Întreabă Veterinarul!

Î: Bună ziua. Cum pot afla dacă un papagal Agapornis este fată sau băiat?R: Dintre speciile de papagali Agapornis, doar două prezintă dimorfism sexual (femela poate fi diferențiată de mascul). Este foarte important să cunoașteți specia de Agapornis pe care o dețineți.Am să fac o scurtă prezentare referitoare la speciile la care pot fi deosebite cele două sexe. Astfel, la Agapornis taranta, masculul prezintă penajul verde, fruntea colorată în roșu și un inel colorat în roșu în jurul ochilor. De asemenea, coada este tivită cu negru, la fel ca și penele de sub aripi. Femela prezintă penajul doar colorat în verde, fără aceste elemente distincte ale masculului.La Agapornis canus, masculii prezintă capul și pieptul de culoare gri, pe când femela are penajul colorat în verde în aceste zone.La toate celelate specii de papagali Agapornis, diferențierea sexelor pe baza caracterelor morfologice nu se poate face cu exactitate decât prin examen ADN sau chirurgical, prin endoscopie. Există câteva particularități care pot diferenția masculii de femele, de exemplu coloritul mai pal al penajului femelelor, acestea sunt mai robuste și puțin mai înalte decât masculii, însă toate aceste criterii sunt pur orientative.De multe ori se întâmplă ca papagalii Agapornis să se așeze pe perechi chiar dacă sunt de același sex. Nu rare sunt cazurile în care o femelă depune ouă pe care le cuibărește apoi, însă aceste ouă sunt nefertile, întrucât partenerul de viață este tot o femelă. De regulă, masculul niciodată nu cuibărește ouăle și nici nu contribuie la construirea cuibului.În concluzie, diferențierea sexelor la Agapornis, excluzând cele două specii care prezintă dimorfism sexual, este aproape imposibil de făcut cu ochiul liber. Dacă nu aveți în plan să aveți pui de la Agapornis, diferențierea pe sexe nu ar trebui să fie importantă și nici nu ar trebui să influențeze afecțiunea pe care o arătați acestor papagali.

Î: Am luat astăzi un papagal nimfă. Am observat că are o rană ușoară la începutul aripilor și devine agresiv de multe ori. Ar trebui să merg urgent la un medic veterinar.R: Este destul de dificil să ne dăm seama ce fel de rană are papagalul dumneavoastră și de unde provine aceasta. Se întâmplă adesea la papaglii crescuți în captivitate împreună cu alți semeni să apară dispute, astfel rănile de pe aripi sau de pe corp provin din altercațiile cu ceilalți indivizi. Stresul poate fi incriminat de asemenea, papagalii de multe ori se automutilează, provocându-și răni. Întotdeauna la achiziționarea unei păsări sau oricare animal de companie, verificați starea de sănătate a acestuia, astfel încât să nu aveți surprize precum în situația de față.Se recomandă pentru verificarea stării de sănătate a animalelor și pentru a vă asigura că ați achiziționat un exemplar sănătos, să faceți câteva vizite la magazinul de unde doriți să cumpărați pasărea.Trebuie să observați dacă păsările în general sunt sănătoase, nu există excremente moi în colivie, răni pe corp, păsările să fie vioaie etc. Altfel, se pot întâmpla surprize neplăcute precum situația de față, când va trebui deja să apelați la serviciile unui medic veterinar. Vă recomandăm să mergeți cât de curând la un medic, pentru evaluarea stării generale de sănătate a păsării.Comportamentul agresiv este normal în primele zile de la achiziționarea unei păsări, întrucât aceasta nu este familiarizată cu noua locuință, persoane străine, de aceea va trebui să aveți multă răbdare cu nimfa dumneavoastră și să îi arătați cât mai multă afecțiune. Nu încercați să vă apropiați prea mult de papagal în primele zile, ci așteptați să se familiarizeze cu noua locuință. Apropiați-vă cu blândețe, oferiți-i recompense, fructe.

Î: Am un papagal nimfă bolnav și nu știu ce să îi fac, mănâncă dar este foarte trist, are penele zburlite și nu prea merge, spuneți-mi ce are, vă rog!R: Simptomatologia afecțiunilor la păsările de apartament este foarte asemănătoare. Astfel, o pasăre bolnavă va sta mai tot timpul retrasă, cu ochii închiși, somnolentă, cu penele înfoiate, refuză hrana, de multe ori prezintă tulburări de echilibru, din acest motiv petrece mai mult timp pe sol. Atenție mare, întrucât bolile păsărilor sunt de multe ori fulgerătoare, cu evoluție scurtă, de maxim 2 zile în cazul problemelor respiratorii sau digestive.Vă recomandăm să efectuați o inspecție a cuștii în care este ținută nimfa, urmăriți zilnic consistența și aspectul fecalelor, modul în care respiră pasărea, toate aceste indicii putându-vă sugera starea de sănătate a nimfei dumneavoastră.Vă rugăm să mergeți de urgență la un medic veterinar, unde trebuie să fiți pregătit să oferiți detalii despre comportamentul păsării dumneavoastre în ultimele zile, despre hrana administrată, aspectul fecalelor, eventual dacă nimfa a intrat în contact cu alte păsări.Îmbucurător este faptul că nimfa dumneavoastră consumă hrană, astfel sperăm ca recuperarea să fie mult mai rapidă. Nu neglijați papagalul, petreceți mai mult timp cu acesta, este posibil să resimtă o ușoară lipsă de afectivitate din partea dumneavoastră sau lipsa unui partener cu care să împartă colivia. Comportamentul nimfei este foarte asemănător cu cel al papagalilor inseparabili, astfel acești papagali resimt cu ușurință lipsa unui partener de viață. Încercați să administrați papagalului dumneavoastră o alimentație cât mai variată, din care să nu lipsească fructele, semințe de diverse dimensiuni, bonusuri vitaminizate etc. Toate acestea au un important rol în prevenirea stărilor de apatie sau stres.

Î: Acum câteva zile am primit cadou un peruş... Bănuiesc că este femelă. De când am primit-o, nu a mâncat deloc. Nu am găsit coji de mei în colivie... Ce se întamplă cu ea? Ce să fac?R: În general peruşii sunt păsări nepretenţioase la mâncare, consumă cu plăcere seminţe cum sunt cele de mei, fructe (kiwi, mere, persici, pere, protocale), legume (morcov, salată, pătrunjel), dar şi mici insecte. De asemenea, hrana poate fi completată de administrarea de vitamine în apa de băut, mai ales în perioadele de năpârlire. Uneori pot avea un apetit selectiv şi pot prefera un anumit gen de hrană, existând posibilitatea să nu accepte hrana pe care i-aţi administrat-o dumneavoastră.Lipsa poftei de mâncare poate fi și o problemă legată de stres. Singurătatea, lipsa spaţiului, transportul pe perioade lungi, cât şi poziţionarea coliviei într-un spaţiu intens circulat şi populat cu alte animale sau curenţii de aer rece pot instala un sindrom de stres.Dacă aţi observat atent peruşul dumneavoastră şi sunteţi sigură că nu a mâncat deloc, nu este un semn de bun augur. Primul simptom al oricărei afecţiuni ale peruşilor poate fi inapetenţa. Orice semn de boală trebuie tratat cu maximă seriozitate, deoarece pasările care nu se hrănesc corespunzător scad rapid în greutate şi pot muri. Vă recomand sa mergeţi cu peruşul la medicul veterinar să îl poată observa îndeaproape, să urmarească şi alte semne de boală şi să vă poată prescrie un tratament adecvat.

Î: Bună ziua, peruşul meu are de ceva vreme o excrescenţă pe lateralul aripii. S-a mai întâmplat de două ori acest lucru, însă de fiecare dată problema s-a rezolvat cu betadină şi diverse unguente. De această dată excrescenţa este semnificativ mai mare, iar peruşul nu mai poate zbura din cauza ei. Se întamplă să se şi lovească la aripă şi să sângereze zona respectivă. Îmi puteţi sugera un unguent care să dea rezultate în astfel de situaţii? Mă gândesc că soluţia ar fi îndepărtarea chirurgicală, însă peruşul e destul de bătrân (deşi nu pare, e foarte vioi), motiv pentru care nu aş dori sa se ajungă la asemenea soluţie.R: Este destul de dificil de realizat ce fel de afecţiune are peruşul dumneavoastră. Este evident că aceste formaţiuni apar în mod repetat, astfel ne putem gândi la o viroză care poate determina apariţia acestor formaţiuni de tip papilom. În general, păsările, datorită toaletajului excesiv, prin smulgerea penelor, pot duce la infectarea zonei de unde a fost smulsă până, în cazul sângerării.Bacteriile se dezvoltă cu uşurinţă la acest nivel, putând apărea abcese, care pot ceda la tratament cu antibiotice. De asemenea, mai putem bănui existenţa unor tumori sau tumorete, însă necunoscând cazul dumneavoastră, acest din urmă exemplu rămâne la stadiul de simplă supoziţie. În cazul papiloamelor, acestea se pot cauteriza, dar ţinând cont de vârsta înaintată a perușului, numai un medic veterinar în urma unei consultaţii poate stabili riscul unei intervenţii. Vă rugăm să mergeţi la un consult la medicul veterinar pentru precizarea unui diagnostic şi care să vă ofere soluţii pentru rezolvarea problemei peruşului. Îmbucurător este faptul ca peruşul este vioi, deci aparent se prezintă destul de bine, însă nu uitaţi că bolile la păsări sunt fulgerătoare, iar starea de sănătate se poate înrăutăți subit.

Î: Bună ziua. Am 2 peruşi care stau câteva ore zilnic în libertate. O prietenă de-a mea vrea să îmi mai dea un perus. Întrebarea mea este: cum să procedez să îl obişnuiesc şi pe noul venit cu ceilalaţi (şi invers), dar şi cu cele câteva ore de libertate.R: Întrucât stresul este cel mai important neajuns care se manifestă la păsările nou sosite, este foarte important să ne luăm măsurile necesare de precauţie pentru evitarea acestuia. Întrucât peruşii dumneavoastră sunt familiari cu locuinţa şi deja îşi exercită teritorialitatea, este bine să evităm să punem toate păsările împreună fie în colivie, fie să le dăm drumul în apartament.Noului venit îi vom administra timp de câteva zile vitamine în apă pentru evitarea stresului şi îl vom pune într-o altă colivie, astfel încât să aibă contact vizual cu ceilalţi peruşi.Puteți încerca și punerea împreună a perușilor într-o singură colivie, cu condiția ca noul venit să fie indemn de orice boală. Dacă observați agresivitate din partea vreunuia dintre papagali, îl puteți izola într-o altă colivie. După câteva zile lăsați treptat perușul nou sosit să zboare singur prin încăpere pentru a se putea acomoda cu noua locuință.În general peruşii se pretează şi la conviețuirea în grup, aşadar este posibil ca micii dumneavoastră prieteni să nu aibă probleme majore de acomodare.

Î: Papagalii mei se joacă, mănâncă, se spală în nisip, beau apă. Le curăţ cuşca, le pun de mâncare, le schimb mereu apa şi nisipul săptămânal. Ce apă să le pun: minerală sau plată? Îi întreţin bine sau nu?R: Rolul mineralelor în organism este binecunoscut, în special în cazul calciului şi al magneziului, macroelemente care se regăsesc şi în apa minerală. Astfel aceste minerale asigură o bună dezvoltare a sistemului osos, au rol în contracţia muşchilor şi în buna funcţionare a anumitor glande, aparate şi sisteme.Hrana pentru papagali, dacă cea pe care o administraţi este de bună calitate, conţine adăugate vitamine şi minerale pentru a asigura păsărilor nutrienţii necesari pentru o bună dezvolare. Păsările sunt mult mai sensibile la scăderea aportului de vitamine decât a celui de minerale, aşadar nu este imperios necesară administrarea de apă minerală plată. Puteţi folosi fără probleme apă plată de masă, fără adaos de minerale.Suplimentarea cu minerale în apă sau hrană devine importantă în special în perioada năpârlirii sau de depunere a ouălor. În aceste momente puteţi să administraţi papagalilor şi apă minerală plată pentru un aport suplimentar de calciu şi magneziu în special. Dacă dumneavoastră oferiţi zilnic un meniu complet constând din seminţe, fructe sau legume, atunci apa minerală rămâne la libera dumneavoastră alegere.

Î: Bună ziua. De la sfârşitul lunii aprilie 2010 sunt posesorul unui peruş achiziţionat de la un crescător de păsări exotice. Este o pasăre pe care o iubesc foarte mult, mai ales că este foarte cuminte, înţelegător, stă cuminte atunci când este mângâiat, inclusiv pe spate... chiar răspunde când este sărutat pe cioc, este foarte atent când i se vorbeşte. Deja a învăţat şi pronunţă câteva cuvinte şi chiar fraze simple, se lasă plimbat prin casă stând cuminte pe umăr, dar are marea problemă că până la acestă vârstă nu poate să zboare în adevăratul sens al cuvântului. Dacă este lăsat pe covor sau pe un obiect gen fotoliu are tendinţa şi chiar face saltul dând normal din aripi, cu toate acestea îi lipseşte portanţa care l-ar putea menţine în aer. Instinctul de mişcare al aripilor, după observaţiile mele, îl posedă. Comparându-l cu peruşul pe care l-am avut înainte (care era un mestru al zborului), penajul aripilor acestuia nu este dezvoltat suficient. Îi creşte din timp în timp la exteriorul aripilor câte un fulg mai lung care are tendinţa de a se orienta să acopere codiţa, dar întotdeuna aceşti fulgi au căzut, rămânându-i tot timpul aripile mici. La fel, fulgii din codiţă care ar trebui să fie lungi, bine conturaţi, slabili... lui îi creşte câte unul îndoit, zdernţăros, care după un anumit timp cade lasându-l fără o codiţă bine conturată. La vremea când l-am cumpărat mi s-a spus că avea aproximativ o lună, deci acum ar fi trebuit să aibă toate calităţile unei păsări adulte. Hrana este cea recomandată peruşilor, nu-i lipsesc vitaminele. Mănâncă Vitakraft, îi place mult Trill, mănâncă albuş de ou, morcov, codiţe de pătrunjel. Apa este Vogel Trank cu vitamina A&D3. R: Într-adevăr, la vârsta de 6 luni, peruşul dumneavoastră ar fi trebuit deja să poată zbura. Se pare însă că are toate calităţile motrice în acest sens, însă după cum aţi precizat şi dumneavoastră, incompleta dezvoltare a penelor pare să fie problema portanţei. Analizând sortimentele de hrană administrate putem concluziona că peruşul are o nutriţie sănătoasă, însă întârzierea dezvoltării penajului poate fi rezultatul unei uşoare întârzieri în creştere sau o problemă de absorbţie a anumitor componente necesare creşterii penelor.În continuare vă mulţumim pentru interesul acordat şi vă aşteptăm oricând şi cu alte întrebări pe website-ul nostru.

Î: Bună ziua. Mi-am cumparat un papagal amorez şi nu ştiu dacă este fată sau băiat. Îmi puteţi spune cum se deosebeşte sexul lor?R: În primul rând nu mi-aţi specificat ce specie de papagal amorez aveţi. Exista 9 specii de agapornis dintre care numai trei prezintă dimorfism sexual: Agapornis taranta, Agapornis canus şi Agapornis pullarius.Speciile la care diferenţierea nu se poate efectua vizual sunt: Agapornis roseicollis (amorezul cu faţa de culoarea piersicii), Agapornis personata , Agapornis fischeri , Agapornis lilianae , Agapornis nigrigenis (amorezul cu obraji negri) şi Agapornis swinderniana (amorezul cu guler negru).Pentru aceste specii sexarea se face prin metoda ADN sau endoscopie.La Agapornis taranta masculul are penajul verde, fruntea de culoare roşie şi un inel roşu în jurul ochilor. Coada şi penele de sub aripi sunt negre. Femela are penajul verde, fără fruntea roşie, fără inelul roşu din jurul ochilor şi fără marcajele negre ale masculului.La Agapornis pullarius, atât femela, cât şi masculul au acelaşi penaj (de culoare verde aprins, cu faţa roşie-portocalie, cioc roşu şi picioare gri), însă femelele au un colorit mai pal decât masculii.Agapornis canus au acelaşi penaj (de culoare verde închis pe spate şi aripi, cu penele de la marginea aripilor tiviţe cu negru, ciocul şi picioarele gri), însă masculii au capul şi pieptul de culoare gri, femela păstrând pe cap şi piept culoarea verde.Sper ca, în funcţie de aceste caracteristici, vă puteţi da seama de sexul papagalului dumneavoastră, pentru a-i putea achiziţiona o pereche cât mai repede cu putinţă, deoarece aceste păsări nu trăiesc decât în perechi şi doar rareori pot supravieţui în singurătate. În cazul în care nu doriţi acest lucru, trebuie să îi acordaţi cât mai multă atenţie şi să vă petreceţi cât mai mult timp cu el.

Î: Bună ziua! Nimfa mea nu stă pe beţe deloc. Stă pe hrănitor, doarme pe el. Mănâncă foarte mult. Am luat-o acum o săptămână şi jumătate de la un pet shop.Am studiat-o şi nu mi se pare a avea ceva. Oare e o problemă dacă îi place acel loc? Din colivie am scos-o o dată, dar era foarte dezorientată şi se putea răni de pereţi aşa că am prins-o şi băgat-o înapoi în colivie.R: Fiind o pasăre nou achiziţionată, trebuie să se obişnuiască cu locul în care va locui, aşa că este recomandat să nu îi schimbaţi locul coliviei şi ar fi indicat sa nu o scoateţi din colivie până nu cunoaşte spaţiul de cazare.Faptul că mănâncă foarte mult poate fi o deviere a comportamentului alimentar, bazat pe factori stresanţi printre care se numără spaţiul de amplasare al coliviei, curenţii de aer, hrana, prezenţa altor animale de companie, stres acustic sau vizual.În legătură cu problema folosirii beţelor din colivie, pot formula următoarele ipoteze:1. o lipsă acută sau cronică de minerale ce nu îi permit menţinerea poziţiei normale pe o bază îngustă, atât din cauza instabilităţii dată de această carenţă cât şi din cauza posibilităţii de a determina deformări osoase.2. apariția unei artrite infecţioase, post-traumatică sau metabolică (guta), ce pot determina durere şi implicit refuzul păsării de a face sprijin pe membrul afectat.Când beţele sunt prea subţiri sau unghiile pasării nu au fost ajustate corespunzător pot provoca traumatisme la nivelul falangelor.Vă recomand ca în lunile de iarnă să îi administraţi în hrană sau în apa de băut multivitamine (Versele, Multivitamin vitakraft, Dr. Clauders), în colivie să aibă permanent os sepia sau un bloc mineral (dacă nu ciuguleşte din ele există minerale sub formă lichidă sau pudră), beţele din colivie să fie din lemn şi măcar un băţ de sprijin să fie prevăzut cu hârtie abrazivă. Toate aceste produse le puteţi găsi în magazinul nostru.Dacă după echilibrarea raţiei şi corectarea carenţelor problema se menţine, vă recomand un consult la un medic veterinar specializat în terapia păsărilor exotice.

Î: Bună ziua. Am un peruş în vârstă de 6 ani, iar sub ochiul stâng e umflat de 4 zile şi nu mai are nici puf pe zona umflată. Mănâncă foarte mult, e vioi, penajul e lucios, frumos colorat şi la locul lui.Vă rog să-mi spuneţi dacă necesită un consult sau trece de la sine.R: Este foarte bine că starea generală a peruşului dumneavoastră nu s-a înrăutăţit şi că el continuă să se hrănească chiar dacă are acestă leziune.Este greu de pus un diagnostic exact doar pe baza relatărilor dumneavoastră, dar o să încerc pe cât posibil sa vă expun cauzele posibile ce determină această afecţiune. Aş fi avut nevoie de mai multe informaţii privind numarul păsărilor din colivie şi alte detalii care m-ar fi ajutat să orientez mai bine diagnosticul.1. poate fi vorba despre un hematom (acumulare de sânge), o colecţie seroasă sau purulentă post-traumatică. În cazul în care pasărea este speriată şi se zbate în colivie, colivia are dimensiuni mici şi este accesorizată cu elemente numeroase sau cu margini nefinisate sau chiar un traumatism apărut în urma altercaţiei cu altă pasăre.2. un proces infecţios ce se poate dezvolta pe fondul unei leziuni preexistente3. dezvoltarea unei micoze ce poate determina grataj şi de aici leziunea pe care aţi observat-o4. prezența unei tumoreteVă recomand să duceţi pasărea pentru a fi examinată de un medic veterinar, pentru a stabili exact un dignostic pe baza semnelor clinice şi eventual a unor examinări suplimentare.

Î: Bună ziua. Aş avea şi eu o întrebare referitoare la papagalul meu. Este o femelă nimfă, iar în ultimul timp strănută. Am mers la farmacia veterinară pentru a mă interesa în legatură cu un tratament pentru această problemă, dar din păcate nu am primit decat nişte pastile care nu au avut nici un efect. Problema este că la mine în oraş nu este doctor veterinar.Nu strănută foarte des, dar totuşi mă îngrijorează când văd că strănută.Îmi puteţi da un sfat în această privinţă? Vă mulţumesc!R: Este bine ca pasărea dumneavoastră să fie consultată de un medic veterinar cu experienţă în domeniul păsărilor exotice pentru a stabili cu exactitate un diagnostic şi un tratament corespunzător.Nimfele, ca toate păsările de colivie sunt animale sensibile la condiţiile de mediu. Trebuie să aveţi grijă să nu o ţineţi în curent, sub aparatul de aer condiţionat, în frig sau într-un mediu cu o concentraţie mare de gaze toxice sau de praf. Acestea sunt şi posibile cauze ale strănutului nimfei dumneavoastră.Există şi posibilitatea unei alergii a păsării la praful sau la unele din componentele asternutului coliviei. Astfel, puteţi încerca să îi schimbaţi tipul de aşternut. Variantele optime sunt nisipul pentru păsări, rumeguş sau fânul destinat animalelor, acestea având un conţinut redus de praf.O altă variantă a cauzei strănutului este o posibilă rinită.Sfatul meu este să îi îmbunătăţiţi condiţiile de mediu conform celor spuse mai sus şi să îi administraţi zilnic în apa de băut un complex vitamino-mineral special destinat păsărilor pentru a îi întări sistemul imunitar urmărind eficienţa administrării acestora.

Î: Bună ziua! Am şi eu 2 peruşi (mascul şi femelă), de aseară nu au mâncat nimic. Cântă, se joacă, dar nu mănâncă. Le-am dat mâncare, vitamine, dar tot nu au mâncat nimic! E ceva normal?R: Peruşii sunt păsări foarte sensibile. Starea lor de sănătate poate fi uşor influenţată de condiţiile de microclimat, printre acestea numărându-se temperatura ambientală, curenţii de aer, condiţii stresante sau prezenţa gazelor nocive. Inapetenţa păsărilor dumneavoastră poate fi asociată cu prezenţa unuia dintre aceşti factori.O altă cauză a inapetenţei poate fi prezenţa unui agent patogen cu localizare variată. De exemplu, la nivel gastric sau intestinal sau o leziune la nivel bucal.Mai există şi posibilitatea să nu le placă tipul de hrană pe care îl au la dispoziţie. Starea lor se poate deteriora foarte rapid în condiţiile în care nu se mai hrănesc.Încercaţi alte tipuri de hrană, îmbunătăţiţi-le condiţiile de mediu, iar dacă acestea nu au efectul scontat, apelaţi la un medic veterinar pentru o consultaţie şi pentru a stabili un tratament adecvat.

Î: Cum procedez ca peruşii mei să se înmulţeasă? Mi-am cumpărat acea căsuţă de înmulţire, dar nu ştiu cum să o folosesc.R: Vârsta la care peruşii ating maturitatea este de 4 luni, însă nu se recomandă ca până la 10 luni să se înmulţească.În captivitate trebuie să beneficieze de anumite condiţii şi anume igienă, hrană diversificată, linişte, siguranţă. Dacă peruşii nu vor considera condiţiile optime este posibil să nu se înmulţească.Le puteţi administra suplimente care stimulează feritilitarea şi activitatea reproductivă (de ex Ferti-vit, produs pe care îl găsiţi şi în magazinul nostru).În perioada împerecherii femela şi masculul sunt mult mai afectivi unul cu celălalt.Dacă totul este în regulă, femela va depune în jur de 5-6 ouă (există şi excepţii). Ouăle sunt depuse la distanţă de două zile. Clocirea ouălor nu începe după depunerea primului ou, ci după ce femela are 2-3 ouă şi durează aporximativ 18 zile. Eclozarea puilor din ou începe în aceeaşi ordine în care s-au depus ouăle şi poate întârzia dacă vremea este mai rece.Cuibul trebuie ataşat pe exteriorul cuştii, astfel spaţiul din interior să rămână acelaşi şi astfel păsările să beneficieze de condiţii optime. Cuiburile care au partea din spate şi acoperişul detaşabile sunt recomandate pentru că permit proprietarilor verificarea cu uşurintă a ouălor şi de asemenea curăţarea cuibului fără a stresa păsările. Dacă la început femela va depunde ouăle pe podeaua coliviei acestea ar trebui puse în cuib de dumneavoastră. Este posibil ca femela să le scoată, însă dacă le puneţi din nou, acest lucru îi va atrage atenţia şi în continuare va depunde ouăle în cuibul amenajat de dumneavoastră.

Î: Am un papagal peruş femelă şi deseori stă într-un picior. Este normal?R: De obicei când adoptă aceeaşi poziție mult timp, optează pentru susţinerea greutăţii pe un singur membru posterior. Periodic îşi schimbă picioruşul de sprijin. Acest lucru este normal.Poziţia de susţinere a greutăţii pe un singur membru poate fi patologică în cazul în care sprijinul nu se mută şi pe celălalt membru după o perioadă de timp.Dacă papagalul nu îşi foloseşte unul din picioruşe nici în alte activităţi zilnice atunci ne putem gândi la o afecţiune a sistemului locomotor (inflamaţii ale articulaţiilor, traumatisme ale gheruţelor sau a porţiunii plantare, gheruţe crescute excesiv, fracturi sau fisuri osoase, calcificări anormale) sau afecţiuni metabolice aşa cum este guta (acumulare de uraţi la nivelul articulaţiilor sau organelor interne).În acest caz trebuie să îl duceţi la medicul veterinar pentru un consult amănunţit şi dacă este cazul se va impune tratament corespunzător.

Î: Bună ziua! Este normal sa fie vizibilă exfolierea ciocului la nimfă? În conturul ciocului, în părţile extreme ale ciocului, se vede exact ca atunci când se exfoliază unghiile. Mentionez că îi dau mâncare, vitamine pentru pene/voce, baton desert - toate de la Vitakraft.Vă mulţumesc frumos!R: Ciocul păsărilor exact ca şi unghiile noastre este alcătuit din ţesuturi vii şi are o creştere continuă. El creşte atât în lungime cât şi în lăţime. Partea supeficială a ciocului este moartă, ţesut keratinizat şi se exfoliază.Crăpături superficiale pe partea exterioară sunt normale, mai ales în perioada de reînnoire a ciocului. Totuşi există şi diverse situaţii patologice când ciocul se dezintegrează cum ar fi: boala ciocului şi a penelor, infestarea cu paraziţi, malnutriţia. Starea proastă a penelor, unghiilor şi ciocului indică o dietă deficitară. După îmbunătăţirea dietei poate dura 9-12 luni până când penajul nou şi ciocul cresc.În cazul infecţiilor fungice pot apărea modificări de textură şi de culoare. În cazul ciocurilor de culoare neagră acest lucru este foarte greu de evaluat.De asemenea, în cazul unor traumatisme se pot observa vânătăi la nivelul ciocului. Pasărea poate prezenta durere sau disconfort.Se poate dezvolta şi un proces infecţios, caz în care tratamentul poate fi de lungă durată.Dacă pasărea are o dietă echilibrată, pe lângă mâncarea specială care se găseşte în comerţ şi alte suplimente nutritive este recomandat să îi oferiţi şi fructe şi legume, ou fiert, şi dacă nu apar şi alte modificări, atunci cel mai probabil această exfoliere este cauzată de reînnoirea ciocului.

Î: Bună ziua! Mi-am cumpărat un papagal peruş şi în magazin se purta normal... L-am adus acasă şi nu bea apă, nu scoate zgomote, nu prea mănâncă. Oare se adaptează greu? Vă rog frumos să îmi explicaţi un pic de ce reacţionează în acest fel şi ce ar trebui să fac?!Mulţumesc!R: Păsările în general sunt animale uşor stresabile. Pot reacţiona prin stres intens la stimuli ca: zgomote intense, transporturi prelungite, încăperi noi, contact cu persoane noi sau animale, curenţi de aer, lipsa hranei sau a apei. Din această cauză se întâmplă uneori să refuze hrana sau apa şi să stea retrase în colivie. De asemenea, separarea de pereche este un motiv de stres.Poziţionaţi colivia într-un spaţiu cu luminozitate moderată, ferit de curenţii de aer, unde celelalte animale de companie nu pot ajunge. Evitaţi să mutaţi colivia din spaţiul respectiv până când pasărea nu s-a acomodat.Urmăriţi prima dată animalul de la distanţă şi observaţi ce comportament are. Evitaţi pentru câteva zile contactul direct cu pasărea.Asiguraţi-vă că are acces facil la hrană şi apă, că dispozitivele nu au margini tăioase şi au acelaşi sistem de alimentare ca cele cu care a fost obişnuit peruşul. Apa, hrana şi dispozitivele de adăpare şi hrănire să nu aibă mirosuri sau gust diferit.Întrebaţi personalul de la care aţi achiziționat pasărea ce tip de hrană a fost administrată. Urmăriţi ce hrană preferă. Se poate ca hrana pe care dumneavoastră o administraţi să îi displacă şi să nu consume.Dacă starea păsării se agravează refuzând hrana şi apa, eventual apar şi alte tulburări, mergeţi cu pasărea la medicul veterinar să observe dacă nu cumva pasărea este bolnavă.Pentru mai multe detalii despre îngrijiea peruşilor, vă rugăm să citiţi articolul despre aceştia din cadrul website-ului nostru de la rubrica "Animalul meu de companie", secţiunea "Păsări".

Î: Am o cănăriţă care strănută în cursul zilei. Noaptea doarme liniştită. Am avut o reţetă cu ampicilină, dar tot mai strănută. Am încercat să mă duc la un cabinet veterinar, dar aici mi s-a spus că nu se ocupă de canari. Şi eu acum nu ştiu ce să fac.Poate mă puteţi ajuta. Vă mulţumesc anticipat.R: Strănutul este determinat de iritaţia mucoasei nazale. La păsările de colivie, acesta poate fi provocat de factori de mediu sau de factori patogeni.Patogenii pot fi, de regulă, bacterii sau virusuri. Rinitele virale necesită o susţinere a organismului animalului prin administrarea în hrană sau în apă, dacă animalul mai consumă apă şi alimente, de preparate vitaminice şi minerale. În cazul în care administrarea pe cale orală nu mai este posibilă, este indicată administrarea pe cale parenterală. De asemenea, dacă animalul nu consumă apă, este necesară administrarea de soluţii perfuzabile pe cale parenterală pentru a preveni deshidratarea sau pentru a rehidrata pasărea.Mediul în care trăieşte pasărea poate fi factorul determinat al acestui simptom. Astfel, dacă în încăperea în care este ţinută cuşca există o concentraţie ridicată de gaze, acestea pot provoca strănutul şi tulburări respiratorii. Aşternutul folosit poate fi, de asemenea vinovat. Nisipul sau rumeguşul folosit poate conţine o cantitate crescută de praf ce irită mucoasa nazală sau poate acţiona ca alergen, determinând alergii manifestate prin strănut.