. La animalele nesterilizate riscul de apariţie a cancerului mamar este mult crescut faţă de femelele sterilizate. Cu cât femela este sterilizată mai devreme, cel mai bine înainte de primul ciclu de călduri, cu atât scade riscul de apariţie a tumorilor mamare. Orice umflătură prezentă la nivelul glandelor mamare poate indica prezenţa cancerului mamar, de aceea se recomandă ca animalului să i se facă o serie de investigații şi anume analize biochimice de sânge, hemoleucogramă, radiografii, examen citologic, ecografii abdominale etc. După îndepărtarea tumorilor se recomandă efectuarea unui examen morfopatologic. Toate aceste lucruri se stabilesc cu medicul veterinar care va consulta animalul şi va decide paşii următori. La câini 50% din tumorile mamare sunt tumori maligne, din care jumătate se pot vindeca fără recidive. La pisici 85% sunt maligne. Tumorile maligne se pot răspândi şi la glandele şi limfonodurile învecinate. Incidenţa cancerului mamar este mai mare la animalele tratate cu produse hormonale sintetice pentru controlul perioadelor de călduri. Ca metode de prevenire se recomandă :- sterilizarea animalelor înainte de primul ciclu de călduri- evitarea utilizării produselor hormonale- vizite periodice la mediul veterinar, aşa încât tumorile să fie descoperite cât mai devreme, atunci când pot fi tratate cu succes şi fără recidive.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Am o catelusa Shitzu in varsta de 7 ani si 6 luni. Noi o avem de 1 an si jumatate. Are o hernie ombilicala de dimensiunea unui pat unghial (de cand o avem nu s- a marit in diametru dar nici nu  s-a micsorat). Intrebarea mea este daca poate ramane gestanta? Nu a fost cu nici un catelus niciodata. Ce riscuri exista daca ar ramane gestanta? R: Hernia reprezintă pătrunderea țesuturilor sau a organelor prin deschideri care în mod normal sunt închise. Acestea pot avea diverse dimensiuni, iar cu creșterea mărimii herniei și complicațiile produse de aceasta pot fi mai mari. Hernia ombilicală apare în regiunea ombilicului. Hernia ombilicală congenitală este cea mai comună dintre toate tipurile de hernie. Dacă hernia este de dimensiuni reduse se poate remedia de la sine pe măsură ce animalul crește. În cazul în care hernia nu se închide natural, se va realiza o intervenție chirurgicală pentru a repara defectul respectiv. La masculi intervenția se va realiza în jurul vârstei de 12-18 săptămâni, iar la femele concomitent cu intervenția de sterilizare. Hernia ombilicală se poate complica atunci când țesuturile sau organele sunt strangulate. Herniile foarte mari nu pun presiune asupra țestuturilor, dar pot fi greu de reparat din cauza lipsei de țesut disponibil pentru remediere, în acest caz fiind nevoie de folosirea unei plase de întărire. Hernia poate fi asimptomatică dacă este de dimensiuni foarte mici (se poate împinge înapoi în cavitatea abdominală cu degetul). În aceste cazuri se poate să nu se intervină chirurgical și să ținem animalul sub observație. Atunci când hernia nu poate fi împinsă înapoi în cavitate vorbim de o hernie încarcerată. În cazul herniilor în care apare strangulația țesuturile și aportul sangvin în zonă este perturbat apar simptome mai importante: zona devine umflată, este dureroasă, animalul devine letargic, poate prezenta febră, refuză hrana și apa. Dacă nu se intervine animalul poate muri. Cauzele herniilor pot fi congenitale (afecțiune moștenită de la părinți) sau dobândite, consecutiv unui traumatism. Presiunea exercitată de uterul gestant și eventuala predispoziție ereditară pot duce la a agravarea herniei existente și, consecutiv, la complicații grave. Și pentru herniile corectate chirurgical există un risc crescut de recidivă consecutiv instalării unei gestații. În cazul herniilor congenitale se recomandă scoaterea de la reproducție a indivizilor respectivi deoarece vor trasmite acest defect și puiuților. De asemenea, în cazul cățelușei dumneavoastră, riscurile unei prime gestații la o vârstă înaintată sunt mai numeroase, mai ales la momentul fătării. Acest fapt se datorează scăderii elasticității țesuturilor cu trecerea timpului care va produce complicații când va începe migrarea fetușilor de-a lungul tractusului genital, aceștia putând rămâne blocați la acest nivel. De cele mai multe ori, în cazul femelelor de vârstă înaintată care au rămas gestante, se recomandă programarea unei intervenții chirurgicale de cezariană care va necesita anestezie generală precum și îngrijire post-operatorie. Recomandarea noastră ar fi, dacă doriți neapărat să dați cățelușa la montă, să mergeți cu ea la o clinică specializată unde un medic veterinar poate aprecia stărea generală de sănătate (pe baza unui consult și a examenelor complementare – teste de sânge, ecografii etc), precum și pentru evaluarea riscurilor unei gestații la vârsta asta și în prezența herniei.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Am un caine bishon de 4 luni caruia ii cade parul, insa stiu ca de obicei bishonilor nu le cade .....ce se intampla de fapt ? R:  Năpârlirea este un proces natural care poate apare pe tot parcursul anului și nu prezintă motive de îngrijorare cât tip se realizează în cantități reduse, iar pielea nu este afectată. În mod normal câinele ar trebuie să năpârlească de două ori pe an, primăvara și toama, dar acest lucru nu este valabil dacă locuiește mai mult într-un spațiu închis. Procesul de năpârlire este mai evident la câinii de curte. Câinii de apartament pot năpârli câte puțin tot timpul anului, mai ales dacă alimentația primită este deficitară și nu acoperă întreaga gamă de nutrienți necesari. Năpârlirea sezonieră trebuie să dureze 2-3 săptămâni, timp în care se recomandă perierea zilnică pentru îndepărtarea părului mort. În cazul în care năpârlirea este în exces și de durată îndelungată sau cu semne evidente de afectare la nivelul pielii este indicată o vizită la medicul veterinar pentru a stabili cauzele care duc la acest fenomen. Există mai multe cauze patologice ce pot duce la pierdere excesivă a părului, precum:- Boli bacteriene- Boli micotice- Dermatite alergice- Boli parazitare- Cauze alimentare- Alte dermatite. Pentru detalii despre legate de diferitele tipuri de dermatite puteți accesa și următorul articol de pe pagina web www.maxi-pet.ro , secțiunea "Întrebați Veterinarul": http://animale.maxi-pet.ro/Caini/Despre-dermatita-la-caini/menu-id-26 . Spălarea câinelui în exces, limpezirea insuficientă sau folosirea unui șampon neadecvat pot cauza probleme de piele. Îmbăierea se face la minim 3-4 săptămâni deoarece aceasta distruge cantitatea de sebum și filmul hidrolipidic de la suprafața pielii și astfel regenerarea blănii este încetinită. Periajul, deasemenea, trebuie făcut cu produse speciale pentru lungimea și tipul de blană al animalului. E bine de știut faptul că o dietă bazată pe o hrană cu un conţinut crescut de carne de peşte sau miel, având digestibilitate crescută, poate ajuta un câine cu sensibilitate cutanată, prevenind năpârlirea excesivă. În magazinul Maxi Pet veți găsi următoarele tipuri de hrană ce au proprietățile enumerate mai sus: Carnilove Puppy cu Somon și Curcan, Brit Care Miel şi Orez sau Brit Care Somon şi Cartof, Rustican cu Miel și Orez, Belcando cu Miel și Orez, Eukanuba cu Miel și Orez, Hill's Puppy cu Miel și Orez. Orice animal cu blană năpârlește, doar că în cantități diferite. Bichonul intră în categoria câinilor cărora le crește blana în continuu, dar asta nu înseamnă că nu există și la ei năpârlire. O blană sănătoasă (ca și în cazul părului uman) pierde o cantitate mică de fire ce se înlocuiește periodic. La aceste rase este recomandată perierea periodică pentru înlătuarea firelor moarte. Un alt aspect ce influențează gradul de năpârlire este puritatea rasei. Dacă animalul nu a avut părinți cu pedigree este posibil ca acesta să năpârlească mai mult decât ar trebui. Pentru a vă asigura că pierderea părului nu este consecutivă unei afecțiuni dermatologice sau de altă natură, vă recomandăm realizarea unui consult de specialitate la o clinică de dermatologie veterinară.

Gabriel Cernica, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! Am un catelus de 2 luni, rasa labrador retriver, femela, toata noaptea s-a plimbat, nu a avut stare, nu a dormit aproape deloc, de dimineata a vomat, voma are o culoare alba ca si saliva, inca ii vine sa vomite, stranuta des, si ii curge nasul, dar e vioaie, jucausa, si mananca. Oare ce ar putea fi? R: Voma este un reflex natural ca o consecinţă a iritaţiei de la nivelul faringelui, esofagului sau stomacului. Este un simptom al unor afecţiuni variate şi poate fi acută sau cronică. Conţinutul vomei poate fi reprezentat de suc gastric, hrană, lichide, sânge, corpuri străine, paraziți etc. Simptomul poate fi cauzat de:- Probleme dietetice: schimbarea bruscă a dietei, supraîncărcarea stomacului (animalul mănâncă mai mult decât este cazul sau prea repede), de intoleranţe faţă de anumite alimente, consumarea unei hrane alterate, consumarea plantelor sau a unor obiecte străine- Parazitismul intestinal: prezenţa paraziţilor în tractul digestiv poate determina apariţia vomei, chiar se poate observa uneori eliminarea paraziţilor prin vomă dacă infestația este masivă- Intoxicaţiile: ingerarea de plante toxice (majoritatea plantelor ornamentale sunt toxice), medicamente, substanţe chimice, agenţi de curăţare, vopseluri, antigel sau alte produse toxice la care poate avea acces animalul Voma mai apare şi în inflamaţii ale mucoasei intestinale (enterite) produse de diverse bacterii, virusuri, în blocajul tractusului intestinal provocat de cele mai multe ori de corpurile străine înghiţite, în dilataţia gastrică sau în afecţiuni ale intestinelor precum invaginaţii sau volvulus. Atunci când voma este însoțită şi de alte simptome cum ar fi lipsa apetitului, diaree, modificarea stării generale, hipertermie, apariţia sângelui în vomă sau persistă de 24 de ore sau apare la intervale scurte de timp, recomandarea este să vizitaţi medicul veterinar pentru stabilirea cauzei apariţiei vomei şi instituirea unui tratament adecvat. De cele mai multe ori, aceste simptome care apar la pui semnifica prezenta unei boli infectioase, cel mai des incriminate fiind parvoviroza, dar si tusea de canisa poate evolua cu simptomatologie respiratorie, tuse si voma. Voma de culoare alba reprezinta eliminarea sucului gastric, iar cand culoarea este galbena sau verzui, poate fi vorba despre bila sau suc pancreatic. Recomandarea noastra este efectuarea unor analize de sange, alaturi de ecografie abdominala pentru determinarea cauzei si instituirea tratamentului specific.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î:  Buna! Am un bichon maltesse mini toy in varsta de 4 luni , l-am achizitionat acum 3 saptamani. Cum sa il fac sa nu mai roada papucii? I-am luat jucarii speciale dar tot papucii il atrag mai mult ... R:  Perioada de schimbare a dinților poate fi stresantă pentru cățeluș din cauza durerii, dar și pentru proprietar. Cățelușii explorează lumea cu ajutorul gurii, astfel că vor roade aproape orice (incluzând pantofii dumneavoastră, mobila etc). De asemenea, instinctiv, se poate să vă roadă mâna când vă jucați cu el. Când observați aceste comportamente nedorite este indicat să determinați animalul să se oprească (cu ajutorul comenzilor vocale de tipul „NU!”), iar când cățelușul vă ascultă va trebui să îl recompensați. Este recomandat să îi oferiți jucării speciale pentru ros și să îl încurajați să le folosească, cum ar fi:- Jucării din cauciuc gros care pot fi umplute cu recompense, de tipul KONG (acestea pot fi umplute și cu apă și congelate pentru un efect răcoritor calmant), GORRRRILLA, KARLIE sau CAMON- Jucării din plastic sau nailon dur, de tipul ALL FOR PAWS, Dental Bone, Dental Rattle, Suzetă, CAMON Os, CAMON Os vinilin, Jucărie Os cu aromă, Inel cu zimți, Nod din cauciuc- Jucării din sfoară groasă, de tipul PAWISE, Floss Tugger, KARLIE funie cu aromă de mentă, Sfoară cu inele din cauciuc (și jucăriile din sfoară pot fi înmuiate în apă și lăsate peste noapte în congelator)- Alte jucării cu efect răcoritor și calmant, de tipul Ice Bone, Chill Out Bone. Atunci când alegeți o jucărie pentru cățelușul dumneavoastră trebuie să țineți cont de mărimea acestuia deoarece o jucărie prea mică poate fi înghițită ducând la probleme grave de sănătate. De asemenea, trebuie acordată o mare importanță calității jucăriei și a materialelor din care aceasta este constuită. Trebuie să vă asigurați că nu există posibilitatea ca animăluțul să dezmembreze jucăria și să înghită bucăți din aceasta, mai ales în cazul jucăriilor de sfoară. Pe durata creșterii cățelușului și, mai ales, pe perioada schimbării dințișorilor, este recomandat să evitați jucăriile de tras (cum ar fi de exemplu o Minge cu mâner) pentru că puteți să influențați modul de creștere al dinților. Evitați jucăriile de dimensiuni mici, cele confecționate din materiale ce pot fi rupte cu ușurință. De asemenea, este recomandat să nu îi oferiți drept jucărie obiecte vechi pe care dumneavoastră nu le mai folosiți. Câinele nu va putea face diferența între un pantof vechi și unul nou, de exemplu, și vă veți trezi că va începe să distrugă obiectele dumneavoastră din casă. Indiferent de tipul de jucărie, este foarte important să țineți animalul sub supraveghere cât se joacă și, periodic, să verificați integritatea jucăriilor, înlocuindu-le când acestea se deteriorează. Tot cu ajutorul recompenselor și al laudelor puteți să învătați cățelușul să folosească covorașele absorbante. Covorașul trebuie așezat într-un loc izolat, liniștit și nu în apropierea vaselor cu apă și mâncare. Pentru a dresa animalul să folosească covorașele este important să îl duceți în locul în care acesta se găsește în fiecare dimineață, seara înainte de culcare, precum și după fiecare masă. Pentru a determina câinele să își facă nevoile în locul dorit de dumneavoastră puteți să utilizați și produsele atractante pe bază de feromoni ce pot fi aplicate pe covorașe pentru a atrage animalul. După fiecare folosire a covorașului va trebui să îi oferiți o recompensă specială pentru juniori și să asociați cuvinte de laudă (de tipul „Bravo!”). Astfel, în timp, cățelușul va asocia mersul la covoraș cu ceva bun și va fi din ce în ce mai dornic să le folosească.

Alina Voicescu, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua,am o nelamurire in privinta cainelui meu. Am un ciobanesc german care se scarpina foarte tare la urechi(pana la sange) in momentul in care il ducem la plimbare cu masina. Am incercat fel de fel de tratamente auriculare cu antibiotic(posatex si dexogen) si antiparazitare dar fara a avea vreun rezultat. I s-a invinetit o particica din ambele urechi si nu au revenit la o culoare rozalie. Nu stiu ce tratamente ar trebui sa-i mai aplic. In ultima perioada i-am sters ranile doar cu apa oxigenata. Am inteles ca isi poate pierde auzul sau poate face meningita. R: Otita reprezinta inflamatia conductului auditiv extern. Se caracterizeaza prin eritem, edem, cantitate crescuta de secretii de diferite culori si celule epiteliale descuamate. Ca semne clinice putem observa prurit la nivelul pavilionului urechii, conchia auriculara este de culoare rosie, cu sensibilitate alergica accentuata, animalul scutura frecvent din cap, uneori tine capul inclinat pe partea cu urechea afectata.Otita este determinata de factori precum (paraziti, tumori, fungi, traumatisme, corpi straini, hipersensibilitate), factori predispozanti (urechile lasate, par crescut abundent in pavilionul urechii) si factori oportunisti (bacterii ce isi exercita potentialul patogen doar pe fondul altor leziuni).Pentru a se face o diferentiere a acetor factori, se recomanda otoscopia si prelevarea de probe pentru evidentierea cauzei in urma examenelor de laborator.Inainte de aplicarea oricarui tratament medicamentos, urechea trebuie sa fie curatata cu o solutie auriculara pentru utilizare frecventa. Dupa ce urechea se usuca, puteti aplica tratamentul medicamentos. Tratament ce se elibereaza de catre medicul veterinar in urma rezultatelor de la analize.

Gabriel Cernica, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Am o catelusa pechineza cred, am luat-o de pe strada..Și de 2 zile e cam agitata, nu îți găsește locul, nu prea mănâncă  și are o umflătura în zona unui mamelon,  care doare la atingere..Ce sfat îmi dați? R:  Pentru a gasi un raspuns la situatia in care se afla catelusa dumneavoastra, va propunem o descriere a ciclului reproductiv la caine: Primul stadiu al ciclului reproductiv la femele este proestrul. Iniţial vulva se tumefiază, apare descărcarea de lichid sangvinolent, urinări frecvente, neliniştea femelei. În această perioadă masculii sunt atraşi de femelă, însă aceasta nu este receptivă. Durata proestrului este de 9 zile. Următorul stadiu este estrul. În această etapă a ciclului, femelele sunt receptive şi acceptă masculul. Doar în această perioadă împrecherea poate fi urmată de o gestaţie. Pe perioada proestrului şi estrului, femelele au o descărcare sangvinolentă, care la unele femele nu poate fi observată datorită toaletării intense (femela se linge insistent în regiunea organelor genitale). Aceste două perioade sunt cunoscute sub denumirea de „călduri”. Durata lor poate varia de la 5 la 21 de zile. Perioada ovulatiei este in zilele 9-12 de la aparitia secretiei sangvinolente, acesta fiind intervalul de timp in care se poate realiza monta. Diestrul este perioada următoare şi durează 56-58 zile la femelele gestante şi între 60-100 zile la femelele negestante. Deoarece profilul hormonal atât la femelele gestante, cât şi la cele negestante este acelaşi, frecvent femelele negestante manifestă o pseudogestanţie, manifestată prin creşterea în greutate, inflamarea glandelor mamare, apariţia secreţiei glandelor mamare, exprimarea comportamentului matern. Anestrul este perioada de linişte reproductivă, când femela nu este atrasă şi nici nu atrage masculii. Durata lui este de 4- 5 luni. Daca, in urmatoarele zile, femela va incepe sa produca lapte, inseamna ca se afla in diestru. Tratamentul pentru incetarea lactatiei se face cu unguente care contin mentol si camfor. Exista totusi posibilitatea unei modificari structurale la nivelul mamelonului, respectiv o inflamatie sau o mastoza chistica, de aceea va recomandam un consult medical de specialitate.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! Am un labrador retriever in varsta de 5 luni, caruia i se schimba dintii temporari cu cei definitivi si uneori sangereaza. Procesul a inceput cam acum o luna. Intrebarea mea este urmatoarea: ce alimente este bine sa consume catelul pentru a ameliora durerea sau, cel putin, pentru a nu inrautati situatia? Exista ceva care sa ii amelioreze durerea (nu neaparat aliment), ce se poate gasi in farmaciile veterinare ? R: Primii dinți care apar sunt incisivii, la vârsta de 2-3 săptămâni. Următorii sunt caninii și premolarii. Ultimii premolari erup la 8-12 săptămâni. Puiuții nu au molari. Începând cu vârsta de 12 – 16 săptămâni dinții de lapte vor începe să fie înlocuiți cu cei permanenți. Acest proces durează până în jurul vârstei de 6 luni. Perioada de schimbare a dinților poate fi stresantă pentru cățeluș din cauza durerii, dar și pentru proprietar. Cățelușii explorează lumea cu ajutorul gurii, astfel că vor roade aproape orice (incluzând pantofii dumneavoastră, mobila etc). De asemenea, instinctiv, se poate să vă roadă mâna când vă jucați cu el. Când observați aceste comportamente nedorite este indicat să determinați animalul să se oprească (cu ajutorul comenzilor vocale de tipul „Nu!”), iar când cățelușul vă ascultă va trebui să îl recompensați. Este recomandat să îi oferiți jucării speciale pentru ros și să îl încurajați să le folosească, cum ar fi:- Jucării din cauciuc gros care pot fi umplute cu recompense, de tipul KONG (acestea pot fi umplute și cu apă și congelate pentru un efect răcoritor calmant), GORRRRILLA, KARLIE sau CAMON- Jucării din plastic sau nailon dur, de tipul ALL FOR PAWS, Dental Bone, Dental Rattle, Suzetă, CAMON Os, CAMON Os vinilin, Jucărie Os cu aromă, Inel cu zimți, Nod din cauciuc- Jucării din sfoară groasă, de tipul PAWISE, Floss Tugger, KARLIE funie cu aromă de mentă, Sfoară cu inele din cauciuc (și jucăriile din sfoară pot fi înmuiate în apă și lăsate peste noapte în congelator)- Jucării cu efect răcoritor și calmant, de tipul Ice Bone, Chill Out Bone. Atunci când alegeți o jucărie pentru cățelușul dumneavoastră trebuie să țineți cont de mărimea acestuia deoarece o jucărie prea mică poate fi înghițită ducând la probleme grave de sănătate. De asemenea, trebuie acordată o mare importanță calității jucăriei și a materialelor din care aceasta este constuită. Trebuie să vă asigurați că nu există posibilitatea ca animăluțul să dezmembreze jucăria și să înghită bucăți din aceasta, mai ales în cazul jucăriilor de sfoară. Pe durata creșterii cățelușului și, mai ales, pe perioada schimbării dințișorilor este recomandat să evitați jucăriile de tras (cum ar fi de exemplu o Minge cu mâner) pentru că puteți să influențați modul de creștere al dinților. Evitați jucăriile de dimensiuni mici, cele confecționate din materiale ce pot fi rupte cu ușurință. De asemenea, este recomandat să nu îi oferiți drept jucărie obiecte vechi pe care dumneavoastră nu le mai folosiți. Câinele nu va putea face diferența între un pantof vechi și unul nou, de exemplu, și vă veți trezi că va începe să distrugă obiectele dumneavoastră din casă. Indiferent de tipul de jucărie, este foarte important să țineți animalul sub supraveghere cât se joacă și, periodic, să verificați integritatea jucăriilor, înlocuindu-le când acestea se deteriorează. Durerea produsă de schimbatul dinților nu este atât de mare încât să fie nevoie să îi administrați produse medicamentoase în acest sens. Majoritatea cățelușilor trec fără probleme de această perioadă doar cu jucăriile de ros și cele cu efect calmant răcoritor. Tot în această perioadă este indicat să începeți să învățați cățelușul să accepte să îl spălați pe dințișori cu ajutorul produselor de dinți speciale pentru câini.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Am un catel de aproximativ 5 ani si de ceva timp are niste crize. Acesta incep cu uitarea in gol si confuzie (nu mai raspunde la comenzi) iar apoi incepe sa se zbata iar picioarele din spate nu le mai poate misca. Am cauta pe net si nu seamana  cu nicio alta boala. Ma puteti ajuta? R: Principalele cauze care determină spasme musculare la animale sunt în general fizice sau neurologice, însă și viruși, toxine sau alte boli pot cauza simptome similare. De cele mai multe ori când are loc un spasm muscular poate fi învinovățit un traumatism la nivelul membrelor sau la nivelul coloanei vertebrale. Mielopatia degenerativă este încă o cauză care poate duce la spasme musculare. Această afecțiune este cauzată de pierderea funcției nervilor la nivelul măduvei spinării. Simptomele inițiale includ slăbiciune la nivelul membrelor posterioare și pierderea coordonării. Exercițiile și tratamentul de susținere sunt singurele metode de tratare. Alte cauze posibile pentru aceste spasme musculare pot fi tumorile cerebrale sau encefalita. Acestea sunt urgențe mediale ce necesită tratament imediat. Epilepsia poate cauza crize recurente la animale. Înaintea unei crize animalul poate fi anxios, stresat sau poate prezenta spasme musculare. Epilepsia este o tulburare neurologică, caracterizată de atacuri bruşte, periodice, de scurtă durată. Printre manifestările ce se pot observa se numără vărsături, urinări şi defecări necontrolate, salivare abundentă, crampe, pierderea stării de conștiență. Boala este de fapt o tulburare a activităţii electrice cerebrale, ceea ce duce la conducerea haotică a impulsurilor nervoase, de aici apărând tabloul clinic. Crizele epileptiforme pot fi determinate de alte boli (leziuni cerebrale, tumori, hipocalcemie, hipoglicemie, parazitoze, hidrocefalie, intoxicaţii, encefalopatie hepatică, toxoplasmoza, boli renale, hipoxie, tulburări emoţionale şi mentale severe). La animalele cu infestaţii masive cu paraziţi intestinali apare intoxicaţia cu ascaron, care are ca manifestare şi apariţia crizelor epileptiforme. Atacul complet de epilepsie cuprinde mai multe faze. Prima fază poate trece neobservată, manifestându-se ca o schimbare de dispoziţie, insomnie. A doua fază are semne vizibile cum ar fi tendinţa animalului de a se ascunde, panică, nervozitate, salivare. A treia fază are un impact mai mare doarece se manifestă prin pierderea stării de conștiență, spasme musculare, pedalare şi durează cam 1-3 minute. Frecvent apar şi urinările şi defecările necontrolate. Ultima fază poate dura toată ziua, animalul este confuz, neliniștit sau letargic. Este boală incurabilă, însă cu o terapie adecvată animalul poate duce o viață normală. Diagnosticul se pune pe baza examenului neurologic şi istoricului medical, după eliminarea altor cauze posibile. Tratamentul se recomandă în cazul animalelor cu mai multe atacuri pe lună. Scopul este de a reduce frecvenţa şi gravitatea atacurilor. Anumite substanţe medicamentoase utilizate în terapia epilepsiei pot avea efecte secundare cum ar fi creşterea apetitului alimentar şi hidric, urinări frecvente. Pot apărea şi efecte secundare grave precum leziunile hepatice severe, anomalii sanguine. De aceea, se recomandă analize de sânge complete la fiecare 6 luni de terapie. Accidentul vascular cerebral (AVC) reprezintă o dereglare severă a fluxului de sânge la nivel cerebral, fie prin apariția unor hemoragii (accident vascular hemoragic), fie prin compromiterea fluxului de sânge în anumite zone cerebrale (accident vascular ischemic). Simptomele apar ca urmare a afectării diferitelor zone cerebrale, astfel putându-se observa: manifestări de tipul paraliziilor, mers nesigur, confuzie, tremurat al capului și gâtului, salivare excesivă, respirație dificilă, mers în cerc și imposibilitatea focalizării privirii. De asemenea, modificări mai puțin grave pot apărea imediat după episodul de AVC sau în timp. Acestea pot fi: incontinența urinară, imposibilitatea controlării defecării, momente de apatie, de orbire, pierdea auzului, incoordonări în mișcarea membrelor. Cauzele pot fi multiple. Multe dintre accidentele vasculare apar ca urmare a unor tumori cerebrale metastazate, dar și ca urmare a variațiilor de presiune arterială, temperaturi extreme, stări emoționale excesive, afecțiuni hepato-renale avansate, diabet sau bătrânețe. Recuperarea din astfel de situații este dificilă, dar poate fi completă prin medicație și se întinde pe perioade de săptamâni sau luni. Similar AVC-ului cățeilor se manifestă și sindromul vestibular. Acesta afectează în principal mecanismele de echilibru ale câinelui. Cainele se va mișca în cerc, va sta eventual culcat doar pe o parte, va ține capul înclinat mai mult sau mai puțin. Multe din aceste manifestări ale sindromului vestibular al câinelui se produc ca urmare a unor otite cronice ce au avansat foarte mult spre sistemul nervos central. Pentru un diagnostic şi o terapie adecvată vă recomand să mergeţi la o clinică veterinară unde se pot face investigaţiile necesare pentru aflarea cauzei apariţiei acelor crizelor epileptiforme. Este indicat să notaţi momentul apaiţiei crizelor, durata, modul de manifestarea etc pentru a că toate aceste informaţii vor ajuta medicul în stabilirea unui diagnostic corect. Pentru reducerea numărului crizelor, animalul se poate ajuta prin oferirea unei hrane de bună calitate, eliminarea sustanţelor chimice şi poluanţilor (spray-uri, fum de ţigară etc) eliminarea altor probleme de sănătate (diabet, tulburări ale glandelor endocrine, tumori, afecţiunile hepatice, renale), reducerea stresului.

Gabriel Cernica, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Am un yorkshire terrier in varsta de 2 ani și astăzi a avut o reacție neobișnuită si anume :era linistit si dintr.o dată a inceput să se agite iar picioarele nu le putea controla,iar cand am vrut să îl liniștesc tot corpul lui era tare iar mușchii erau foarte contractati. R: Epilepsia este o tulburare neurologică, caracterizată de atacuri bruşte, periodice, de scurtă durată. Printre manifestări se numără vărsături, urinări şi defecări necontrolate, salivare abundentă, crampe, pierderea conştienţei. Boala este de fapt o tulburare a activităţii electrice cerebrale, ceea ce duce la conducerea haotică a impulsurilor nervoase, de aici apărând tabloul clinic. Epilepsia poate fi congenitală. Cauzele epilepsiei adevărate sunt necunoscute.Crizele epileptiforme pot fi determinate de alte boli (leziuni cerebrale, tumori, hipocalcemie, hipoglicemie, parazitoze, hidrocefalie, intoxicaţii, encefalopatie hepatică, toxoplasmoza, boli renale, hipoxie, tulburări emoţionale şi mentale severe). La căţeii cu infestaţii masive cu paraziţi intestinali apare intoxicaţia cu ascaron, care are ca manifestare şi apariţia crizelor epileptiforme.Prima criză epileptică apare la câini cu vârsta cuprinsă între 6 luni şi 5 ani.Criza epileptiformă cuprinde mai multe faze. Prima fază poate trece neobservată, manifestându-se ca o schimbare de dispoziţie, insomnie. Cea de a doua fază are semne vizibile cum ar fi tendinţa animalului de a se ascunde, panică, nervozitate, salivare. A treia fază are un impact mai mare doarece se manifestă prin pierderea conştienţei, spasme musculare, pedalare şi durează cam 1-3 minute. Frecvent apar şi urinările şi defecările necontrolate. Ultima fază poate dura toată ziua, animalul este confuz, nelinistit sau letargic.Apariţia simptomelor este sesizată frecvent de proprietari de la primele faze, lucru foarte important pentru administrarea tratamentului.Diagnosticul se pune pe baza examenului neurologic şi istoricului medical, după eliminarea altor cauze posibile. Tratamentul se recomandă în cazul animalelor cu mai multe atacuri pe lună. Scopul este de a reduce frecvenţa şi gravitatea atacurilor.Anumite substanţe medicamentoase utilizate în terapia epilepsiei pot avea efecte secundare cum ar fi creşterea apetitului alimentar şi hidric, urinări frecvente. De aceea, se recomandă analize de sânge complete la fiecare 6 luni de terapie. Pentru un diagnostic şi o terapie adecvată vă recomand să mergeţi la o clinică veterinară unde se pot face investigaţiile necesare pentru aflarea cauzei apariţiei crizelor epileptiforme. Este indicat să notaţi momentul apaiţiei crizelor, durata lor, manifestarea lor, etc pentru că toate aceste informaţii vor ajuta medicul în stabilirea unui diagnostic corect.

Gabriel Cernica, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Bună ziua! Am un pui de Labrador Retriever de 3 luni care astăzi la prânz a făcut diaree. De dimineață a avut scaun normal și nu a mai mâncat nimic în acest interval de timp. Care are putea fi cauza și ce mă sfătuiți să fac? R: Diareea este un simptom nespecific, însă prezența acesteia, mai ales când este însoțită și de sânge, poate fi un semn al unei boli infecțioase sau parazitare.  Boli precum parazitozele intestinale (prezența viermilor intestinali) pot declanșa aceste semne clinice. Terapia constă în administrarea antiparazitarelor interne.Totuși, cele mai comune boli care declanșează diaree hemoragică sau nehemoragică sunt cele infecțioase: parvoviroza, coronaviroza, jigodia, bacterioze gastrointestinale. Având în vedere aceste aspect, vă recomandăm un consult veterinar complet, care să includă analize de sânge, ecografii și teste de confirmare a bolilor infecțioase. Terapia este una complexă, care include perfuzii cu soluții electrolitice, vitamine, protectoare gastrice și chiar transfuzii de sânge, în cazul anemiei severe. Diareea și lipsa poftei de mâncare pot duce la spolierea organismului de substanțe nutritive, instalându-se slăbirea accentuată.Recomandarea noastră este să vă deplasați cât mai repede la o clinică veterinară pentru a realiza toate investigațiile amintite.

Alina Voicescu, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna seara. Am un catel talie mare metis are cca 11 ani. Este foarte vesel dar intr o zi l-am gasit extrem de trist si abia s-a ridicat. Veterinarul a zis ca a avut un atac cerebral dupa consult , i-au fost facute si analizele de sange care au iesit bune. Ii administrez ceva medicamente date de dansul de 3 zile pentru a ajuta sangele sa circule spre creier si ceva vitamine si azi am observat ca iar se comporta ciudat, se misca greoi parca schiopata, abia se ridica, se intorce greu cand o strig . Ce parere aveti ca ar putea avea? R: Atacul vascular cerebral (AVC) reprezinta o dereglare a fluxului de sange la nivel cerebral, fie prin aparitia unor hemoragii, fie prin compromiterea fluxului de sange in anumite zona cerebrale. Atacul vascular poate fii ischemic sau hemoragic. Ca si simptomatologie putem observa : mers nesigur sau in cerc prezentand imposibilitatea focalizarii priviri, manifestari de tipul paraliziilor, tremurat al capului si gatului, salivare abundenta sau respiratie greoaie.Cauzele aparitiei atacului vascular sunt multiple : varsta, diabetul, probleme hepatice sau renale, hipertensiune si de ce nu avc-ul poate aparea si in urma unui traumatism emotional.Pentru a se confirma prezenta AVC-ului recomandarea noastra ar fii de a se efectua un CT sau RMN.Tratamentul este de lunga durata, acesta consta in tratament de sustinere al organismului, alaturi de tratamentul celorlalte patologii existente. In cazul altor modificari la nivel cerebral, cum ar fi formatiunile tumorale, terapia depinde de pozitionarea si tipul acestora. Animalul se poate recupera complet sau poate ramane cu unele sechele, in functie de localizarea modificarii la nivel cerebral. Recuperarea poate sa dureze saptamani sau chiar luni de zile. De asemenea, exista posibilitatea aparitiei recidivelor in viitor, dar nu este obligatoriu.

Alina Voicescu, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Bună câinele meu este foarte bolnav, vomita, face spume la gura, iar fecale sunt apoase si de culoare rosie, cred ca e sânge. R: Cauzele vomei pot fi urmatoarele:  - Probleme dietetice: schimbarea brusca a dietei, supraincarcarea stomacului (animalul mananca mai mult decat este cazul), consumarea unei hrane alterate, consumarea plantelor sau a unor obiecte straine - Parazitismul intestinal poate fi o cauza: prezenta parazitilor in tractul digestiv poate determina aparitia vomei, chiar se poate observa uneori eliminarea parazitilor prin voma- Intoxicatiile: ingerarea de plante toxice (majoritatea plantelor ornamentale sunt toxice), substante chimice, agenti de curatare, vopseluri, antigel sau alte produse toxice la care poate avea acces câinele.- Problemele gastrointestinale: colite, gastrite, enterite, constipatii, colon iritabil, tumori, ulcere, obstructii etc- Bolile metabolice: acidoza, diabet, hipertiroidism- Bolile renale- Bolile hepatice- Pancreatitele- Infectiile : salmoneloza, piometrul (infectie la nivelul coarnelor uterine cu acumulare de puroi- in cazul femelelor)Cauzele aparitiei sangelui in fecale sunt foarte variate:- Prezenta parazitilor intestinali- Leziune la nivel rectal- Parvoviroza – o boala foarte contagioasa care se manifesta in general cu voma, scaune moi cu aparitia sangelui in fecale, apatieIn anamneza prezentata de dumneavoastra in mail, recomandarea noastra ar fii sa mergeti de urgenta cu animalul la un cabinet veterinar. Cauzele pot fii multiple si cel mai grav ar fii intoxicarea/otravirea cu anumite substante toxice, unde daca nu se intervine imediat, urmarile pot fii destul de grave.

Gabriel Cernica, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Avem o cățelușă pe strada și au început sa-î cada smocuri de blana. Pielea rămâne curata ,nu are răni . Nu e un caine de casa și e destul de mare ,așa ca nu o pot duce la veterinar :(. Dacă îmi puteți da o sugestie.... R: Căderea părului la câine poate avea mai multe cauze: Căderea părului fiziologică, năpârlirea, acest lucru fiind întâlnit în sezoanele în care se schimbă temperatura (primăvara şi toamna). La animalele care locuiesc în apartament, această năpârlire se poate întâlni şi în afara acestor sezoane.  Pentru a face mai uşoară această perioadă, se recomandă perierea frecventă a animalului pentru îndepărtarea părului mort şi oferirea unor suplimente nutritive bogate în vitamina H (biotina) și acizi grași esențiali (ulei de somon). Probleme metabolice sau tulburări ale funcţionalităţii organelor interne (insuficienţe hepatice, renale etc). În cazul în care animalul nu mai prezintă şi alte simptome în afara căderii părului, are apetit, are o stare generală bună, atunci cauzele sunt altele. Probleme dermatologice cum ar fi micozele, bacteriozele, parazitozele sau alergiile. În aceste cazuri, animalul se scarpină intens, apare roşeaţa la nivelul pielii, căderea părului nu este uniformă, ci apar zone lipsite de păr de diferite dimensiuni, apar scuame la nivel cutanat. Parazitozele se pot preveni prin efectuarea deparazitărilor externe lunare cu produse specifice. În cazul modificărilor enumate mai sus, este necesară o consultație la un cabinet veterinar în vederea recoltării probelor pentru examen micologic/bacteriologic. Fiind vorba despre un câine tratat cu antibiotice, există posibilitatea exacerbării populațiilor de ciuperci de la suprafața pielii și apariția micozelor cutanate. Carenţe vitaminice şi minerale, care apar atunci când animalul nu are o alimentaţie echilibrată, este hrănit cu mâncare de slabă calitate sau are probleme cu absorbţia acestor vitamine sau minerale. Pentru o dietă echilibrată se poate utiliza hrană superpremium (Brit Care, Carnilove, Holistic, Acana, Belcando, etc). Pe lângă hrană, se mai pot oferi suplimente nutritive special create pentru o piele şi blană sănătoasă. Acestea se găsesc sub formă de pastă (în special pentru animalele care nu acceptă comprimatele), sub formă de uleiuri cu gust de peşte, sub formă de comprimate sau chiar sub formă de pipete asemănătoare ca aspect şi aplicare cu pipetele de deparazitare externă. Carenţele apar şi atunci când animalul este parazitat intern. De aceea, deparazitarea internă este recomandat să se facă la interval de 3 luni.

Ioana Mitran, dr. med. vet. MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Buna ziua! Am o întrebare. Am un Bichon Havanez de 4 luni și nu știu dacă trebuie sa ii dau calciu sau nu. Ma gândesc ca e in creștere și are nevoie. Aștept un sfat. Mulțumesc R: Suplimentarea cu calciu se face în cazul în care puiul are o deficiență de absorbție, care se poate solda cu rahitism (această afecțiune se stabilește în urma unui consult clinic și a unei radiografii) sau în funcție de hrana pe care i-o administrați. Dacă îi oferiți hrană din categoria superpremium (Brit Care, Petit, Carnilove, Rustican, Belcando, Eukanuba, Acana, Orijen, Royal Canin, Hill’s, Purina Proplan, Advance), aceasta conține deja calciu în procentul necesar pentru dezvoltarea armonioasă a scheletului și articulațiilor câinelui. În acest caz suplimentarea calciului ar duce la depozitarea acestuia în articulații și în organele interne, putând să determine probleme de sănătate la vârsta de adult. Dacă nu îi oferiți mâncare superpremium sau îi oferiți mâncare gătită, este necesar să îi administrați suplimente cu calciu începând cu vârsta de 3 luni, până când acesta se va opri din creștere (în cazul raselor mici - până la vârsta de 10 luni).  Suplimentele cu calciu special concepute pentru câini în creștere pe care le găsiți în magazinele noastre sunt:• Canvit Junior - 1 tabletă pentru 5kg/zi• Pet Phos Croissance – 1 tabletă pentru 5kg, de 2 ori pe zi• Pet Naturals K-9 Complete Growth – 1-2 tablete pentru 5,5kg/zi• Petway Junior – 1 tabletă pentru 10kg/zi. Administrarea suplimentelor cu calciu și alte vitamine și minerale pentru cățelușii în creștere se realizează timp de 20 de zile consecutiv urmate de 10 zile de pauză, până la vârsta de adult.