Întreabă Veterinarul!

Mihaela Mincu, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Pisicile din rasa Norvegiană de pădure sunt mai agresive de fel sau sunt cum le înveți de mici? Mulțumesc, AndraR: Norvegiana de padure provine din Peninsula Scandinaviei. Este o pisică de talie mare ce atinge maturitatea deplină la vârsta de 3-4 ani. Este o pisică masivă cu blănița lungă, dar în ciuda masivității este foarte fină în ceea ce privește mișcarea. Se adaptează cu ușurință atât vieții de apartament, cât și în curte. Este o pisică foarte rezistentă la boli și stres. Aceste pisici agrează prezența altor pisici sau a altor animale de companie. De obicei nu sunt agresive, dar comportamentul este influențat de mediul în care a crescut. Astfel, puii care cresc în compania unor persoane iubitoare sunt mult mai sociabili decât cei care cresc în curte singuri sau cu stapâni distanți sau cei ce petrec foarte puțin timp acasă. Acest tip de pisică este foarte jucăușă și energică și adoră să fie iubită și să fie în centrul atenției, însă nu îi place foarte mult să fie ținută în brațe. Preferă să se gudure pe lângă stapân. Relația dintre dumneavoastră și pisică trebuie să fie bazată pe comunicare și afecțiune, nu pe superioritate, deși uneori pisicile au tendința de a subjuga stăpânii. Este bine să nu alintați foarte tare pisica, pentru a nu fi foarte răsfățată, fiind de preferat să impuneți anumite limite. Un alt lucru de care trebuie să fiți atenți este momentul în care pisica devine agresivă.  Este de dorit să stabilim clar motivul din pricina căruia pisica își schimbă comportamentul. A fost dintotdeauna agresivă? Există vreo acțiune ce o determină să fie agresivă? O deranjează ceva? Se simte amenințată? Este un gest care o face să se simtă în pericol? Tonul vocii o deranjează? Copii sunt prea obositori și prea insistenți?  

    Î: Bună ziua. Am un motan rasa Albastru de Rusia. La 8 luni l-am castrat, i-am dat mâncare pentru pisici castrate şi o dată pe zi conservă de Kitekat de pui, de vită sau de somon. A început să slăbească foarte tare... nu ştiu ce are şi ce să-i fac. Mulţumesc, Liliana.R: Dacă pisica dumneavoastră a început să piardă în greutate, atunci acest lucru poate fi un semn de boală. Din acest motiv, mergeţi la medicul vetrinar pentru un control de rutină, pentru a vedea dacă pisica dumneavoastră este sănătoasă. Cauzele pierderii în greutate la pisici pot fi: Hipertiroidismul: glanda tiroidă secretă în exces hormoni, care modifică procesele metabolice. Atunci când glada este hiperactivă, pisica are hipertiroidism. Aceasta prezintă un puls accelerat şi procese metabolice dezechilibrate, ceea ce duce la scăderea în greutate Diabetul: este determinat de funcţionarea anormală a pancreasului endocrin, care nu produce suficientă insulină acesta fiind diabetul de tip I sau organismul nu reacţionează corespunzător la insulină, în această situaţie vorbim de diabetul tip II Problemele dentare, pot fi foarte dureroase pentru pisici. Acestea pentru a evita durerea nu vor mai mânca. Aport insuficient de hrană: hrana pisicii dumneavoastră poate să nu conţină nutrienţii necesari sau să nu fie într-o cantitate suficientă Problemele la nivelul tubului digestiv, ceea ce poate duce la o absorbţie insuficientă a nutrienţilor din hrană Insuficienţă renală acută sau cronică Tulburări la nivelul ficatului Anorexie (pierderea apetitului) Procesele tumorale Parazitozele interne, la pisică deparazitarea internă se face la interval de 3-4 luni  Bolile infecţioase ale pisicilor, pentru prevenirea acestora se recomandă vaccinarea anuală Stresul, atunci când apar modificări în ritmul de viaţă al animalului, după intervenţii chirurgicale perioade de boală etc.

    Î: Bună ziua. Pisicuţa mea are aproximativ 10 luni, este gestantă, iar pe spate, la baza cozii i-a căzut părul pe o porţiune de 4-5 cm. Nu are răni, coji sau iritaţii în locul acela. Ştiţi care ar fi cauza? Mulțumesc, Andra.R: Sunt multe boli de piele și cauze care pot determina căderea părului, iar pentru un diagnostic corect este necesară o expertiză a unui medic veterinar. Pisicile elimină constant părul mort, de aceea se toaletează atât de frecvent şi intens. Există sezoane când această schimbare a părului este mai intensă şi anume primăvara şi toamna.  Uneori se observă o cădere intensă a părului atunci când pisicile sunt foarte stresate, cum ar fi în urma unei intervenţii chirurgicale, unei stări de boală, atunci când îşi pierd un companion sau când îşi schimbă domiciliul. Alteori, la femele gestante sau lactante se observă o cădere instensă a părului. După trecerea acestor perioade, părul se regenerează.Mai jos o să vă prezint o listă cu cauzele căderii părului la pisică, însă recomandarea este să vizitaţi medicul veterinar la apariţia unor simptome care vă ridică semne de întrebare:- alergii sau dermatita de contact, determinată de contactul cu materiale iritante - dermatita atopică inhalantă, deterimată de inhalarea unor substante alergenice - infecţii bacteriene, de obicei apar în urma instalării unor alte condiţii cum ar fi parazitozele externe, alergii etc - demodicoza - reacţie la administrarea unor medicamente - alergie la saliva de purice - alergie alimentară - gestaţie sau altă perioadă stresantă din viața pisicii - hipertiroidism - malassezia - dermatita psihogenă (neurogenă), pisica se linge în mod excesiv din cauza plictiselii, stresului, anxietăţii etc. - micozele - dermatita solară În cazul acestor afecţiuni căderea părului este însoţită şi de alte simptome (roşeaţă, cruste, suprainfectare, prurit, îngroşarea pielii etc) în funcţie de fiecare boală. Pentru mai multe detalii apăsaţi aici pentru a citi articolul "Cauzele căderii părului pisicilor" Perioada gestatiei este una foarte importantă pentru pisica dumneavoastră, de aceea are nevoie de multă atenţie şi de o îngrijire specială. Trebuie să o hrăniţi cu o hrană bogată, se recomandă cea adresată puilor de pisică (Kitten), şi să-i asiguraţi un mediu comfortabil.  De asemenea trebuie să aveţi grijă să o feriţi de insecte şi paraziţi. Trebuie să vă feriţi pisica de alergii sau alte boli pe perioada gestaţiei. Vaccinarea trebuie făcută înainte ca pisica să rămână gestantă. Pe perioada gestaţiei este recomandat să evitaţi adminsitrarea de medicamente, pentru a nu pune în pericol dezvoltarea normală a produşilor de concepţie, iar vizitele la medicul veterinar trebuie să fie periodice.

    Î: Am un motănel european în vârstă de 1 an, iar acum 1 săptămână am observat că îi cade foarte mult păr. Ce aş putea să fac să nu îi mai cadă atât de mult păr? Mulţumesc, DianaR: Căderea părului la pisică poate avea mai multe cauze: - căderea părului fiziologică, năpârlirea, acest lucru fiind întâlnit în sezoanele în care se schimbă temperatura (primăvara şi toamna). La pisicile care locuiesc în apartament această năpârlire se poate întâlni şi în afara acestor sezoane.  Pentru a face mai uşoară această perioadă se recomandă perierea frecventă a animalului pentru îndepărtarea părului mort şi oferirea unor suplimente nutritive - probleme metabolice sau tulburări ale funcţionalităţii organelor interne (insuficienţe hepatice, renale etc). În cazul în care animalul nu mai prezintă şi alte simptome în afara căderii părului, are apetit, are o stare generală bună atunci cauzele sunt altele - probeleme dermatologice cum ar fi micozele, bacteriozele, parazitozele, alergiile. În aceste cazuri animalul se scarpină intens, apare roşeaţa la nivelul pielii, căderea părului nu este uniformă, ci apar zone depilate de diferite dimensiuni, apar scuame la nivel cutanat. Parazitozele se pot preveni prin efectuarea deparazităriloe externe lunar cu produse specifice. În cazul modificărilor enumate mai sus trebuie mers cu animalul la un cabinet veterinar în vederea efectuării unei consultaţii şi recoltarea probelor pentru examen micologic/bacterilogic. - carenţe vitaminice şi minerale. Aceste probleme apar atunci când animalul nu are o alimentaţie echilibrată, este hrănit cu mâncare de slabă calitate sau are probleme cu absorbţia acestor vitamine sau minerale. Pentru o dietă echilibrată se poate utiliza hrană superpremium (Royal Canin, Hill's, Brit Care, Natural Trainer, Purina Pro Plan, Advance etc). Pe lângă hrană se mai pot oferi suplimente nutritive special create pentru o piele şi blană sănătoasă. Acestea se găsesc sub formă de pastă (în special pentru animalele care nu acceptă comprimatele), sub formă de uleiuri cu gust de peşte, sub formă de comprimate sau chiar sub formă de pipete asemănătoare ca aspect şi aplicare cu pipetele de deparazitare externă. Carenţe apar şi atunci când animalul este parazitat intern. De aceea deparazitarea internă este recomndat să se fac la interval de 3-4 luni. - stress. La pisici se întâlneşte frecvent atunci când animalul este stresat (de schimbarea locuinţei, apariţia unui nou membru în familie, apariţia unui alt animal în casă, zgomote puternice, vizita la medicul veterinar etc) o cădere a părului foarte intensă. În acest caz, căderea părului este tranzitorie. Pentru perioadele stresante există o dietă specială care se poate utiliza, şi anume Royal Canin Calm.

Jowad Timol, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Aş vrea pe viitor să am copii şi îmi este frică să nu mă îmbolnăvesc de la pisicul meu. Ce măsuri trebuiesc aplicate în cazul infestării cu această boală? Mulţumesc, DanielaR: Boala ce se transmite de la pisică la femeie şi care poate cauza probleme în timpul sarcinii se numeşte toxoplasmoză.Toxoplasmoza este produsă de un parazit numit Toxoplasma gondii ce poate infesta atât oamenii cât şi alte animale cu sânge cald şi este prezentă pe tot globul. Singurele gazde definitive ale parazitului sunt felidele. Contaminarea se face prin ingestia ouălor parazitului eliminate prin fecalele pisicii, prin consumarea de carne de pisică de către prădători şi transplacentar de la mamă la pui. Pisicile pot căpăta imunitate la Toxoplama gondii după primul contact cu parazitul, însă vor rămâne purtătoare şi eliminatoare ale ouălor pe tot parcursul vieţii. Animalele tinere şi/sau imunocompromise pot deceda ca urmare a infecţiei generalizate. Puii de pisică, de câine sau de porc pot dezvolta afecţiuni pneumonare, cardiace, hepatice, nervoase sau oculare. Simptomele bolii sunt diareea, tusea, dispneea, icterul, crize datorate afectării sistemului nervos şi urmează decesul.La fetuşi, prin transmiterea transplacentară de la mamă, se pot produce necroze la nivelul organelor interne. Animalele adulte dezvoltă un răspuns imun puternic ce permite controlul infecţiei prin chistizarea larvelor parazitului. Astfel, boala se va manifesta fără simptome clinice. Diagnosticul se stabileşte prin metode de laborator deoarece semnele clinice sunt nespecifice bolii, iar tratamentul se face cu sulfadiazină sau şi cu pirimetamină, însă nu este întotdeauna eficient la animale. Pentru a preveni contaminarea omului cu toxoplasmoză este recomandată purtarea de mănuşi de cauciuc când se schimbă nisipul din litiera pisicii. Stadiile larvare ale parazitului din carnea destinată consumului uman contaminată sunt distruse la contactul cu apa şi săpunul. Astfel, se recomandă spălarea mâinilor după ce aţi mânuit carnea crudă. De asemenea, carnea trebuie gătită la temperaturi ce să depăşească 67°C. Carnea nu mai prezintă nici un risc nici dacă este congelată la -13°C.Pentru a determina dacă pisica dumneavoastră este purtătoare de toxoplasmoză se poate face un test la IDSA Bucureşti, iar pentru a determina dacă dumneavoastră sunteţi contaminată se poate executa un test la un laborator uman. Multe femei ce au intrat în contact cu o pisică contaminată dezvoltă o imunitate la această boală. Mai multe detalii despre acestă maladie puteţi găsi pe website-ul nostru într-un alt articol, apăsând aici.Trebuie precizat că nu există niciun vaccin împotriva toxoplasmozei destinat oamenilor, iar despre depistarea şi tratamentul bolii la oameni vă rog să consultaţi medicul dumneavoastră uman.

Daniela Chelaru, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua! Am un motan în vârstă de 10 ani, pe la 1 sau 2 ani l-am castrat. De obicei mănâncă hrană uscată, are vreo 7 sortimente - pentru castraţi, blăniţă (exterior+interior), sterile etc. - dar mai mănâncă şi piept de pui crud şi fiert, pulpă de vită tot crudă (preferata lui), ou fiert, iaurt cu fructe. El e foarte pretenţios, iar din cele enumerate mai sus mănâncă foarte puţin din ele şi nici nu le mănâncă zilnic, mai puţin carnea crudă pe care o adoră. Îi dăm din ce în ce mai rar carne crudă pentru că ne este teamă să nu îi faca rău. Tocmai de aceea v-am scris, ca să vă întreb dacă îi mai dau carne crudă sau nu. Vă mulţumesc! OanaR: Castrarea motanilor aduce beneficii precum reducerea comportamentului agresiv, marcarea teritoriului cu urină, comportament neplăcut în special în cazul pisicilor care stau în casă, dispariţia simptomelor atunci când sunt în apropiere pisici în călduri, reducerea riscului de a manifesta anumite boli (adenom perianal, hernie perineală) etc. Mulţi proprietari se tem că după operaţie animalele se vor îngrăşa, dar având grijă la tipul de hrană oferit, la cantitatea de hrană pentru a se evita supraalimentarea şi asigurându-ne că animalele fac suficientă mişcare, putem evita apariţia acestei probleme. În urma operației de sterilizare/castrare, metabolismul poate fi mai lent iar apetitul mai ridicat şi din această cauză animalul să ia în greutate. Cu o atenţie sporită din partea proprietarilor şi cu menţinerea unei evidenţe a greutăţii animalului, se pot evita situaţiile când animalul se îngraşă după castrare.Animalul atinge greutatea ideală pentru rasa lui în jurul vârstei de un an de zile şi această greutate ar trebui menţinută pe parcursul întregii vieţi. Criteriile care trebuie respectate în cazul alegerii hranei după intervenţia chirurgicală sunt: - conţinut scăzut de calorii şi un aport mai mare de fibre. Este încurajată senzaţia de saţietate, astfel scăzând tentația animalului de a consuma hrană în exces. În cazul pisicilor cu tendința de îngrașare se recomandă utilizarea hranei ce nu are un conținut mai mare de 10 % grăsimi. - să aibă ca scop prevenirea formării calculilor urinari. Predispoziția de a forma calculi urinari este mai mare la animalele obeze, sedentare. - să aibă un nivel bun de palatabilitate. Pierderea bruscă în greutate nu este recomandată doarece poate duce la degenerare hepatică, de aceea hrana, chiar şi cu un conținut scăzut în grăsimi, să fie palatabilă. În cazul pisicilor castrate se recomandă o hrană specială pentru starea fiziologică a animalului şi vârsta acestuia. Există pe piaţă mâncăruri speciale pentru această categorie de animale care au rolul de a preveni îngrăşarea, formarea de cristale în urină, care menţin masa musculară. Ex: Royal Canin Young Male/Female pentru pisici castrate mai mici de 7 ani, Mature Neutered pentru pisici cu vârste între 7 şi 10 ani, Senior Neutered pentru pisici mai mari de 10 ani şi Hill's Young Neutered pentru pisici tinere castrate, Hill's Mature Neutered pentru pisici mai mari de 7 ani, Brit Care - Castrate, Natural Tariner - Light - sterility, Purina Pro-Plan - After Care. Carnea crudă în hrana pisicilor nu este recomandată din cauza faptului că aceasta poate conţine bacterii precum E. Coli, Listeria, Salmonella, etc., sau paraziţi care pot pune sănătatea pisicii în pericol. Atunci când se oferă carne crudă pisicii, trebuie să respectaţi mai multe condiții: să aveţi un loc sigur de unde vă procuraţi carnea, să sterilizaţi cuţitele şi alte ustensile utilizate la pregătirea cărnii pentru a fi oferită pisicii, să vă spălaţi bine pe mâini înainte să manipulaţi carnea, etc. 

    Î:  Pisica mea are 7 luni. Este sau nu adult? La ce vârstă pisica ajunge adult? La ce perioadă de timp se deparazitează pisica? Mulţumesc, Alina.R:  Perioadele din viaţa pisicilor pot fi grupate astfel: 0-4 luni baby 4-12 luni kitten 1 - 7 ani adult 7-10 ani mature peste 10 ani senior   Deci pisicuţa dumneavostră la vârsta de 7 luni nu intră încă în categoria de pisici adulte. Deparazitarea internă a pisicuţelor se face la o perioadă de 3- 4 luni, asta după încheierea perioadei de vaccinare. Pe parcursul perioadei de vaccinare deparazitarea se face înainte de fiecare vaccin, şi se poate repeta la distanţă de 12-14 zile (astfel larvele să ajungă adulte) în cazul în care animalul este parazitat.O altă metodă este aceea a efectuării examenului coproparazitologic periodic şi administrarea de comprimate pentru deparazitare internă atunci când în urma examenului coproparazitologic se constată prezenţa paraziţilor interni.Deparazitarea externă se face lunar, prin aplicarea unei pipete cu soluţie antiparazitară la ceafă, pe pielea animalului.Deparazitarea, atât cea internă, cât şi cea externă, este recomandată pentru că prezenţa paraziţilor creează disconfort şi poate determina apariţia altor afecţiuni, paraziţii fiind vectori ai acestora.

    Î: Bună ziua. Am un motan de 10 ani. Are o dermatită ce nu i-a trecut după tratament . A apărut de 4 luni. Atunci îl hrăneam cu Biomil şi conservă Kitekat, acum îl hrănescu cu Friskies şi Royal Canin 33. Dermatita este prezentă în mai multe zone unde se spală frecvent. Nu supurează, sunt cruste şi a căzut părul, dar foarte puţin. I s-au administrat antibiotice şi vitamine. Ce tratament este mai indicat în continuare? Vă mulţumesc anticipat, NinaR: Dermatita este un termen ce defineşte o inflamaţie a dermului însoţită de o serie de semne clinice aşa cum sunt: prurit, hiperemie (înroţirea pielii), exfolieri, cruste, deformări ale pielii (vezicule, pustule).         Dermatitele pisicilor au mai multe cauze şi anume: alergeni (dermatite alergice) , bacterii, fungi, paraziţi,traumatisme(dermatite de contact) sau dermatite a căror cauză rămâne necunoscută (dermatite atopice) cât şi dermatite seboreice. Din moment ce dermatita este  prezentă de 4 luni, este deja cronică, depăşind faza acută. Din moment ce aţi încercat mai multe tipuri de tratament  şi acestea nu au dat rezultate, vă recomand o întrerupere a oricărui tip de tratament timp de 2 săptămâni. După această perioadă trebuie prelevat un raclat cutanat şi supus examenelor de laborator pentru stabilirea tipului exact de substrat responsabil de producerea acestei dermatite. În cazul în care se dovedeşte a fi cu substrat bacterian este de preferat să se efectueze şi antibiograma pentru a vedea exact la ce tip de antibiotice este sensibil respectivul germen.Pentru e exclude dermatita alergică, dar şi pentru a reuşi să ajutaţi organismul  animalului să regenereze suprafeţele lezionate vă recomand o hrană hipoalergenică aşa cum este : Hills z/d, Hills d/d, Royal Canin Hypoalergenic, Purina HA, administrată fără a fi combinată cu altă hrană, până la dispariţia semnelor clinice. Acest tip de hrană, însoţită de un tratament adecvat poate rezolva problema motanului dumneavoastră. Un alt tratament adjuvant în probleme ale pielii şi blăniţei sunt uleiurile din peşte, comprimatele cu conţinut crescut de Omega 3, 6, Zinc sau pudre cu biotină. Toate acestea pot fi administrate numai după un consult medical amănunțit  

    Î: Bună ziua. Unul dintre motanii mei are un fel de epulis şi vroiam să vă cer sfatul. După ce l-am tratat cu Stomorgyl 2 şi cu o apă de gură, i-au crescut mai tare acele gâlme de la gingie. Mai mulţi mi-au spus că singura soluţie este înlăturarea prin operaţie, însă că aceasta va recidiva. Mentionez că motanul este castrat, îi dau mâncare uscată Urinary şi mai des mâncare umedă acum de când are această problemă. AM 2 motani şi o pisică, toţi castraţi. Aş putea să le dau şi mâncare Dental? Mulţumesc, AlinaR: Termenul de epulis defineşte apariţia unei formaţiuni singulare sau multiple la nivel gingival. Epulisul poate fi de mai multe feluri: acantomatos, fibromatos sau osificat. De obicei, aceste tumorete sunt benigne, fiind leziuni de graniţă, toate acestea prezintă risc de malignizare. Au dimensiuni diferite unele putând fi cât un bob de mazăre, iar altele destul de mari încât îngreunează masticaţia. Consecutiv acestei probleme animalul nu se hraneşte corespunzător, slăbeşte progresiv. Uneori epulidele sunt atât de voluminoase încât împiedică animalul sa bea apă, acesta putând muri din cauza inaniției și deshidratării. Atunci intervenția chirurgicală salvează viața animalului.Se recomandă intervenţia chirurgicală pentru a înlătura epulisul, dar trebuie avut grijă ca excizia să se realizeze în bloc, înlăturându-se şi dintele în jurul căruia se dezvoltă formaţiunea. Recidivele post operatorii apar frecvent datorită faptului că epulisul are proprietăţi infiltrative în ţesuturile adiacente, dar o excizare totală, completă poate vindeca animalul. Tratamentele aplicate local au ca scop prevenirea suprainfecţiilor bacteriene, dar rareori reuşesc să reducă în dimensiuni formaţiunea respectivă. Referitor la hrană, puteţi să le administrați o hrană specială pentru motani castrați, dar puteţi utiliza şi Special Dental sau t/d. Vă recomand să duceţi motanul la medicul veterinar pentru a se recolta o probă pentru examen microscopic în vederea formulării unui diagnostic cert, deoarece uneori epulisul poate fi uşor confundat cu alte tumori ale cavităţii bucale, ce necesită un tratament diferit. Unele dintre aceste tumori fiind mult mai agresive şi au un caracter puternic invaziv, infiltrativ şi metastatic.

    Î: Bună seara. Am de gând să adopt o pisică birmaneză în vârstă de 2 ani şi ceva şi am aflat ca are gastrită. Vreau să ştiu ce are voie să mănânce şi ce nu. Am înţeles că mănâncă în general Purina Intestinal, dar sunt interesată ce alte alimente mai poate mânca. Mulţumesc anticipat pentru răspuns! NadiaR: Gastrita reprezintă inflamaţia mucoasei stomacale şi se manifestă prin vomitare intermitentă. Gastrita poate fi acută sau cronică. Se consideră că o gastrită este cronică atunci când vomitarea se produce pe o perioadă mai lungă de 1-2 săptămâni. Endoscopic se pot observa uneori şi mici ulceraţii ale mucoasei stomacale.   Simptomele variază şi pot include: urme de bilă, hrană nedigerată, urme de sânge sau sânge digerat în vomă frecvenţa vomitării variază în funcţie de evoluţia gastritei voma poate fi stimulată de ingestia de alimente sau de apă voma poate apărea dimineaţa, înainte de hrănire, caz în care poate fi vorba de reflexul gastroduodenal, conţinutul din duoden întorcându-se în stomac se poate observa o pierdere în greutate şi anorexie dacă ulcerele stomacale sângerează, poate apărea melena (fecale negricioase din cauza sângelui digerat în intestinul subţire) dacă sângerarea de la nivelul stomacului este intensă şi de lungă durată, mucoasele vor apărea mai palide din cauza anemiei. În patogeneza gastritei intră următoarele cauze posibile: răspuns mediat imun datorită unor alergii sau a unor intoleranţe alimentare ingestia de obiecte necomestibile, plante, substanţe chimice diverse ingestia de toxine cauză metabolică sau endocrină precum un nivel crescut de uree în sânge, în boli renale, în hepatite, în pancreatite sau în boala Addison tumori la nivelul stomacului polipi stomacali excesul de antiinflamatorii steroiene sau nesteroidiene parazitism cauze infecţioase - Helicobacter, jigodie, leucemie virală felină Tratamentul va fi impus de câtre medicul vetrinar curant și poate  consta în rehidratarea animalului în cazul în care pierderea de lichide este mare din cauza vomitării, în primă fază. Dacă vomitarea este frecventă, nu se va hrăni animalul pentru 1-2 zile, aportul de nutrienţi fiind asigurat parenteral. Se vor administra antivomitive, pansamente gastrice sau antiacide conform protocolului terapeutic. În cazul în care este necesară înlăturarea unor corpi străini, unor mase tumorale sau a unor polipi se va recurge la un tratament chirurgical prin gastrotomie sau endoscopic. Hrănirea animalului se face cu alimente moi şi sărace în grăsime, ideal dintr-o singură sursă de proteină sau de carbohidrați (nu amestecuri de diferite alimente). Se pot administra brânzeturi nesărate şi nu grase, carne de pui fără piele fiartă, orez, paste făinoase. Mesele vor fi frecvente şi reduse cantitativ (o masă la 4 ore sau mai frecvent). Dieta se va respecta minim 3 săptămâni, dar poate dura până la 2 luni.

    Î: Bună ziua. Pisica mea în vârstă de 3 anişori are viermişori. Am observat mici viermişori albi pe blăniţa ei din jurul anusului şi în pat unde se aşează. Sunt cam cât un bob de orez când stau, iar când se mişcă se alungesc. În fecale nu ştiu dacă sunt, pentru că stăm la curte şi deşi are în casă letieră, ea îşi face nevoile afară. Aş vrea să ştiu ce sunt, ce trebuie făcut şi dacă sunt periculoşi pentru om, deoarece pisicuţa doarme în pat cu noi. De asemenea, alături de ea mai am şi un motan. Se pot transmit şi la el viermişorii? Mulţumesc, IoanaR: În cazul infestaţiei cu paraziţi intestinali se va recurge la un tratament cu produse de deparazitare internă. Pentru pisici puteţi folosi produse sub formă de comprimate. Se poate folosi şi un produs sub formă de pastă sau unul spot-on. Aceste produse se vor folosi conform prospectului, unele necesitând rapel, altele nu. Deparazitarea internă este recomandată a se repeta de 3-4 ori pe an, dar cel mai indicat este a se efectua un examen coproparazitologic periodic pentru a stabili dacă animalul este infestat sau nu, respectiv dacă este necesară deparazitarea sau nu. Prin examenul coproparazitologic se va stabili şi ce parazit este prezent în tubul digestiv. Paraziţii intestinali pot contamina alte animale, cât şi oamenii, prin ingestia unor anumite stadii larvare sau a unor ouă, în funcţie de tipul de parazit. Astfel, când veţi deparazita unul dintre animale, este necesară deparazitarea tuturor animalelor cu care intră în contact cel bănuit a fi infestat. De asemenea, probabilitatea ca dumneavoastră să fiţi contaminaţi este destul de scăzută. Pentru detalii privind infestarea cu paraziţi intestinali şi despre deparazitarea la oameni vă rog să vă adresaţi medicului dumneavoastră de familie.

    Î: Bună ziua! De 2 zile motanului meu (are 9 luni) i se vede a 3-a pleoapă la ambii ochi, mai ales când se uită afară, stând pe pervaz, şi este foarte multă lumină. De la ce ar putea fi? În timp ce îl mângâiam pe faţă i-am atins şi pleoapele, dar nu am apăsat tare, cât să îl rănesc sau să îl doară. Poate fi şi de la asta? Mă simt vinovată... Mulţumesc, AndreeaR: Pleoapa a 3-a este cunoscută şi ca membrana nictitantă. Este suficient de mare cât să acopere corneea, acţionând ca un element de protecţie, îndepărtând depunerile şi distribuind pelicula lacrimală pe suprafaţa globului ocular. Când pisica este alertă, aceasta este retrasă şi este vizibilă doar o porţiune mică. Atunci când este relaxată, sau când clipeşte, pleoapa a treia trece în mod pasiv pe suprafaţa globului ocular. Mişcările pleoapei a treia la pisici sunt controlate parţial şi de sistemul nervos simpatic. Funcţiile pleoapei a treia sunt: - distribuirea filmului lacrimal pe suprafaţa corneei - protecţia corneei şi îndepărtarea corpurilor străine de pe suprafaţa corneei - prezintă glandă lacrimală care secretă 30-50% din secreţia precorneală - funcţie imună prin foliculii limfoizi din structură Uneori aceste membrane pot acoperi suprafaţa ambilor ochi. Cauza este necunoscută. Apare la pisici cu vârsta sub 2 ani de zile, cu stare de sănătate aparent bună. Pisicile cu tulburări digestive, parazitoze intestinale sau infecţii virale vor prezenta uneori aceste pleoape mai "leneşe". Această manifestare se mai poate întâlni în deshidratări. Dacă nu este o altă boală care determină apariţia ei, acestă manifestare va dispărea fără tratament în 3-8 săptămâni. Medicul veterinar va face o examinare completă, analize de sânge, analize ale fecalelor, radiografii, teste pentru leucemie felină, virusule imunodeficienţei feline pentru eliminarea posibilelor afecţiuni care pot determina evidenţierea pleoapei a treia.  

Daniela Chelaru, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Am o pisică de 12 ani, castrată, şi azi am văzut pentru prima oară că a făcut diaree, de 2 ori... prima dată între tare şi moale şi a doua oară aproape apă... Care ar fi cauza? Ce îi pot da? Până acum nu a mai avut niciodată. Vă mulţumesc, IoanaR: Diareea este un simptom al altor afecţiuni prezente. Cauzele diareei pot fi: - dieta - schimbarea dietei animalului poate determina apariţia diareei, sau dacă animalul prezintă intoleranţă sau alergie la sortimentul de hrană oferit, atunci diareea poate să apară - toxine sau medicamente - ingerarea acestora poate cauza apariţia scaunelor moi - insuficienţă pancreatică - parazitoze interne - afecţiuni renale - afecţiuni hepatice - neoplazii etc. Pentru aflarea exactă a cauzei diareei medicul veterinar efectuează examinarea animalului şi, în funcţie de simptome, poate efectua unul sau mai multe teste paraclinice: - examinarea fecalelor, pentru determinarea cauzei parazitice, bacteriene sau protozoică - teste pentru unele boli infecţioase - hemoleucogramă - examen biochimic al sângelui pentru depistarea afecţiunilor renale, hepatice etc - analiza urinei - radiografii - ecografii   Tratamentul variază în funcţie de cauză. Medicul poate hotărâ suspendarea hranei pentru o zi, apoi reintroducerea hranei treptat. Tratamentul constă în corectarea dezechilibrului hidroelectolitic, administrarea de medicamente antidireice, antibiotice, deprazitante interne în cazul în care aceştia sunt prezenţi, tratament specific dacă sunt prezente afecţiuni renale sau hepatice.   În probeleme gastrointestinale se recomandă utilizarea unei diete specifice. Dietele se administrează o perioadă după diapriţia simptomelor, apoi trecerea la mâncarea de întreţinere se face treptat amestecând dieta cu hrana de întreţinere până rămâne exclusiv pe hrana de întreţinere.

Daniela Chelaru, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti   Î: Bună ziua. Pisicuţul meu de 5 luni şi jumătate vomită un lichid galben de câteva zile. Vă rog să mă ajutaţi căci nu vreua să îl pierd. AuricaR: Cauze ale vomei la pisici pot fi: Eliminarea ghemelor de blană, episod normal, fiziologic , care nu trebuie să ne îngrijoreze Probleme dietetice: schimbarea dietei brusc, supraîncărcarea stomacului (pisica mănâncă mai mult decât e cazul),  consumarea unei hrane alterate, consumarea plantelor sau unor obiecte străine Parazitismul intestinal: prezenţa paraziţilor în tractul digestiv poate determina apariţia vomei, chiar se poate observa uneori eliminarea paraziţilor prin vomă Intoxicaţiile: ingerarea de plante toxice (majoritatea plantelor ornamentale sunt toxice), substanţe chimice, agenţi de curăţare,  vopseluri, antigel sau alte produse toxice la care poate avea acces pisic Probleme gastrointestinale: colite, gastrite, enterite, constipaţii, colon iritabil, tumori, ulcere, obstrucţii etc Boli metabolice: acidoză, diabet, hipertiroidism Boli renale Boli hepatice Pancreatite Infecţii: salmoneloză, piometru (infecţie la nivel uterin cu acumulare de puroi) Alte cauze: rău de mişcare, sindrom urinar felin, şoc caloric etc Atunci când voma este însoțită şi de alte simptome cum ar fi lipsa apetitului, diaree, modificarea stării generale, hipertermie, apariţia sângelui în vomă  sau persistă de 24 de ore sau apare la intervale scurte de timp, recomandarea este să vizitaţi medicul veterinar pentru stabilirea cauzei apariţiei vomei şi instituirea unui tratament adecvat.  În vederea stabilirii unui diagnostic se recurge la inveigaţii paraclinice (analize de sânge, ecografii, radiografii etc.) Tratamentul constă în sistarea hranei pentru 12-24 ore, administrarea de substanţe medicamentoase pentru susţinerea organismului, rehidratare (pentru animalul se deshidratează prin vomă) etc.  După ce se opreşte voma, se poate reintroduce hrana, însă iniţial se recomandă o dietă pentru probleme gastrointestinale.

Mihaela Mincu, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Mihaela Mincu, dr. med. vet., Maxi Pet, Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti      Î: Bună ziua. Motanul meu de 11 luni are o bubiţă ca un herpes uman pe buza superioară, apărut din senin. Nu are alte simptome, este activ şi se poartă ca de obicei. A mai făcut bubiţa asta în urmă cu câteva luni, iar veterinarul nostru ne-a spus că este un fel de herpes. I-au fost administrate injecţii anti-inflamatorii (3, în 2 săptămâni) + tinctură de propolis de 2 ori pe zi pe bubiţă. I-a trecut cu acest tratament, dar acum a apărut din nou, în acelaşi loc. Motanul meu nu iese din apartament, decât pt eventuale vizite la medicul veterinar. Hrana uscată pe care i-o dau este Purina One, iar cea umedă Hill's, Royal Canin sau Gourmet şi nu am alte animale de companie în afară de el. Nu ştim exact ce este această bubiţă, dar fiindcă a mai avut-o, suntem îngrijoraţi. Ce ar putea fi? Mulţumesc, AlessandraR: Ar trebui să efectuaţi teste mai laborioase. Aceste teste implică în mod obligatoriu vizita la cabinetul veterinar pentru a stabili tipul testelor ce trebuiesc efectuate, un consult amănunțit și stabilirea etiologiei Dintre bolile ce pot apărea cu o astfel de localizare si simptomatologie amintim : granulom eozinofilic. Ulcerul eozinofilic (granulom eozinofilic, ulcer labial sau granulomul de lins) este specific pisicilor de orice vârstă. Se manifestă ca o leziune cronică, ulcerată, localizată la joncţiunea muco-cutanată a buzelor.   Etiologia nu este stabilită, dar leziunea răspunde la tratamentul cu corticoizi sau cu progestageni orali, criochirurgie şi radioterapie. Frecvent se înregistrează recidive. Leziunea este bine delimitată, roşie-maronie, ulcerată superficial şi cu margini evidente. Dimensiunile sunt variabile (de la câţiva mm la câţiva cm) şi se localizează în buza superioară, ocazional localizându-se în gingie, palat, faringe sau limbă. Prin lingere se poate extinde cutanat, pe gât, spate sau abdomen.   Există 3 forme clinice cu localizări diferite (pot fi prezente la acelaşi individ):   1. Ulcerativă - localizată la buza superioară, posibil pe limbă Eroziune ulcerativă cu marginile indurate, cu localizare de regulă la buza superioară Clinic: prezenţa ulcerului, animalul se linge repetat fapt ce favorizează extinderea în vecinătate sau chiar în alte zone corporale.   2. Placa eozinofilică – de obicei pe abdomen - iniţial o îngroşare a pielii, - apoi zone eritematoase, bine circumscrise, umede, evoluează spre ulcere cutanate - prurit intens, - la examenul microscopic al ţesutului numeroase eozinofile - eozinofilie    3. Granulomul eozinofilic (granulomul linear) – localizare orală (limbă, palat), pe faţă, pe partea caudală a coapsei, la degete. - Edemul buzei şi/sau al bărbiei. La examenul cavităţii orale – eroziuni sau ulcere cu aspect tipic de suprafaţă punctată cu alb. - Granuloame la perniţe – deplasare dificilă - Leziuni liniare înguste (pe coapsă) nedureroase, nepruriginoase, alopecice, ferme.   Tratament: În majoritatea cazurilor granulomul eozinofil felin răspunde la tratamentul cu derivaţi de cortizon – terapie imunosupresoare Radioterapia, criochirurgia, terapia laser, excizia chirurgicală şi vaccinuri bacteriene mixte pot rezolva problema, dar există riscul unei recidive. Leziunile pot intra în remisie spontană.

Daniela Chelaru, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Am un motan în vârstă de 9 ani, de câteva zile l-am văzut că înghite în sec (parcă ar avea ceva în gât), am fost cu el la veterinar şi mi-a zis că este posibil să aibă laringită. Mi s-a dat tratament cu Synulox timp de 10 zile, şi-a revenit,  apoi iar a început cu înghiţitul în sec.   De trei zile nu a mâncat nimic, abia astăzi a început să ciugulească ceva, nu ştiu ce să mai fac. Mă puteti ajuta cu un sfat?Mulţumesc, GabrielaR: Laringita este o boală destul de frecventă în rândul pisicilor. Se manifestă prin pierderea vocii, greutate la înghiţire, evitarea alimentelor solide, dure, tuse.   Laringita este inflamarea mucoasei laringelui. Poate fi asociată cu tonsilită, traheobronşite, pneumonie, alergii şi rar tumori ale gâtului.  Greutate la înghiţire poate apărea însă şi în alte situaţii. Pisicile peste 8 ani pot suferi de hipertiroidism. Hipertiroidismul poate determina apariţia unor simptome similare, cauzate de mărirea glandei tiroide, aceasta presând pe regiunea gâtului.   Problemele dentare pot determina salivare abundentă şi de înghiţire frecventă.   Diagnosticul îl pune medicul veterinar care consultă animalul.   Puteţi să ţineţi pisica la loc călduros, să-i oferiţi miere cu albastru de metilen şi hrană umedă, călduţă. Dacă problema persistă sau se agravează, vă rugăm să vizitaţi medicul veterinar curant.

  Î: Bună ziua. Am un motan rasa Angora în vârstă de 4 ani, este can grăsun, are 8,30kg. A fost castrat la vârsta de 1 an şi de 1 an şi jumătate are nişte manifestari cam ciudate atunci când îi este foame dimineaţa. Să vă explic în ce constau: deşi are hrană uscată la dispoziţie, dimineaţa pe la 5:30-6:00, ne înhaţă de mâini sau picioare, depinde ce prinde descoperit de sub plapumă, pentru a-i da hrană umedă. Fac precizarea că are următorul program de hrană: dimineaţa primeşte un plic cu mâncare, până după-amiază nimic, atunci îi punem hrană uscată, iar seara un nou plic, pe care îl termină de obicei până ne culcăm şi îi punem hrană uscată la dispoziţie. Cu toate astea, ne trezeşte dimineaţa şi este deranjant, atâta timp cât noi trebuie să ne trezim în jur de ora 7. Daţi-ne un sfat despre cum să procedăm pentru a nu ne mai trezi dimineaţa. Mulţumesc, Nadina. R: Principalul tip de hrană trebuie reprezentat de hrana crochetată (uscată), deoarece este mult mai echilibrată din punct de vedere al nutrienţilor, conţine mai multe fibre uşurând digestia şi prin acţiunea mecanică din timpul masticaţiei previne apariţia tartrului la nivel dentar. De asemenea, în funcţie de calitatea alimentului, are componente ce previn apariţia cristalelor ce pot apărea la nivelul tractusului urinar inferior. La greutatea pe care o are motămelul dumneavoastră ar trebui să urmeze un regim alimentar strict destinat pisicuţelor supraponderale, ca mod de prezentare toate acestea se găsesc sub formă de hrană uscată, conserve şi/sau plicuri şi neapărat în cantitatea inscripţionată pe fiecare ambalaj. Pisicuţa pe toată perioada dietei, însemnând până ajunge la o greutate optimă, va consuma doar astfel de hrană, fără recompense, bonusuri sau alt tip de aliment. Ar fi ideal să încercaţi să îi faceţi şi un program alimentar stabil constituit din 2 (cel mai indicat), maxim 3 mese zilnic. Nu îi mai lăsaţi hrană la discreţie pe timpul nopţii. Nu mai lăsaţi nici un tip de hrană la discreţie. Dimineaţa îi puneţi crochete şi îi lăsaţi un răgaz de 30 minute să o consume, după care îndepărtaţi castronelul. Dacă îi daţi hrană umedă, nu îi mai lăsaţi în castronel şi hrană uscată. Pentru a evita ca animalul să vă trezească dimineaţa încercaţi să îi limitaţi accesul în camera dumneavoastră. Nu îi mai permiteţi să intre în cameră mai ales pe parcursul nopţii şi al dimineţii. Chiar dacă va mieuna la uşă, lasaţi-l în camera alăturată. Cu timpul se va obişnui şi cu noul teritoriu, dar şi cu noul regim alimentar.

Jowad Timol, dr. med. vet., MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Motanul meu de 10 luni a vomitat pentru prima oară. M-am uitat să vad dacă a vomitat vreun ghemotoc, dar se pare că a vomitat mâncarea umedă pe care o mâncase cu câteva ore înainte. Mi s-a spus să nu-i mai dau mâncare umedă în fiecare zi, mai ales vara, când este foarte cald, poate asta să fie o cauză? Sunt sigură că este destul de afectat de caldură, deşi nu are blana lungă (este Albastru de Rusia), stă mai toată ziua pe gresie, unde este mai rece... Ce credeţi că i-a provocat voma? (repet: este prima dată când vomită, el are 10 luni) Mulţumesc, Deea. R: Vomitarea reprezintă ejectarea forţată, pe gură, a conţinutului stomacului, este un simptom al unor afecţiuni variate şi poate fi acută sau cronică.   Conţinutul vomei poate fi reprezentat de suc gastric, hrană, lichide, sânge, corpuri străine, etc. Simptomul poate fi cauzat de ingestia de corpuri necomestibile, de ingestia prea rapidă a hranei, de intoleranţe faţă de anumite alimente sau ca urmare a administrării unor substanţe medicamentoase (antiinflamatoare steroidiene şi nesteroidiene, chimioterapice, digitalicele pentru afecţiuni cardiace, narcoticele, sedativele, ş.a.).   Voma mai apare şi în inflamaţii ale mucoasei intestinale (enterite) produse de diverse bacterii, virusuri (virusul maladiei Carée, cel al parvovirozei, coronavirozei sau rotavirozei la câine sau cel al panleucopeniei la pisică), în ulcere stomacale sau a porţiunii superioare a intestinului subţire, în blocajul tractusului intestinal provocat de cele mai multe ori de corpurile străine înghiţite sau de tricobezoare (bezoare formate în urma stagnării firelor de păr ingerate), în dilataţia gastrică sau în afecţiuni ale intestinelor precum invaginaţii sau volvulus.   Vomitarea poate fi cauzată şi de intoxicaţii cu substanţe ingerate sau produse metabolice ca urmare a insuficienţelor hepatice sau renale, în septicemii, în hipoadrenocorticism (maladia Addison), secundar diabetului, ca urmare a piometritei, a pancreatitei, etc. Alte cauze posibile sunt infestaţia cu paraziţi intestinali, afecţiuni nervoase vestibulare, răul de maşină, căldura excesivă, frica.   Tratamentul şi medicaţia se aleg în funcţie de cauză, dar măsurile comune sunt dieta cu alimente cu un conţinut redus de grăsime, iar dacă este necesar se poate chiar sista alimentarea, administrarea de antivomitive, de antiacide sau de pansamente gastrice.   Indiferent de situaţie, în cazul unei vomitări repetate a animalului este indicat să apelaţi la un medic veterinar pentru a stabili cauza simptomului şi pentru a institui tratamentul corespunzător.